Anulare act. Decizia 492/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 492
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 3: Cristiana Angelescu
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 571 din17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași,în contradictoriu cu intimații și,având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul asistat de avocat și avocat pentru intimații și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,din care rezultă că recursul este la al doilea termen de judecată; recurentul datorează diferență de taxă judiciară de timbru în cuantum de 295,5 lei, pusă în vedere de instanță prin adresă; prin serviciul de registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimații și,duplicatul fiind comunicat de instanță recurentului spre luare la cunoștință conform procesului verbal aflat la fila 41 dosar; se solicită judecata în lipsă.
Avocat pentru recurentul depune la dosar chitanța nr. - din 15.10.2009 în cuantum de 286 lei și chitanța nr. - din 15.10.2009 în cuantum de 10 lei,prin care face dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru pusă în vedere de instanță.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța acordă cuvântul la dezbateri cu privire la admisibilitatea recursului în raport de valoarea obiectului pricinii dedusă judecății, excepție pusă în discuție de instanță la termenul din 07 octombrie 2009.
Avocat pentru recurentul având cuvântul,susține că în cauza de față nu s-a determinat valoarea bunurilor și apreciază că o expertiză ar fi adus lămuriri cu privire la valoarea reală a bunurilor.
Față de dispozițiile legale incidente în cauză și raportat la valoarea obiectului pricinii dedusă judecății,avocat apreciază că prezentul litigiu trebuie soluționat în două grade de jurisdicție și consideră că se impune admiterea recursului și trimiterea cauzei la Tribunalul Iași pentru rejudecare.
Avocat pentru intimații și având cuvântul, susține că la termenul din data de 07 octombrie 2009 recurentul, asistat de apărător, a precizat valoarea bunurilor ca fiind de 10.000 lei și o eventuală expertiză de evaluare a bunurilor nu este aplicabilă în cauză.
Apărătorul susține că obiectul pricinii dedus judecății este altul decât cel indicat de recurent, motivele invocate sunt doar aspecte ce dovedesc exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale și apreciază că în cauză se aplică principiul disponibilității.
Solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului, raportat la valoarea bunurilor precizată de recurent la 10.000 lei și față de art. 299 Cod procedură civilă raportat la art. 282 indice 1 Cod procedură civilă și Decizia nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite,fiind un litigiu al cărui obiect are o valoarea de până la 100.000 lei. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 12931 din 6.11.2008 pronunțată de Judecătoria Iași s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul, s-a dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 12/15.02.2006 emis de " Frost" și s-a respins capătul de cerere privind anularea celorlalte acte emise ulterior acestuia. Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 13.782,02 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că prin certificatul de moștenitor nr. 12/2006 al BNP Frost s-a constatat că de pe urma defunctei decedată la 15 aug. 2004 rămas ca moștenitor pârâtul, stabilindu-se că masa succesorală se compune din dreptul de proprietate asupra camerelor 18 și 22 împreună cu proprietatea cotei aferente de 104,27 mp teren construit și neconstruit din imobilul din- A, sector 2 B și dreptul de proprietatea asupra camerelor 17, 20, 21 din construcția de la aceeași adresă cu folosință comună asupra suprafeței de 100 mp iar prin încheierea de rectificare completare a certificatului din 08.dec. 2006 s-au mai inclus în masa și încăperile 1-3 din construcția existentă pe suprafața de 104,27.
p.Conform adresei depuse la fila 389 dosar, imobilul din str. -. nr. 67 a aparținut defunctei iar la data de 26.01.1998 s-a rectificat rolul fiscal pe numele conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 753/26.08.1996 prin care reclamantul a cumpărat de la și imobilul din str. - fostă -. nr. 67 și 69, sector doi compus din teren în suprafață de 408 mp și construcția aferentă.
Rezultă din contractul de vânzare cumpărare depus la fila 416 dosar că autoarea a înstrăinat numitei la data de 15 iunie 1992 suprafața de teren de 100 mp și camerele 18,19, 22, 17,20 și 21 din imobilul situat în B str. -. nr. 67.
Prin contractul de vânzare cumpărare depus la fila 263 dosar și au vândut la rândul lor imobilul compus din 100 mp teren și proprietatea camerelor 18.19, 22, 17, 20 și 21 soților și. proprietari au obținut la 13.06.1994 certificat de urbanism pentru imobilul cumpărat, autorizație de desființare și autorizație de construcție din 25.07.1994 privind demolarea construcției locuință parter și construirea unei construcții.
La data de 26 aug. 1966 soții vând reclamantului suprafața de 408 mp și imobilul situat în B str. -lor fost SF nr. 67 și 69, 100 mp dobândiți prin cumpărare de la fam, 100 mp dobândiți în temeiul art. 35 alin. 3 din Legea 18/1991 și 208 mp prin cumpărare de la fam.
Astfel reclamantul a devenit unicul proprietar al imobilului teren și construcție cuprinse în masa succesorală în certificatul de moștenitor al pârâtului, fapt ce îl îndreptățește pe acesta, în calitate de titular al dreptului de proprietate să solicite anularea certificatului de moștenitor eliberat pe numele pârâtului pentru aceeași proprietate.
Apreciind că din probele administrate rezultă că la data întocmirii certificatului de moștenitor bunurile ce compun masa succesorală nu existau în patrimoniul autoarei pârâtului, aceasta înstrăinând în timpul vieții prin contract autentic bunurile, instanța a apreciat întemeiată cererea reclamantului și a dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 12/15.02.2006 emis și eliberat de " Frost".
Cu privire la solicitarea reclamantului în vederea anulării tuturor actelor subsecvente, instanța reține că nu au probat reclamanții existența vreunui motiv de nulitate absolută a ordinului prefectului nr. 466 emis de către Instituția Prefectului Municipiului B la 13.06.2006, a Titlului de Proprietate nr. 22016/2 și anularea încheierii nr. 29778
Nu au indicat motivele de nulitate și nu au formulat probe în susținerea acestor cereri.
Simpla invocare a principiului quod nullum est nullum producit effectum nu este suficientă pentru constatarea nulității absolute a unor acte juridice, motiv pentru care instanța a respins acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul și reclamanții și, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 571/17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, s-a respins apelul formulat de pârâtul și s-a admis apelul formulat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.12931/6.11.2008 a Judecătoriei Iași sentință pe care a schimbat-o în parte.
S-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași în soluționarea capătului de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 446/13.06.2006 emis de Prefectul Municipiului Bat itlului de proprietate nr.22016/2 din 13.06.2006 emis de Prefectul Municipiului B și a încheierii nr. 29778 din 11.12.2006 a OCPI B Sector 2.
S-a dispus soluționarea acestui capăt de cerere și s-a trimis cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Sectorului 2 B,
Au fost păstrate restul dispozițiilor atacate ce nu contravin deciziei pronunțate.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul în funcție de motivele de apel invocate și excepției invocată din oficiu conform art.159 și art.13 raportat la art.19 Cod procedură civilă a reținut următoarele considerente:
In privința capătului 2 de cerere care vizează nulitatea Ordinului nr. 446/2006, a titlului de proprietate nr. 22016/2 din 2006, încheierii OCPI B nr. 29778/2006 competența teritorială este exclusivă revenind instanței în circumscripția căreia se află imobilul str. -. )- nr. 67, B, sector 2. conform dispozițiilor art. 13 și art. III din Legea nr. 169/1997.
S-a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.17 Cod procedură civilă întrucât cererea formulată nu are un caracter accesoriu sau incidental astfel încât prorogarea de competență nu poate avea loc împotriva unor reguli imperative de competență.
În cauză competența de soluționare a nulității ordinului prefectului și titlului de proprietate este dată de legea specială - legea fondului funciar (art. 53) astfel încât, cu atât mai mult, prorogarea de competență nu poate avea loc.
În consecință, nu se poate reține faptul că nulitatea actelor subsecvente are un caracter accesoriu față de nulitatea certificatului de moștenitor, și, mai important, nu se poate reține faptul în speță că competența de soluționare a acestui capăt de cerere atrage și competența de soluționare a capătului doi de cerere privind nulitatea actelor subsecvente, motiv pentru care instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași în ceea ce privește soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere având ca obiect nulitatea Ordinului 446/2006, P 22016/2 din 2006, încheierii IB2 9778/2006 și va disjunge soluționarea acestui capăt de cerere, trimițând cauza spre competentă soluționare Judecătoriei sectorului 2
Pentru aceste motive s-a admis apelul declarat de apelanții-reclamanți și s-a anulat sentința atacată conform art. 297 al.2 Cod procedură civilă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate de apelantul, în condițiile art. 295 al.1 Cod procedură civilă tribunalul a constatat neîntemeiate criticile formulate.
Apelul promovat de acesta privește soluția dată în primul capăt de cerere - nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 12/15.02.2006 emis și eliberat de " Frost".
Conform certificatului de moștenitor, de pe urma decesului lui, au rămas următoarele bunuri imobile: dreptul de proprietate asupra camerelor 18, 19 și 22 împreună cu proprietatea cotei aferente de 104,27. teren construit și neconstruit din imobilul situat în str. -. 67, sector 2 dobândite de defuncta conform sentinței civile 5446/1963 definitivă prin decizia cât și dreptul de proprietate asupra camerelor 17, 20 și 21 din construcția situată în strada -. ( -lor) nr. 7. cu folosința comună asupra cotei de 100. bunuri dobândite de defuncta de la în baza M 886/1980.
La baza acestuia a stat testamentul autentificat sub nr. 1404/15.08.2001 prin care a lăsat la încetarea sa din viață apelantului-intimat "să moștenească întreaga mea avere mobilă și imobilă ce se va afla în patrimoniul meu la acea dată"
Se arată că nu se poate reține faptul că intimații-apelanți ar avea calea acțiunii în revendicare, legiuitorul prevăzând posibilitatea atacării certificatului ce nu corespunde realității de către persoanele interesate; de asemenea nu se poate spune că atâta timp cât testamentul este necontestat, valabil, nu se poate ataca cuprinsul certificatului în ceea ce privește compunerea masei întrucât chiar în acest testament a arătat că lasă la încetarea sa din viață întreaga avere existentă la acel moment. Astfel, urmează a se verifica dacă, la momentul decesului existau în patrimoniul său bunurile cuprinse în certificatul de moștenitor.
Imobilul cuprins în CM atacat a fost dobândit în anul 1957 de și, împreună cu alte două familii ( și ), fiecare având o cotă de 1/3 din imobilul situat în -. 69 - 602 mp și construcții. În urma partajului dispus prin sentința civilă 5446 din septembrie 1963 lui îi revine în proprietate lotul 1 din al treilea lot - 104,27 mp și camerele 18,19,22 iar lui lotul 2 din al treilea lot - 104,27 mp și camerele 1-3, 17,20,21. Conform CM 866/1980 moștenitoarea lui este fosta soție căreia îi revine imobilul construcție, terenul de 104,27 mp trecând în proprietatea statului conform Legii 58/1974 art. 30 al.2 (decizia 1304/1980). Prin CM 1419/89 de pe urma defunctei, moștenește camerele 18,19,20,21,22,17 +104,27 mp (sentința civilă) + 100.). Dar, anterior decesului, vinde lui - prin contractul de vânzare-cumpărare din anul 1992-camerele 18,19,22,17,20,21 și 100 mp. Acest contract nu a fost anulat, motiv pentru care a produs efecte juridice, stând la baza contractului de vânzare-cumpărare 7779/1994 prin care vinde lui imobilul respectiv iar vinde lui (contract de vânzare-cumpărare 753/1996), fiind astfel dovedită și calitatea intimaților-apelanți de persoane interesate în atacarea certificatului de moștenitor.
În aceste condiții, având în vedere faptul că imobilul din certificatul de moștenitor atacat a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare din anul 1992, nu avea cum să mai fie testat în favoarea apelantului-intimat întrucât nu mai exista în patrimoniul lui. Pentru aceste motive, tribunalul reține faptul că soluția primei instanțe este corectă din acest punct de vedere, motiv pentru care a respins ca nefondat apelul formulat de.
Împotriva acestei decizii precum și a sentinței de fond a formulat recurs pârâtul criticând hotărârile atacate ca fiind netemeinicie și nelegale.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că instanța de apel a preluat situația de fapt reținută de instanța de fond încercând să descrie pe larg situația bunurilor la data decesului autoarei pârâtului. Instanța ignoră faptul că prin decizia nr. 1304/17.11.1982 a Consiliului Popular al Sectorului 2 B din suprafața de 104,24. teren aferentă construcției din str. -. nr. 67 dobândită prin moștenire de, suprafața de 100. s-a atribuit dobânditorului construcției pe durata existenței acesteia, iar suprafața de 4,27. a fost închiriată lui.
recurentul faptul că în certificatul de moștenitor nr. 8186/1992 s-a omis a se trece camerele 1-3, evidențiate în proprietatea lui prin sentința civilă nr. 5446/1963.
Susține recurentul că la data decesului lui, Girca (fostă ) avea în proprietate următoarele bunuri: 104,27.p teren cu cam erele 18,19 și 22 obținute în baza sentinței civile nr.5446/1963, 100. teren în folosință rămas de la conform certificatului de moștenitor nr. 886/1980 și deciziei 1304/1980 a Consiliului popular B, corespunzător proprietății asupra camerelor 1-3,17,20 și 21, precum și 4,27. teren închiriat.
Potrivit omisiunilor semnalate pe parcursul circulației juridice a terenurilor recurentul consideră că instanțele de judecată au stabilit o situație de fapt eronată ceea ce a condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale și netemeinice.
Afirmă recurentul că actele depuse la dosar fac dovada că la data decesului (17 mai 1989) avea următoarele bunuri lăsate ca moștenire lui: proprietatea camerelor 18,19 și 22 împreună cu proprietatea cotei aferente de teren de 104,27. și dreptul de folosință asupra cotei de 100.
Totodată, din certificatul de moștenitor nr. 1419/1989 rezultă că a moștenit 104,24. proprietatea lui conform sentinței civile nr.5446/1963 și dreptul de folosință asupra terenului de 100. moștenit.
În consecință, arată recurentul "se poate constata că a cumpărat de la cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 15390/1992 dreptul de folosință asupra suprafeței de 100. teren". Consideră că dacă părțile ar fi înțeles vândă și să cumpere întreaga suprafață de teren aferentă camerelor 18,19,22,17,20 și 21 ar fi înscris în contract suprafața de 104,27. dispoziții care conduc la concluzia că instanțele de apel și de fond în mod greșit au procedat la anularea certificatului de moștenitor nr. 12/2006.
Se solicită admiterea recursului în temeiul criticilor formulate.
Intimații și au formulat întâmpinare invocând excepția inadmisibilității recursului în raport cu valoarea indicată de recurent care este sub 100.000 lei, precum și excepția nulității recursului motivat de împrejurarea că s-a indicat greșit numărul dosarului și că motivele de recurs invocate nu pot fi încadrate în cazurile prevăzute de art. 304. În subsidiar, se arată că soluția instanței de apel și respectiv a instanței de fond este legală și temeinică astfel încât recursul pârâtului apare ca fiind nefondat.
Prioritar, în ședința publică din 7 octombrie 2009 și ulterior la termenul de judecată din 4.11.2009 instanța a pus în discuția părților excepția privind inadmisibilitatea căii de atac a recursului având în vedere valoarea obiectului pricinii deduse judecății și dispozițiile art.2821Cod pro9cedură civilă, excepție în privința căreia reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă la instanță înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Iași, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu " Frost" și să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 12/15.02.2006, anularea tuturor actelor emise ulterior în baza acestuia.
La data de 6.11.2008 când Judecătoria Iașia pronunțat sentința civilă nr. 12931, dispozițiile art. 282 indice 1 Cod procedură civilă stipulau că "că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect au o valoare de până la 100.000 lei RON inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială".
În prezenta cauză s-a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 12/15.02.2006, a ordinului prefectului nr. 466/13.06.2006, a titlului de proprietate nr. 22016/2 și anularea încheierii OCPI nr. 29778.
Față de cadrul procesual fixat pe deplin la instanța de fond rezultă că prin cererea ce vizează constatarea nulității certificatului de moștenitor se urmărește desființarea actului juridic respectiv care dă naștere unor consecințe de ordin patrimonial determinând ca obiectul litigiului să fie unul evaluabil în bani conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție -Secțiile Unite nr. 32/20058. Fiind o acțiune cu caracter patrimonial, stabilirea instanței competente și a căilor de atac se va determina în funcție de valoarea obiectului actului juridic a cărui desființare se solicită.
La termenul de judecată din data de 7 octombrie 2009 recurentul -complinind disp.art.112 pct. 3 Cod procedură civilă a precizat că valoarea bunurilor cuprinse în certificatul de moștenitor nr. 12/2006 a cărui desființare se solicită se ridică la suma de 10.000 lei RON, valoare ce nu a fost contestată de intimați.
În atare situație, constatându-se că cererea privind constatarea nulității certificatului de moștenitor se încadrează în categoria acțiunilor la care se referă dispozițiile art.282 indice 1 Cod procedură civilă și având în vedere valoarea obiectului pricinii deduse judecății, urmează a se constata că hotărârea instanței de fond era susceptibilă a fi atacată doar pe calea recursului, având în vedere că în privința cererii privind nulitatea actelor juridice emise în procedura Legii fondului funciar calea de atac este recunoscută de legea specială este tot cea a recursului.
Prin urmare, instanța va constata că recurentul-pârât nu are deschisă calea de atac a recursului la Curtea de APEL IAȘI, în cauză fiind deja soluționată calea de atac exercitată împotriva hotărârii instanței de fond, respectiv prin decizia civilă nr. 571/17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași. Recunoașterea unor căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege încalcă principiul legalității și cel constituțional al egalității în fața legii și a autorităților. Calificarea greșită de tribunal a căii de atac nu poate avea drept efect încălcarea dispozițiilor imperative înscrise în art. 282 indice 1 Cod procedură civilă, respectiv nu se mai poate exercita un nou recurs la curtea de apel.
Solicitarea recurentului formulată cu ocazia concluziilor în fond în sensul admiterii recursului formulat și a trimiterii cauzei spre rejudecare în compunere legală nu poate fi primită atâta timp cât un recurs inadmisibil nu îndrituiește instanța de recurs să exercite controlul judiciar în fond.
Pentru aceste considerente, instanța în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul, ceea ce va atrage și imposibilitatea verificării incidenței motivelor de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN ELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 571/17 iunie 2009 Tribunalului Iași.
Ia act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
03.12.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Viorica Olariu, Cristiana Angelescu
