Anulare act. Decizia 488/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.488
Ședința publică din data de 8 mai 2008
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 249 pronunțată la 10 aprilie 2007 de Tribunalul Prahova formulată de revizuienta - S 97 SRL, cu sediul în comuna, Cod poștal -, Județ în contradictoriu cu intimații - SRL, cu sediul în M,-, Cod poștal -, Județ P și, domiciliat în M,-,. 14,. A,. 3,. 14, Cod poștal -, Județ
Cererea este timbrată cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 10 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. 85874, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns revizuienta - S 97 SRL prin avocat din cadrul Baroului B, intimații - SRL prin avocat din cadrul Baroului P și reprezentat de avocat din cadrul Baroului
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile având cuvântul prin apărători declară că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea cererii.
Avocat având cuvântul pentru revizuientă referitor la excepția de inadmisibilitate invocată de intimata - SRL solicită respingerea acesteia.
In ce privește cererea de revizuire solicită în temeiul art.326 (3) raportat la art.322 pct.7, teza I, admiterea acesteia, anularea deciziei civile nr.249/10.04 2007 Tribunalului Prahova cu consecința menținerii sentinței civile pronunțată în prima instanță.
Astfel, în ce privește admisibilitatea cererii de revizuire, apreciază că sunt îndeplinite în cauză dispozițiile art.322 pct.7 teza I cod pr.civilă, întrucât în cauză există două hotărâri definitive potrivnice, având în vedere că legea nu distinge în sensul dacă hotărârea este civilă sau penală.
Arată că, analizând cele două hotărâri din dosarul penal și cel civil, se poate observa că sorgintea celor două dosare este comună și anume desființarea actelor juridice încheiate de intimatul cu revizuienta.
În ce privește temeiul juridic acesta îl reprezintă lipsa mandatului în formă autentică, iar cu referire la părți arată că hotărârea penală a privit aceleași persoane ca și hotărârea instanței civile, în anul 2004, devenind aplicabilă si răspunderea penală a persoanei juridice.
De asemenea, solicită a se constata incidența în cauză a dispozițiilor art.13 din CEDO.
Solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata - SRL precizează că prin întâmăinare nu a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire ci a solicitat, ca o consecință a neîndeplinirii în cauză a condițiilor dispoz. art.322 pct.7, teza I și potrivit practicii Înaltei Curți de Casație și justiție, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Astfel, solicită a se constata că între cele două hotărâri invocate în cauză nu există identitatea de obiect, părți și temei juridic, întrucât în procesul penal nu a existat nicio acțiune civilă alăturată celei penale ci s-a discutat numai atragerea răspunderii penale și chiar dacă ar fi existat se putea solicita numai răspunderea în limitele răspunderii civile delictuale pentru cauzarea de prejudicii a părții civile și a părții responsabile civilmente.
Arată că nu există cu certitudine nici identitate de temei legal și obiect și solicită și înlăturarea susținerilor revizuientei referitor la incidența art.13 din CEDO.
Solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă potrivit practicii judiciare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimatul solicită admiterea cererii de revizuire potrivit susținerilor formulate de apărătorul revizuientei, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra cererii de revizuire de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr. 626/13.05.2005, reclamanta - SRL Mas olicitat, în contradictoriu cu pârâții - 97 SRL și, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1774/05.12.2003 de Biroul Notarului Public din M, precum și a împuternicirii nr.3081/05.12.2003 emisă de reclamantă, cu repunerea părților în situația anterioară.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 05.12.2003 cele două societăți comerciale și pârâtul persoană fizică au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1774/05.12.2003 prin care reclamanta, aparent reprezentată de și, a înstrăinat terenul în suprafață de 18.000 mp. situat în intravilanul comunei, județ P, 147 parcelele 4206/8, 4206/9, 4206/10 și 4206/11 identificat cu număr cadastral provizoriu 74/1, proprietatea societății reclamante, cu societatea pârâtă - 97 SRL.
Reclamanta a mai arătat că a deținut funcția de director general la societatea reclamantă și nu avea prerogativa exercitării dreptului de dispoziție în numele societății, care avea ca reprezentant legal pe.
De asemenea, reclamanta a arătat că a lipsit consimțământul societății reclamante pentru înstrăinare, ceea ce atrage nulitatea absolută a tranzacției, atât notarul public cât și societatea cumpărătoare aveau obligația și dreptul de a se asigura că sunt îndeplinite condițiile de validitate ale actului respectiv, că exista un consimțământ valabil exprimat de persoana care are capacitatea și calitatea în acest scop.
Judecătoria Mizil, prin sentința civilă nr.486/16.06.2005, a admis excepția prematurității acțiunii invocată de pârâta - 97 SRL și a respins ca prematur introdusă acțiunea formulată de reclamantă, pe considerentul că litigiul are natură comercială și nu a fost îndeplinită procedura concilierii directe prevăzută de art.720 pct.1 pr.civilă.
Tribunalul Prahova, prin decizia nr.701/24.10.2005 a respins apelul declarat împotriva acestei sentințe iar Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr.565/05.04.2006, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat ambele hotărâri cu trimiterea cauzei spre judecarea pe fond la udecătoria Mizil.
Prin sentința civilă nr.866/04.12.2006 pronunțată de Judecătoria Mizil după casarea cu trimitere, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă, reținându-se că numitul a fost împuternicit de societate, prin asociatul unic al acesteia, să cumpere pentru societate orice fel de active, să negocieze și să încheie contracte între societate și diferiți terți, contracte ce vor fi supervizate de asociatul unic.
S-a mai reținut că acesta a fost împuternicit să reprezinte societatea în fața notarului public pentru încheierea diverselor acte de vânzare-cumpărare, precum și în fața Judecătoriei Mizil, a Biroului de Carte Funciară a acesteia, în fața Primăriei M, în vederea obținerii avizelor necesare societății precum și la Administrația financiară - Circumscripția fiscală
Instanța de fond a apreciat că prin procura acordată, numitul a fost împuternicit să încheie contracte între societatea reclamantă și diferiți terți, contracte comerciale care privesc realizarea scopului economic pentru care societatea a fost înființată și nicidecum acte de vânzare-cumpărare întocmite în fața notarului public.
S-a mai reținut că, în baza acestui mandat general, pârâtul a primit aceste împuterniciri, cât și împuternicirea nr.3081/05.12.2003, în care s-au specificat obiectul tranzacției și biroul notarial ce urma să-l perfecteze.
Tribunalul Prahova, prin decizia 249/10.04.2007 a admis apelul formulat de apelanta reclamantă - SRL M, a schimbat în tot sentința civilă nr.866/04.12.2006 în sensul admiterii în parte a acțiunii, constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1774/05.12.2003 de Biroul Notarului Public din M și repunerii părților în situația anterioară. S-a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a împuternicirii nr. 3081 din 05.12.2003, ca neîntemeiat, intimații-pârâți fiind obligați la 2093,23 lei cheltuieli de judecată fond și apel, către apelanta reclamantă.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că prin procura autentificată sub nr.1027/22.09.2000 de Biroul Notarului Public, - SRL M, prin asociatul unic ala cesteia, l-a împuternicit pe intimatul-pârât, printre altele, să cumpere pentru societate orice fel de active, să negocieze și să încheie contracte între societate și diferiți terți, contracte ce vor fi supervizate de asociatul unic și să reprezinte societatea în fața notarului public pentru încheierea diverselor acte de vânzare-cumpărare precum și în fața Judecătoriei Mizil, respectiv Biroul de Carte Funciară, dacă va fi cazul, Primăriei M, în vederea obținerii avizelor necesare societății precum și la Administrația Financiară- Circumscripția fiscală
Instanța a apreciat această procură drept o procură cu caracter special, intimatul-pârât fiind împuternicit de către apelanta-reclamantă să încheie contracte de vânzare-cumpărare.Din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1774/05.12.2003, având ca obiect terenul arabil în suprafață de 18.000 mp, situat în intravilanul comunei, rezultă că acest contract a fost încheiat de pârâtul, în numele societății apelante în baza împuternicirii nr. 3081/05.12.2003, din cuprinsul căreia reiese faptul că aceasta nu este înregistrată în registrul de evidență al intrărilor și ieșirilor documentelor din societate și nici nu a fost autentificată de un birou notarial.
S-a mai reținut faptul că, atât în cuprinsul actului de vânzare-cumpărare, cât și în încheierea de autentificare, ca dovadă a mandatului presupus a fi dat de societate pentru și, este nominalizată împuternicirea nr.3081/05.12.2003, nefăcându-se vreo referire la procura autentică nr.1027/2000.
Având în vedere prev. art.2 alin.1 din Legea 247/2005 potrivit cărora contractele de vânzare-cumpărare având ca obiect un teren trebuie încheiate în formă autentică, sancțiunea aplicabilă în caz de nerespectare a acesteia fiind nulitatea absolută a actului respectiv, tribunalul a apreciat că, pe cale de consecință, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1774/05.12.2003 a fost încheiat cu nerespectarea condiției privind forma autentică obligatorie, prevăzută de normele legale imperative, fiind afectat de nulitatea absolută.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a împuterniciri nr.3081/05.12.2003, tribunalul l-a respins ca neîntemeiat, întrucât nu a fost invocat vreun motiv de nulitate absolută care să afecteze împuternicirea respectivă, iar din probele administrate în cauză nu a rezultat existența vreunui motiv de nulitate absolută care să fi afectat valabilitatea împuternicirii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta - 97 SRL, prin reprezentantul său -, invocând nulitățile prevăzute de art.304 pct.7, 8, 9.pr.civilă, susținând că în mod greșit a fost admis apelul declarat de reclamantă, întrucât contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1774/05.12.2003 a fost semnat din partea vânzătoarei - SRL de către - director general și -director economic, ambii mandatați să încheie acest contract prin împuternicirea nr.3081/05.12.2003 și, cu toate acestea, acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare a fost îndreptată numai împotriva uneia din persoanele mandatate, respectiv - directorul general al societății, reclamanta apreciind, așadar, că a avut mandat pentru încheierea contractului, ceea ce face, chiar în lipsa mandatului pentru celălalt reprezentant al vânzătoarei, ca actul de vânzare-cumpărare să fie valabil întrucât nu este necesară semnătura ambelor persoane mandatate, ci numai a uneia dintre ele. În acest condiții apelul trebuia respins ca nefondat și menținută hotărârea instanței de fond.
Recurenta a mai susținut că instanța de apel a interpretat greșit probele administrate în cauză și totodată, a aplicat greșit legea, întrucât, fără nicio justificare, a ignorat procura autentificată sub nr.1027/22.09.2000 prin care era împuternicit de patronul său să cumpere pentru societate orice fel de active, să negocieze și să încheie contracte între - SRL și diferiți terți, contracte ce vor fi supervizate de asociatul unic și să reprezinte societatea în fața notarului public pentru încheierea diverselor acte de vânzare-cumpărare, precum și în fața Judecătoriei Mizil respectiv Biroul de Carte Funciară.
A mai arătat recurenta că separarea procurii autentice nr. 1027 din 22.09.2000, de împuternicirea specială nr.3081/05.12.2003, este total greșită iar faptul că notarul nu a menționat în contractul de vânzare-cumpărare împuternicirea autentică nr.1027/22.09.2000, nu poate fi imputată cumpărătorului și nici interpretată ca o cauză de nulitate absolută a actului juridic autentificat de notar.
De asemenea, recurenta a mai susținut că instanța de apel a omis să observe că în perioada de 2 ani ce a trecut de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și până la sesizarea instanței cu acțiunea în constatarea nulității, Adunarea Generală a - SRL a validat, conform art.149 din Legea nr.31/1991, la finele a două exerciții financiare, bilanțul și contul de profit și pierderi prezentat de directorul general al firmei-pârâtul, inclusiv actele de înstrăinare.Mai mult decât atât, din probele administrate în cauză a rezultat că, asociatul unic al reclamantei, a participat la negocierea clauzelor contractului cu cumpărătorul, stabilind împreună cu acesta prețul și condițiile de vânzare. Cu banii obținuți reclamanta a cumpărat, în aceleași condiții și în baza unei împuterniciri asemănătoare, un alt teren în suprafață de 12.000 mp.
Recurenta a precizat că pe terenul din litigiu a edificat, cu fonduri europene, o fabrică de mezeluri în care lucrează cca. 200 oameni, împrejurare care ridică semne de întrebare în legătură cu repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
S-a mai arătat că afirmația reclamantei în sensul că împuternicirea 3081/05.12.2003 ar fi fost făcută de către pârâtul, a fost verificată și infirmată de organele de urmărire penală care au dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâtul, fiind indubitabil că împuternicirea a fost dată de asociatul unic al reclamantei.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr.982/10.10.2007 a respins ca nefondat recursul, reținând că, prin criticile formulate, recurenta încearcă să acrediteze ideea că reclamanta-intimată ar fi recunoscut valabilitatea mandatului dat lui și implicit valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare pentru terenul în litigiu, dat fiind faptul că prin acțiunea formulată nu a chemat în judecată și pe aceasta și că nu se putea constata nulitatea actului juridic în lipsa acesteia, care a participat la încheierea actului.
S-a constatat că, de fapt, părți în actul atacat sunt doar vânzătorul și cumpărătorul, respectiv două persoane juridice (- SRL și - 97 SRL ) și nu reprezentantul acestora la încheierea contractului iar faptul că judecata se poartă și în contradictoriu cu în calitate de pârât, este pentru că trebuiau dovedite situațiile de fapt iar împuternicirea dată de recurentă este eronată.
S-a reținut că împuternicirea nr.3081/05.12.2003, care a fost folosită la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare, a fost întocmită chiar de atât pentru el, cât și pentru, fără ca administratorul societății reclamante să știe de existența ei și în afara limitelor acordate de această societate, ca nefiind autentificată adevărata împuternicire, fiind acordată lui în calitate de director general, prin procura autentificată la nr.1027/27.09.2000.
De asemenea, s-a reținut că instanța de apel a făcut o corectă apreciere și interpretare a probelor administrate în cauză și se poate observa că în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, atât în primul paragraf cât și în încheierea de autentificare, se reține ca dovadă a mandatului ce se pretinde a fi dat de intimata-reclamantă pentru și, împuternicirea nr.3081/15.12.2003, nefiind făcută nicio referire la procura autentificată sub nr.1027/2000. Din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică rezultă că pentru perfectarea acestuia, a fost folosită împuternicirea nr.3081/05.12.2003 care nu are formă autentică și nicidecum procura autentificată nr.1027/22.09.2000, procură care are un caracter limitativ, în sensul că prin aceasta a fost autorizat să efectueze doar anumite operațiuni în numele și pe seama societății sale, drepturile sale de reprezentare fiind restricționate doar pentru anumite operațiuni comerciale.
Instanța de recurs a mai reținut că pârâta-recurentă avea obligația, ca în calitate de cumpărător, să depună diligențe pentru a verifica valabilitatea împuternicirii de reprezentare a vânzătorului, cu atât mai mult cu cât împuternicirea nr.3081/05.12.2003 nu era în formă autentică și dacă s-ar fi prezentat această împuternicire în fața notarului, s-ar fi constatat că a fost autorizat doar să cumpere, nicidecum să vândă.
S-a apreciat că este nefondată și critica conform căreia reclamanta a validat, conform art.149 din Legea nr.31/1991, la finele a două exerciții financiare, bilanțul și contul de profit și pierderi, prezentat de directorul general al firmei, inclusiv actele de înstrăinare, deoarece din înscrisurile depuse la instanța de recurs, respectiv bilanțurile contabile pentru anii 2003 și 2004, înregistrate la organele fiscale în termen legal, rezultă că operațiunile de vânzare a terenului în litigiu în suprafață de 18.000 mp. au fost evidențiate în bilanțul contabil al anului în care acesta a fost efectuat, respectiv 2003, operațiunile înregistrate în bilanțul contabil al anului 2004 rezultând o pierdere, bilanț semnat de administratorul societății cu mențiunea că parte din date nu sunt corect întocmite, urmând a fi refăcut după efectuarea unei expertize contabile. În consecință, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1774/05.12.2003 a fost încheiat cu nerespectarea condiției privind forma autentică obligatorie prevăzută de normele legale, fiind afectat de nulitate absolută.
instanța de recurs că, potrivit art.2 alin.2 din Legea nr. 247/2005, contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect un teren, trebuie încheiat ad validitatem în formă autentică, sancțiunea aplicabilă în caz de nerespectare a acesteia fiind nulitatea absolută. Când actul juridic la care participă mandatarul în numele mandantului urmează să fie încheiat în formă autentică, procura trebuie să fie dată și ea în aceeași formă, deoarece formează un tot indivizibil, ori împuternicirea nr.3081/05.12.2003, care este nominalizată în actul autentic, nu este la rândul ei autentificată, în act nefiind făcută nici o referire la procura autentică nr.1027/2000.
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, din data de 27.02.2008, - 97 SRL a solicitat Curții de Apel Ploiești, ca pe calea acestei căi extraordinare de retractare să se dispună revizuirea deciziei civile nr. 249/10.07.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct.7 alin. 1.pr.civilă, arătând că această hotărâre este contradictorie raportat la sentința penală nr. 346/5.09.2005 a Judecătoriei Mizil, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia penală nr. 925/2005 a Tribunalului Prahova.
La termenul din data de 10 aprilie 2008, intimata - SRL a invocat excepția tardivității introducerii cererii de revizuire, arătând că revizuienta nu a respectat termenul de o lună, expres prevăzut de art. 324 alin. 1.pr.civilă raportat la art. 322 pct. 7 alin. 1.pr.civilă, dispoziții pe care revizuienta și-a întemeiat cererea, asupra acesteia, instanța rămânând în pronunțare.
Prin încheierea din 10 aprilie 2008, s-a respins excepția tardivității cu motivarea că, din interpretarea logico-juridică a acestui text legal, rezultă că termenul de o lună curge de la data comunicării oricăreia dintre cele două hotărâri definitive invocate ca fiind contradictorii de către revizuientă, expresia "pronunțarea ultimei hotărâri" fiind folosită numai în cazul în care era invocat art. 322 pct.7 alin. 2 pr.civilă, referitor la cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs, caz care nu este incident, însă, speței de față.
S-a apreciat că, în speța de față, cele două hotărâri invocate sunt hotărâri definitive, dintre care una aparține Judecătoriei Mizil, iar cealaltă aparține Tribunalului Prahova și, deși termenul de o lună de la data comunicării deciziei civile nr. 249/10.04.2007 a Tribunalului Prahova (ultima hotărâre pronunțată în cauză) a expirat, se poate constata că hotărârea nr. 346/5.09.2005 pronunțată de Judecătoria Mizil, nu fost comunicată nici la această dată revizuientei întrucât, nefiind parte în proces, nu exista obligativitatea comunicării. De existența acestei hotărâri, revizuienta a aflat de abia la data de 18.02.2008, când aceasta i-a fost comunicată de către intimatul, așa cum rezultă din copia plicului atașat la dosarul cauzei (fila 22).
Raportat la această dată, Curtea a apreciat că termenul de o lună nu se poate socoti că este depășit, câtă vreme cererea de revizuire a fost introdusă pe rolul Curții de Apel la data de 27.02.2008 și a respins excepția tardivității introducerii cererii de revizuire.
Revizuienta a arătat, în ceea ce privește admisibilitatea cererii de revizuire, că se circumscrie cerințelor prevăzute de art. 322 pct. 7 Teza I pr.civilă.
În dezvoltarea acestui motiv se precizează că hotărârile instanței penale și cele ale instanței civile sunt contradictorii.
În susținerea plângerii, intimata - a SRL a arătat că numitul a indus în eroare notarul la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru suprafața de teren de 18.000 mp, prezentând procura nr. 3081/2003 ca fiind întocmită în numele asociatului unic al societății, semnând împuternicirea atât ca mandant, cât și ca mandatar.
De asemenea, operațiunea de înstrăinare a terenului nu s-a efectuat în conformitate cu art. 1536 alin. 2 Cod civil, respectiv în baza unui mandat special, iar contractul de vânzare-cumpărare nu a fost supervizat de asociatul unic care nu și-a dat consimțământul asupra înstrăinării terenului.
Se precizează că instanța penală a analizat întregul material probator administrat în cauză și a hotărât că intimatul, la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare a terenului de 18.000 mp, a avut consimțământul asociatului unic al societății vânzătoare, pronunțând soluția de neîncepere a urmăririi penale.
Se susține că același material probator s-a administrat pe cale separată în fața instanței civile, care a hotărât că nu a avut consimțământul asociatului unic la vânzare și a anulat actele juridice încheiate de intimata-revizuientă.
Se solicită să se ia act că cele două hotărâri pronunțate în cauza civilă și în caza penală sunt contradictorii, au fost pronunțate în dosare diferite, dar, pe fond, au analizat aceeași pricină, iar în cauza ce formează obiectul dosarului civil, nu s- invocat autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive pronunțată de instanța penală.
De asemenea, revizuienta precizează că hotărârea pronunțată de instanța penală s- întemeiat pe aceeași faptă și a privit aceleași persoane ca și hotărârea instanței civile, pronunțată ulterior instanței penale.
Se invocă de către revizuientă art.22 pr.penală, potrivit căruia hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit- și a vinovăției acesteia.
Apreciază revizuienta că, în cadrul procesului penal, s- lămurit și rezolvat fondul cauzei prin cercetarea și verificarea acelorași aspecte și mijloace de probă invocate și în cadrul acțiunii civile, iar hotărârea definitivă a instanței penale este anterioară hotărârii definitive pronunțată în cauza civilă, astfel că, se impune aplicarea art. 22 pr.penală, coroborat cu art. 166 pr.civilă și art. 322 pct.7 pr.civilă.
Se solicită admiterea cererii, anularea deciziei nr. 249/2007 a Tribunalului Prahova, iar în privința deciziei instanței de recurs, care nu a analizat fondul cauzei, urmează să se anuleze sau să se constate caducitatea deciziei.
La data de 31 martie 2008, - SRL a formulat întâmpinare invocând excepția tardivității cererii de revizuire, susținând că revizuientul este în eroare asupra întinderii termenului legal, care este de o lună și nu de 30 zile, dar și a momentului la care acesta începe să curgă, care este expres prevăzut ca fiind data comunicării hotărârii definitive.
Intimata a invocat și inadmisibilitatea cererii de revizuire întrucât în mod greșit s-a susținut că hotărârile invocate ar fi fost pronunțate în aceeași pricină și sunt potrivnice.
Susține intimata că, în mod greșit revizuienta a susținut că sorgintea celor două dosare este comună, și anume desființarea actelor juridice încheiate de intimatul, aserțiune nu doar neadevărată, dar și irelevantă, întrucât textul de lege impune pentru admisibilitate nu condiția unei sorginți comune, ci a triplei identități de părți, obiect și pricină, care sunt elementele autorității de lucru judecat.
Arată intimata că, în speța de față, este de comparat o hotărâre definitivă pronunțată într-o cauza penală despre care se susține că ar avea autoritate de lucru judecat față de o hotărâre definitivă pronunțată într-o hotărâre civilă.
Precizează intimata că între cele două cauze nu există identitate nici de părți, nici de obiect sau cauză.
De asemenea, intimata arată că revizuienta a invocat art. 166.pr.civilă și art. 22 alin. 1.pr.penală, dar se ignoră faptul că instituția puterii lucrului judecat este tratată în Codul d e procedură civilă sub forma excepției, însă sediul materiei autorității de lucru judecat este art. 1201 Cod Civil, care impune existența identității părților raportului juridic dedus judecății, care se descompune în identitate de obiect și de cauză.
Se solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă întrucât cele două hotărâri definitive invocate de revizuientă nu sunt potrivnice în înțelesul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. 1 pr.civilă.
Examinând cererea de revizuire, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea, va reține următoarele:
Potrivit art. 322 pct. 7 pr.civilă, revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă, dată de instanța de apel, precum și a unei hotărâri dată de instanța de recurs atunci când evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Ca atare, motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 pr.civilă, presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv: să existe hotărâri definitive contradictorii, hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină și să fie date în dosare diferite.
Or, în cauza de față, se invocă o contrarietate între decizia civilă nr.249/2007 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentința penală nr.346/2005 pronunțată de Judecătoria Mizil, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 925/2005 a Tribunalului Prahova.
Cu privire la condiția ca hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină, instanța trebuie să verifice existența triplei identități de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat.
Potrivit art. 1201 Cod Civil, ste lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
În speța de față, a doua cerere ce a fost soluționată prin decizia civilă nr. 249/2007 de Tribunalul Prahova este o cauză civilă, situație în care, nu pot fi verificate condițiile impuse de art. 1201 Cod Civil, vizavi de sentința penală nr. 346/2005 a Judecătoriei Mizil.
Astfel, așa cum s-a mai arătat, decizia nr. 249/2007 a Tribunalului Prahova este o cauză civilă, ce are un obiect diferit față de sentința penală nr. 346/2005 a Judecătoriei Mizil.
Și părțile sunt diferite în cele două cauze, în sensul că în decizia civilă părțile sunt - SRL M, - 97 SRL și, în timp ce, în dosarul penal, s-a soluționat plângerea formulată de - SRL împotriva făptuitorului .
Este evident că și temeiul juridic în cele două cauze este diferit din moment ce un litigiu este civil iar celălalt este penal.
Susținerea revizuientului că ar fi incidente dispozițiile art. 22 pr.penală coroborat cu art. 166 pr.civilă, urmează a fi respinsă întrucât art. 22 pr.penală prevede că otărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Însă așa cum s-a mai arătat, pentru a exista motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 pr.civilă, trebuie îndeplinite condițiile de la art. 1201 cod civil și nu dispozițiile de la art. 22 pr.penală.
Întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 pr.civilă, astfel cum s-a arătat mai sus, urmează a se respinge cererea ca inadmisibilă.
În baza disp. art. 274.pr.civilă, urmează a fi obligată revizuienta către - SRL, la 3.760 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 249 pronunțată la 10 aprilie 2007 de Tribunalul Prahova formulată de revizuienta - S 97 SRL, cu sediul în comuna, Cod poștal -, Județ în contradictoriu cu intimații - SRL, cu sediul în M,-, Cod poștal -, Județ P și, domiciliat în M,-,. 14,. A,. 3,. 14, Cod poștal -, Județ
Obligă revizuienta, către intimata - SRL, la 3.760 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
Red. ES
tehnored.PJ
6 ex/12.05.2008
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
