Anulare act. Decizia 469/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția civilă mixtă -
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 469/R/2008
Ședința publică din 25 martie 2008
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol este pentru azi soluționarea recursului civil introdus de reclamanții, - toți domiciliați nr. 433 în contradictoriu cu intimații reclamanți -, -, domiciliați nr. 439 și intimații pârâți, - domiciliați nr. 205 împotriva deciziei civile nr. 705/A din 5 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care s-a menținut în totalitate sentința civilă nr. 2210 din 6 aprilie 2004 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 13707/2001 având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurenții reclamanți, toți lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 25 din 13 martie 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, intimata pârâtă - și reprezentantul intimaților pârâți, lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale din 14 ianuarie 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinete Asociate &, lipsă fiind și intimații reclamanți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu suma de 788,74 lei achitată prin chitanța depusă la dosar fila 19 și timbre judiciare în sumă de 3,15 lei, după care:
Reprezentanta recurenților reclamanți depune la dosar copia sentinței civile nr. 1956 din 25 martie 2005 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 9635/2004.
Reprezentanții părților, nu solicită alte probe.
Reprezentanta recurenților reclamanți susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită în principal casarea hotărârii atacate în subsidiar solicită modificarea hotărârii atacate în consecință admiterea acțiunii reclamanților în sensul sistării indiviziunii asupra imobilului din litigiu cu obligarea intimaților la sulta majorată pentru egalizarea loturilor, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților pârâți solicită respingerea recursului, menținerea deciziei civile atacate, arătând că motivele de recurs invocate nu se încadrează în nici unul din cazurile limitativ prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat înscris pe împuternicirea avocațială.
Curtea de Apel
deliberând:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2210/06.04.2004 a Judecătoriei Oradeas -a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, - în contradictoriu cu pârâții - (decedată pe parcursul procesului, succesori fiind pârâții de rândul 2 și 3) - și și a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâți.
A dispus anularea certificatului de moștenitor nr.67/29.05.2001 eliberat de notar public în ceea ce privește succesiunea def., decedat la 30.04.1972 și restabilirea situației anterioare de sub 4,5 din 3090.
A constatat că sub durata căsătoriei, def. și - au dobândit împreună imobilul casă situat în nr.433, înscris în 3090 pe nr.top 644/2.
A dispus sistarea stării de codevălmășie în sensul că a atribuit def. cota de 1/2 din imobil, iar def. - cealaltă cotă de din imobil.
A constatat deschisă succesiunea def., decedat la 30.04.1972.
A constatat că masa succesorală se compune din cota de parte din imobilul casă situat în nr.433, înscris în F 3090 pe nr.top 644/2, valoarea totală a masei partajabile fiind de 81.900.000 lei.
A constatat că au calitate de moștenitori pârâta -, decedată, în cota de 1/4 în în calitate de soție supraviețuitoare, pârâta - în cota de 3/8 în calitate de fiică și, decedat la 16.05.1999 - antecesorul reclamanților de rândul 1-3 în cota de 3/8 în calitate de fiu.
A constatat că reclamanții de rândul 1-3 au un drept de creanță de 34.350.000 lei față de succesiune și un drept de creanță de 34.500.00m lei față de succesorii def. -.
A constatat că dreptul valoric cuvenite soției supraviețuitoare este de 20.475.000 lei, pârâtei - de 30.712.500 lei, iar antecesorului reclamanților de rândul 1-3 de 30.712.500 lei.
A dispus ieșirea din indiviziune și a constatat că asupra cotei de 5/8 din întregul imobil, pârâții de rândul 2-3 au dobândit dreptul de proprietate prin contractul de întreținere autentificat cu nr.1443/2001 la BNP.
A atribuit pârâților - și întregul imobil și a dispus înscrierea în a dreptului de proprietate al pârâților - și asupra întregului imobil cu titlu de întreținere, moștenire și partaj.
A obligat pîrîții - și la 86.531.250 lei sultă către reclamanții de rândul 1-3.
A respins acțiunea reclamantului -decedat pe parcursul procesului, acțiunea sa a fost continuată de moștenitorii -, -, și.
A respins celelalte capete de cerere și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, defunctul decedat la 30.04.1972, a avut ultimul domiciliu în com., iar în urma acestuia au vocație succesorală soția supraviețuitoare -, decedată pe parcursul procesului, fiul, decedat la 16.05.1999 și moștenit de reclamanții de rândul 1-3, fiul, decedat pe parcursul procesului și moștenit de, -, și, și fiica -.
A apreciat că, este străin de succesiune, întrucât nu s-a făcut dovada că a ar f acceptat tacit sau expres moștenirea după r și în atare situație au calitate de moștenitori după def., - soție supraviețuitoare, în cota de 2/8 potrivit art.1,lit.a din legea 319/1944, fiu în cota de 3/8 antecesorul reclamanților, și - și - - fiica în cota de 3/8.
A dispus anularea certificatului de moștenitor cu nr.67/29.05.2001 eliberat de Notar public în dosarul succesoral 67/2001 și a restabilit situația anterioară de nr.3090 4 și 5 deoarece la dezbaterea succesiunii în fața notarului public nu au fost citate toate persoanele care au vocație succesorală după def..
A stabilit că, sub durata căsătoriei, defunctul împreună cu soția supraviețuitoare, au dobândit prin cumpărare ca bun comun, imobilul înscris în 3090 cu nr.644/2 cu o valoare de circulație în prezent de 74.300.000 lei raportat la starea acesteia de la data achiziționării cu o valoare de circulație de 163.800.000 lei raportat la starea actuală a acesteia cu toate investițiile efectuate.
Terenul în suprafață de 831. nu face parte din masa succesorală după def. r, constatându-se că acesta nu s-a aflat în patrimoniul defunctului, terenul fiind atribuit în proprietatea pârâților de rândul 2 ș-i 3 prin ordinul prefectului nr.246/18.01.2001.
A constatat că, reclamanta r împreună cu def. r au efectuat o serie de lucrări la imobil, investiții ce se ridică la suma de 68.700 lei așa cum rezultă din contraexpertiza efectuată în cauză, lucrările fiind efectuate de reclamanți, nu reprezintă edificarea unui imobil nou ci doar îmbunătățiri aduse construcției inițiale, și în atare situație a stabilit că reclamanții de rândul 1-3 au un drept de creanță pentru această sumă față de proprietarul imobilului.
Față de faptul că imobilul din litigiu reprezintă bun comun al def. r și soția sa decedată s-a dispus sistarea stării de codevălmășie dintre aceștia, atribuind fiecăruia din imobil, astfel că, dreptul de creanță al reclamanților de rândul 1-3 este de 34.350 lei față de succesiunea după r și 34.500 lei față de succesorii pârâtei r -.
În raport de această situație instanța de fond a constatat că, masa succesorală după def. r se compune din cota de din construcția situată în nr.433 înscrisă în 3090 cu nr.top 644/2, iar restul de parte revine soției supraviețuitoare prin sistarea stării de codevălmășie, stabilind că, valoarea care intră în masa succesorală este de 81.000 lei.
Conform cotelor în care părțile vin la moștenire, a stabilit că antecesorului reclamanților de rândul 1-3 îi revine valoarea de 30.712.500 lei la fel și pârâtei de rândul 2, iar soției supraviețuitoare îi revine suma de 20.475 lei, pasivul succesoral de 34.350.000 lei urmează a fi suportat de reclamanții rândul 1 și 3, 12.881.250 lei la fel ca și pârâta de rândul 2, iar soția supraviețuitoare, respectiv succesorii acesteia 8.587.500 lei.
A apreciat că, cererea privind constatarea nulității absolute a contractului de întreținere autentificat cu nr.1443/2001 este neîntemeiată deoarece aceasta vizează cota de 5/8 parte din imobil ce-i revine def. r - și întrunește toate condițiile legale de validitate, astfel pârâții de rândul 2 și 3 au devenit proprietari asupra cotei de 5/8 din imobil în baza contractului de întreținere.
Având în vedere această situație instanța de fond a apreciat că, reclamanților de rândul 1 și 3 le revine cota de 3/8 din masa succesorală, respectiv cota de 3/16 din imobil, iar pârâților restul de 13/16 din care 10/16 cu titlu de întreținere, iar 3/16 partea care se cuvine din moștenire pârâtei -, dispunând astfel atribuirea întregului imobil în favoarea pârâților cu obligarea acestora la o sultă în cuantum de 86.531.250 față de reclamanți compusă din 30.712.500 lei dreptul cuvenit reclamanților din masa succesorală, 34.350.000 lei cota de datorată de def. r - din creanța reclamanților pentru îmbunătățirile aduse imobilului, 8.587.500 lei reprezentând pasiv succesoral suportat de soția supraviețuitoare și 12.881.250 lei pasiv succesoral suportat de pârâta de rândul 2.
Instanța de fond a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal la data de 27.05.2004 numiții, -, au declarat apel la 27.05.2004, precizând că, motivele de apel vor fi depuse ulterior printr-un memoriu separat.
Prin decizia civilă nr. 705/A din 5 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor O în dosar nr- a fost respins ca nefondat apelul civil introdus de, -, toți din com. nr.433 jud. B, -, -, și, toți din com. nr.439 jud. B în contradictoriu cu intimații și -, ambii din com. nr.205 jud. B împotriva sentinței civile nr.2210/06.04.2004 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a păstrat-o în totalitate.
A fost obligată partea apelantă să plătească părții intimate suma de 400 RON cheltuieli de judecată în apel.
Instanța de apel pentru a pronunța această decizie, a reținut că, motivele invocate in cererea de apel nu sunt întemeiate, deoarece, din probatoriul administrat in cauza rezulta ca bucătăria de vara, face parte din masa succesorala, fiind cumpărată de defuncții si -.
Este adevărat ca apelanții au făcut unele investiții la imobil, dar așa cum au relevat și experții numiți in prezenta cauza, investițiile nu sunt de natură să transforme imobilul într-un bun nou.
In această situație, apelanții au un drept de creanță asupra imobilului din litigiu, conform expertizei efectuate in cauza.
Ținând cont se situația faptica a imobilului din litigiu, s-a apreciat că instanța de fond a ales cea mai legala si judicioasa varianta de sistare a indiviziunii, atribuind imobilul litigios numiților - si, cu obligarea la sultă și rentă față de apelanți.
Criteriile avute in vedere la sistarea indiviziunii de instanța de fond sunt legale, deoarece s-a ținut cont de cota indiviza pe care o au numiții, din imobilul dedus judecății, respectiv 3/16 părți, dar și de faptul că imobilul formează un tot unitar, dificil de divizat.
Varianta propusa de apelanți, ar face imposibila conviețuirea si folosirea normală a imobilului din cauza, avându-se in vedere ș situația terenului aferent imobilului, cuprins in 3090 cu nr. top.644/2.
Apelantul, este străin de succesiune, deoarece așa cum a reținut și instanța de fond, acesta nu a făcut nici un act de acceptare tacita sau expresă a moștenirii, fiind de altfel despăgubit de defunctul tată pe timpul vieții, motiv pentru care apelul declarat de acesta, va fi respins ca neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii, în termen au declarat recurs petenții -, și, solicitând în principal casarea hotărârii atacate cu trimitere pentru rejudecare în vederea completării probațiunii, iar în subsidiar modificarea hotărârilor atacate în sensul atribuirii în natură către recurenți a corpului de clădire denumit " bucătărie de vară" amplasat pe terenul proprietatea Statului Român.
În motivarea recursului se arată că bucătăria de vară solicitată de către recurenți reprezintă în fapt o unitate locativă de sine stătătoare, în care recurenții au locuit dintotdeauna, și care poate fi delimitată cu ușurință printr-un gard de celălalt edificat existent pe teren.
Mai arată că nu se poate imputa reclamanților faptul că nu au cerut reactualizarea sultei, în condițiile în care aceștia nu au fost de acord cu atribuirea în întregime a imobilului în favoarea intimaților.
În drept invocă disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimații - și au solicitat respingerea recursului, apreciind că motivele de recurs nu se încadrează în nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă.
Pe fond apreciază că în mod corect au procedat instanțele la sistarea indiviziunii prin atribuirea în întregime a imobilului în favoarea acestora, ținând cont de cota mai mare de proprietate a acestora.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Cu ocazia soluționării cauzei în apel se impunea reactualizarea valorilor stabilite prin expertiza inițială, pentru a asigura o partajare echitabilă a imobilului în litigiu conformă cotelor de proprietate din cartea funciară, neputându-se imputa apelanților faptul că nu au solicitat acest lucru, în condițiile în care pe tot parcursul procesului aceștia au cerut partajarea în natură a imobilului.
Pe de altă parte, chiar dacă instanța de apel considera că era necesară o solicitare expresă în acest sens din partea apelanților, trebuia în virtutea rolului activ reglementat în art. 129-130 Cod pr. civilă să pună în discuția părților acest aspect, cu atât mai mult cu cât instanța însăși a admis efectuarea unei completări la raportul de expertiză cu privire la reactualizarea valorilor din expertiza inițială.
Cu ocazia rejudecării apelului se impune a se avea în vedere la stabilirea sultei și valoarea terenului aferent construcțiilor.
Chiar dacă terenul a fost proprietatea Statului, acesta urmează a fi atribuit dobânditorilor construcțiilor, însă nu este echitabil ca recurenții să fie lipsiți de posibilitatea de a solicita contravaloarea terenului cu privire la care erau îndreptățiți să li se constituie dreptul de proprietate corespunzător cotei părți deținute din construcții.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 312 alin. 1 și 5 Cod pr. civilă coroborat cu art. 316 și 296 Cod pr. civilă să admită recursul și să caseze decizia atacată cu trimitere pentru rejudecare la Tribunalul Bihor, urmând a se ține seama de considerentele prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de reclamanții, - toți domiciliați nr. 433 în contradictoriu cu intimații reclamanți -, -, domiciliați nr. 439 și intimații pârâți, - domiciliați nr. 205 împotriva deciziei civile nr. 705/A din 5 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor O pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Bihor ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
R - - - - - - -
Red.dec.PV
02.04.2008.
Jud fond Jud apelCică - BE/Dact IM/2 ex./02.04.2008.
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
