Anulare act. Decizia 485/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.485/
Ședința publică din 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 3: Romeo
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții -, și -, domiciliați în T str. - - -/10.4 jud. G și -, - și -, domiciliați în T- jud. G, împotriva deciziei civile nr.280 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15 octombrie 2009 și s-au consemnat în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 21 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Tecuci jud. G, reclamanții -, -, -, -, -, au chemat în judecată pe pârâtul, pentru se constata nulitatea absolută a convențiilor autentificate sub nr.1700/10.04.2006, 1701/10.04.2006, 1702/10.04.2006 și 1703/10.04.2006 la. - din T jud. G, cu radierea tuturor notărilor privind înstrăinarea și grevarea efectuate în cartea Funciară cu privire la imobilele ce au făcut obiectul prezentelor convenții.
In fapt, au arătat reclamanții că la data de 10.04.2006 au încheiat la. -, patru convenții prin care se obligă să vândă către, mai multe terenuri în termen de șase luni din momentul în care acesta va putea să dobândească dreptul de proprietate, fiind până în prezent lovite de nulitate absolută dobândirea, prin acte între vii, a acestui drept, de către cetățenii străini pe teritoriul țării noastre.
Au motivat că prețul care reprezintă o condiție esențială pentru existența antecontractului nu fost stipulat, de asemenea el nu poate fi determinat deoarece nu au fost indicate criteriile de determinare a prețului. Faptul că se face trimitere la " prețul de achiziție" nu reprezintă decât o trimitere vagă și generală care nu lasă să se întrevadă prețul concret (determinat) asupra căruia părțile trebuiau să se înțeleagă pentru ca aceste convenții să-și poată produce efectele.
In al doilea rând, altă cauză de nulitate absolută constituie lipsa cauzei imediate ( scopul imediat) al contractului, deoarece în cazul promisiunii bilaterale de vânzare ambele părți contractante contractează cu credința că vor putea cere în viitor încheierea contractului, oricând vor dori acest lucru. Prin urmare, scopul imediat al contractului îl constituie posibilitatea oricăreia dintre părți de a cere în viitor perfectarea contractului, or în cazul de față scopul imediat al contractului nu poate fi îndeplinit, astfel că nici una din părți nu poate solicita perfectarea contractului, iar ei sunt efectiv blocați, neputând exercita pe deplin dreptul lor de proprietate asupra terenurilor respective, iar posibilitatea lor de putea cere perfectarea contractului, fost și este inexistentă.
In drept, au invocat art.480, 948 și 966 cod civil.
Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondate. In drept, invocat art.965 cod civil, Legea 312/2005, art.3 din Titlul din Legea 247/2005, art.44(2) din Constituția României.
Prin sentința civilă 2879/14.12.2007, Judecătoria Tecuci jud. G, a respins ca nefondată acțiunea, reținând următoarea situație de fapt și de drept:
Convenția nr.1700/10.04.2006 încheiată între - și -, pe de o parte și, pe de altă parte, privește suprafața de 95000 teren cu vie nobilă situat în extravilanul comunei jud. G, pentru un preț ce reprezintă din prețul de achiziție al imobilului, sumă primită de soții la momentul achiziționării acestei suprafețe. În aceeași convenție se mai stipulează că perfectarea în formă autentică se va face în termen de 6 luni de la momentul în care legislația română va permite dobândirea de către cetățeni italieni dreptului de proprietate asupra terenurilor.
In continuare se solicită de către soții notarea în Cartea funciară interdicțiilor de înstrăinare și grevare acestui imobil.
Convenția nr.1701/10.04.2006 este încheiată între - și și privește suprafața de 18 ha teren arabil situat în extravilanul comunei, județul
Convenția nr.1702/10.04.2006 este încheiată între - și, -, pe de o parte și, pe de altă parte, și privește suprafața de 366 ha teren arabil situat în extravilanul comunei, jud.
Convenția nr.1703/10.04.2006 este încheiată între -, pe de o parte, și, pe de altă parte, și privește 7 imobile situate în T, respectiv jud.
Toate aceste 4 convenții valorează ca antecontracte de vânzare - cumpărare.
Aceste antecontracte de vânzare - cumpărare, fiind convenții ca oricare altele, trebuie să întrunească condițiile de validitate prevăzute de art.948 - 968 cod civil și anume capacitatea de contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat, cauză licită.
Reclamanții au invocat două motive de nulitate absolută: prețul nu fost stipulat, lipsa cauzei imediate.
Condiția ca prețul să fie determinat sau determinabil rezultă din prevederile art.1303 cod civil și în cauză, raportat la cele patru convenții, prețul este determinabil prin stabilirea unor criterii ferme de determinare, și anume - J din prețul de achiziție al imobilelor respective, preț ce se poate determina cu ușurință prin raportare la convențiile de dobândire ( file 49 - 55 dosar).
Pe de altă parte, cauza acestor convenții întrunește condițiile de validitate deoarece cauza există, este reală, licită și morală.
Conform art.966 cod civil " obligația fără cauză nu poate avea nici un efect". Nu trebuie însă confundată existența cauzei cu faptul de fi expresă; potrivit art.967 cod civil, cauza este prezumată până la dovada contrarie, motiv pentru care lipsa cauzei trebuie dovedită.
Conform art.44 alin.2 din Constituția României " Cetățeni străini [.] pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute de lege organică, precum și prin moștenire legală".
Art.3 din Titlul al Legii 247/2005 dispune: " cetățenii străini și apatrizi, precum și persoanele juridice străine pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România în condițiile prevăzute de legea specială".
Din art.5 din legea 312/2005 rezultă că cetățeanul unui stat membru UE poate dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole, pădurilor și terenurilor forestiere la împlinirea unui termen de 7 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană, iar pe de altă parte fermierii care desfășoară activități independente - cetățeni ai unui stat membru care și-au stabilit reședința în România, dobândesc dreptul de proprietate asupra acestor terenuri de la data aderării României la Uniunea Europeană.
Prin actele depuse la dosar pârâtul făcut dovada că în Italia este înscris în listele de membri ai confederației naționale cultivatorilor direcți și își desfășoară activitatea ca întreprinzător agricol, că în România are un drept de rezidență în municipiul C, că de asemenea, în România este asociat într- societate cu răspundere limitată - SC 2005 - SRL, având ca obiect de activitate cultura cerealelor, porumbului, altor plante, cultivarea legumelor, cultivarea fructelor, creșterea animalelor, etc.
Astfel încât se poate conchide că pârâtul, în prezent, are calitatea de fermier care desfășoară activități independente, în sensul art.2 din Legea 312/2005, deoarece desfășoară activitate agricolă în vederea realizării de produse agricole și animale.
Susținerea reclamanților în sensul că toate convențiile încheiate sunt fictive și mincinoase, reflectând intenția reală a pârâtului de eluda interdicțiile existente la acea vreme nu este fondată, pe de o parte deoarece " nimeni nu poate invoca propria sa turpitudine" în declararea nulității unui act, iar pe de altă parte nu se poate vorbi la momentul APRILIE 2006 despre interdicția absolută de cumpărare terenuri pentru cetățenii străini, câtă vreme exista o întreagă strategie de aderare la Uniunea Europeană României, și întreagă legislație adoptată de România în vederea aderării la Uniunea Europeană.
În baza disp.art.274 alin.1 cod pr. civilă, a obligat pe reclamanți să plătească pârâtului suma de 20000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare au arătat că instanța a dat o interpretare greșită probelor raportat la normele legale incidente( legea 215/2005 și art. 966-968 cod civil). Au precizat că actele încheiate sunt lipsite de cauză, întrucât nici la momentul în care s-au încheiat, nici ulterior, pârâtul nu îndeplinește condițiile speciale ( aceea de fermier), prevăzute de art. 4 al. 2 din legea 215/2005, aspect reținut greșit de prima instanță, că declarația prezentată de pârât nu reprezintă un atestat de fermier deoarece instituția care l-a eliberat nu are calitatea de a elibera astfel de acte, că societățile comerciale trebuie să respecte aceleași prevederi legale. Instanța nu a reținut că lipsa cauzei imediate este pe deplin dovedită întrucât pârâtul nu a respectat termenul de 6 luni prevăzut în convențiile încheiate, că deși au trecut mai mult de 6 luni de la data aderării României la UE, pârâtul nu îndeplinește condițiile speciale prevăzute de lege, reclamanții fiind împiedicați să exercite dreptul de a cere perfectarea actelor.
În al treilea rând, s-a solicitat să se constate că prețul, condiție importantă pentru valabilitatea convenției nu a fost stipulat, el neputând fi determinat. Faptul că pârâtul a furnizat bani reclamanților pentru achiziționarea de terenuri dovedește faptul că, în concepția pârâtului la acea dată s-a produs contractul de vânzare cumpărare în sens de negotium, care nu a fost constatat prin înscris, nulitate evidentă ca urmare a lipsei formei autentice, că pârâtul a avut intenția eludării dispozițiilor constituționale.
În consecință, au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și, pe fond, să se admită acțiunea.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, pentru considerentele expuse în fața primei instanțe.
Tribunalul Galați, prin decizia civilă nr.280 din 28 mai 2008 respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți.
Ca părți căzute în pretenții, în baza art.274 cod pr. civilă au fost obligați apelanții să plătească intimatului suma de 6000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut din conținutul convențiilor că reclamanții în calitate de promitenți - vânzători s-au obligat să vândă pârâtului în calitate de promitent - cumpărător anumite suprafețe de teren, individualizate la un preț egal cu J din valoarea de achiziție, perfectarea actelor în formă autentică urmând a se face în termen de 6 luni de la momentul în care legislația română va permite dobândirea de către cetățenii italieni a dreptului de proprietate asupra terenului.
Tribunalul a analizat motivele invocate pornind de la obiectul cererii cu care a fost investită instanța, respectiv nulitatea absolută a convențiilor pentru lipsa prețului și a cauzei.
Astfel, s-a reținut că față de condițiile existente la momentul încheierii convențiilor, acestea nu cuprind nici un aspect nelegal. Deci nu se poate susține că actul este lipsit de cauză atât timp cât părțile l-au încheiat afectat de un termen existând un scop imediat în sensul obligării pârâtului la încheierea contractului dar după expirarea termenului convenit.
In ceea ce privește prețul, din actele depuse s-a reținut că acesta există, a fost determinat și achitat urmând ca transferul de proprietate să se facă odată cu perfectarea actelor în formă autentică.
Impotriva deciziei civile menționate mai sus au declarat recurs, reclamanții, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia (dispozițiile art.304 pct.8 și 9 cod pr. civilă).
In dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții au arătat că instanța de fond a interpretat eronat probele administrate, raportat la normele legale incidente în cauză, în special Legea nr.215/2005, lege prin care pârâtul și-a făcut apărarea, apărare care a reușit să inducă ambele instanțe în eroare, cu privire la actul dedus judecății.
Astfel, se apreciază în mod corect de către tribunal că actele a căror nulitate se cere sunt antecontracte de vânzare cumpărare și că trebuie analizat motivul de nulitate absolută raportat la momentul încheierii actului.
Faptul că s-a făcut o dezbatere pe faptul că pârâtul îndeplinește sau nu condițiile de a dobândi terenuri în prezent în România, raportat la legea pe care și-a făcut apărarea nu este un fapt ulterior încheierii convențiilor, ci este o problemă care a existat în chiar timpul încheierii convențiilor. Convențiile au fost încheiate în anul 2006, dată la care legea respectivă exista și tocmai stabilirea unui termen evaziv, care nu poate fi aplicat niciodată conduce la motivul de nulitate arătat de recurenți, lipsa unei cauze imediate, iar posibilitatea recurenților de a putea cere perfectarea contractului, a fost și este inexistentă.
De asemenea și motivul nulității în ce privește lipsa prețului în mod cert subzistă, acest motiv conjugându-se cu celălalt, stabilirea unui termen care determină lipsa cauzei, ambele împiedicând exercitarea nestingherită a dreptului de proprietate de către reclamanți prin notarea interdicțiilor de înstrăinare și grevare la cartea funciară.
In concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor ambelor instanțe ca fiind temeinice și legale.
Pe parcursul judecării recursului, recurenții au solicitat suspendarea cauzei, conform art.244 pct.2 cod pr. civilă, motivat de faptul că împotriva intimatului s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de dispozițiile art.291 cod penal, constând în aceea că în calitate de pârât în dosarul civil nr- al Judecătoriei Tecuci jud. G, a prezentat un înscris fals care atestă o calitate pe care nu o avea. prin încheierea de ședință din data de 19 februarie 2009, Curtea, a respins cererea fiind motivată prin aceeași încheiere.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare;
Verificând și analizând decizia civilă recurată prin prisma aspectelor prevăzute de art.304 pct.8 și 9 cod pr. civilă, invocate de reclamanți, se reține că instanța de fond a interpretat corect probele administrate în cauză, la care a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale în materie pronunțând o hotărâre legală și temeinică, confirmată și de instanța de apel.
In dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții reiau de fapt aspectele invocate în apel și anume: nulitatea absolută a convențiilor încheiate pentru lipsa unei cauze imediate și a prețului.
Cu privire la primul aspect se reține că de esența nulității absolute este că valabilitatea actului se analizează în funcție de condițiile existente la momentul încheierii acestuia.
Față de această situație, convențiile încheiate nu cuprins nici un aspect nelegal așa cum corect a reținut și instanța de apel.
De fapt prin antecontractele încheiate nu se realizează un transfer al proprietății ci doar o promisiune ce urmează a se realiza în viitor la un termen stabilit de părți de comun acord.
Având în vedere că acestea vizează doar promisiunea, rezultă că scopul imediat există, respectiv îndeplinirea obligației pârâtului de a încheia contractul de vânzare cumpărare după expirarea termenului convenit.
In consecință, mențiunea făcută în convenții că perfectarea contractelor de vânzare cumpărare în formă autentică se va face în termen de 6 luni de la momentul în care legislația română va permite dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului, nu echivalează cu lipsa scopului, așa cum au susținut recurenții în primul motiv invocat.
In ceea ce privește lipsa prețului, nici acest motiv nu poate fi primit în condițiile în care prețul există în act, este determinat ca fiind J din prețul de achiziție.
Mai mult decât atât, prețul a fost achitat urmând ca transferul de proprietate să se facă odată cu perfectarea actelor în formă autentică.
In aceste condiții, se constată că motivele formulate de reclamanți sunt neîntemeiate, neîncadrându-se în nici unul din aspectele prevăzute de art.304 pct.8 și 9 cod pr. civilă.
In consecință, față de cele ce preced, Curtea, în baza art.312 alin.1 cod pr. civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.
In baza art.274 cod pr. civilă, vor fi obligați recurenții să plătească intimatului suma de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții -, și -,domiciliați în T str. - - -/10.4 jud. G,și -, - și -,domiciliați în T- jud. G,împotriva deciziei civile nr.280 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /20.11.2009
Tehn.
9 ex./3.12.2009
fond -
apel - -
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Valentina Gabriela Baciu, Romeo
