Anulare act. Decizia 481/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 481
Ședința publică din data de 7 mai 2008
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Elena Costea
JUDECĂTOR 3: Constanța C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta, domiciliată în com. jud. P, împotriva deciziei civile nr. 743 din 6 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în com. jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă, personal și intimatul-pârât reprezentat de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către recurenta-reclamantă o cerere, înregistrată sub nr. 5198 din 6 mai 2008, la care a atașat chitanța nr.- din 10 aprilie 2008 în valoare de 18,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 0,6 lei, precum și motivele recursului, înregistrate sub nr. 5199 din 6 mai 2008.
Avocat, având cuvântul, invocă excepția nulității recursului.
Curtea pune în discuția părților excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât prin apărător.
Avocat, având cuvântul, arată că decizia recurată a fost comunicată reclamantei la data de 18 martie 2008, iar motivele de recurs au fost depuse abia azi, în fața instanței de recurs, astfel că în cauză operează nulitatea recursului, motiv pentru care solicită admiterea excepției. Fără cheltuieli de judecată.
Recurenta-reclamantă, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței modalitatea de soluționare a excepției invocate de intimat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Ploiești la nr.5541/2005, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat la nr.3217/28.05.1999, precum și obligarea pârâtului să respecte modificarea clauzelor din contract cu delimitarea celor două locuințe și împărțirea terenului pe timpul vieți sale printr-un gard despărțitor,
-2-
obligarea acestuia să nu mai aibă legături personale cu reclamanta și respectarea de către acesta a dreptului de abitație viageră stabilit prin contract.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a vândut pârâtului un teren în suprafață de 2126 și o construcție - casă de locuit -, la care și-a păstrat drept de abitație viageră, pârâtul obligându-se să îi acorde pe tot timpul vieții întreținerea, iar la deces să o înmormânteze și să îi facă toate cele necesare.
Mai arată reclamanta, că după realizarea actului și până când pârâtul s-a despărțit de soție, părțile s-au înțeles bine, iar pârâtul s-a achitat de toate clauzele din contract, însă de circa un an, de când s-a recăsătorit, acesta nu a mai respectat nici o clauză și a avut o atitudine violentă față de reclamantă.
Totodată reclamanta a arătat că dorește să fie construit un gard între cele două locuințe, pentru a conviețui într-o stare de normalitate.
La termenul de judecată din data de 29.06.2005, reclamanta a depus o precizare, prin care a arătat că solicită anularea absolută a actului de vânzare, pe motivul neexecutării culpabile de către pârât a obligaților și sarcinilor asumate prin contract.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că i-a făcut integral reclamantei casa mică în care părțile au convenit ca aceasta să locuiască până la sfârșitul vieții și a făcut un gard despărțitor în curte, la solicitarea reclamantei, prin care să se separe o parte din curte pentru folosul ei exclusiv.
Ulterior, la data de 28.09.2005, în temeiul art. 246 cod procedură civilă instanța a luat act de renunțarea reclamantei la judecată, cerere formulată prin intermediul avocatului ales.
Împotriva acestei încheieri reclamanta a formulat recurs, arătând că nu a acordat mandat avocatului său pentru renunțarea la judecată, recurs admis prin decizia nr.281/17.03.2006 a Tribunalului Prahova, prin care s-a dispus casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre continuarea judecății la aceeași instanță de fond.
Primindu-se dosarul la udecătoria Ploiești, cauza a fost reînregistrată la nr.4706/2006.
La solicitarea instanței, reclamanta a precizat acțiunea, arătând că în realitate dorește ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat la nr.3217/28.05.1999 pe motiv că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de întreținere asumată prin contract și de asemenea i-a distrus o parte din bunuri.
După administrarea probelor cu acte, martorii și interogatorii, prin sentința civilă nr. 3860/27.04.2007, Judecătoria Ploieștia respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, s-a reținut c prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la nr.3217/1999, reclamanta a vândut pârâtului imobilul proprietatea sa, situat în comuna, sat, format din teren în suprafață de 2126. și locuința aflată pe acest teren, pentru prețul de 5.000.000 ROL, achitați în momentul încheierii contractului, precum și din întreținerea pe care pârâtul s-a obligat să i-o acorde reclamantei pe tot timpul vieții acesteia, constând în procurarea hranei zilnice, facerea menajului necesar în caz de neputință, asigurarea de asistență medicală cu medic și medicamente în caz de boală,
-3-
iar la deces să o înmormânteze și să îi facă toate cele necesare potrivit datinii, reclamanta vânzătoare rezervându-și un drept de abitație viager pentru locuința ce a făcut obiectul vânzării, iar după încheierea actului, pârâtul și-a edificat pe terenul dobândit o altă construcție, reclamanta continuând să locuiască în vechea ei casă, ce a făcut obiectul vânzării și al dreptului viager.
Concluzionează instanța de fond că, deși din probele administrate rezultă că pârâtul nu mai execută în acest moment obligația de întreținere asumată, această neexecutare nu îi este imputabilă acestuia, ci exclusiv atitudinii reclamantei care nu a putut să înțeleagă schimbările pe care pârâtul a dorit să le facă în viața sa privată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței criticate și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată la fond și în apel.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că invocă prevederile art. 129 Cod procedură civilă, conform căruia judecătorii au obligația să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, prevederi față de care instanța de fond nu a dat dovada de rol activ, având în vedere că din declarația martorei, rezultă indubitabil că intimatul pârât nu și-a respectat obligațiile asumate prin contract, și mai mult chiar, atât el cât și soția lui au o atitudine indecentă, necivilizată, i-au încuiat poarta, astfel încât nu-și mai poate procura apa potabilă, nu a vizitat-o cât timp a fost în spital, ori, motivul pentru care i-a vândut imobilul a fost tocmai acela ca pârâtul, fiind nepotul său, a sperat că o va îngriji permanent.
Precizează reclamanta că, deși uneori se mai supără, nu a refuzat repetat hrana și îngrijirile necesare, mai ales că a fost internată în spital și are o pensie de numai 300 lei.
Susține apelanta că, față de declarațiile contradictorii ale martorilor, instanța de fond avea obligația să dispună confruntarea lor și totodată, în mod greșit, multe din întrebările pe care i le-a pus pârâtului la interogatoriu au fost respinse de către instanță, deși aceste întrebări erau utile, pertinente și concludente cauzei.
Prin decizia civilă nr. 743 din 6 decembrie 2007 Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul reclamantului reținându-se că, din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta i-a vândut pârâtului imobilul proprietatea sa, situat în comuna, sat, jud. P, compus din suprafața de teren de 2126. și locuința aflată pe acest teren, asupra căreia reclamanta și-a păstrat un drept de abitație viager, prețul vânzării constând în suma de 5.000.000 ROL și din întreținerea acesteia constând din procurarea hranei zilnice, facerea menajului în caz de neputință, asigurarea de asistență medicală cu medic și medicamente în caz de boală, iar la deces să o înmormânteze și să îi facă cele necesare potrivit datinilor, această din urmă obligație asumată de pârât fiind îndeplinită de către acesta din urmă până la momentul căsătoriei cu cea de a doua soție, ulterior această obligație fiind imposibil de executat, datorită refuzului reclamantei, care nefiind de acord cu actuala soție a pârâtului, nu numai că nu a mai primit întreținere de la pârât, dar i-a solicitat chiar acestuia să construiască un gard între cele două locuințe pentru a se separa, lucru pe care pârâtul l-a și făcut.
-4-
Ca atare, atâta timp cât pârâtul se află în imposibilitatea de a-și onora obligația asumată prin contrat, din culpa exclusivă a reclamantei, înseamnă că pretenția acesteia de a fi reziliat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere este neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prev.de art. 1200-1201 cod civil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta la data de 14 decembrie 2007, așa cum rezultă din rezoluția judecătorului de serviciu (fila 4 dosar recurs), recurs care nu a fost motivat însă în termenul legal de 15 zile de la comunicarea deciziei.
Astfel, verificând actele și lucrările dosarului, rezultă că hotărârea din apel a fost comunicată reclamantei la data de 18.03.2008, iar motivele de recurs au fost depuse la termenul din 7 mai 2008, când s-a și pronunțat prezenta decizie.
Așa cum am arătat anterior, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, dispozițiile art. 303 alin.1 cod procedură civilă fiind foarte clare sub acest aspect.
Dispozițiile art. 306 alin.1 cod procedură civilă prevăd că " recursul este nul dacă nu fost motivat în termenul legal." dispoziții incidente și în cauza de față
Față de cele mai sus expuse, Curtea făcând aplicarea disp. art. 306 alin.1 cod pr.civilă va constata nul recursul reclamantei.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Costată nul recursul declarat de reclamanta, domiciliată în com. jud. P, împotriva deciziei civile nr. 743 din 6 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în com. jud.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 mai 2008.
Președinte, Judecători,
C
Grefier,
Red.C
AV
2ex/11.05.2008
dosar fond 4706/2006
a-
și R
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea, Constanța
