Anulare act. Decizia 492/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 492
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 3: Valeria Cormanencu
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulatǎ de ǎ și ǎ împotriva deciziei civile nr. 348 din 16 mai 2008 pronunțatǎ de Tribunalul Iași.
La apelul nominal fǎcut în ședințǎ publicǎ se prezintǎ avocat pentru recurenții ǎ și ǎ și avocat pentru intimații și.
Procedura legal îndeplinitǎ.
S-a fǎcut referatul cauzei de cǎtre grefier,care învedereazǎ cǎ recursul este la al doilea termen de judecatǎ,nu se solicitǎ judecata în lipsǎ.
Avocat pentru recurenți depune la dosar copia deciziei nr. 834 din 06 martie 2008 pronunțatǎ de Inalta C de Casație și Justiție - Secția Penalǎ în dosarul nr-,decizie de care înțelege sǎ se foloseascǎ în susținerea motivelor de casare invocate. Precizeazǎ cǎ apǎrǎtorul intimaților are cunoștințǎ despre existența acestei decizii.
I se prezintǎ apǎrǎtorului intimaților decizia depusǎ la dosar spre luare la cunoștințǎ.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța cond siderǎ recursul în stare de judecatǎ și dǎ cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenți având cuvântul,solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și în principal,casarea deciziei Tribunalului Iași și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar,avocat solicită admiterea recursului,modificarea în tot a deciziei atacate și admiterea acțiunii formulată de și așa cum a fost formulată.
Apărătorul susține că un prim motiv de recurs pentru care a solicitat casarea deciziei Tribunalului Iași se referă la faptul că soluționarea cauzei la Tribunalul Iașis -a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 85 Cod procedură civilă,ceea ce atrage incidența art. 105 alineat 2 Cod procedură civilă,fiind astfel necesară aplicarea art. 312 alineat 5 Cod procedură civilă.
Solicită a se avea în vedere că la dosar se află dovezile de citare din care rezultă că pentru termenul de judecată din data de 05 mai 2008 recurenții și au fost citați pentru discutarea repunerii pe rol a cauzei și nu pentru dezbaterea pe fond a pricinii.
Judecata pricinii fusese suspendată de la 22 aprilie 2005 și până la 05 mai 2008,iar pentru termenul din data de 05 mai 2008 recurenții trimiseseră prin fax o cerere prin care solicitau un nou termen de judecată pentru pregătirea apărării,cerere ce se află la fila 114 dosar și care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 156 Cod procedură civilă.
Deși intimații au invocat prin întâmpinarea formulată că recurenții au mai formulat o cerere în temeiul art. 156 Cod procedură civilă,pentru apărare,aceștia nu au mai formulat o astfel de cerere.
Solicită a se avea în vedere că așa cum este consemnat și în încheierile existente la dosar,s-a mai formulat o cerere de amânare de către recurenți motivată pe imposibilitatea apărătorului de a se prezenta în instanță,dovedită cu acte medicale.
Avocat apreciază că au fost încălcate dispozițiile art. 156 Cod procedură civilă și dispozițiile art. 6 din Conveția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la apărare,solicitând casarea deciziei Tribunalului Iași și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs,avocat susține că față de decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție se impunea efectuarea unei expertize grafologice,iar instanța de apel trebuia să analizeze și cererea de înscriere în fals formulată de și.
Solicită a se avea în vedere că prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins recursul formulat de,reținându-se că recurenții nu au solicitat niciodată anularea contractelor de împrumut la instanța civilă și nu s-au înscris în fals împotriva celor două acte.
Astfel,prin motivele de recurs invocate, recurenții au susținut că instanța de apel a respins proba cu expertiză grafologică solicitată, dar nu s-a pronunțat cu privire la cererea de înscriere în fals formulată de recurenți. și au pierdut în dosarul penal reținându-se că nu s-au înscris în fals împotriva contractelor de împrumut,deși la Tribunalul Iași au formulat o cerere de înscriere în fals cu privire la care instanța nu s-a pronunțat.
Avocat susține că cel de-al treilea motiv de recurs formulat se referă la faptul că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 1191 alin. 2 Cod civil,apreciind proba cu martori inadmisibilă,deși recurenții nu urmăreau prin această probă să dovedească în contra cuprinsului actului,ci să dovedească relațiile strânse de prietenie ce au existat între părți la momentul încheierii celor două acte simulate,relații ce nu puteau fi probate cu acte și cu privire la care au existat declarații contradictorii din partea intimaților,aceștia negând că ar fi existat relații de prietenie la încheierea actelor de împumut.
Motivul principal pentru care s-a solicitat constatarea nulității contractelor de îmrpumut a fost lipsa consimțământului,în sensul că acel consimțământ a fost dat fără intenția de a produce efecte juridice,astfel încât se impunea administrarea probei cu martori.
Având în vedere motivele invocate,avocat solicită admiterea recursului,casarea deciziei Tribunalului Iași și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apărătorul arată că în subsidiar a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate.
Susține că cele două acte fictive nu au fost întocmite în scopul de a produce efecte juridice. Consimțământul recurenților nu a fost exprimat cu intenția de a produce efecte juridice,în sensul de a crea,a modifica ori a stinge un raport juridic civil concret.
De vreme ce părțile nu au avut intenția de a stabili între ele raporturi juridice,actul nu trebuie să producă nici un efect,iar în astfel de situații doctrina lasă deschisă oricărei persoane calea unei acțiuni în nulitate.
Avocat solicită a se avea în vedere că primul așa zis împrumut trebuia restituit la data de 06 august 1997 și pe aceeași pagină apare mențiunea datată 01 februarie 2000, că se amână termenul de restituire până la data de 30 decembrie 2000.
În aceeași zi de 01 februarie 2000,dată la care se presupune că recurenții nu ar fi putut restitui primul împrumut,intimații pretind că le împrumută recurenților a doua oară o sumă identică cu prima,respectiv 107.638 DM,sumă ce urma a fi restituită tot la data de 30 decembrie 2000. De asemenea,apărătorul solicită a se avea în vedere că oricine dă împrumuturi cu sume fracționare și în spetă și primul și al doilea împrumut au aceeași sumă cu virgulă.
Se invocă de către intimați faptul că ar fi dat recurenților aceste împrumuturi pentru ca aceștia să-și organizeze afacerea,însă recurenții aveau deja afacerea organizată și nu aveau nici un interes să împrumute acești bani.
Acele contracte de împrumut nu au fost încheiate cu intenția de a produce efecte juridice,iar acei bani au fost restituiți intimaților o parte sub formă de monedă și o parte sub formă de bunuri,la dosar existând dovada că au fost livrate autoturisme intimaților la aceeași valoare.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,casarea deciziei Tribunalului Iași și în subsidiar admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei Tribunalului Iași,depunând în acest sens și concluzii scrise și practică judiciară.
Avocat pentru intimați având cuvântul,solicită respingerea recursului ca fiind nefondat,cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat.
Apărătorul apreciază că sunt neîntemeiate motivele pentru care s-a solicitat casarea deciziei Tribunalului Iași și trimiterea cauzei spre rejudecare. De altfel,excepția o reprezintă casarea cu trimitere,iar regula o constituie casarea cu reținere.
Avocat arată că o primă critică se referă la faptul că și au fost citați pentru termenul din data de 05 mai 2008 cu mențiunea judecării cererii de repunere pe rol,astfel încât nu poate fi primită judecarea pe fond a pricinii.
Solicită a se avea în vedere că pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare se menționează clar faptul că și au fost citați pentru judecarea apelului și nu se menționează despre o cerere de repunere pe rol.
Nici o normă din Codul d e procedură civilă nu prevede citarea în doi timpi pentru judecarea cererii de repunere pe rol și pentru judecarea fondului pricinii,iar recurenții sunt în culpă întrucât au dat o interpretare greșită,apreciind că se judecă cererea de repunere pe rol,astfel încât nu poate fi reținută apărarea acestora,recurenții fiind citați pentru judecarea apelului.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv invocat de către recurenți,referitor la pretinsa încălcare a dreptului la apărare,avocat susține că instanța este obligată să se pronunțe cu privire la cererile existente la dosar. Cererea de amânare formulată de către recurenți a fost înregistrată la data de 08 mai 2008,ori cauza s-a judecat la data de 05 mai 2008. Apelanții și au fost citați cu respectarea dispozițiilor art. 89 Cod procedură civilă.
Apărătorul susține că recurenții și au avut termen pentru pregătirea apărării,iar la termen nu a existat o cerere pe care să se pronunțe instanța.
De altfel,în apel au fost acordate nouă termene respectiv două termene la B și încă șapte termene la I,termene la care recurenții au excelat pentru amânarea judecării cauzei.
Astfel,la 21 ianuarie 2005 s-a solicitat termen la Curtea de APEL IAȘI întrucât apărătorul recurenților era bolnav,la 04 februarie 2005 s-a solicitat termen pentru sistematizarea motivelor de apel,la 25 februarie 2005 s-au comunicat înscrisuri, 01 aprilie 2005 s-a formulat o nouă cerere de amânare a apărătorului recurenților,la 15 aprilie 2005 s-a formulat cerere de probe și s-a acordat termen pentru ca recurenții să depună înscrisuri,iar la22 aprilie 2005 s-a suspendat judecata cauzei. Ulterior s- trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Iași și apoi s-a repus cauza pe rol pentru judecarea apelului. Este adevărat că oricine are dreptul la apărare,însă articolul 57 din Constituție impune părților din process obligația de a exercita dreptul la apărare cu bună credință,ori în speță recurenții au avut nenumărate cereri pentru apărare,iar după nouă termene de judecată acordate nu se mai impune acordarea a încă unui termen pentru apărare.
Mai mult decât atât,instanța de apel a amânat pronunțarea succesiv pentru depunerea de concluzii scrise,iar apelanții au uzat de această facultate prin depunerea de ample note scrise. Astfel,apreciază că apelanților nu le-a fost cauzat nici un prejudiciu,instanța procedând în conformitate cu prevederile articolului 156 alineat 2 Cod procedură civilă.
Față de considerentele expuse,avocat apreciază că nu sunt motive pentru casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei,astfel încât se impune respingerea recursului bazat pe motivele de casare invocate.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la o cerere de înscriere în fals formulată de apelanții și,avocat susține că cererea a fost formulată prin motivele de apel și a rămas fără obiect ca urmare a definitivării cercetărilor penale efectuate în dosarul ce a avut ca obiect fals în înscrisuri și înșelăciune cu privire la contracte,cercetări pentru a căror soluționare s-a dispus și suspendarea judecării cauzei.
Înscrierea în fals nu mai avea nici o rațiune la momentul când s-au finalizat cercetările penale și fuseseră efectuate deja trei expertize.
În ceea ce privește motivul de modificare prevăzut de articolul 304 punctul 6 Cod procedură civilă,avocat apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile articolului 246 alineat 4 Cod procedură civilă,întrucât modificarea cererii de chemare în judecată în sensul renunțării la capătul de cerere privind constatarea prescripției extinctive a intervenit după intrarea în dezbaterea fondului și nu a existat acordul intimaților pentru o astfel de modificare.
În ceea ce privește motivele de casare cu reținerea spre rejudecare prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă,avocat solicită respingerea acestor motive ca fiind nefondate.
Lăsându-se la o parte teoria potrivit căreia nu este admisibilă proba cu martori și pornindu-se de la teza probatorie pe care recurenții doresc să o dovedească cu martori,respectiv relațiile de prietenie existente între părți,avocat susține că intimații au recunoscut că au existat relații de prietenie între părți până la momentul cînd recurenții nu au mai restituit banii intimaților,astfel încât apelanții nu mai aveau ce să dovedească cu martori. Proba cu martori trebuie să fie o probă verosimilă,adică să tindă la dovedirea unor fapte credibile,posibile,ori recurenții au solicitat proba cu martori pentru a dovedi o stare de fapt și anume relația de prietenie dntre ei și intimați. Faptul că recurenții au avut o apărare contradictorie pe tot parcursul soluționării cererii de chemare în judecată este de natură a crea convingerea că reclamanții urmăresc dovedirea unor fapte nereale.
Astfel,prin cererea de chemare în judecată,reclamanții nu recunosc semnăturile de pe contractele de împrumut,susținând că nu au luat nici o sumă de bani de la pârâți,pentru ca în motivarea acțiunii în anularea somației de plată să recunoască că au primit bani de la și apoi prin expertiza tehnică efectuată să se stabilească faptul că semnăturile de pe contract aparțin recurentului.
Nici susținerea potrivit căreia contractele de împrumut ar fi lovite de nulitate absolută întrucât au o cauză imorală și ilegală nu poate fi primită,deoarece din chiar conținutul contractelor rezultă clar scopul pentru care au fost acordate împrumuturile și nu s-a prevăzut nici dobândă,nici garanție deoarece între părți erau relații de amiciție.
Apărătorul apreciază că și intimații au dreptul la un proces echitabil și nu un proces într-o perioadă de 4 ani și solicită respingerea recursului,cu cheltuieli de judecată,depunând la dosar și concluzii scrise.
Avocat pentru recurenți având cuvântul în replică,arată că intimații au susținut că nu se mai impunea acordarea unui nou termen de judecată,întrucât au fost acordate nenumărate termene de judecată pentru apărare,susținere ce nu este conformă cu realitatea.
De asemenea,apărătorul susține că nu li se poate imputa recurenților faptul că procesul a durat 4 ani,având în vedere că prezenta cauză a fost suspendată 3 ani pentru soluționarea dosarului penal.
De asemenea,potrivit practicii judiciare,se acordă termen pentru judecarea cererii de repunere pe rol și apoi se acordă termen pentru judecarea în fond a pricinii.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 3414 din 14.05.2004 a Judecătoriei Bacău pronunțată în dosarul nr. 9872/2003 s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a respins acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții și.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
La data de 06.08.1997 între reclamanți, pe de o parte și pârâți, pe de altă parte, a intervenit un contract de împrumut constatat printr-un înscris sub semnătură privată prin care reclamanții primeau cu titlu de împrumut suma de 107.679 DM ce urma a fi restituit până la data de 30.06.1998.
La data de 01.02.2000 părțile au convenit amânarea datei scadente până la data de 30.12.2000. La data de 01.02.2000 între părți a intervenit un contract de împrumut constatat printr-un înscris sub semnătură privată prin care reclamanții primeau cu titlu de împrumut suma de 107.638 DM ce urma să fie restituit până la data de 30.02.2000.
La data de 31.12.2001 părțile au convenit amânarea datei scadente pentru ambele împrumuturi la data de 31.07.2002.
Din probatoriul administrat în cauză instanța a reținut că la data de 31.12.2001 părțile au convenit amânarea scadenței pentru cele două împrumuturi pentru data de 31.07.2002.
Deși, în ceea ce privește împrumutul încheiat la data de 06.08.1997 părțile au convenit ca dată a scadenței data de 30.06.1998 prin convenția din 01.02.2000 are loc o întrerupere a cursului prescripției ca efect al recunoașterii implicit de către debitori.
Se reține că deși s-a pus în discuția părților numai excepția prescripției contractului de împrumut încheiat la 06.08.1997 astfel cum s-a formulat ca și capăt de cerere de către reclamanți, în concluziile scrise aceștia s-au referit la ambele contracte.
S-a constatat că excepția prescripției invocată de reclamanți nu poate fi formulată ca un capăt distinct ci numai ca o apărare pe care ar fi putut-o formula reclamanții, pentru a împiedica acțiunea pârâților prin care ar solicita obligarea acestora la plata creanței.
Față de aceste considerente, instanța a respins excepția prescripției și a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că li s-a respins proba cu martori în dovedirea unor situații de fapt și în contra înscrisurilor în conformitate cu art. 1191 Cod civil, deși acest text de lege nu este aplicabil având în vedere motivul de nulitate absolută invocat, lipsindu-i în acest mod de dreptul la apărare, respectiv dreptul de a administra probe, și că deși au arătat că înțeleg să renunțe la susținerea capătului de cerere privind constatarea prescripției dreptului la acțiune, la termenul din 11.05.2004 instanța a pus din nou în discuția părților această excepție, nu s-au cercetat nici unul din argumentele aduse pentru dovedirea cauzei de nulitate invocate și că deși au făcut dovada cauzei și obiectului ilicit și imoral, instanța a respins acțiunea fără o motivare convingătoare, încălcând astfel disp. art. 129 alin. 4 și 5 Cod procedură civilă, hotărârea astfel pronunțată fiind nelegală și netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 348 din 16.05.2008 a Tribunalului Iași, s-a respins apelul formulat de și împotriva sentinței civile nr. 3414 din 14.05.2004 a Judecătoriei Bacău pe care o păstrează.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții contestă că ar fi semnat contractul de împrumut datat 06.08.1997 pentru ca în cererea completatoare să susțină că în realitate nu și-au exprimat consimțământul pentru a produce efecte juridice. Prin cel de-al doilea capăt de cerere constatarea prescripției intervenit la contractul de împrumut din 06.08.1997 reclamanții recunosc implicit valabilitatea încheierii contractului de împrumut a cărui "prescripție" o solicită a se constata.
Deși în motivarea acțiunii în constatarea nulității celor două contracte de împrumut se susține de reclamanți că au dorit să-l ajute pe notarul pentru a justifica anumite cheltuieli pentru biroul notarial, în realitate contractele de împrumut au fost încheiate cu persoane fizice și și nu cu Biroul Notarial Public.
Susținerea reclamanților că cel de-al doilea contract de împrumut din 01.02.2000 a fost făcut pentru că pârâtul l-a pierdut pe primul nu poate fi reținută fiind contrazisă de mențiunea de pe verso contractului care prevede că se prelungește termenul de plată pentru ambele contracte până la data de 31.07.2002, mențiune scrisă și semnată de reclamantul, conform raportului de expertiză criminalistică. Susținerea faptului că a operat o novație a obligației de restituire a sumei de 100.000 DM, cu aceea de a intermedia vânzări-cumpărări de autoturisme folosite pentru Biroul notarial Public nu poate fi reținută întrucât reclamantul a semnat anexa la contractul de vânzare-cumpărare autovehicul folosit confirmând astfel primirea celor 9 rate de preț. Astfel reclamanții nu au putut face dovada lipsei consimțământului în sensul nașterii obligației de a restitui suma împrumutată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, aceasta reprezintă o excepție de procedură care tinde la împiedicarea judecării acțiunii reclamanților, iar pentru a fi invocată cu succes este necesară existența unui litigiu în primul rând și în al doilea rând să nu fie pus în discuție fondul cauzei.
În ceea ce privește cauza imorală și ilegală se reține că și aceasta este neîntemeiată întrucât cauza mediată a celor două contracte de împrumut contestate a reprezentat-o realizarea obiectului propus de reclamanți - construirea obiectivului comercial din-, respectiv pentru acoperirea unor cheltuieli făcute anterior pentru construirea obiectivului comercial al firmei "ȘOFERUL" B, astfel încât cele două contracte de împrumut au avut o cauză și mai mult de atât a fost legală și morală.
Susținerea potrivit căreia a lipsit consimțământul reclamanților la încheierea contractelor de împrumut nu poate fi primită față de claritatea clauzelor contractuale, întinderea în timp a efectelor acestora 06.08.1997-31.07.2002 și prelungirile succesive a termenelor de scadență.
Față de aceste considerente, în mod corect s-a reținut de instanța de fond că acțiunea este nefondată și a fost respinsă.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs și, criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, în sensul că pentru termenul din 05.05.2008 au fost citați, pentru a se discuta repunerea pe rol a cauzei ca urmare a încetării motivului de suspendare și în lipsa lor cauza s-a dezbătut pe fond rămânând în pronunțare, fără a se pronunța asupra cererii lor de menținere a suspendării conform art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, sau în caz contrar de acordare a unui nou termen în vederea angajării unui apărător, potrivit art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, în sensul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, în sensul că au fost aplicate greșit disp. art. 246 alin. 3 Cod procedură civilă, punându-se în discuția părților și pronunțându-se asupra unui capăt de cerere la care au renunțat și potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă în sensul că au fost interpretate greșit disp. art. 1191 cod civil apreciind că proba cu martori solicitată nu este admisibilă, fiindu-le încălcate din nou dreptul la apărare și a unui proces echitabil.
Recursul este fondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține că:
În faza procesuală a apelului, conform încheierii din 22.09.2006 a Tribunalului Iași, în baza art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă se menține măsura suspendării judecării cauzei dispusă de Curtea de APEL IAȘI prin încheierea de ședință din 22.04.2005.
La data de 14.04.2008 pârâții-intimați și au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, dispunându-se prin rezoluție citarea pârâților pentru termenul din 05.05.2008.
Prin cererea scrisă din 25.04.2008 adresată Tribunalului Iași apelanții și solicită instanței pentru termenul din 05.05.2008 să se mențină suspendarea judecării cauzei, conform art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă. Deoarece subzistă în continuare motivul suspendării iar în situația în care se va respinge această cerere, solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Din practicaua încheierii de ședință din 05.05.2008 a Tribunalului Iași, rezultă că apărătorul intimaților solicită încuviințarea repunerii pe rol a cauzei motivat de faptul că a încetat motivul ce a stat la baza suspendării, și dacă se apreciază că se impune citarea apelanților cu mențiunea de a se prezenta pentru judecarea fondului cererii nu se opune.
Rezultă de asemenea că instanța apreciind că nu se impune amânarea cauzei și constatând că aceasta este în stare de judecată, se acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de apel.
Așadar susținerea recurenților în ceea ce privește faptul că li s-a încălcat dreptul la apărare la termenul din 05.05.2008 când s-a dispus citarea părților pentru repunerea pe rol a cauzei, iar tribunalul a judecat apelul pe fond este fondată, urmând a fi primită în consecință.
De vreme ce apelanții nu au putut pune concluzii în fond și nu și-au putut face apărări în privința problemelor în raport de care instanța s-a pronunțat asupra fondului, au fost încălcate principiile contradictorialității și a dreptului la apărare, astfel încât apelanții au fost vătămați, iar această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actelor procesuale astfel pronunțate, fiind astfel incident motivul de casare prev. de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, motivul de recurs astfel invocat fiind fondat și va fi primit.
În atare condiții, recursul fiind fondat pe baza acestui singur motiv de casare, face inutilă analizarea celorlalte motive de recurs invocate, casarea fiind totală.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca în conformitate cu disp. art. 312 Cod procedură civilă a se admite recursul formulat de și împotriva deciziei civile nr. 348 din 16.05.2008 a Tribunalului Iași, pe care o va casa și va trimite cauza la Tribunalul Iași, pentru rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de și împotriva deciziei civile nr. 348 din 16 mai 2008 dată de Tribunalul Iași, pe care o casează.
Trimite cauza la Tribunalul Iași,pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
18.12.2008
2 ex.-
Președinte:Cristiana AngelescuJudecători:Cristiana Angelescu, Viorica Olariu, Valeria Cormanencu
