Anulare act. Decizia 502/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-- 11.03.2009

DECIZIA CIVILĂ NR. 502/

Ședința publică din 13 mai 2009

PREȘEDINTE: Rujița Rambu

JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu

JUDECĂTOR: G -

GREFIER: - -

S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienta - SRL împotriva deciziei civile nr. 115/R/12.02.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații G, G, - SRL, - B SA și - B SA- Sucursala

La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a doua strigare, lipsă părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Cererea de revizuire a fost formulată în termen și este timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se constată că fost atașat dosarul de fond nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA, care însă trebuie restituit Completului I, unde a fost atașat la dosarul nr-, având ca obiect contestație în anulare, care a rămas în pronunțare la data de 04.05.2009, astfel că instanța dispune xeroxarea motivelor de recurs și hotărârii a cărei revizuire se solicită și atașarea acestora la prezentul dosar.

Curtea, văzând că revizuienta a solicitat judecata în lipsă, în baza dispozițiilor art.242 pct. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

CURTEA

Deliberând asupra cererii de revizuire, constată:

Prin decizia civilă nr. 115/12.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul declarat de reclamanții G, G, și împotriva deciziei civile nr. 291/A/9 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1268.-.

A modificat decizia recurată, în sensul că a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 403/24 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Arad în același dosar.

A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a dispus evacuarea necondiționată a pârâtei - SRL.

A respins cererea reconvențională formulată de pârâta - SRL.

A menținut în rest sentința apelată.

A respins recursul declarat de pârâta - SRL împotriva aceleiași decizii.

A obligat pârâta - SRL la plata către reclamanții recurenți a sumei de 1104 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanța de recurs a reținut că reclamanții, invocând calitatea lor de proprietari tabulari ai terenului în litigiu, au solicitat evacuarea necondiționată a pârâtei recurente de pe teren. Pe de altă parte, invocând calitatea sa de constructor de bună- credință, pârâta a solicitat-și instanțele au apreciat ca întemeiată cererea și au admis-o ca atare- obligarea ca evacuarea să fie condiționată de plata de către reclamanți a contravalorii construcțiilor efectuate pe teren.

Pârâta a ocupat terenul în litigiu în baza contractului de închiriere încheiat la 29 august 1995 cu Consiliul Local al Municipiului

Deși instanța de recurs a pus în vedere pârâtei să facă dovada existenței unei autorizații, aceasta nu a fost în măsură să prezinte actul solicitat, achitarea în anul 1994 taxei pentru autorizare construcție neechivalând cu obținerea actului; mai mult, Primăria Municipiului Aac omunicat că în arhiva instituției nu se regăsește o atare autorizație.

Solicitând obligarea reclamanților la plata contravalorii construcțiilor definitive ridicate pe terenul proprietatea acestora, pârâta a invocat dispozițiile art. 492, 494 Cod civil, iar instanțele au reținut incidența dispozițiilor art. 494 cod civil pentru a dispune în sensul aprecierii ca fiind întemeiate pretențiile pârâtei, întemeiate fiind apreciate și susținerile acesteia vizând buna sa credință.

Folosind terenul cu titlu de închiriere, pârâta era ținută să respecte atât contractul de închiriere încheiat cu proprietarul terenului, cât și dispozițiile legale ce reglementează autorizarea și executarea construcțiilor.

Cum pârâta opune noilor proprietari ai terenului închiriat contractul încheiat cu Consiliul Local al Municipiului A la 29.08.1995, este evident că este ținută să respecte și în raport cu acești proprietari obligațiile pe care și le-a asumat prin contract.

Pârâta s-a obligat prin contract să dezafecteze terenul în cel mult 3 luni de la data solicitării formulate în acest sens de proprietar, precum și ca la sfârșitul contractului să restituie bunul închiriat fără sarcini.

Pârâta a fost notificată la 27.01.2006 în sensul eliberării terenului, iar pretențiile sale formulate pe cale reconvențională echivalează cu o opoziție expresă la respectarea clauzelor contractuale.

Pe de altă parte, invocarea bunei credințe ca temei pentru acordarea de despăgubiri corespunzătoare valorii construcțiilor presupune ca persoanei interesate să pretindă aceste despăgubiri să nu-i poată fi imputată vreo culpă. Pârâta nu a putut însă face dovada caracterului autorizat al construcțiilor, deci a respectării dispozițiilor art. 1,3 din Legea nr. 50/1991.

În consecință, pârâta nu se află în postura de bună credință, astfel că devin incidente dispozițiile art.494 al. 2 Cod procedură civilă, reclamanții fiind îndreptățiți să obțină evacuarea pârâtei recurente de pe terenul proprietatea lor fără a fi ținuți la plata vreunei despăgubiri, a reținut instanța de recurs.

Dată fiind soluția dată recursului declarat de reclamanți, câtă vreme pârâta recurentă nu poate pretinde obligarea acestora la plata de despăgubiri, recursul prin care aceasta din urmă a solicitat actualizarea despăgubirilor pretinse a fost respins ca neîntemeiat.

Împotriva deciziei civile nr. 115/12.02.2009 a Curții de APEL TIMIȘOARAa formulat cerere de revizuire pârâta - SRL

În motivarea cererii, revizuienta a susținut că instanța de recurs nu a analizat motivele de casare invocate, respectiv faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii sale de obligare a reclamanților la plata valorii actualizate a construcțiilor, fapt ce impunea trimiterea cauzei spre rejudecare.

În drept, a invocat art. 322 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, arătând că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.

Pârâta a susținut că instanța de recurs a analizat numai motivele de recurs ale reclamanților,cărora le-a admis recursul, fiindu-i astfel încălcat dreptul la un proces echitabil, consacrat prin art. 6 paragraful 1 teza 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Intimații G, G, și au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire, arătând că motivele invocate nu se circumscriu dispozițiilor art. 322 al. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, reprezentând de fapt motive ale unei contestații în anulare.

Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea constată că cererea de revizuire este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Art. 322 pct.2 Cod procedură civilă prevede că revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere "dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

Revizuienta susține că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii sale de actualizare a despăgubirilor pe care i le datorează intimații.

Această susținere a revizuientei nu este însă confirmată de conținutul hotărârii pronunțată de instanța de recurs.

Instanța de recurs a respins ca neîntemeiat recursul pârâtei, prin care aceasta solicita actualizarea despăgubirilor pretinse de la reclamanți.

Prin urmare, s-a pronunțat asupra acestei cereri, care a fost respinsă ca o consecință a admiterii recursului reclamanților și constatării faptului că pârâta nu are dreptul la despăgubiri, nefăcând dovada existenței autorizației de construire și a bunei sale credințe.

Față de aceste considerente, neputându-se reține aplicarea art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, întrucât instanța de recurs s-a pronunțat prin respingere asupra cererii pârâtei de actualizare a despăgubirilor, care de altfel a constituit singurul său motiv de recurs, Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuenta A împotriva deciziei civile nr. 115/12.02.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta A împotriva deciziei civile nr. 115/12.02.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu

- - - - G -

GREFIER,

- -

Red. RR- 15.05.2009; tehnored. CJ-26.05.2009; 2ex.

Primă instanță: Judecătoria Arad; Judecător:

Instanță de apel: Tribunalul Arad; Judecători:,

Instanță de recurs: Curtea de APEL TIMIȘOARA; Judecători:, G,

Președinte:Rujița Rambu
Judecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Anulare act. Decizia 502/2009. Curtea de Apel Timisoara