Anulare act. Decizia 49/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.49/
Ședința publică din 23 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de contestatoarea, domiciliată în G,-, jud.G împotriva sentinței civile nr.1482/9.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimata FDFEE " DISTRIBUȚIE MUNTENIA NORD", cauza având ca obiect anulare act.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 21.01.2008 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțareea cauzei la data de 23.01.2008.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 1482/09.10.2007 a Tribunalului Galați, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta FDFEE " DISTRIBUȚIE MUNTENIA NORD"SA
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin contestația formulată și înregistrată sub nr. 5772/121/10.08.2007 pe rolul Tribunalului Galați, contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimata FILIALA DE DISTRIBUȚIE ENERGIE ELECTRICĂ "MUNTENIA NORD" SA P, anularea Deciziei nr. 825/2/08/2007.
Motivându-și în fapt contestația, a arătat că prin decizia contestată a fost trecută prin schimbarea locului de muncă în cadrul Filialei de Furnizare Energie Electrică Muntenia Nord SA, ca urmare a divizării parțiale a societății.
Deși potrivit disp. art. 13 din HG nr. 675/2007, personalul care desfășoară activități de furnizare a energiei electrice trebuia preluat de către noua de Furnizare Energie Electrică", FDFE Muntenia Nord SA a selectat personalul din cadrul acesteia, fără aprecierea activității acestuia și fără o analiză a consecințele în activitatea sa.
A mai susținut că în mod abuziv a fost inclusă în categoria personalului care desfășoară activități de furnizare energie electrică, întrucât a fost angajată în cadrul Filialei de Distribuție și Furnizare Energie Electrică Muntenia, în funcția de consilier juridic.
De asemenea, a precizat că potrivit disp. art. 34 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, trecerea de la o filială la alta în cadrul societății, se face cu acordul salariatului, indiferent de raportul juridic între unitatea cedentă și cesionar, acord pe care nu l-a dat.
susținut contestatoarea că la data de 02.08.2007, FDFE Muntenia Nord, a organizat concurs în vederea ocupării postului de consilier juridic, ceea ce duce la concluzia că postul nu a fost desființat și că în mod abuziv a fost mutată la noua societate creată în urma divizării, intimata încălcând astfel disp. art. 34 și 4.57 alin. 1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
La termenul din 07.09.2007, contestatoarea și- completat contestația, în sensul că a solicitat anularea parțială a deciziei nr. 825/01.08.2007, reintegrarea în cadrul Filialei de Distribuție a Energiei Electrice Muntenia Nord sub sancțiunea de daune cominatorii de 1500 lei (RON) pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la reintegrarea efectivă, plata sporului de confidențialitate și mobilitate în cuantum de 50% fiecare prevăzut în contractul individual de muncă, încheiat în data de 15.11.2004 de la data angajării și până la data promovării acțiunii, reactualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
A arătat, că după ce a intrat în posesia anexei deciziei nr. 825/1.08.2007, a observat că din doi juriști angajați la nivelul Sucursalei de Distribuție și Furnizare Energie Electrică G, doar ea a fost trecută la noua societate, cu toate că celălalt jurist s-a ocupat de activitatea juridică specifică problemelor de furnizare.
A susținut că decizia contestată nu este legală, întrucât aceasta nu cuprinde motivele care au determinat concedierea, nu a beneficiat de preavizul de 15 zile și nu a fost notificată cu privire la consecințele schimbării locului de muncă.
A precizat contestatoarea că nu a beneficiat de sporurile solicitate, deși așa cum se poate observa din conținutul contractului individual de muncă, una din obligațiile sale de angajat, a fost păstrarea secretului profesional, obligație pe care și-a îndeplinit-o față de unitate, iar unitatea prin neonorarea acestei obligații i-a cauzat un prejudiciu.
De asemenea, a arătat că prin specificul activității, profesia de jurist presupune deplasări frecvente la sediul altor instanțe sau organe judecătorești de pe raza altor județe și consideră că este îndreptățită la un spor de mobilitate, spor care de altfel ca și cel de confidențialitate, este prevăzut de art. 16 din Lg.514/2003 și art. 60 al.2 și 3 din Statutul profesiei din 2004.
În susținerea acțiunii s-a folosit de proba cu acte.
Intimata în termen legal, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
A susținut că la data de 31.07.2007 SC de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice " Muntenia Nord" SA, a dispus prin decizia nr. 825/31.07.2007, încetarea contractelor de muncă ale personalului societății supusă reorganizării, acestea fiind preluate de SC de Furnizare a Energiei Electrice " Furnizare Muntenia Nord" SA - societate nou înființată.
A arătat intimata că emiterea deciziei contestate, s-a realizat cu respectarea dispozițiilor Lg.nr. 13/2007, HG nr. 675/2007, Hot.AGEA nr. 13/13.07.2007, Acordul încheiat la data de 27.07.2007 încheiat între SC SA și Federațiile sindicale "" și " III", Lg. 67/2006, Notificarea nr. 4656/31.07.2007 precum a dispozițiilor Codului muncii.
Contestatoarea, a fost transferată la Societatea de Furnizare, societate pe acțiuni, în cadrul compartimentului juridic, cu respectarea disp. art. 169 și art. 170 din Lg. 53/2003, așa încât precizează intimata, nu au fost modificate elementele esențiale ale contractului individual de muncă.
De asemenea, a susținut că este lipsită de temei legal afirmația contestatoarei că societatea a organizat un concurs pentru ocuparea unui post care a fost desființat, dat fiind faptul că acest concurs s-a ținut în vederea ocupării unui post vacant și nicidecum desființat, astfel încât desfășurarea acestuia a respectat în întregime condițiile de legalitate aplicabile, în astfel de situații.
Cu privire la capătul de cerere prin care contestatoarea a solicitat daune morale în cuantum de 20000 lei, a solicitat respingerea acestuia, motivat de faptul că prin trecerea acesteia la societatea nou înființată urmare reorganizării, nu i s-a cauzat nici un prejudiciu, care să justifice răspunderea intimatei în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile delictuale; solicitarea daunelor cominatorii, apare ca nefondată având în vedere disp. art. 580 ind.2 și 580 ind.5 pr.civ. potrivit cărora pentru neexecutarea de către acel obligat, a hotărârii de reintegrare în funcție, se poate aplica o amendă civilă (prev.de disp. art. 580 ind.3), în favoarea statului, iar nu obligarea la daune cominatorii în beneficiul creditorului.
Intimata a solicitat și respingerea capetelor de cerere referitoare la plata sporurilor de confidențialitate și mobilitate în cuantum de 50% fiecare, deoarece acestea nu au fost negociate prin contractul colectiv de muncă, respectiv contractul individual de muncă.
În combaterea susținerilor contestatoarei, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Potrivit copiei contractului individual de muncă nr. 19/15.11.2004 (fila 6 la dosar fond ), contestatoarea -, a fost salariata SC SA - FDFEE " MUNTENIA NORD"SA P, în funcția de consilier juridic.
Prin HG nr. 675/2007, s-a dispus reorganizarea prin divizare parțială a societăților comerciale de distribuție și furnizare a energiei electrice, filiale ale SC SA, în scopul separării activității de distribuție de cea de furnizare, divizare care a fost aprobată de AGEA prin Hotărârea nr. 13/ iulie 2007 (fila 79 la dosar fond).
În art. 13 alin. 1 din actul normativ sus arătat, se prevede că "personalul care desfășoară activități de furnizare a energiei electrice, se preia de către societățile comerciale prevăzute la art. 1 alin.2 și va avea toate drepturile și obligațiile stabilite prin contractul individual de muncă până la încheierea noului contract colectiv de muncă".
În acest sens, la data de 27.07.2007 s-a încheiat un ACORD între SC SA, inclusiv filialele de distribuție și furnizare aflate în componența sa și Federațiile sindicale "" și " III" (filele 82-84 la dosar fond), cu privire la condițiile realizării transferului drepturilor și obligațiilor societăților de distribuție și furnizare existente la data divizării, societăților rezultate în urma divizării, în condițiile Legii nr. 67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora.
Prin decizia nr. 825/.08.2007, contestatoarea -, a fost preluată în funcția de consilier juridic, de către SC " Furnizare Muntenia Nord" SA.
În art. 3 deciziei, s-a prevăzut că persoanele nominalizate în anexă, își vor menține drepturile și obligațiile prevăzute în contractele individuale de muncă, deținute anterior și în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Instanța apreciat că decizia contestată, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv disp. art. 169 și art. 170 din Codul muncii, în sensul că salariata contestatoare, beneficiază de protecția drepturilor pe care le-a avut până la momentul divizării.
Susținerea acesteia că activitatea pe care a desfășurat-o, a privit numai activitatea de distribuție, fiind îndreptățită astfel să rămână la de Distribuție Energie Electrică Muntenia Nord, nu va fi reținută, motivat de faptul că din conținutul fișei postului, la capitolul 5 (fila 143 la dosar), rezultă că avea atribuții de serviciu corespunzătoare funcției de consilier juridic, stabilite potrivit disp. Lg. 514/28.11.2003, fără a se specifica în mod expres că acestea privesc numai activitatea de distribuție sau de furnizare a energiei electrice.
Dispozițiile art. 4.57 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate la care face referire contestatoarea, nu sunt aplicabile în prezenta cauză, acestea referindu-se la "trecerea salariatului de la un nivel la altul în cadrul "" SA, și nicidecum la transferul întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia, reglementat de disp. art. 169 - 170 din Legea nr. 53/2003.
De asemenea, instanța a reținut că prin trecerea la noua societate înființată, contestatoarei nu i s-a cauzat vreun prejudiciu, nici material și nici moral,elementele contractului individual de muncă prevăzute de art. 41 al.3 din Codul muncii, nefiind modificate.
Cu privire la capetele de cerere prin care contestatoarea a solicitat plata sporului de mobilitate și confidențialitate, instanța a apreciat că acestea sunt nefondate,având în vedere disp. art. 37 din Legea nr. 53/2003 potrivit căruia "drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat, se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă", sporuri care nu au fost negociate, sens în care intimata nu poate fi obligată la plata acestora.
Față de aceste considerente, instanța a respins ca nefondată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamanta, având la bază disp. art. 304 pct. 8 și 9.pr. civilă, considerând-o astfel, nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive.
Instanța de fond nu a analizat probele existente în dosar, respectiv Nota de serviciu prin care la data divizării avea ca sarcină de serviciu predarea celuilalt consilier juridic a dosarelor juridice aferente activității de distribuție și aceasta pe cele legate strict de activitatea de furnizare.
Raportat la această probă, rezultă că, la împărțirea personalului dintre cele două filiale, pârâta nu a respectat dispozițiile Acordului încheiat la nivelul SC referitor la persoana sa ca salariat în sensul că nu a procedat la o analiză concretă privind activitatea desfășurată ca jurist în ce trei ani de la data angajării și până la momentul divizării societății.
Intimata nu a justificat prin nici un criteriu alegerea unuia sau altuia din salariații care au fost preluați de către noua societate ci a întocmit lista subiectiv.
Instanța de fond nu a făcut o analiză și nu cerut societății intimate să depun ă la dosar criteriile de departajare dintre personalul ce ocupa funcția de consilier juridic care a rămas pe activitatea de distribuție și cea de furnizare.
Intimata nu a făcut o analiză a activității celor doi consilieri juridici și nici instanța de fond nu a avut în vedere aceste probe depuse la dosar.
Singurul criteriu a fi luat în considerare la împărțirea juriștilor între cele două filiale era cel al activității desfășurate în mod efectiv și nu altul în conformitate cu acordul încheiat la nivelul SC SA
Nu a fost de acord cu susținerea instanței de fond în sensul că nu au fost modificate nici unul din elementele esențiale ale contractului individual de muncă pentru i s-a schimbat atât locul muncii cât și felul muncii, considerând că se plafonează din punct de vedere profesional și nu i se pun în valoare cunoștințele juridice acumulate.
A arătat că, la nivelul fișelor de post ale celor doi consilieri juridici nu a fost departajată activitatea celor doi juriști existenți la data divizării în mod scriptic, faptic însă a existat o departajarea problemelor juridice așa cum rezultă din Nota de serviciu.
A considerat că unitatea nu a procedat legal prin includerea sa ca salariat și a postului pe care îl ocupa în cadrul Filialei de Distribuție și Furnizare Energie Electrică de consilier juridic în categoria personalului care desfășoară activități de furnizare energie electrică.
Instanța nu a cerut intimatei să facă dovada posturilor care au făcut obiectul cesiunii de personal la noua unitate și dacă aceste posturi se încadrau în categoria personalului care desfășura activități de furnizare în virtutea art. 13 din HG nr. 675/2007.
Instanța trebuia să rețină din conținutul fișei postului că nu avea activități de furnizare energie electrică.
Instanța nu s-a pronunțat pe întregul ansamblu al probelor existente și administrate în dosar iar din organigramă rezulta că postul de consilier juridic nu făcea parte din cadrul acestor servicii de furnizare.
A anexat o hotărâre judecătorească pronunțată într-o cauză similară.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere privind acordarea sporurilor de mobilitatea și confidențialitate, a considerat că instanța de fond a creat o discriminare motivat de faptul că alte tribunale din țară au admis astfel de acțiuni similare prin care au acordat aceste două sporuri consilierilor juridici de la alte unități și chiar din unitățile publice.
Lipsa negocierilor la nivelul unităților a celor două sporuri pentru salariații ce ocupă funcția de consilier juridic se datorează nerespectării clauzei existentă la nivelul contractului colectiv de muncă la nivel de ramură.
Instanța nu a analizat fișa postului și nici contractul individual de muncă din care rezulta că, pe parcursul derulării acestuia contract, a fost obligată să păstreze secretul profesional obligație sinonimă cu obligația confidențialității.
De asemenea, are dreptul și la sporul de mobilitate datorită modului de desfășurarea a activității consilierului juridic.
Referitor la al treilea capăt de cerere privind acordarea daunelor morale, instanța de fond nici nu s-a mai pronunțat.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței civile recurate prin admiterea acțiunii cu cele trei capete de cerere.
În susținerea recursului, a depus la dosar înscrisuri și practică judiciară.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat deoarece sentința instanței de fond este legală și temeinică.
A apreciat ca neîntemeiate susținerile recurentei întrucât activitatea desfășurată de către contestatoare cât și de către celălalt consilier juridic rămas în cadrul societății de distribuție a cuprins atribuții de serviciu aferente atât activității de distribuție cât și celei de furnizare, așa cum rezultă din fișa postului.
Conform actelor aflate la dosar, activitatea desfășurată cu preponderență în domeniul distribuției energiei electrice se concretizează într-un număr de 21 de dosare, dintr-un total de 78 de dosare.
De aceea, a considerat că intimata a respectat dispozițiile legale inclusiv criteriul de selecție.
Referitor la acordarea sporurilor, cererea recurentei a fost apreciată ca nefondată deoarece contractul colectiv de muncă aplicabil nu prevede acordarea unor astfel de sporuri.
Daunele morale nu pot fi primite deoarece nu s-a produs nici un prejudiciu recurentei.
Analizând sentința civilă recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Criticile aduse soluției primei instanțe de către recurenta contestatoare nu sunt întemeiate întrucât hotărârea este legală și temeinică din toate punctele de vedere, bazată pe întreg materialul probator administrat în cauză.
Astfel, societatea intimată trebuia să dovedească faptul că, la emiterea deciziei nr. 825/31.07.2007, a respectat disp. art. 13 din nr.HG 675/09.07.2007 în sensul că noua societate înființată trebuie să preia personalul care desfășoară activitate de furnizare a energiei electrice.
Deci, criteriul care a stat la baza predării, respectiv a preluării personalului este legat de activitatea desfășurată care trebuie să fie în domeniul furnizării energiei electrice.
Conform art. 45 din Legea energiei electrice nr. 13/2007, activitățile de distribuție și furnizare a energiei electrice sunt separate.
Potrivit disp. art. 48 din același act normativ, furnizarea energiei electrice este activitatea prin care persoana juridică titulară de licență comercializează energie electrică clienților. Pentru furnizarea energiei electrice la clienții finali se încheie un contract, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Pornind de la aceste dispoziții legale, este indubitabil faptul că un consilier juridic are atribuții și în domeniul activității de furnizare a energiei electrice, prin încheierea de contracte și alte activități ulterioare de recuperare a creanțelor.
Această situație este dovedită și prin fișa postului consilierului juridic care are ca sarcină de serviciu, printre altele, și formularea de acțiuni în instanță, ocupându-se de ambele activități, atât de cea de furnizare cât și de cea de distribuție a energiei electrice.
a contrario, rezultă că recurenta nu putea să desfășoare doar activitate de distribuție, așa cum a susținut atât la fond cât și în recurs.
Apreciem că societatea nu poate fi obligată să explice și să arate alte criterii ce au stat la baza emiterii deciziei contestate, în afară de acela legat strict de activitatea desfășurată.
De altfel, și potrivit Acordului încheiat între Administrație și Sindicate, singurul criteriu a fost reprezentat de natura activității desfășurate de personal anterior divizării.
Referitor la Nota de serviciu nr. 12/18/10.08.2007 de care se prevalează recurenta contestatoare, din cuprinsul acesteia rezultă faptul că aceasta este desemnată primitor pentru activitatea iar celălalt consilier juridic, este desemnată primitor pentru activitatea SDEE.
S-a dispus prin această notă să se inventarieze și să se întocmească anexa privind litigiile aflate pe rol legate de activitatea de recuperare creanțe energie electrică, care se predau către G; anexa privind litigiile aflate pe rol legate de activitatea SDFEE G cu excepția celor legate de recuperarea creanțelor energie electrică care rămân în portofoliul SDEE
Ca urmare a acestei Note de serviciu, s-a întocmit de către cei doi consilieri juridici procesul-verbal de predare-primire a dosarelor juridice privind activitatea de distribuție prin care contestatoarea recurentă predă dosarele de distribuție aflate în sarcina sa către celălalt consilier juridic care le-a preluat.
Aceste dosare de distribuție predate de către recurentă sunt în număr de 21 (fila 47 dosar recurs), celălalt consilier juridic rămânând cu un număr de 57 de dosare.
În concluzie, acest înscris invocat în recurs nu face altceva decât să demonstreze că recurenta se ocupa de ambele activități, atât de cea de furnizare cât și de cea de distribuție energie electrică, fiind astfel înlăturate susținerile acesteia.
De altfel, societatea intimată nu a comis nici un abuz prin menținerea consilierului juridic în activitatea de distribuție întrucât se poate observa din cartea de muncă a acesteia că are studii superioare de natură tehnică.
Deci, nu putem reține motivele de recurs ale recurentei întrucât nu sunt susținute prin nici un mijloc de probă.
Susținerea acesteia în sensul că i s-a modificat felul și locul muncii nu poate fi reținută ca întemeiată.
Codul muncii prevede situația protecției salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia, prin disp. art. 169 și 170, deci, transferul de personal în situația din speța de față este posibil și nu se poate invoca schimbarea felului sau locului muncii, recurenta aflându-se în cazul încetării contractului de muncă și nu a modificării unilaterale a contractului de muncă. Chiar în cuprinsul deciziei contestate este precizat faptul că persoanele nominalizate își vor menține drepturile și obligațiile prevăzute în contractele individuale de muncă deținute anterior și în contractul de muncă aplicabil.
Singura obligație ce incumbă cedentului și cesionarului este de informa și consulat, anterior transferului, sindicatul sau, după caz, reprezentanții salariaților cu privire la implicațiile juridice, economice și sociale asupra salariaților, decurgând din transferul dreptului de proprietate, obligație ce a fost respectată de către intimată, fiind respectate inclusiv dispozițiile Legii nr. 67/2006.
În ceea ce privește acordul recurentei, față de dispozițiile speciale ale HG nr. 675/2007 pe care societatea era ținută să le respecte, apreciem că nu era necesar consimțământul, la baza transferului stând un act normativ și nu o voință unilaterală a angajatorului. Mai mult, contractele colective de muncă invocate prevăd altă situație, și anume pe cea a trecerii salariaților de la un nivel la altul și nu la transferul reglementat prin disp. art. 169 și 170 din Codul muncii.
Față de aceste considerente, considerăm că motivele de recurs invocate sunt nefondate.
Concluzionând, contrar susținerilor recurentei, unitatea intimată a respectat prevederile legale la emiterea deciziei contestate, situație ce rezultă chiar din probele invocate de recurentă (Nota de serviciu) din care se deduce că aceasta a desfășurat atât activitate de furnizare cât și de distribuție a energiei electrice iar din fișa postului rezultă indubitabil faptul că activitatea consilierului juridic este legată de cele două activități, de furnizare și distribuție energie electrică.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere privind acordarea sporului de mobilitatea și confidențialitate, corect a fost respins de prima instanță.
Nu se poate invoca starea de discriminare între recurentă și alți reclamanți cărora li s-au admis acțiuni similare de către alte tribunale din țară.
Recurenta face confuzie în ceea ce privește noțiunea de discriminare, care presupune situații similare, analoage, tratate diferitde către angajatoriîn cazul de față fiind vorba de salariați-categoria consilierilor juridici.
Ori, în cadrul desfășurării proceselor civile, nu mai este vorba de consilieri juridici sau alte categorii profesionale, ci doar de reclamanți și pârâți (eventual intervenienți) acestea fiind calitățile procesuale pe care le pot avea părțile în procesul civil.
În aceste condiții, o acțiune poate fi admisă sau respinsă, prin hotărâre judecătorească, hotărâre care nu este izvor de drept ci face parte din categoria practicii judiciare.
Unul din efectele hotărârii judecătorești este opozabilitatea față de părțile din proces ( partes) și nu față de toți (erga omnes).
În aceste condiții, nu poate fi obligată o instanță, așa cum susține recurenta, să respecte opinia unei alte instanțe, întrucât s-ar încălca principii importante de drept cum ar fi independența instanțelor judecătorești, garantată prin Constituție, instanțele fiind obligate să se spună exclusiv dispozițiilor legale și nu practicii judecătorești.
Singura instanță care poate reglementa practica neunitară, în condițiile art. 329.pr. civilă, este Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul recursului în interesul legii, care are rol de izvor de drept secundar, apropriindu-se de actele normative, întrucât au un caracter general, abstract și un caracter de obligativitate.
Starea de discriminare nu poate fi reținută prin efectul hotărârilor judecătorești, puterea de care se bucura o hotărâre judecătorească care rezolvă în mod definitiv raporturile dintre părți reprezentând o formă particulară stabilă a imperativității actelor statale și oricine, inclusiv judecătorul este ținut să respecte autoritatea lucrului judecat.
În altă ordine de idei, recurenta nu are dreptul la cele două sporuri pentru următoarele motive.
Pentru activitatea sa profesională consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază stabilităprin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariatsau conform legilor speciale pentru cel numit în funcție ( art.60 al.1 din Statutul profesiei de consilier juridic).
Deosebit de remunerația de bază astfel stabilită, în considerarea specificului muncii și importanței sociale, a serviciilor profesionale în temeiul art.25 și 26 din Legea 53/2003, consilierul juridicpoate negociaprestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
Dispozițiile legale menționate nu prevăd în mod expres obligativitatea acordării acestor sporuri de către angajator ci prevede posibilitatea consilierului juridic de a negocia prestații suplimentare în bani reprezintă clauza de mobilitate și chiar de confidențialitate.
Prin urmare, recurenta nu a făcut dovada negocierii celor două sporuri așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Mai mult decât atât, chiar art.25 și art.26 din Legea 53/2003 prevăd că atât clauza de mobilitate cât și cea de confidențialitate pot fi prevăzute în contractul individual de muncă, în baza înțelegerii între angajator și angajat.
De asemenea, unul din principiile aplicabile Dreptului muncii este cel a negocierii, prevăzut de art. 37 din Codul muncii, conform căruia drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc potrivit legii,prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă.
Ori, în contractul de muncă al recurentei nu sunt prevăzute astfel de sporuri și nici in contractul colectiv de muncă iar recurenta nu a făcut dovada că a solicitat negocierea sporurilor solicitate.
Nu există o obligație a patronatului, așa cum susține recurenta, de a negocia sporurile solicitate, Statutul prevăzând, în general, negocierea prestațiilor suplimentar, fără să se refere, în special, la sporurile de mobilitate și confidențialitate.
În ceea ce privește acordarea daunelor morale, greșit susține recurenta că prima instanță nu s-a pronunțat asupra lor.
La fila a 3-a din considerentele hotărârii recurate, instanța a reținut că, prin trecerea la societatea nou înființată, contestatoarei nu i s-a cauzat nici vreun prejudiciu, nici material nici moral, elementele contractului individual de muncă nefiind modificate.
Fiind respinsă contestația, este logic faptul că nu s-au putut acorda daune morale, iar soluția a fost motivată.
Față de toate aceste considerente expuse mai sus, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, se va respinge ca nefondat recursul nefiind incidente nici unul din motivele de recurs invocate, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică sub toate aspectele, nefiind nici motive de rodine publică de invocat în condițiile art. 306 alin. 2.pr civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea ,domiciliată în G,-, jud.G împotriva sentinței civile nr.1482/9.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/19.02.2008
Tehnored./2 ex./22.02.2008
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu
