Conflict de competență. Sentința 8/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
SENTINȚA NR.8 cc
Ședința din Camera de Consiliu din data de 8 mai 2008
PREȘEDINTE: Elena Staicu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Ploiești și Tribunalul Prahova privind judecarea contestației la Legea 10/2001 formulată de reclamanta - -, cu sediul în P,-, jud.P în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA COMUNEI, jud.P, PRIMARUL COMUNEI, jud.P și, domiciliată în B, sector 1,-,.40,.B,.109, cod poștal -.
Cauza a fost luată în Camera de Consiliu, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 03 mai 2007 pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâții Primarul comunei, Primăria comunei și, solicitând instanței să constate nulitatea Dispoziției nr.310 din 30.05.2006 emisă de Primarul comunei, prin care s- dispus, în temeiul Legii nr.10/2001, restituirea în natură, către pârâta, a suprafeței de 1.374 mp teren curți, precum și anexele gospodărești în suprafață totală de 660,01 mp, situate în comuna, Tarlaua 8, parcela.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că dispoziția respectivă aduce atingere dreptului fundamental de proprietate al reclamantei, deoarece anexele gospodărești erau incluse în patrimoniul acesteia, iar în privința terenului, Consiliul local al comunei dăduse avizul scris pe documentația întocmită de reclamantă în temeiul HG nr.834/1991, în vederea obținerii dreptului de proprietate pe acest teren.
Reclamanta a mai precizat că, anterior obținerii Dispoziției nr.310/2006, a promovat acțiune în revendicare a imobilului în
litigiu, acțiune care i-a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin sentința civilă nr.8615/25.10.2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești, rămasă definitivă prin respingerea apelului, potrivit deciziei nr. 181/ 19.03.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova -Secția.
A mai susținut reclamanta că Primăria i- comunicat că la solicitarea acesteia de revocare a Dispoziției nr.310/2006, răspunsul este negativ, motivat de faptul că reclamanta nu a finalizat documentația necesară conform HG nr.834/1991 în vederea obținerii titlului de proprietate pe teren.
De asemenea, reclamanta a mai arătat că apreciază acest răspuns ca fiind un refuz nejustificat de soluționare a cererii de revocare dispoziției menționate, întrucât nu s-a putut finaliza documentația pe HG nr.834/1991, tocmai datorită existenței pe rolul instanțelor a litigiului cu.
La data de 12.09.2006, pârâții Primarul comunei și Primăria comunei au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât terenul și anexele gospodărești care au fost restituite pârâtei au fost proprietatea autorului acesteia, def. G, fiind preluate de stat în baza Decretului nr.494/1956, cu anexa pentru regiunea P, figurând la poziția 197.
La termenul din data de 20.06.2007, instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri în cadrul căreia pârâta a depus înscrisuri cu care a făcut dovada calității de moștenitoare a autorului său, G, fostul proprietar al bunurilor în litigiu.
Prin sentința civilă nr.1348/24.10.2007, Tribunalul Prahovaa admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.
În motivarea sentinței, Tribunalul Prahovaa reținut că, potrivit art.23 alin.4 din Legea nr.10/2001, devenit art.22 alin.4 după republicarea acesteia, decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului, face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Tribunalul a mai invocat și Decizia nr.4097/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a apreciat că această prevedere legală impune interpretarea potrivit căreia dispoziția emisă în temeiul Legii 10/2001, reprezintă un veritabil titlu de proprietate asupra imobilului retrocedat și nu un simplu instrument probator cu caracter constatator, situație în care competența materială de soluționare acțiunii în anulare prin care se invocă încălcarea legii în procedura retrocedării unui imobil aparține judecătoriei în circumscripția căreia se găsește nemișcătorul, conform art.1 și 13 pr.civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 2468/13.03.2008, Judecătoria Ploieștia declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, constatând că există conflict negativ de competență.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Ploieștia reținut că acțiunea reclamantei are ca obiect constatarea nulității Dispoziției nr.310/30.05.2006 emisă de primarul comunei în temeiul Legii 10/2001, iar potrivit art.26 alin.3 din Lege a nr.10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită, la secția civilă a tribunalului în cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
S-a apreciat că, deși dispozițiile legale sus menționate se referă expres la competența secției civile tribunalului, doar în ceea ce privește atacarea deciziei sau a dispoziției de respingere a notificării sau a cererii de restituire, intenția legiuitorului a fost aceea de atribui secției civile a tribunalului competența de soluționare a oricăror cereri având ca obiect modalitatea de soluționare cererilor de restituire formulate în baza Legii 10/2001.
De asemenea, s-a arătat că, în acest sens, în considerentele deciziei nr.IX din 20 martie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a reținut că rațiuni de simetrie impun ca și în cazul refuzului persoanei juridice notificate, deținătoare a imobilului, de a emite decizie sau dispoziție motivată de restituire în natură, sau de acordare de despăgubiri, potrivit Legii nr.10/2001 să poată fi formulată cerere împotriva acestui refuz, tot la secția civilă tribunalului în cărui rază teritorială își are sediul persoana juridică notificată.
Instanța a apreciat că soluția din Decizia nr.IX din 20 martie 2006 îndreptățește interpretarea că s-a dorit recunoașterea tribunalului ca instanță specializată în soluționarea litigiilor legate de aplicarea Legii nr.10/2001, având în vedere specificul acestora, care le particularizează de litigiile de drept comun.
În sprijinul acestei interpretări, instanța a invocat și dispozițiile art.III din Titlul I al Legii nr.247/2005, potrivit cărora actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile cu destinația de locuință, încheiate după 14 februarie 2001 cu nerespectarea interdicției prevăzute de art.44 din OUG nr.40/1999 și care nu au fost atacate în instanță în condițiile art.46 alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată, pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află imobilul notificat în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului titlu sau, după caz, de la data luării la cunoștință a încheierii contractului.
S-a mai arătat că, în cauză, reclamanta nu a formulat o acțiune în revendicare de drept comun, în cazul căreia instanța procedează la o comparare de titluri, dând câștig de cauză părții al cărui titlu este mai caracterizat, ci o acțiune în constatarea nulității dispoziției de restituire emise în temeiul Legii 10/2001.
Dosarul a fost înaintat la Curtea de Apel Ploiești în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe de judecată, unde a fost înregistrat sub nr-.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea, constată că următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1348/2007 a Tribunalului Prahova, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Ploiești întrucât, potrivit art. 23 alin. 4 din Legea nr.10/2001, devenit art. 22 alin. 4 după republicare,
decizia sau dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, având forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlul executoriu pentru punerea în posesie.
Prin sentința civilă nr. 2468/13 martie 2008 Judecătoriei Ploiești, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, constatându-se că există conflict negativ de competență.
S-a susținut că prin Decizia nr.9 din 20 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a interpretat că tribunalul este instanța specializată în soluționarea litigiilor legate de soluționarea Legii nr.10/2001, având în vedere specificul acestora, care le particularizează de litigiile pe drept comun.
De asemenea, s-a precizat că în sprijinul acestei interpretări pot fi invocate și dispozițiile art. III din Titlul I al Legii nr.247/2005, potrivit cărora, actele juridice de înstrăinare, având ca obiect imobile cu destinație de locuință, încheiate după 14.02.2001, cu nerespectarea interdicției prevăzută de art.44 din OUG nr. 40/1999 și care nu au fost atacate în instanță în condițiile art. 46 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, pot fi atacate la Secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află imobilul notificat, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului titlu, sau, după caz, de la data luării la cunoștință a încheierii contractului.
În cauza de față, cererea privind anularea Dispoziției nr. 310/2006 emisă de Primarul comunei este formulată de un terț și nu de persoana îndreptățită la obținerea de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001.
Conform art. 23 alin. 4 din Legea 10/2001, devenit art. 25 alin. 4 după republicare și actualizare, decizia sau dispoziția emisă în baza acestei legi constituie titlu de proprietate asupra imobilului retrocedat, situație în care, competența materială de soluționare a acțiunii având ca obiect constatarea nulității Dispoziției nr. 310/2006 emisă de primarul localității care invocă un drept propriu asupra anexelor gospodărești care erau incluse în patrimoniul societății, aparține judecătoriei în circumscripția căreia se află nemișcătorul, potrivit art. 1 și 13.pr.civilă.
Înalta Curte de Casație și Justiție -Secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 3149/20.04.2005, a stabilit că acțiunea formulată de un terț, vizând anularea dispoziției administrative de restituire în natură a imobilului, în ceea ce privește competența materială, aparține judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială se găsește nemișcătorul.
În baza art. 22 alin. 5.pr.civilă, Curtea stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, potrivit considerentelor mai sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a cereriiformulată de reclamanta - -, cu sediul în P,-, județ P, cod poștal - în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA, PRIMARUL COMUNEI și, domiciliată în B,-,.40,.B,.109, sector 1, cod poștal -, în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 8 mai 2008.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Red. ES
Tehnored.PJ
7 ex/12.05.2008
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu
