Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 482/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 482
Ședința publică din data de 7 mai 2008
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Elena Costea
JUDECĂTOR 3: Constanța C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în B, Calea nr.311.71.3.72 sector 3, împotriva deciziei civile nr. 47 din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul G, domiciliat în B Calea nr.83.A.17 sector 1 și pârâtul Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară D, cu sediul în Târgoviște str. - nr.27 jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât asistat de avocați și, ambii din cadrul Baroului B, primul în baza împuternicirii avocațiale nr. 37851 din 5 mai 2008, al doilea în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 15.04.2008, precum și intimatul-reclamant G, asistat de avocat, din cadrul aceluiași barou, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 16 aprilie 2008, lipsind intimatul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu chitanța nr.- din 30 aprilie 2008 în valoare de 4,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 1 leu, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-au depus la dosar de către recurentul-pârât note scrise, înregistrate sub nr. 4977 din 29 aprilie 2008, la care a atașat planuri cadastrale și copii ale unor acte aflate în dosarul de fond și de apel, de către intimatul-reclamant G întâmpinare, înregistrată sub nr. 5072 din 30 aprilie 2008, precum și de către intimatul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D, întâmpinare, înregistrată sub nr. 5138 din 5 mai 2008.
Se comunică întâmpinările apărătorilor recurentului-pârât și intimatului-reclamant.
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, precum și excepțiile invocate în cadrul acestora, arătând în esență că în cauză au fost încălcate prevederile art. 36 din legea 7/1996, în sensul că acțiunea în rectificarea cății funciare este o cerere subsecventă, grevată de o acțiune principală de fond, astfel că acțiunea subsecventă în rectificarea cății funciare promovată de reclamant în lipsa unei acțiuni principale de fond este inadmisibilă.
Mai arată că acțiunea în rectificarea cărții funciare poate fi promovată de persoana interesată, respectiv persoana care are un drept asupra imobilului înscris în cartea funciară, ori reclamantul nu a invocat în cererea introductivă un asemenea drept, nu a dovedit nici un drept și nici instanța nu a cercetat nimic în acest sens, astfel că reclamantul nu a are nici interes și nici calitate în promovarea acțiunii în rectificarea cărții funciare.
Totodată, situația reținută de instanța de apel nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, care prevăd cauza rectificării ca fiind existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a constatat unul din cazurile prevăzute de art.36 din Legea 7/1996, astfel că acțiunea reclamantului care nu are la bază o astfel de hotărâre este inadmisibilă.
cărții funciare se poate face prin mai multe operațiuni care trebuiesc indicate expres, caz ce nu s-a întâmplat, astfel că instanța nu poate stabili concret care este acest caz.
Acțiunea a fost admisă, dar instanța nu a reținut nimic din cele invocate de recurent în motivarea acesteia, astfel că s-a schimbat cauza și obiectul acțiunii, iar cele reținute nu se încadrează în situațiile expres prevăzute pentru rectificarea cărții funciare.
Obligarea de a opune o hotărâre judecătorească stabilită de instanța de fond nu este legală. Procedura de înscriere în cartea funciară este o procedură necontencioasă, ceea ce face să nu existe obligația opunerii unui înscris, iar pe de altă parte nu există o condiție stabilită de lege care să impună opunerea unui înscris.
Arată că se radiază dreptul de proprietate al recurentului, prin hotărârea recurată, în condițiile în care atât actele de proprietate ale pârâtului sunt valabile, cât și încheierea de intabulare, ceea ce arată o încălcare a dispozițiilor art. 36 Legea 7/1996.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei, admiterea apelului, și respingerea acțiunii. Depune note scrise și practică judiciară în spețe similare și nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, arată că din ansamblul probatoriului administrat, înscrisurile depuse și titlurile de proprietate, instanța trebuia să respingă pe fond acțiunea pentru că reclamantul nu justifica un interes din punct de vedere juridic pentru aop romova, iar nereținerea situației reale de către cele două instanțe, reprezintă încălcarea dreptului de proprietate al recurentului-pârât, fiind o acțiune promovată cu rea-credință. Mai arată că în speță nu sunt întrunite condițiile pentru radierea înscrierilor din cartea funciară prevăzute de dispozițiile art.50 Legea 7/1996.
Solicită, de asemenea, admiterea recursului, casarea deciziei, admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate, conform întâmpinării depusă la dosar în care a răspuns pe larg tuturor motivelor de recurs.
S-a invocat în motivele de recurs nulitatea acțiunii datorită modificării obiectului acțiunii făcută la primul termen, pe motiv că nu s-a făcut această cerere în scris, însă reclamantul a făcut o atare cerere personal, neasistat de avocat, iar instanța în mod corect a calificat-o în mod legal funcție de scopul urmărit și nu de termenii juridici folosiți de acesta. Recurentul nu probează un prejudiciu cauzat de modificarea acțiunii atâta timp cât s-a consemnat în încheierea de ședință. Se mai susține de recurent inadmisibilitatea acțiunii motivat de lipsa hotărârii de fond, însă instanța de apel în mod legal a reținut că în baza art. 37 din Legea 7/1996 orice persoană poate cere rectificarea cărții funciare dacă prin hotărâre definitivă și irevocabilă s-a constatat dreptul de proprietate. Arată că prin încheiere de îndreptare eroare materială, dată fără citare, s-a schimbat înțelegerea părților și la momentul intabulării acesteia, nu era irevocabilă, iar ulterior chiar a fost casată.
Totodată, legea nu prevede în mod expres existența unei hotărâri de fond pentru promovarea acțiuni de rectificare carte funciară, reclamantul fiind parte în hotărârea de partaj prin care s-a luat act de înțelegerea părților pentru terenul din titlul de proprietate și ulterior intabulând acest drept de proprietate cu alte vecinătăți și vecini, ceea ce îl prejudicia pe acesta, astfel că s-a dovedit și interesul în promovarea acțiunii.
Precizează că la încheierea tranzacției nu au existat schițe întocmite de topograf, doar au fost făcute schițe de către părți, care au fost reținute în actul de partaj care a și intrat în circuitul civil.
Nu s-a încălcat legea nici în ceea ce privește interesul, acesta fiind probat, iar încheierea a modificat chiar înțelegerea părților, deci actul de partaj, instanțele reținând astfel corect situația de fapt și scopul acțiunii promovate de reclamant.
Cererea a fost probată de reclamant și dovedit prejudiciul suferit de acesta prin încheierea de carte funciară a cărei rectificare s-a solicitat.
Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de apel care este legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 21 februarie 2007 sub nr- reclamantul Gas olicitat în contradictoriu cu pârâții și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dâmbovita rectificarea încheierii din 29.06.2006 prin care s-a înregistrat cartea funciară nr.2342/2006, cu motivarea că în mod greșit această încheiere a fost dată în baza unei încheieri de îndreptare a erorii materiale care ulterior a fost desființată în calea de atac, prin decizia irevocabilă nr. 1068/05.12.2006 a Tribunalului Dâmbovita. Ulterior, reclamantul a precizat că cere rectificarea cărții funciare.
În temeiul art. 115-118 Cod pr. civ. pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dâmbovita a formulat întâmpinare, prin care invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar instanța la termenul din 29 martie 2007 respins-
Î temeiul art. 115-118 Cod pr. civ. pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii.
În temeiul art. 119-120 Cod. Pr. civ. același pârât a formulat cerere reconvențională solicitând să se constate că este proprietarul terenului cu nr. cadastral 3712, înscris în cartea funciară 2324 comunei, cerere la judecata căreia a renunțat ulterior.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
După administrarea probatoriilor Judecătoria Răcaria pronunțat sentința civilă nr.2272/7 septembrie 2007 prin care a admis cererea reclamantului și a dispus rectificarea cărții funciare nr. 2324 comunei, în sensul radierii înscrierii făcute în temeiul sentinței civile nr. 1050/24 noiembrie 2004, pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul 1597/2004 și al încheierii de îndreptare a erorii materiale din 29 iunie 2006 aceleiași instanțe.
Pentru a se pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin sentința civilă 1050/2004 a Judecătoriei Răcari, s-a consfințit tranzacția moștenitorilor defunctului, printre care și părțile litigante, lui revenindu-i 12500. situat în Tarlaua 47, Parcela 566/4, cu vecinii Nord - 510, - DE 565,. - G, Vest -.
S-a mai avut în vedere că prin încheierea din 29.06.2006 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul 1961/2006, s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de pârâtul în sensul menționării vecinătăților terenului ce i s-a atribut ca fiind Nord -, Sud -, - și Vest - .
De asemenea, s-a arătat că în temeiul titlului de proprietate nr.7728/08.07.1996 și al sentinței civile nr. 1050/2004 astfel cum a fost îndreptată prin încheierea amintită, la solicitarea pârâtului, Dâmbovita a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al acestuia pentru suprafața de 12500. cu vecinătățile indicate în încheierea de îndreptare a erorii materiale, încheiere care a fost modificată în tot, în sensul respingerii, prin decizia civilă nr. 1068/2006, pronunțată ca urmare a promovării recursului de către reclamantul
S-a mai reținut că în aceste condiții, deși s-a înscris în cartea funciară cu terenul de 12500. situat în Tarlaua 47, Parcela 566/4, cu vecinii: Nord - OG, Sud - G, - HC 510 și Vest -, nu este proprietarul acestui teren ci al terenului din Tarlaua 47, Parcela 566/4, cu vecinii: Nord -, Sud -DE.565 - G și Vest -.
S-a concluzionat că față de dispozițiile art.34 din Legea nr.7/1996 conform cărora orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrisurilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul nu a fost valabil, cererea dedusă judecății este întemeiată.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții.
Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a criticat soluția pe considerentul că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu argumentarea că activitatea sa este una necontencioasă și nu poate interveni în nici un fel în situația juridică a imobilelor, că prin solicitarea de rectificare a cărții funciare nu se urmărește realizarea unui drept potrivnic față de Oficiu, în asemenea litigii neputând fi antrenate decât părțile care își dispută dreptul pretins.
n susținerea criticii se invocă decizia nr.5728/2005 a Înaltei Curți de Casația și Justiție care a statuat că acțiunea în rectificare nu poate fi îndreptată împotriva biroului de carte funciară.
Pârâtul a formulat numeroase critici ale hotărârii de fond, susținând următoarele:
Nulitatea cererii precizatoare a reclamantului care la primul termen de
judecată a învederat că solicită rectificarea cărții funciare2342/2006
localității, și cu toate că i s-a pus în vedere să formuleze în scris
precizarea, la termenul din 08.03.2007, nu s-a conformat, astfel că pentru
lipsa formei scrise, a motivării în fapt și în drept, precum și a semnăturii,
aceasta este lovită de nulitate;
Inadmisibilitatea acțiunii deoarece motivul invocat pentru susținerea acțiunii
nu se încadrează în cazurile expres prevăzute de art.36 din legea nr.7/1996
iar intabularea dreptului s- făcut în baza titlului de proprietate
nr.77287/1996, tranzacției consfințită prin sentința civilă nr. 1050/2004 și
lucrarea de cadastru avizată de;
Excepția lipsei obiectului determinat al acțiunii ca urmare a neprecizării
înscrierii solicitată a fi rectificată și nici a modului de rectificare(radiere,
îndreptare, menționarea altor operațiuni);
Excepția lipsei interesului reclamantului deoarece nu afirmă și nu dovedește
vreo lezare a dreptului său și nu se încadrează în sfera persoanelor prevăzute
de art.351din legea nr.7/1996 sau de art.89 al.2 din Regulamentul de
organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară;
Excepția lipsei calității procesuale active pentru că reclamantul nu afirmă
vreun drept de proprietate asupra terenului înscris în CF 2342/2006
localității;
Lipsa rolului activ al instanței care a ignorat aspectele arătate mai,
respins nejustificat întrebări din interogatoriul adresat reclamantului, nu cercetat apărarea pârâtului, nu a administrat o expertiză care nu a fost cerută de reclamantul care avea sarcina probei și nu a dispus-o nici din oficiu, nu analizat dacă prin corectarea vecinătăților terenului s-a făcut o greșeală materială sau de substanță, în realitate necercetând fondul dreptului;
instanței care s-a manifestat prin decăderea pârâtului din
dreptul invocării nulității cererii precizatoare în loc de sancționarea neregulilor procedurale aflate în sarcina reclamantului;
Instanța a dat mai mult decât s-a cerut și altceva decât s-a cerut pentru că
corectat și completat obiectul cererii introductive deoarece dispus rectificarea și nu obligarea PJ. la rectificarea CF, adăugând că este înscrierea făcută în temeiul sentinței civile 1050/2004 a Judecătoriei Răcari și încheierea din 29.06.2006 a aceleiași instanțe;
Nemotivarea sentinței deoarece nu a arătat care este interesul reclamantului,
care ar fi înscrierea nevalabilă și pentru care motiv și nu a înlăturat apărarea pârâtului;
Contradictorialitatea motivării generată de faptul că afirmându-se că pârâtul nu este proprietarul terenului cu vecinătățile modificate, nu aplică aceeași interpretare și reclamantului;
Motivarea străină de natura pricinii ca urmare a reținerii împrejurării că pârâtul este proprietarul imobilului cu vechile vecinătăți din tranzacție, argument ce conduce la inexistența unui motiv de rectificare a CF, în condițiile în care neidentificarea corectă a terenului determină nelegalitatea documentației cadastrale, iar eventuala lipsă de identitate între corpul de proprietate înscris în acte și cel menționat în CF, nu dovedește existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care să constate fie înscrierea nevalabilă în CF, fie anularea actului prin care s-a înscris dreptul în CF;
Nelegalitatea respingerii excepției nulității cererii precizate, cu trimitere la
art.108 alin.l și 133 Cod procedură civilă;
Nelegalitatea sentinței ca urmare a încălcării art.33 și 36 din Legea nr.7/1996, nu se putea dispune rectificarea CF deoarece actele de proprietate - și tranzacția sunt valabile, nu exista nici o hotărâre judecătorească pentru constatarea nevalabilității înscrierii în CF, iar eventuala greșita identificarea corpului de proprietate ce poate atrage nelegalitatea documentației cadastrale, nu constituie motiv de rectificare; încălcarea dispozițiilor ce reglementează modul de identificarea al imobilelor art.l alin.2, art.10 alin.l art.ll1lit b din Legea nr.7/1996, art.112 Cod procedură civilă, nesocotirea;
Interpretarea greșită actului juridic dedus judecății ca urmare
concluzionării incorecte a faptului ca, urmare a deciziei civile nr. 1068/2006 a Tribunalului Dâmbovița, prin respingerea cererii de îndreptarea a erorii materiale, s-au păstrat în mod irevocabil vecinătățile terenului pârâtului or soluția amintită nu a stabilit decât că sentința respectă tranzacția și nu are legătură cu acțiunea în rectificarea CF pentru că nu a analizat fondul tranzacției, nu desființează dreptul pârâtului și nu este aptă de a determina înscrierea în CF și nici de a identifica terenul, parcela nefiind modificată.
Netemeinicia sentinței generată de neanalizarea fondului drepturilor părților cu privire la suprafețele cuvenite prin tranzacție și ignorarea probelor administrate ce atestă legalitatea lucrării de cadastru efectuată de parat recunoscută și de Primăria, legalitatea Titlului de Proprietate, cu noile vecinătăți corecte, neluarea în considerare a planului parcelar și a situației de fapt.
S-a subliniat că niciodată părțile nu au stăpânit teren cu caracteristicile menționate în tranzacția consfințită prin hotărârea de expedient și datorită neconcordanțelor dintre planurile parcelare și situația de fapt, s-a ajuns la corectarea vecinătăților terenului de către autoritățile statului și care nu schimbă amplasamentul loturilor cuvenite părților în raport cu reperul fix râul.
Se concluzionează soluția atacată încalcă drepturile părților și art.l din
Primul Protocol adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale, art.6 alin.1 din aceeași Convenție, art.20 alin.2 din
Constituție și Legea nr.30/1994.
S-au anexat declarației de apel toate înscrisurile de care s-a făcut vorbire în motivarea căii de atac, precum și sentința civilă nr. 19/04.06.2007 a Tribunalului București.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare învederând că lasă la aprecierea instanței problema lipsei calității procesuale pasive a, solicitând respingerea apelului pârâtului, arătând în esență că nu există așa zisa excepție a inadmisibilității, că obiectul determinat al cererii a fost rectificarea CF cu radierea înscrierii reclamantului, făcută în baza unei hotărâri nedefinitive la acel moment(încheierea de îndreptare a erorii materiale), că nu poate fi vorba de lipsa de interes câtă vreme pârâtul s-a intabulat cu dreptul reclamantului, că nu se poate invoca excepția lipsei calității procesuale active dacă se susține inadmisibilitatea acțiunii. S-a subliniat că afirmațiile referitoare la lipsa rolului activ și la imparțialitate nu sunt corecte, sentința este motivată, nu sunt motive contradictorii, iar mențiunea apelantului conform căreia părțile nu au stăpânit împreună în fapt nici un teren, este lipsită de logică - această chestiune fiind rezolvată în partaj, iar faptul că după partajarea bunurilor prin sentință irevocabilă, s-au corectat ilegal vecinătățile ternului din titlul de proprietate, nu îndreptățește pe apelanți să modifice cuprinsul tranzacției și nici să-și intabuleze dreptul cu această modificare până ca ea să devină definitivă.
Se mai susține că art. 36 pct.3 alin.l din Legea nr.7/1996 privește ipoteza în care nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, ipoteză ce se regăsește în speță, așa încât nu se poate spune că s-au nesocotit aceste prevederi.
Cererea apelantului de încuviințare a probelor cu expertiza cadastrală pentru identificarea imobilelor, înscrisuri, interogatorii și martori, a fost respinsă ca neconcludentă la termenul de judecată din 09.01.2008, probele administrate fiind suficiente pentru lămurirea litigiului.
Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă, prin decizia civilă nr. 47 din 31 ianuarie 2008 respins excepțiile invocate de apelantul-pârât ca neîntemeiate și ca nefondat apelul acestuia.
Prin aceeași decizie s-a admis apelul D, s-a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată împotriva OCPI.D ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de legitimitate procesuală pasivă.
A reținut tribunalul că reclamantul a investit instanța de fond cu cererea de rectificare încheierii din 29.06.2006, pronunțată în dosarul 1961/2006 iar la termenul de judecată din 08.03.2007 a specificat oral că se solicită rectificarea CF intabulată eronat partea nebeneficiind de asistență juridică. Față de această precizare, apărătorul pârâtului a învederat că revine asupra excepției inadmisibilității cererii, considerând că a rămas fără obiect. Instanța de fond a pus în vedere reclamantului să formuleze în scris precizarea făcută oral iar la termenul următor - fila32 dosar fond - s-a dezbătut excepția lipsei calității procesuale pasive a care a fost respinsă.
La termenul de judecată din 03.05.2007 apelantul a invocat nulitatea cererii precizatoare a reclamantului pentru lipsa formei scrise, a motivării și a semnăturii iar judecătoria, cu motivarea că fiind vorba de o nulitate relativă care putea fi ridicată prin întâmpinare - art. 115 Cod procedură civilă - sau până la prima zi de înfățișare - art. 132 Cod procedură civilă -, pentru depășirea acestor momente procesuale, a decăzut pârâtul din dreptul de a mai invoca nulitatea cererii precizatoare.
În acest context, nu poate fi primită critica apelantului pârât referitoare la greșita soluționare a excepției nulității deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 133 alin 1 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă. In cauză, există cererea introductivă ce conține toate aceste elemente, numai că la primul termen de judecată, reclamantul a precizat expres că solicită rectificarea CF. Potrivit art. 132 Cod procedură civilă, reclamantul își poate modifica cererea iar faptul că nu s-a conformat cerinței de a depune în scris modificarea, nu atrage consecința nulității deoarece pe de o parte, exisă cererea introductivă, iar pe de altă parte, pârâtul nu a dovedit vreo vătămare în sensul art. 105 alin2 Cod procedură civilă, în cauză nefiind vorba de o nulitate de ordine publică potrivit art.108 alin.l Cod procedură civilă,
De asemenea, dată fiind lipsa de pregătire juridică a reclamantului, în spiritul prevederilor art.84 Cod procedură civilă, față de actele dosarului și în virtutea rolului activ, instanța de judecată trebuie să califice solicitările părții în raport de scopul urmărit și nu de interpretarea literară a termenilor folosiți în redactarea cererii, în condițiile în care reclamantul s-a arătat nemulțumit de faptul că pârâtul și-a intabulat dreptul de proprietate în baza unei încheieri de îndreptare a unei așa zise erori materiale ce a fost desființată în calea de atac a recursului, rezultă cu evidență că din eroare s-a cerut inițial rectificarea încheierii din 29.06.2006 care oricum a fost desființată în calea de atac, în esența ei aceasta fiind o simplă greșeală ce se poate îndrepta potrivit art. 132 alin2 pct.l Cod procedură civilă.
A mai reținut inadmisibilitatea acțiunii reprezintă un impediment procesual numai atunci când legea prevede în mod expres aceasta. Apelantul pârât pretinde că cererea reclamantului nu se încadrează în cazurile prevăzute de lege pentru rectificarea CF în realitate, așa cum rezultă din documentația topografică ce a stat la baza atribuirii nr. cadastral provizoriu - filele 131-132 dosar fond, la înscrierea în CF s-au avut în vedere nu numai sentința de partaj succesoral prin care s-a consfințit învoiala părților - nr. 1050/2004 și 27287 1996 în forma inițială ci și încheierea de îndreptarea eroare materială pronunțată fără citarea părților și care a fost respins prin admiterea recursului declarat de
În fapt, dacă înscrierea în CF s-ar fi întemeiat doar pe aceste acte ce nu sunt contestate nici de intimatul pârât, G nu ar avut interesul să ceară rectificarea CF. însă, după ce părțile au tranzacționat, s-a procedat la modificarea unor vecinătăți din, în mod unilateral, de către emitentul, așa cum rezultă din mențiunile trecute pe verso-ul acestui act și în temeiul acestei modificări, Judecătoria Răcaria pronunțat în mod greșit încheierea de îndreptarea a pretinsei erori materiale, sancționată prin decizia civilă 1068/2006 a Tribunalului Dâmbovița. Dacă se susține că vecinătățile din titlu erau eronate, rectificarea/modificarea lor trebuia cerută în instanță, pentru a face opozabilă hotărârea judecătorească și lui Ori, neprocedându-se astfel și cum intabularea apelantului pârât s-a realizat în temeiul unor vecinătăți neopozabile intimatului reclamant, rectificarea a fost solicitată potrivit art.34 pct. l din Legea nr.7/1996 la cererea persoanei interesate. Acest temei este incident în speța dedusă judecății deoarece prin decizia tribunalului s-a desființat încheierea de îndreptare a erorii materiale care releva alte vecinătăți decât cele trecute în tranzacție. Prin urmare, nu numai că cererea reclamantului nu este inadmisibilă ci apare ca fiind fondată.
Pe de altă parte dacă prin "simpla" schimbare a vecinătăților lotului apelantului pârât nu s-au modificat loturile cuvenite părților litigante, nu se înțelege de ce pârâtul a renunțat la judecata cererii reconvenționale, în cadrul căreia avea posibilitatea să demonstreze justețea celor susținute.
Nici a treia critică nu se consideră ca întemeiată deoarece în condițiile în care s-au depus la dosar toate înscrisurile ce au relevanță în speța dedusă judecății și s-a solicitat în mod expres rectificarea CF întocmită în baza actelor la care s-a făcut trimitere, obiectul cererii a fost determinat.
Tot astfel, față de cele ce preced, apar ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active și a interesului intimatului reclamant în solicitarea rectificării CF, de vreme ce a fost parte în procesul de partaj, și afirmă că prin modificarea vecinătăților imobilului repartizat în lotul apelantului pârât s-a produs inversarea loturilor egale culese de părți.
Criticile privitoare la lipsa rolului activ și imparțialitatea instanței, sunt de asemenea, neîntemeiate deoarece actele dosarului erau suficiente și lămuritoare pentru soluționarea cauzei și, așa cum s-a arătat mai, în condițiile în care intimatul pârâtul renunțat la judecata cererii reconvenționale, efectuarea expertizei era neconcludentă. Această împrejurare a stat și la baza respingerii cererii de probatorii în apel.
Motivul referitor la încălcarea principiului disponibilității nu are suport deoarece instanța de fond a dat ceea ce s-a cerut, aspectele de formă a exprimării, în sensul că s-a dispus rectificarea și nu obligarea la rectificare neavând nici o relevanță juridică.
Tribunalul mai reține că pe lângă invocarea excesivă a unor critici nefondate, apelantul pârât a susținut și existența unor critici ce se exclud reciproc. Astfel, nu se poate afirma că soluția este nemotivată dacă ar fi fost așa, tribunalul, din oficiu ar fi desființat sentința cu trimitere spre rejudecare, pentru imposibilitatea verificării legalității și temeiniciei sentinței și totodată că motivarea este contradictorie și străină de natura pricinii. Prin aceste critici, se reiau aspecte cărora li s-a răspuns prin cele arătate mai.
Se va înlătura și critica ce privește încălcarea prevederilor art.33, 36 și celorlalte prevederi invocate din Legea nr.7/1996 în legătură cu identificarea imobilelor deoarece instanța de fond nu a ignorat sentința de partaj intrată în autoritatea de lucru judecat și nici titlul de proprietate în forma inițială, necontestate nici de părți, ci a sancționat intabularea întemeiată pe acte modificate ca urmare a unei încheieri de îndreptare a unei pretinse erori materiale, care în cele din urmă a fost desființată. Din această perspectivă, nu se poate susține că s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății deoarece nu s-a adus atingere în nici un fel dreptului de proprietate al apelantului pârât, confuzia totală în care acesta se află fiind generată de faptul că nu a opus intimatului reclamant printr-o sentință irevocabilă noile vecinătăți pretins a fi cele reale ale lotului său.
Tribunalul a concluzionat în raport cu cele arătate că soluția judecătoriei este legală și se întemeiază pe probele administrate, neputându-se reține încălcarea dispozițiilor invocate din Constituție și convențiile internaționale la care România este parte.
În ce privește apelul D, tribunalul a stabilit că este fondat.
Potrivit deciziei nr.72/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile având ca obiect rectificarea CF, date fiind atribuțiile pe care Oficiul le are potrivit art.4 din legea nr.7/1996, o asemenea cauză trebuind să fie promovată între părțile care își dispută drepturile reale cu privire la un imobil determinat.
Pentru cele arătate, în conformitate cu dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, se va admite apelul pârâtei I, se vor respinge excepțiile invocate prin motivele de apel d e către apelantul pârât precum și apelul aceleiași părți și se va schimba în parte sentința atacată, urmând a se respinge cererea introductivă formulată împotriva Oficiului ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de legitimitate procesuală și se va păstra restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că instanțele au încălcat dispozițiile art. 36 din Legea nr. 7/1996 potrivit cu care acțiunea în rectificare carte funciară este o acțiune subsecventă, grevată pe o acțiune principală de fond, astfel că în lipsa acesteia din urmă, cea dintâi trebuie respinsă ca inadmisibilă.
Pe de altă parte același text de lege a fost încălcat și sub aspectul faptului că acțiunea în rectificare de carte funciară poate fi promovată de orice persoană interesată, respectiv de persoana care are un drept asupra imobilului înscris în CF, reclamantul prin cererea introductivă neinvocând un asemenea drept și nici dovedind vreunul.
Totodată, situația reținută de instanță nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, care prevăd cauza rectificării ca fiind existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a constatat unul din cazurile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 7/1996.
De altfel, situația cercetată și reținută de instanță este insuficientă pentru soluționarea acțiunii de rectificare de carte funciară, deoarece acesta presupune disputarea unor drepturi între reclamant și pârât, ori în speță instanța nu a cercetat nimic.
A mai precizat recurentul că au fost încălcate și dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996 care nu prevăd pentru intabulare condiția obligatorie a existenței unei hotărâri judecătorești privind vecinătățile imobilului, care să fie opozabilă altei persoane pentru a putea înscrie dreptul în CF.
Sentința civilă nr. 1050/2004 a Judecătoriei Răcari și care are un efect declarativ și titlul de proprietate nr. 77287/1996 care are un efect constitutiv îndeplinesc condițiile art. 50 al. 1 din Legea nr. 7/1996, astfel încât în mod legal a fost intabulat dreptul său.
Pe de altă parte vecinătățile corectate sunt opozabile reclamantului în baza mai multor prezumții.
Recurentul a învederat și că au fost încălcate dispozițiile art. 1069 Cod civil, art. 1 al. 2 și art. 111lit. b din Legea nr. 7/1996, precum și art. 112 al. 2 Cod pr. civ.
Astfel, pârâtul nu are obligația dovedirii netemeiniciei afirmațiilor reclamantului, formulate și pentru prima dată în apel, nu există nici o dispoziție legală care să impună că dovada dreptului său se face numai printr-o hotărâre irevocabilă și de altfel este și inutilă o dovadă cu un astfel de conținut întrucât ar avea incidență art. 1201 Cod civil.
Sub aspectul încălcării art. 1 al. 2 din Legea nr. 7/1996 recurentul a arătat că entitățile de bază ale sistemului cadastral sunt parcela, construcția și proprietarul, nu vecinătățile și care nu sunt elemente de identificare a unui imobil, iar existența și întinderea dreptului de proprietate nu depind de vecinătăți.
Totodată se încalcă și art. 111lit. b din Legea nr. 7/1996 republicată care prevede că identificarea amplasamentului se face pe baza actelor de proprietate, sau în lipsa acestora pe baza posesiei exercitată sub nume de proprietar, deci identificarea nu se face în funcție de vecinătăți așa cum în mod nelegal procedează instanța.
În speță identificarea terenului trebuie făcută legal, pe baza actelor de proprietate și a posesiei recurentului.
A mai precizat recurentul că se încalcă și dispozițiile art. 112 al. 2 Cod pr. civ. care preved că pentru identificarea imobilelor înscrise în CF se va arătat și numărul de CF și numărul topografic, rațiunea instanței nu se aplică și reclamantului, al cărui teren are aceiași situație, iar prin toată judecată lipsită de orice temei legal dreptul său a fost lezat în întreg și practic instanța l-a expropriat de dreptul asupra unui teren pe care îl stăpânește de mai mult de 15 ani.
Pe de altă parte, temeiul reținut de instanță pentru admiterea acțiunii în rectificare de carte funciară - art. 34 al. 1 din Legea nr. 7/1996,nu are legătură cu o astfel de acțiune reglementată de art. 36 din lege.
Art. 36 din Legea nr. 7/1996 a fost încălcat și sub aspectul radierii dreptului de proprietate al recurentului, actele sale de proprietate cât și încheierea de intabulare fiind valabile, iar în cazul rectificării vecinătăților sancțiunea radierii dreptului înscris în CF este lipsită de temei și reprezintă un abuz al instanței.
A mai arătat recurentul că cererea precizatoare a reclamantului este nulă pentru lipsa formei scrise, a motivării în fapt și drept și a semnăturii, acesta neconformându-se dispozițiilor instanței de o formula în scris, astfel încât instanța trebuia să se pronunțe pe cererea principală prin care s-a solicitat " rectificarea încheierii din data de 29.06.2006 a Judecătoriei Răcari.
Instanța de apel a omis a menționa că cererea sa de a pune în vedere reclamantului să se conformeze dispozițiilor în sensul de a depune în scris cererea precizatoare s-a întâmplat în perioada când acesta din urmă era asistat de avocat și care s-a opus vehement la o astfel de cerere.
În acest fel au fost încălcate dispozițiile art. 132 al. 2 pct. 1 Cod pr. civ. art. 112 și art. 133 al. 1 Cod pr. civ. nulitatea cererii existând indiferent de dovada vreunei vătămării, fiind vorba de o nulitate absolută.
Cu toate acestea, vătămarea recurentului există și constă în faptul că nu a existat certitudinea dacă acțiunea principală are aceiași cauză cu acțiunea precizată, cu consecințe în ceea ce privește cadrul procesual, administrarea probelor și dreptul la apărare.
Mai mult decât atât instanța și-a depășit rolul activ și imparțialitatea și a acordat ceva ce nu s-a cerut schimbând obiectul cererii.
Astfel, a dispune rectificarea CF înseamnă o măsură luată de instanță în care OCPI are calitatea de organ de executare, iar a dispune obligarea OCPI la rectificarea CF înseamnă o măsură luată de instanță în care are calitatea de subiect de drept al unui raport juridic obligațional, cu consecințe juridice deosebite și făcând de neînțeles contradictorialitatea judecății instanței în sensul că această instituție nu are calitate procesuală pasivă.
Pe de altă parte reclamantul și-a schimbat cauza în apel, ceea ce încalcă dispozițiile art. 132 al. 1 și art. 294 al. 1 Cod pr. civ. a fost încălcat dreptul la apărare, fiind invocate mai multe cauze ale rectificării, din care nici una nu se putea invoca legal, iar cunoașterea a 2 din 4 s-a realizat după ce s-au închis dezbaterile, după ce instanțele au judecat și redactat hotărârile, fiind în imposibilitate de se apăra.
Probațiunea realizată în speță este nelegală, fiind încălcate și dispozițiile art. 1023 Cod civil, iar motivele de apel nu au fost cercetate de către instanță, ci ocolite.
În temeiul art. 308 al. 2 Cod pr. civ. intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că art. 36 din Legea nr. 7/1996 nu reglementează cele afirmate de recurentul pârât, textul corect fiind art. 34 din lege, care dispune că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor în cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil.
Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a constatat că actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea în cartea funciară nu a fost valabil este chiar Decizia civilă nr. 1068/2006 a Tribunalului Dâmbovița, prin care a fost desființată încheierea de îndreptare a erorii materiale din titlu de proprietate.
A mai precizat intimatul că motivul de nelegalitate potrivit cu care s-ar fi încălcat dispozițiile art. 36 și 52 din Legea nr. 7/1996 este neîntemeiat, întrucât acesta a invocat încălcarea tranzacției consfințită prin sentința civilă nr. 1050/2004 a Judecătoriei Răcari, prin care moștenitorii defunctului au procedat la partajarea terenurilor cuprinse în titlu de proprietate nr. 77287/1996, terenuri situate pe raza comunei, în calitate de parte în aceasta, în baza unui act unilateral de modificare, fără acordul tuturor părților implicate în partaj.
Pe de altă parte, art. 50 din Legea nr. 7/1996 republicată nu reglementează situația de fapt arătată de recurent, ci stabilește dreptul părților interesate de a ataca cu plângere la instanță încheierea de înscriere sau respingere a cererii de intabulare sau de notare a unui drept, iar decizia recurată nu încalcă nici un articol din acest act normativ.
Și motivele de nelegalitate potrivit cu care ar fi fost încălcate dispozițiile art. 1169 Cod civil, art.1 al. 2 și art. 111din Legea nr. 7/1996, republicată și art. 112 al. 2 Cod pr. civ. sunt nefondate, recurentul ignorând că a procedat la o modificare a titlului de proprietate și a tranzacției irevocabile printr-o modalitate nelegală, atâta timp cât acestea nu s-au realizat printr-o sentință judecătorească irevocabilă, iar un titlu de proprietate intrat în circuitul civil nu poate fi modificat printr-un act administrativ de Oficiu de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
Totodată, instanța a procedat din oficiu la rectificarea cererii inițiale, ținând cont că nu a fost asistat de apărător la acel termen și nu are pregătire juridică, în temeiul rolului activ, legea nu solicită forma scrisă a cererii precizatoare sau a îndreptărilor din cererea introductivă, acestea putând fi făcute și oral și consemnate în încheierea de ședință, iar recurentul nu a invocat un prejudiciu urmare a reformulării cererii.
Instanțele nu au încălcat rolul activ, imparțialitatea și principiul disponibilității, nu există nici o contradicție între motivele celor două instanțe și nu a fost schimbat nici obiectul nici cauza acțiunii, iar încălcarea dreptului de a administra proba cu expertiză nu constituie motiv de nelegalitate.
În temeiul art. 308 al. 2 Cod pr. civ. a fost formulată întâmpinare și de către Oficiu de Cadastru și Publicitate Imobiliară D prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive.
Recurentul a formulat și depus la dosar note scrise însoțite de extrase din doctrină și practică judiciară.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține că acesta este fondat în limitele și pentru considerentele ce urmează:
Reclamantul intimat a investit inițial Judecătoria Răcari cu o cerere având ca obiect rectificarea Încheierii din 29.06.2006, formulată în contradictoriu cu pârâtul.
La baza demersului său judiciar a stat argumentația potrivit căreia în mod eronat s-a luat în considerare o încheiere de îndreptare eroare materială care ulterior a fost desființată în calea de atac a recursului de către Tribunalul Dâmbovița.
Ulterior, prin cerere scrisă depusă la dosar și intitulată " notă privind completări la dosarului nr- reclamantul a învederat că intabularea devine nelegală de drept, urmare a desființării încheierii din 29.06.2006.
Așa fiind pentru executarea și intabularea în cartea funciară pârâtul poate folosi ca document legal valabil doar hotărârea Judecătoriei Răcari nr. 1050/2004, definitivă și irevocabilă.
Din actele dosarului se reține că în adevăr, prin Încheierea nr. 40852/ 11.12.2006 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Daf ost admisă cererea cu privire la imobilul compus din suprafață de 12.220 mp ( suprafața act 12500 mp.), teren arabil extravilan situat în Comuna, 47, Parcela 566/4, înscris în cartea funciară nr. 2342 comunei, cu număr cadastral 3712, proprietatea lui, de sub B1, și se înscrie drept de proprietate cu titlul de partaj.
În chiar partea introductivă a acestei încheieri s-a făcut mențiune că la baza înscrierii a stat sentința civilă nr. 1050/24.11.2004, rămasă definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Răcari.
Pe de altă parte, din extrasul de carte funciară pentru cartea funciară nr. 2342 pentru informare rezultă de asemenea că s-a înscris dreptul de proprietate cu privire al suprafața de 12220 mp, suprafață din act 12500 mp., având numărul cadastral provizoriu 3712, în baza Sentinței civilă nr. 1050/24.11.2004, rămasă definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Răcari.
Așadar, în actele menționate nu se face nici o referire la încheierea de îndreptare eroare materială din data de 29.06.2006 a Judecătoriei Răcari și care ulterior a fost modificată în calea de atac a recursului prin Decizia nr. 1068/05.12.2006 a Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă, astfel încât nu se poate avea în vedere susținerile reclamantului din cuprinsul cererii inițiale, a " notei de completări" și reiterate pe parcursul procesului.
Mai mult decât atât încheierea de intabulare este ulterioară deciziei de modificare a încheierii de îndreptare eroare materială, așa cum reiese din actele dosarului, prima purtând data de 11.12.2006, iar cea de a doua de 05.12.2006.
Deci la data dării încheierii de intabulare, încheierea de îndreptare eroare materială fusese în totalitate modificată, astfel încât nu mai producea nici un efect juridic.
Pe de altă parte, potrivit art. 33 al. 1 din Legea nr. 7/1996, a cadastrului și publicității imobiliare, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau modificarea după caz a acesteia.
Alineatul 2 al aceluiași text de lege dispune că prin " rectificare" se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară, iar în baza al. 3 prin " modificare" se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului ce poară asupra imobilului. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului.
Totodată, în lumina dispozițiilor art. 34 pct. 1 din același act normativ orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat nu a fost valabil.
În același sens sunt și dispozițiile art. 89 din Ordinul nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară.
Ori, raportând textele de lege invocate la situația de fapt rezultată din probatoriul administrat rezultă că în mod greșit prima instanță a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile privind rectificarea cărții funciare și a procedat în consecință, soluție menținută de instanța de apel.
În realitate la baza pronunțării încheierii de intabulare a stat așa cum rezultă din aceasta și din extrasul de carte funciară numai hotărârea de partaj, definitivă și irevocabilă și care în urma tranzacției părților a primit printre altele și un teren în suprafață de 12500 mp situat în tarlaua nr. 47 parcela 566/8, adică tocmai cu care s-a înscris în cartea funciară.
Mai mult decât atât în cartea funciară se înscrie dreptul de proprietate cu întinderea acestuia, iar nu vecinătățile și care sunt menționate în documentația cadastrală, valabil întocmită așa cum se reține din înscrisurile cauzei.
Așadar, singurul care are posibilitatea de acționa în cazul în care se schimbă aspectele tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului înscris asupra acelui imobil este chiar titularul dreptului de proprietate, în speță pârâtul recurent.
Pentru toate considerentele expuse Curtea consideră că sunt întemeiate criticile recurentului cu privire la modul în care instanțele de fond au înțeles să aplice dispozițiile Legii nr. 7/1996, a cadastrului și publicității imobiliare, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Susținerea instanței de apel din cadrul considerentelor deciziei în sensul că, dacă prin " simpla" schimbare a vecinătăților lotului apelantului pârât nu s-a modificat loturile cuvenite părților litigante nu se înțelege de ce pârâtul a renunțat la judecata cererii reconvenționale, în cadrul căreia avea posibilitatea să demonstreze justețea celor susținute este eronată, renunțarea la o cerere de chemare în judecată neavând valența juridică a unei acheisării la pretențiile părți adverse.
În ceea ce privește critica cu privire la aplicarea regulii privind sarcina probei Curtea reține că aceasta este nefondată, părțile administrând probatorii fiecare în încercarea de a proba cele invocate.
Nefondate sunt și criticile privitoare la faptul că cererea precizatoare a reclamantului este nulă pentru lipsa formei scrise, a motivării în fapt și drept și a semnăturii, acesta neconformându-se dispozițiilor instanței de o formula în scris, astfel încât instanța trebuia să se pronunțe pe cererea principală prin care s-a solicitat " rectificarea încheierii din data de 29.06.2006 a Judecătoriei Răcari,instanța de apel a omis a menționa că cererea sa de a pune în vedere reclamantului să se conformeze dispozițiilor în sensul de a depune în scris cererea precizatoare s-a întâmplat în perioada când acesta din urmă era asistat de avocat și care s-a opus vehement la o astfel de cerere și în acest fel au fost încălcate dispozițiile art. 132 al. 2 pct. 1 Cod pr. civ. art. 112 și art. 133 al. 1 Cod pr. civ. nulitatea cererii existând indiferent de dovada vreunei vătămării, fiind vorba de o nulitate absolută.
Astfel, reclamantul în cererea inițială și în notele ulterioare a precizat obiectul cererii sale și anume rectificarea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtului, stabilit printr-o hotărâre de partaj, formularea făcându-se potrivit pregătirii sale, care nu este una juridică.
Așa fiind au fost stabilite limitele investirii, iar pârâtul a avut posibilitatea să își formuleze apărări, nesuferind nici o vătămare.
Pe de altă parte, față de împrejurarea că reclamantul și-a justificat demersul judiciar prin aceea că prin înscrierea contestată i-a fost încălcat dreptul de proprietate acesta se încadrează în sintagma de " persoană interesată" la care face referire legea specială și justifică și legitimare procesual activă, astfel că și aceste critici apar ca nefondate.
Nefondate sunt și criticile privind depășirea de către instanțe a rolului activ și imparțialității, acordarea a ceva ce nu s-a cerut prin schimbarea obiectului cererii și încălcarea dreptului la apărare.
Aprecierea într-un anumit fel a probatoriului administrat, soluționarea unei cauze în funcție de cererile părților, analizarea solicitărilor acestora nu se subsumează nici uneia dintre aceste încălcări.
Sub aspectul invocării de către Oficiu de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dae xcepției lipse calității sale procesual pasive Curtea reține că acesta a fost soluționată prin decizia recurată în sensul constatării lipsei legitimării procesual pasive a respectivei instituții, sub acest aspect hotărârea dată în apel intrând în putere de lucru judecat, nefiind atacată cu privire la respectiva soluție de nici una dintre părți.
Pentru toate considerentele arătate și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 3 Cod pr. civ. raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. Curtea urmează să admită recursul și să modifice în parte decizia și în tot sentința, iar pe fond să respingă cererea.
Vor fi menținute dispozițiile decizie cu privire la admiterea apelului declarat de Oficiu de Cadastru și Publicitate Imobiliară D și respingerea cererii față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de legitimare procesuală pasivă.
În temeiul art. 274 Cod rp. Civ. Curtea va obliga intimatul la plata cheltuielilor de judecată către recurent, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul, domiciliat în B, Calea nr.311.71.3.72 sector 3, împotriva deciziei civile nr. 47 din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul G, domiciliat în B Calea nr.83.A.17 sector 1 și pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D, cu sediul în Târgoviște str. - nr.27 jud.
Modifică în parte decizia -menționată și în tot sentința civilă nr. 2272 din 7 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Răcari, în sensul că respinge cererea.
în rest decizia.
Obligă intimatul G la 2500 lei cheltuieli de judecată către recurentul-pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C
GREFIER,
Red.
2ex./03.06.2008
f- Judecătoria Răcari
a- Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea, Constanța
