Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 493/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 493/2009
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Cismaru
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Judecător - --președinte secție
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de către reclamanții, și de intervenienții G, împotriva deciziei civile nr. 251/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar cu nr. unic - având ca obiect partaj judiciar, în contradictoriu cu intimații STATUL R -PRIN MUNICIPIUL S- PRIN PRIMAR, și.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 10 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Prin sentința civilă nr. 7781/2008 a Judecătoriei Sibius -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Municipiul Sibiu și s-a respins acțiunea reclamanților, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Sibiu prin Primar.
S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții: și, G și,.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul Municipiul Sibiu și s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF 2551 Sibiu nr. top 520, 521 conform suplimentului de expertiză efectuat de ce face parte din hotărâre respectiv:
- nr. top 520/1/1, 521/1/1 construcții de locuințe și alte dependențe cu suprafața de 769 mp;
- nr. top 520/1/2, 521/1/2 trotuar și parcare de 253 mp.
S-a atribuit reclamanților și intervenienților G și, nr. top 520/1/1, 521/1/1 iar nr. top 520/1/2, 521/1/2 s-a atribuit Municipiului Sibiu.
Au fost obligați reclamanții și intervenineții și la sultă de 264.040 Ron către Municipiul Sibiu și s-a dispus întabularea Municipiului Sibiu pe top 520/1/2, 521/1/2.
S-a respins celelalte cereri.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că reclamanții, și, au solicitat instanței sistarea stării de indiviziune asupra unei părți din terenul înscris în CF 2551 Sibiu, nr. top 520, 521 cu atribuirea acestuia în părți egale reclamanților și obligarea lor la sultă.
Intervenienții în interes propriu și, G au solicitat și ei partajul imobilului teren din CF 2551 Sibiu prin atribuirea lui conform cotelor indivize ce le dețin.
Printr-o precizare de acțiune reclamanții au solicitat partajarea în natură a nr. top 521 în două corpuri cu nr. top din care unul să se atribuie reclamanților, iar cel de al doilea corp funciar să rămână statului fără sulte.
Au formulat cerere de intervenție în interes propriu și care a cumpărat apartamentul de la și și care a solicitat partajarea imobilului din CF 2551 Sibiu, nr. top 520, 521.
Municipiul Sibiu prin cererea reconvențională a solicitat înscrierea dreptului de proprietate publică pe nr. top 520/1/2, 521/1/2 parcare și trotuar conform HG 978/2002.
Statuând că asupra imobilului înscris în CF 2551 Sibiu sunt coproprietari reclamanții și intervenienții G și, și Municipiul Sibiu s-a dispus sistarea stării de indiviziune conform suplimentului de expertiză tehnică ( fila 109) efectuat de expert în baza art. 67314cod pr. civ. și întabularea conform art. 22 Legea 7/1996.
Împotriva sentinței au declarat în termen apel, și, și, G și care au solicitat admiterea acestuia și schimbarea sentinței în sensul înlăturării obligației de plată a sultei și obligarea Municipiului Sibiu la sultă către apelanți.
Apelanții au invocat nelegalitatea sentinței deoarece cele două corpuri funciare nu au valori stabilite și nici nu rezultă cum au fost calculată sulta.
Deși s-a partajat terenul conform suplimentului de expertiză rezultă un corp funciar cu nr. top 520/1/1, 521/1/1, care să rămână în coproprietate reclamanților intervenienți apelanți respectiv în cotele de 81,8 % iar Statul 18,2% iar instanța de fond nu stabilește aceste cote deși în acest corp funciar sunt incluse și 2 apartamente proprietate de stat.
De asemenea și asupra corpului funciar atribuit statului cu nr. top 520/1/2 și 521/1/2 parcare și trotuar apelanții ar avea cota de 81,8% deci statul ar trebui să plătească sultă și nu invers.
Prin decizia 251/2009 Tribunalul Sibiua admis apelul declarat de apelanții, G și împotriva sentinței civile nr. 7781/2008 a Judecătoriei Sibiu pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins în fond cererea de intervenție formulată de și în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Sibiu prin Primar și a dezmembrat terenul înscris în CF 2551 Sibiu nr. top 520, 521 în două corpuri funciare:
- nr. top 520/1/1, 521/1/1 construcții, curte și grădină de 769 mp ce s-a atribuit reclamanților și intervenienților G și, în cotă de 81,8% și Municipiul Sibiu în cotă de 18,2%.
A fost înlăturată obligația de plată în solidar a reclamanților și intervenienților a sultei de 264.040 lei și au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut:
Raportul juridic dedus judecății vizează partajarea terenului înscris în CF 2551 Sibiu nr. top 520,521 la, și, și a intervenienților, G și, și în contradictoriu cu Municipiul Sibiu.
Conform actelor depuse la dosar rezultă că imobilul este înscris în CF 2551 Sibiu nr. top 520/1, 521/1 construcții cu locuințe de 1022 mp.
Construcțiile au fost apartamentate defectuos în 10 apartamente care au fost întabulate sub -. Aceste au fost cumpărate de (de la și ) transcris în CF 18.267, G și - transcris în CF 18268 Sibiu, transcris în CF 42703 Sibiu, și - CF 45401,. K - CF 45667; - CF 45668 Sibiu; - CF 45669; - CF 46250; - CF 48770 Sibiu.
Pe lângă aceste 10 apartamente înstrăinate, în imobilul construcții mai sunt 4 apartamente neînstrăinate.
Toți proprietarii de apartamente dețin în indiviziune cu Municipiul Sibiu teren în coproprietate, reclamanții și intervenienții deținând cota de 81,8% iar Municipiul Sibiu 18,2% conform expertizei efectuate în cauză.
Deși suplimentul la expertiza tehnică ( fila 11 dosar fond) a statuat partajarea în 2 corpuri funciare noi respectiv nr. top 520/1/1, 521/1/1 în terenul aferent construcțiilor, grădină și construcții în suprafață de 769 mp asupra căruia rămân în coproprietate reclamanții și intervenienții pentru 81,8% iar Statul pentru 18,2% și nr. top 520/1/2, 521/1/2 trotuar și parcare de 253 mp proprietar Statul Român, instanța de fond nu a menținut starea de coproprietate asupra corpului funciar atribuit reclamanților încălcând astfel dreptul de proprietate aferent apartamentelor neînstrăinate proprietatea Statului Român.
Astfel că din această perspectivă față de prevederile art. 480. civ. și ținând cont de solicitarea apelanților reclamanți s-a schimbat sentința civilă nr. 7781/2009 a Judecătoriei Sibiu în baza art. 295, 296 Cod pr. civ. în sensul că nr. top 520/1/1, 521/1/1 construcții, curte și grădină de 769 mp s-a atribuit reclamanților și intervenienților G și, în cotă de 81,8% și Municipiul Sibiu în cotă de 18,2%.
În ce privește solicitarea de către apelanți a unei sulte din partea statului pentru corpul funciar atribuit acestuia, instanța nu a admis-o pentru că, deși sunt proprietari de apartamente și în unele din contractele lor de vânzare sunt trecute cotele părți indivize acestea nu au fost operate în CF pentru a fi opozabile și statului.
Starea de coproprietate dintre reclamanți și pârâtul Municipiul Sibiu a rezultat doar din deducerea apartamentărilor efectuate, însă individualizarea cotelor deținute trebuie arătate de reclamanți și intervenienți pentru ca instanța față de titluri și expertiză să statueze asupra lor.
Atâta timp cât aceștia prin apărătorul lor calificat nu a individualizat cotele indivize instanța de fond trebuia să se pronunțe doar pe ce au cerut reclamanții. Ori aceștia nu au solicitat sulte - vezi precizarea acțiunii fila 77 dosar fond. În atare situație în apel nu se poate reveni și solicita o cerere nouă respectiv acordarea de sulte pentru că s-ar încălca prevederile art. 294 alin.1 pr. civ.
A fost respinsă în fond cererea de intervenție în interes propriu formulată de și deoarece aceștia nu sunt proprietari de apartament deci nu dețin în coproprietate teren aferent construcției.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, și de intervenienții, G și, solicitând modificarea deciziei în sensul obligării pârâtei-intimate la plata sultei ce li se cuvine, în cuantum de 389.843 lei.
În expunerea de motive s-a arătat că:
- apelul a fost admis și în numele intervenienților și, după care cererea de intervenție a fost respinsă, cu motivarea că nu dețin nici un drept real asupra imobilului. Hotărârea instanței de fond nu a fost criticată sub acest aspect, astfel că instanța de apel nu putea schimba hotărârea din oficiu
- instanța de apel nu a modificat modalitatea în care instanța de fond a dispus partajarea imobilului, deci nu mai putea să dispună dezmembrarea imobilului în aceeași modalitate în care a dispus-o instanța de fond. Se impunea doar să mențină acel corp funciar în indiviziune, cu arătarea cotelor părți ce revin fiecărui coproprietar, inclusiv statului. Petitul prin care s-a solicitat sulta de la pârât nu este admis dar nici respins în dispozitiv. Este probabil că acest aspect s-a scăpat de la pronunțarea deciziei pentru că în considerente se reține, că cotele părți de teren din contractele reclamanților nu au fost operate în CF, iar apărătorul reclamanților nu a individualizat cotele indivize, astfel că instanța de fond trebuia să se pronunțe numai pe ceea ce au cerut reclamanții
- la dosar se află extrase de carte funciară individuale și colective din care rezultă ce cotă parte are fiecare dintre reclamanți. Expertiza topografică redă pe un tabel cota parte a fiecărui proprietar, înscrisă în CF, instanța de apel putând să observe acest lucru. Practic, reclamanții sunt coproprietari tot în cotă de 81,8% și din corpul topo nou format și atribuit statului pârât, astfel că se impunea obligarea acestuia la sultă, potrivit contravalorii cotelor deținute de aceștia.
În drept s-au invocat art. 304 pct. 7 și 9 și art. 312 pct. 2 cod pr. civilă.
Intimatul pârât a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât instanța de apel a corectat eroarea strecurată în sentința instanței de fond, care deși a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF 2551 Sibiu, nu a menținut starea de coproprietate asupra corpului funciar atribuit reclamanților, încălcând dreptul de proprietate aferent apartamentelor proprietatea Statului Român, neînstrăinate. Din suprafața totală de 1022 mp, reclamanții au cumpărat suprafața de 629 mp, diferența de 393 mp, până la suprafața tabulară fiind proprietatea Statului Român. Prin dezmembrarea propusă de expert, întreaga suprafață de 629 mp se regăsește în corpul funciar nr. top 520/1/1, 521/1/1, construcții cu locuințe și alte dependințe, în care se regăsește și suprafața de 140 mp - cota Statului Român aferentă apartamentelor aflate în proprietatea Statului. Corpul funciar nou creat, cu nr. top 520/1/2, 521/1/2 - trotuar și parcare - a fost atribuit în exclusivitate Statului Român. Suprafața acestui nr. top este de 253 mp, care adunată cu suprafața de 140 mp din nr. topo atribuit reclamanților rezultă o suprafață de 393 mp, exact suprafața care aparține Statului Român, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză. Prin urmare nu se impune plata de sulte de către niciuna din părți.
În drept s-au invocat art. 115-118 și 312 cod pr. civilă.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că prezentul recurs nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de recurs referitor la faptul că instanța de apel a admis apelul intervenienților, iar apoi a respins cererea de intervenție formulată de aceștia, se constată că acest motiv este fondat, întrucât într-adevăr instanța de apel nu putea înrăutăți situația acestor părți în propria cale de atac, și, pe de altă parte, hotărârea instanței de fond nu fusese criticată sub acest aspect, deci instanța de apel nu se putea sesiza din oficiu asupra acestei probleme întrucât nu era o chestiune de ordine publică.
Însă, chiar fondat fiind, acest motiv de recurs nu poate duce la admiterea recursului deoarece, pe de o parte, recurenții nu au nici un interes să critice decizia Tribunalului sub acest aspect, întrucât nu îi vizează sub nicio formă modul de soluționare a cererii de intervenție formulată de intervenienții, iar pe de altă parte, intervenienții nici măcar nu au declarat recurs în cauză. Deci, atâta timp cât partea care a formulat cererea de intervenție nu a înțeles să declare recurs împotriva deciziei prin care i-a fost respinsă această cerere, criticile făcute de celelalte părți sub acest aspect sunt lipsite de interes și vor fi respinse pentru acest motiv.
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că instanța apel nu a modificat modalitatea în care instanța de fond a dispus partajarea imobilului, deci nu mai putea să dispună dezmembrarea imobilului în aceeași modalitate în care a dispus-o instanța de fond, se constată că și această critică este nefondată. După cum se poate constata din cercetarea motivelor de apel, chiar apelanții reclamanți au solicitat instanței de apel, ca lotul nr. 1 să rămână în indiviziune forțată, cu respectarea cotelor de proprietate de 81,8 % reclamanții și intervenienții și 18,2 % statul. Așa au solicitat prin primul motiv de apel și de această solicitare a ținut cont instanța de apel, atunci când a modificat sentința instanței de fond, în sensul că a menținut starea de indiviziune asupra lotului nr. 1 și a înlăturat obligația reclamanților de plată a sultei, sultă corespunzătoare cotei statului de 18,2% din lotul 520/1/1, 521/1/1. Aceasta a fost propunerea expertului în suplimentul la raportul de expertiză depus la data de 1.07.2008 ( 109-110).
Susținerea reclamanților în sensul ar deține o cotă de 81,8% și din corpul funciar cu nr. top 520/1/2, 521/1/2 este combătută de probele aflate la dosar, în primul rând de expertiza topografică efectuată în cauză. Astfel, în lucrare se arată că reclamanții au cumpărat suprafața de 629 mp, din suprafața totală de 1022 mp, după cum urmează: - 145 mp, și - 82 mp, - - 82 mp, - 75 mp, - 70 mp, și - 106 mp, - 69 mp ( filele 68-70, dosar fond). Însumând aceste suprafețe rezultă o suprafață de 629 mp, astfel că reclamanții nu pot solicita mai mul teren decât ceea ce au cumpărat prin contractele de vânzare cumpărare. Din totalul suprafeței de carte funciare de 1022 mp, reclamanții dețin 629 mp, iar Statul Român deține 393 mp, în raport de aceste drepturi, cota reclamanților fiind de 61,33%, iar a Statului de 38,67% ( 110). Din această suprafață de 393 mp, Statul Român a primit în exclusivitate lotul nr. 2 de 253 mp, cu nr. top 520/1/2, 521/1/2, reprezentând trotuar și parcare, asupra căruia s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate publică. Prin urmare, reclamanții nu pot solicita nici un drept asupra lotului atribuit Statului Român, astfel că, în mod nelegal au solicitat sulta de 389.843 lei, corespunzătoare unei presupuse cote de 81,8% din acest lot. Această cotă de 81,8% este doar din lotul nr. 1 cu nr. top 5201/1, 521/1/1 și corespunde suprafeței de 629 mp pe care o au reclamanții, Statul având o cotă de 18,2 %, corespunzătoare suprafeței de 140 mp din acest lot. În mod corect instanța de apel a lăsat acest lot în indiviziune, cota de 18,2 % reprezentând de fapt cota de teren aferentă apartamentelor din imobil aflate încă în proprietatea Statului Român. Așa cum reține și expertul, datorită faptului că în curte se află și apartamente proprietatea Statului Român, nu se poate face ieșirea din indiviziune prin atribuirea terenului în întregime, reclamanților, chiar cu plata contravalorii. Acest lucru ar însemna ca apartamentelor, altele decât cele ale reclamanților, să nu li se atribuie terenul aferent, corespunzător suprafețelor utile ( 70).
Acesta este motivul pentru care reclamanților nu li se cuvine acordarea vreunei sulte din lotul atribuit Statului Român, considerentele deciziei instanței de apel urmând a fi înlocuite cu motivarea dată de instanța de recurs. Față de împrejurarea că soluția de respingere a acestui capăt de cerere este corectă, nu se impune admiterea recursului, ci doar se va substitui motivarea așa cum s-a arătat mai sus. Critica formulată de recurenți pe aspecte procedurale, în sensul că acest petit nu a fost nici admis și nici respins în dispozitiv, nu este fondată, întrucât instanța de apel, admițând apelul, a schimbat în parte sentința instanței de fond, a arătat modul în care s-a făcut această schimbare și a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței atacate, toate cele hotărâte în dispozitiv găsindu-și corespondent în considerente.
În fața instanței de recurs s-a solicitat mandatarei reclamanților să precizeze dacă situația de carte funciară s-a schimbat față de cea existentă la fond, respectiv dacă intervenienții Gh. și și au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului aferent apartamentului cumpărat. Situația de carte funciară fiind neschimbată se constată că intervenienții Gh. și și nu au niciun drept de proprietate asupra terenului, ci doar un drept de folosință asupra a 23 mp și respectiv 62 mp, așa cum rezultă din raportul de expertiză ( 68, poz. 2 și 3) și din extrasele de carte funciară 18.267 Sibiu și 18.268 Sibiu ( 94-95). În aceste condiții intervenienții nici nu puteau cere sistarea stării de indiviziune, întrucât aceasta presupune în mod obligatoriu, existența unui drept de proprietate, titularul unui simplu drept de folosință neavând calitate să solicite sistarea unei stări de coproprietate. Deși excepția lipsei calității procesuale active este o excepție de ordine publică pusă în discuție din oficiu de instanță, ea nu poate fi admisă, întrucât s-ar înrăutăți situația acestor recurenți, în propria cale de atac, ceea ce este contrar legii, conform art. 315 alin. 4 coroborat cu art. 296 cod pr. civilă.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 cod pr. civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanții, și de intervenienții, G și împotriva deciziei civile nr. 251/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Civilă, nefiind incidente niciunul din motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 7 și 9 cod pr. civilă, invocate de aceștia, cu substituirea motivării în ceea ce privește motivul de recurs referitor la neacordarea de sulte.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, și de intervenienții, G și împotriva deciziei civile nr. 251/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Civilă.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./tehnored.
17ex./22.01.2010
Jud..,
Jud.fond
Președinte:Monica Maria CismaruJudecători:Monica Maria Cismaru, Carla Maria Cojocaru
