Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 199/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL,
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 199
Ședința publică de la 26 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu
GREFIER: -
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de Universitatea Tehnică Gh. I, împotriva sentinței civile nr.505 din 02 aprilie 2008 Tribunalului Iași; cauza având ca obiect anularea deciziei nr.943/7.05.2007.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru apelanta Universitatea Tehnică Gh. I și av. pentru intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al treilea termen de judecată.
Consilier juridic depune la dosar delegație, cu nr.19516/9.09.2008.
Interpelate fiind, apelanta și intimata nu au cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se dă cuvântul părților.
Consilier juridic cere să se admită apelul așa cum a fost formulat. Face referire la împrejurarea că, la dosarul cauzei se află depus raportul de expertiză care a concluzionat faptul că terenul notificat are doi deținători: Universitatea Tehnică Gh. I și Primarul Municipiului Ca atare, în aceste condiții, cere a se constata că instanța de fond, în ceea ce privește suprafața de 185. era îndreptățită cel mult să dispună trimiterea notificării, în ceea ce privește această suprafață de teren, la unitatea deținătoare pentru soluționare, respectiv Primarul Municipiului Obligarea Universității Gh. I la măsuri reparatorii, raportat la prevederile Legii 10/2001, prin dispozitivul acestei hotărâri este nelegală, chiar dacă, așa cum susține intimata, universitatea nu a fost obligată la acordarea unor despăgubiri, ci la emiterea deciziei, nu are calitate în aceste condiții de a emite această decizie pentru că nu este unitatea deținătoare. În ceea ce privește suprafața de teren deținută de Universitatea Tehnică Gh. I, din raportul de expertiză rezultă că acest teren se află sub incidența art.10 din Legea nr.10/2001 pen tru că are realizate lucrări de investiții în baza unor avize legale. Mai mult decât atât, cere a se observa că la momentul realizării acestor investiții a fost un constructor de bună credință pentru că această notificare a parvenit universității abia în anul 2007, ulterior realizării lor la momentul anului 2005. Pe de altă parte, cere a se observa că din raportul de expertiză rezultă că terenul deținut de universitate este traversat de magistrale de utilități, fapt constatat la fața locului și necontestat de către intimata din prezenta cauză. Pentru aceste motive, solicită admiterea cererii de apel.
Av. cere a se aprecia că se impune respingerea apelului. Arată faptul că pârâta-apelantă Universitatea Tehnică Gh. Iaf ost unitatea deținătoare care a soluționat notificarea în întregul ei, cu privire la întreaga suprafață de teren preluată abuziv de stat de la autoarea reclamantei-intimate. Notificarea intimatei a fost respinsă în întregime pe motivul că ea nu se încadrează în prevederile legii nr.10/2001, fiind vorba de un teren donat statului. Or, la judecata la fond, s-a dovedit, și apelanta nu a contestat acest lucru, că nu a fost încheiat niciodată un act autentic de donație cu privire la terenul în litigiu, astfel că este aplicabil în cauză art.2 lit.e) din Legea nr.10/2001. În condițiile în care universitatea este unitatea deținătoare a acestui teren ar fi trebuit să dispună prin hotărâre restituirea acestui teren, indiferent de titlul în baza căruia se deține această suprafață de teren. Intimata a formulat în termen legal notificarea. Or, ordinul de atribuire a suprafeței de teren și certificatul constatator a dreptului de proprietate se emit nu mai devreme de 2007. Era vorba de suprafețele de teren a căror retrocedare s-a identificat și intimata a demonstrat că îndeplinește toate condițiile legale, că nu era vorba de aplicarea art.10 din Legea nr.10/2001, nu este vorba despre construcții și nici de suprafețe de teren ocupate absolut în întregime, ci este vorba de o parcare și s-a demonstrat prin expertiza efectuată în cauză că este teren restituibil oricum, indiferent cu ce titlu este deținut. Menținându-și și motivele expuse pe larg în întâmpinare, solicită respingerea cererii de apel, cu acordarea cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța nr.398 și factura fiscală 611/11.09.2008 în sumă de 238 lei, reprezentând onorariu avocat.
Consilier juridic, în replică, arată că certificatul constatator a dreptului de proprietate a fost emis în anul 2006, iar notificarea în anul 2007, la un an după.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 505 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a admis în parte acțiunea formulată de în contradictoriu cu Universitatea Tehnică "Gh. " I s-a dispus anularea dispoziției nr. 943 din 7 mai 2007 emisă de pârâtă și restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 264 situat în I,-, și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri în condițiile legii speciale, Legea nr. 247/2005, către persoana îndreptățită pentru imobilul compus din teren în suprafață de 185 mp. Situat în I,-, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin notificarea formulată de la data de 26.10.2001, autoarea reclamantei, (mama acesteia) aceasta a solicitat retrocedarea în natură a terenului în suprafață de 449. p., sau despăgubiri bănești la prețul pieții și c/valoarea imobilului demolat.
Prin dispoziția nr. 521/ 15.03.2007, Primarul municipiului Iar espins cererea de acordare de despăgubiri pentru construcția demolată și a declinat competența de soluționare a notificării cu privire la imobilul - teren în favoarea deținătoarei, Universitatea Tehnică "Gh. "
Prin Decizia nr. 943/ 7.05.2007, emisă de pârâta Universitatea Tehnică "Gh. " I, a fost respinsă cererea reclamantei de restituire în natură suprafeței de teren de 449 .p., motivat de faptul că succesoarea titularei notificării nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului.
Potrivit disp. art. 3 al. 1. lit. a din Legea nr. 10/2001 "sunt îndreptățiți în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură, sau după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilului la data preluării în mod abuziv a acestora".
În cauză, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamanta este persoana îndreptățită să solicite restituirea în natură și măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri în condițiile legii speciale pentru suprafața de teren de 449.
p.Astfel, cât privește motivul invocat de pârâtă în decizia de respingere a notificării vizând preluarea abuzivă a imobilului, instanța reține că în Capitolul I lit. e teza. din Normele metodologice nr. 250/ 2007, de aplicare a legii 10/2001 se prevede că " În cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat (de exemplu, decizia administrativă nu este găsită, iar imobilul respectiv se regăsește în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării bunului) soluționarea notificării se va face în funcție și de acest element - faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă".
Așadar, în speță, critica pârâtei potrivit căreia reclamanta nu a făcut dovada modalității de preluare a imobilului de către stat, urmează a fi înlăturată, deoarece din probatoriu administrat, rezultă că imobilul a fost preluat abuziv, în absența unui decret de expropriere și demolat pentru construirea și amenajarea Institutului I ( înscrisuri de la filele 32,27 și 30).
Referitor la critica pârâtei vizând împrejurarea că imobilul a fost donat statului și reclamanta nu a făcut dovada anulării sau constatării nulității actului de donație cu hotărâre judecătorească aceasta este nefondată.
Conform disp. art. 2 al. 1 lit. c, din Legea 10/2001 "Imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/ 1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prev. de art. 813 din Codul civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă".
În cauză, pârâta a avut în vedere numai o parte a art. 2 al. 1 lit. c din lege nu întreg conținutul acestuia, întrucât dispozițiile privind anularea sau nulitatea donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă se referă numai la donațiile încheiate în formă autentică prevăzută de art. 813 Cod civil, nu și la cele neîncheiate în formă autentică - cazul în speță - împrejurare dovedită cu înscrisurile depuse de reclamantă la dosar (filele 34 și 31).
Din concluziile expertizei tehnice de specialitate efectuată în cauză, rezultă că din suprafața de teren de 449. p., fostă proprietate a lui, autoarea reclamantei, suprafața de 185. este p. afectată de detalii de sistematizare și nu poate fi retrocedată în fizic, iar suprafața de 264. p proprietatea pârâtei este amenajată parcare betonată, iar până în anul 2005 fost spațiu.
În consecință, față de considerentele reținute, tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantei, a dispus anularea Deciziei nr. 943/ 2007, restituirea în natură numai a suprafeței de teren de 264. și p. pentru diferența de 185. acordarea p. de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri în condițiile legii speciale.
În baza disp. art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Universitatea Tehnică "Gh. " I criticând-o ca netemeinică și nelegală. Susține apelanta că din totalul suprafeței pentru care reclamanta a solicitat restituirea în natură, numai o parte, respectiv 264 se află în deținerea universității, iar diferența de 185 teren face parte din domeniul public al stratului.
Așadar, în ceea ce privește această suprafață, instanța trebuia să direcționeze soluționarea notificării spre competenta soluționare entității deținătoare, respectiv Municipiul I, obligarea universității la acordarea măsurilor reparatorii fiind deci lipsită de suport legal.
În ceea ce privește suprafața deținută de universitate, instanța nu a ținut cont de prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001, în normele sale de aplicare. Astfel, deși raportul de expertiză a concluzionat faptul că terenul în suprafață de 264 este afectat de detalii de sistematizare, respectiv lucrări de investiție efectuate în baza autorizației nr. 321/2005 care la data primirii notificării de către universitate erau deja finalizate în mod greșit a dispus restituirea în natură.
Intimata a formulat întâmpinate solicitând respingerea apelului.
Verificând actele și lucrările dosarului, raportat la motivele de apel formulate și la dispozițiile legale incidente în cauză Curtea constată următoarele:
Prin notificarea formulată potrivit prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, reclamanta a solicitat Primarului municipiului I, retrocedarea în natură a terenului în suprafață de 449 situat în I,-, ce a aparținut autoarei sale, (decedată la 22 august 2004) sau despăgubiri bănești și contravaloarea imobilului demolat.
Prin dispoziția nr. 521 din 15 martie 2007 Primarul Municipiului Iar espins cererea de acordare de despăgubiri pentru construcția demolată și declinat competența de soluționare a notificării cu privire la imobilul teren în favoarea Universității Tehnice "Gh. " Aceasta din urmă, prin decizia nr. 943 din 7 mai 2007 a respins cererea intimatei - reclamante de restituire în natură a suprafeței de teren de 449 motivat de faptul că succesoarea titularei notificării nu făcut dovada preluării abuzive a imobilului.
Instanța de fond față de probatoriul administrat în cauză a constatat că reclamanta este persoană îndreptățită să solicite restituirea în natură și măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri în condițiile legii speciale pentru suprafața de 449 și că a făcut dovada preluării abuzive a terenului, dispunând restituirea în natură a suprafețelor de 264 și acordarea măsurilor reparatorii pentru diferența de 185 teren.
Din raportul de expertiză tehnică de specialitate efectuat în cauză rezultă că suprafața de 264 teren este în prezent proprietatea Universității Tehnice "Gh. " I, fiind amenajată parcare betonată, pentru care aceasta a prezentat autorizației de construire nr. 321 din 14 aprilie 2005, iar diferența de 185 reprezintă domeniu public.
Din economia reglementărilor cuprinse în art. 11 din Legea nr. 10/2001 și a pct. 11.2 din Normele Metodologice aprobate prin nr.HG 498/2004 rezultă că imobilele expropriate care sunt libere se pot restitui integral persoanei îndreptățite.
Însă, în sensul acelorași norme se impune a se aprecia, în funcție de necesitățile entității deținătoare, dacă se impune restituirea în natură sau acordarea beneficiului celorlalte măsuri reparatorii. Ori, în speță, suprafața de 264 teren fiind în incinta Universității Tehnice "Gh. " I și amenajată ca parcare betonată este evident că răspunde necesității firești de utilizare a construcției.
Având în vedere și prevederile dispozițiilor art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, care prevede în final că pentru partea ocupată de construcții noi și pentru cea necesară bunei utilizări a acestora cum este cazul în speță, se acordă măsuri reparatorii în echivalent în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea în natură a suprafeței de 264 teren.
Cât privește suprafața de 185 teren s-a dovedit că aceasta face parte din domeniul public al statului, fiind un bun de uz public, astfel că entitatea deținătoare este Primarul municipiului Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001, instanța de fond era datoare să trimită notificarea autorității deținătoare, numai aceasta fiind competentă să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în privința cererii de restituire în natură ori, atunci când legea o prevede, asupra ofertei de restituire prin echivalent.
Ori, în speță, Tribunalul Iași, contrar dispozițiilor lor legale anterior enunțate, a soluționat greșit în fond cererea de restituire a imobilului teren (respectiv suprafața de 185 ) dispunând acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
În consecință, date fiind considerentele expuse și având în vedere și dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul, va schimba în parte sentința atacată, va recunoaște reclamantei dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 264 teren și va redirecționa soluționarea notificării în cea ce privește suprafața de 185 în favoarea Primarului Municipiului I, urmând a păstra dispozițiile sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de pârâta Universitatea Tehnică Gh. I împotriva sentinței civile nr. 505 din 2 aprilie 2008 Tribunalului Iași pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Recunoaște reclamantei măsuri reperatorii prin echivalent potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafața de 264. teren situat în I,-.
Obligă pârâta să redirecționeze notificarea reclamantei având drept obiect suprafața de 185. teren situat în I-, Primarului Municipiului
restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
12.12.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Adriana Elena AndronicJudecători:Adriana Elena Andronic, Elena Gheorghiu
