Anulare act. Decizia 498/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVIL
DECIZIA CIVIL Nr. 498/2009
Ședința public de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
Judector - - --vicepreședinte
Judector - -
Grefier
Pe rol se afl pronunțarea asupra recursului declarat de ctre reclamantul G împotriva deciziei civile nr.156/A din 3 iulie 2009 pronunțat de Tribunalul Alba și a sentinței civile nr.464 din 5 februarie 2009 pronunțat de Judec toria Alba Iulia în dosar cu nr.unic - având ca obiect anulare act, în contradictoriu cu pârâtul intimat.
Procedura este îndeplinit fr citarea prților.
dezbaterilor și concluziile prților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțrii din 4 și 11 2009, care fac parte integrant din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de faț reține:
Prin sentința civil nr.464/2009 pronunțat de Judec toria Alba Iulia în dosar nr.- a fost respins cererea reclamantului G formulat împotriva pârâtului pentru nulitatea declarației de renunțare la moștenire și certificat de moștenitor.
Pentru a hotrî astfel, prima instanț a reținut c susținerea strii de fapt a reclamantului în sensul c a acceptat tacit succesiunea dup defuncta sa mam decedat la 9.07.1998 nu este fondat.
Astfel s-a constatat c reclamantul a luat anumite bunuri din casa printeasc imediat la dou sau trei sptmâni dup moartea mamei sale respectiv plapume, lenjerie, perne, aragaz îns toate acestea în condițiile în care în casa printeasc locuia și tatl reclamantului astfel c primirea acestor bunuri de la tatl su putea s fie un dar manual pentru fiul lui, fr s însemne c a împrțit lucrurile rmase dup soția lui. Din acest punct de vedere s-a apreciat c actul pretins ca fiind acceptarea tacit a succesiunii este echivoc și acesta trebuie coroborat cu contradicția ce reiese din chiar declarația de renunțare la succesiune dup, autentificat sub nr.1476/1998 în care reclamantul arat c nu a fcut nici un act de acceptare tacit sau expres a succesiunii dar și cu rspunsul nr.22 la interogatoriul luat reclamantului în dosar nr- prin care arat c nu a acceptat succesiunea dup mama sa.
A reținut prima instanț c reclamantul a recunoscut c nu a acceptat succesiunea în discuție în fața notarului și a instanței îns a formulat prezenta acțiune, dup 10 ani de la declarația de renunțare la succesiune, doar cu scopul vdit de a-l șicana pe pârât iar nu pentru urmrirea unui scop legitim.
Prin decizia civil nr.156/A/2009 pronunțat de Tribunalul Alba în dosar nr.- a fost respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinței primei instanțe iar apelantul a fost obligat la 1000 lei cheltuieli de judecat în favoarea intimatului.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut c potrivit art.696 civ. eredele care a renunțat la succesiune este considerat c nu a fost niciodat erede, ori, reclamantul a renunțat expres la succesiunea dup mama sa el a devenit strin de succesiune și nu și-a valorificat dreptul su de a-și retracta renunțarea în condițiile art.701 civ. deși a avut la dispoziție 6 luni în acest sens.
Pe de alt parte, renunțarea la succesiune este un act unilateral și indivizibil nefiind posibil ca reclamantul s renunțe doar la bunurile mobile ce fac obiectul certificatului de acționar nr.4951/1996.
S-a apreciat c luarea unor bunuri de uz casnic la o lun dup decesul mamei sale nu poate fi reținut ca fiind acceptare tacit a succesiunii faț de dispozițiile art.690, 691.civil deoarece bunurile luate au o valoare foarte mic iar luarea acestora poate fi considerat, eventual, un gest de conservare a amintirii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul G solicitând în temeiul art.312 alin.3 proc.civ. modificarea deciziei și a sentinței și admiterea acțiunii formulate împotriva pârâtului.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arat c cele dou hotrâri sunt nelegale, fiind rezultatul interpretrii greșite a prevederilor art.689 civ. precum și a ignorrii art.691 alin.1 și 2 pct.2 civ. respectiv, au fost pronunțate ca urmare a interpretrii greșite a depozițiilor martorilor și precum și a ignorrii rspunsurilor la interogatoriu date de pârâtul.
Susține c nelegal s-a reținut de ctre instanțe c nu ar fi acceptat în mod tacit succesiunea potrivit art.689 civ. în acest sens depozițiile celor doi martori din care rezult c a luat o serie de bunuri de la domiciliul defunctei cât și a rspunsurilor la întrebrile 1,2 și 3 din interogatoriul luat pârâtului prin care aceasta recunoaște c au fost în 07.08.1998 la notar pentru a dezbate succesiunea dup mama lor și au convenit ca pârâtul s devin beneficiarul celor 975 acțiuni pe care le deținea defuncta, și în baza acestei convenții a dat declarația de renunțare, fr îns a renunța la restul bunurilor ce compun masa succesoral a defunctei.
Instanțele nu au examinat acțiunea și apelul reclamantului și prin prisma dispozițiilor art.691 alin.1 și 2 pct.1 civ. potrivit cruia donațiunea drepturilor succesorale fcute de un erede atrage dup sine acceptarea succesiunii, și de asemenea renunțarea unui erede, chiar gratuit, în folosul unui sau mai multor erezi, atrage dup sine acceptarea succesiunii.
Consider c în mod nelegal cele dou instanțe au constatat c nu a acceptat tacit succesiunea dup defuncta sa mam, în condițiile în care reclamantul se regsește în ipotezele art.689 civ. respectiv a luat bunurile mobile rmase dup defunct considerându-se moștenitorul acesteia și a convenit cu pârâtul s-i rmân în întregime cele 975 acțiuni deținute de defunct. Aceasta a avut la data decesului și alte bunuri decât cele 975 acțiuni, respectiv terenuri agricole, cota de ½ parte din bunurile mobile, din casa în care locuia și terenul aferent acesteia, bunuri care nu au fost cuprinse în certificatul de moștenitor.
Mai arat c actul sau faptul de acceptare a succesiunii sunt de ordine public având în vedere c acestea vizeaz nu doar raporturile dintre succesori ci și faț de terți așa cum rezult din art.650, 704 și 774 și urm.civ. iar acțiunea în constatarea nulitții declarației de renunțare la succesiune și a nulitții certificatului de moștenitor este imprescriptibil potrivit art.2 din Decretul nr.167/1958.
În drept invoc dispozițiile art.304 pct.9 civ.
Prin întâmpinarea formulat în cauz, intimatul a solicitat respingerea recursului reclamantului artând c a convenit cu tatl su și cu fratele su s fie moștenitorul mamei sale de fapt și de drept dup acțiuni și terenul ce i se cuvenea de la prinții si și c a luat cunoștinț în fața notarului de faptul c nu o s mai aib nimic dup mama sa.
Verificând decizia atacat prin prisma motivelor invocate și în raport cu normele legale incidente, Curtea reține urmtoarele:
Este de necontestat faptul c reclamantul a luat o serie de bunuri dup decesul mamei sale îns nu se poate reține c s-au luat de la domiciliul defunctei, cum susține acesta. Bunurile au fost luate din locuința în care aveau domiciliu atât defuncta cât și soțul supraviețuitor, tatl reclamantului iar aceste bunuri mobile erau proprietatea devlmaș a celor doi soți.
Nu exist probe care s dovedeasc faptul c bunurile mobile în discuție au aparținut exclusiv defunctei și fceau parte din masa succesoral a acesteia și nici faptul c acestea au fost luate de reclamant în calitatea sa de moștenitor și nu au fost, eventual, primite de la tatl su, care era coproprietar al bunurilor. Cum în acest context actele svârșite de reclamant pot primi și o alt interpretare, ele nu mai au în mod neechivoc valoarea unei acceptri tacite. Ca atare, în speț, luarea bunurilor mobile artate de la domiciliul prinților si, nu este de natur, prin ea însși s duc la concluzia univoc în sensul c reclamantul a acceptat moștenirea, cu atât mai mult cu cât valoarea acestor bunuri este redus ceea ce exclude ideea acceptrii moștenirii. În sprijinul unei astfel de concluzii vine și declarația de renunțare la succesiunea mamei sale pe care reclamantul a dat-o în form autentic, confirmând astfel faptul c acesta nu a intenționat s accepte moștenirea dup mama sa în termenul legal.
Reclamantul nu a fcut dovada încheierii vreunui act de donație, vindere sau transport de drepturi succesorale ori a unui act de renunțare în folosul unui succesibil în sensul prevzut de art.691 alin.1 și 2 pct.2 proc.civ. Cu referire la acest din urm text de lege se impune a se observa c declarația de renunțare a reclamantului nu vizeaz doar cele 975 acțiuni ale defunctei ci întreaga succesiune, fiind indivizibil potrivit legii. Ca atare nu se poate reține existența vreunei convenții cu privire la acțiunile deținute de defunct și nu se poate considera c reclamantul ar fi acceptat succesiunea în conformitate cu dispozițiile legale menționate.
Într-adevr, potrivit codului civil, constituie acte de acceptare a moștenirii renunțarea succesibilului cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, în favoarea unui sau unor moștenitori, iar dac renunțarea se face în favoarea tuturor comoștenitorilor, ea constituie act de acceptare tacit dac s-a fcut cu titlu oneros - art.691 alin.2 Cod civil. Așadar, renunțarea cu titlu oneros constituie totdeauna act de acceptare pur și simpl, iar renunțarea cu titlu gratuit numai dac se face în favoarea unui sau unor moștenitori determinați, nominalizați. Așa cum s-a artat mai sus, reclamantul nu a dovedit c ar fi fcut astfel de acte de renunțare "in favorem", renunțarea sa autentificat de notarul public fiind una pur și simpl, impersonal și cu titlu gratuit constituind un veritabil act de renunțare la moștenire în sensul art.696 și urm.civ.
Atâta timp cât reclamantul nu a probat efectuarea unor acte de acceptare tacit a succesiunii și în condițiile în care renunțarea sa este indivizibil, vizând întreaga succesiune a defunctei, este irelevant împrejurarea c în certificatul de moștenitor nu ar fi fost cuprinse toate bunurile din masa succesoral, iar în raport cu aceste noi bunuri nu se poate stabili o alt situație juridic.
Faț de toate aceste considerente, Curtea constat c instanțele de fond au interpretat corect textele de lege incidente prin raportare la situația de fapt evidențiat de probele dosarului, neputându-se reține ca fondat motivul de recurs prevzut de art.304 pct.9 civ.
Instanțele nu au reținut c acțiunea reclamantului ar fi prescriptibil astfel c este inutil analizarea susținerilor recurentului referitoare la aceast chestiune întemeiat pe dispozițiile art.650 rap. la art.704, 744 și urm.civ. și pe art.2 din Decretul nr.167/1958.
Pentru cele ce preced, în temeiul art.312 proc.civ. recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecat de ctre pârâtul intimat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr.156/A/2009 pronunțat de Tribunalul Alba.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 18 2009.
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean - - | Judector, - - - | Judector, - - |
Grefier, |
Red.
Dact.4ex/5.01.2010
Jud..
Jud.fond
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară, Mihaela
