Anulare act. Decizia 505/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 505/
Ședința publică de la 26 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorul, domiciliat în G,-, -.2,.30, împotriva sentinței civile nr.202/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRATIA FLUVIALA A DUNARII DE - RA, cu sediul în G,-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25 iunie 2008 consemnate fiind în încheierea din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea asupra cauzei la 26 iunie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 6971/121 din 19.10.2007 la Tribunalul Galați contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr. 176 din 28.09.2007 emisă de intimata Administrația Fluvială a de - RA G solicitând admiterea contestației, anularea deciziei și obligarea intimatei la plata de daune morale.
În motivarea contestației s-a arătat de către contestator că prin decizia nr. 176 din 28.09.2007 emisă de intimată a fost revocat începând cu data de 28.09.2007 din funcția de director căi navigabile al G fiind numit șef Auto.
Din conținutul deciziei de revocare, a mai arătat contestatorul, nu rezultă nici o motivare pentru care s-a impus măsura luată, ci doar se face referire la Hotărârea Consiliului de Administrație adoptată în ședința din 28.09.2007 despre care nu are cunoștință și art.16 din HG nr. 492/2003.
Conform art. 62 (2) din Codul muncii decizia se emite în scris și sub sancțiunea nulității absolute trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și instanța judecătorească la care se contestă, ori decizia primită de el nu este motivată nici în fapt și nici în drept, pentru care anume motive a fost revocat din funcție.
A arătat că ulterior a aflat că schimbarea sa din funcție s-a făcut pentru eficientizarea activității regiei.
În toată perioada cât a îndeplinit funcția de Director și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, parametrii impuși în desfășurarea activității au fost depășiți, lună de lună fiind premiat și nu i s-a adus la cunoștință că nu și-ar fi îndeplinit sau a îndeplinit defectuos anumite atribuții conform funcției.
Intimata G nu a formulat și depus întâmpinare la dosar dar a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea ca nefondată a contestației.
A arătat în concluziile scrise intimata că Codul muncii nu prevede nimic în legătură cu instituția revocării.
Această situație este reglementată prin Legea nr. 31/1990 potrivit căreia directorii revocați din funcție nu pot ataca hotărârile adunărilor generale prin care au fost revocați din funcție.
A arătat intimata că în cauză sunt incidente dispozițiile HG nr. 492/2003 privind organizarea și funcționarea Regiei Autonome "" care în art. 16 lit. I din Regulamentul de organizare și funcționare al regiei prevede că "Consiliul de Administrație are ca atribuție numirea și revocarea directorilor executivi la propunerea directorului general".
În atare condiție, a arătat intimata, această hotărâre derogă de la dreptul comun în materie, fără să se facă referire la acea procedură sau motivare a schimbărilor din funcție a directorilor executivi.
A mai susținut intimata că potrivit art. 46 alin. 1 din Codul muncii angajatorul are dreptul să stabilească organizarea și funcționarea unității astfel că măsura reorganizării care a avut ca efect revocarea din funcție este legală.
Intimata a mai arătat că nu poate fi primită afirmația contestatorului că a beneficiat de premiere și că nu au fost probleme în activitatea sa.
S-a arătat că criteriile de performanță prezentate instanței aprobate de Consiliul de Administrație au relevat permanent pe parcursul anilor 2006 și 2007 o realizare nesatisfăcătoare a unora dintre criterii.
Prin sentința civilă nr. 202 din 11.02.2008 s-a respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei nr. 176 din 28.09.2007 emisă de intimata RA
Instanța de fond având în vedere probele administrate în cauză a considerat că decizia emisă este legală astfel că contestația formulată este nefondată pentru următoarele considerente:
În baza propunerii directorului general, aprobată de consiliul de administrație, contestatorul a fost numit în funcția de director căi navigabile al regiei, prin decizia nr. 27/21.02.2005 și apoi prin decizia nr. 122/14.06.2005, întocmindu-se un contract individual de muncă. Ulterior, prin decizia atacată, 176/28.09.2007, la propunerea directorului general, în baza hotărârii consiliului de administrație consemnată în procesul verbal din 28.09.2007 contestatorul a fost revocat din această funcție de conducere.
Raportul juridic al contestatorului cu societatea nu a fost un raport clasic de muncă, reglementat de Codul muncii, ci un raport juridic special, derogatoriu, încheiat în baza HG 492/2003, decizia atacată nu este de concediere, ci de revocare din funcția de conducere.
HG nr. 492 din 18 aprilie 2003 privind Organizarea și funcționarea Regiei Autonome " Administrația Fluvială a de " G, prevede în regulamentul de organizare și funcționare a Regiei Autonome " Administrația Fluvială a de " G la art. 19 că directorul general are următoarele atribuții și competențe:
- propune numirea și, după caz, revocarea directorilor executivi ai Regiei Autonome "Administrația Fluvială a de " G;
- numește, suspendă sau demite personalul de conducere al Regiei Autonome " Administrația Fluvială a de " G, altul decât cel numit de consiliul de administrație, conform reglementărilor legale;
La art. 16 din HG nr. 492/2003 se mai prevede că Consiliul de administrație are următoarele atribuții și competențe:
- numește și revocă directorii executivi, la propunerea directorului general și stabilește drepturile salariale ale acestora, în condițiile legii;
Interpretând aceste dispoziții legale, rezultă că numirea și revocarea din funcție a directorilor executivi ai regiei este un atribut exclusiv al consiliului de administrație, la propunerea directorului general, fără a exista obligația legală de a motiva vreuna din cele două decizii: numirea/revocarea. În baza principiului simetriei, funcția fiind dobândită prin numire, fără concurs, fără motivare, doar în baza voinței concurente a directorului general și a consiliului de administrație, în același mod încetează.
În conținutul acestei decizii 492/2003, cu caracter de act normativ special în materie, nu se face nici o referire la emiterea unei decizii motivate. Fiind o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun, nu se pot aplica prin analogie prevederile Codului muncii.
Față de acestea, instanța de fond a considerat că, atunci când directorul general apreciază că nu mai poate colabora în desfășurarea activității cu un director executiv, indiferent din ce considerente (profesionale, disciplinare, morale, etice, chiar și politice etc.) are prerogativa recunoscută de lege de a propune consiliului de administrație revocarea din funcție a acestui director executiv și rămâne la aprecierea consiliului de administrație să stabilească în ce măsură revocarea unui director este în interesul eficientizării activității regiei, în vederea realizării obiectului de activitate.
În consecință, nu au relevanță sub aspectul legalității deciziei aspectele invocate de contestator referitoare la calitatea și eficiența activității desfășurate, la îndeplinirea indicatorilor de performanță sau la premierile lunare.
În ce privește aspectul referitor la compunerea legală a consiliului de administrație al regiei, instanța de fond a apreciat că acesta excede cadrului legal al unui litigiu de muncă. Nu s-a făcut dovada că hotărârea consiliului de administrație a fost atacată la instanța competentă, unde s-ar fi putut pune în discuție acest aspect.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul considerând-o nelegală și netemeinică.
A arătat recurentul că excepțiile invocate referitor la nemotivarea deciziei de revocare din funcție cât și cea referitoare la faptul că decizia a fost emisă de un Consiliu de Administrație ce nu funcționa legal la momentul respectiv și le menține.
Asupra acestor excepții instanța de fond s-a pronunțat respingându-le dar nu a motivat conform art. 268 pct. 4 Cod procedură civilă.
Referitor la prima excepție și anume cea a nemotivării deciziei de revocare instanța de fond susține că nu se poate face trimitere la art. 62 alin. 2 din Codul muncii pentru că ea este emisă în baza unei hotărâri a Consiliului de Administrație.
A arătat recurentul contestator că funcția deținută care este menționată și în contractul individual de muncă, are legătură cu munca sa, a fost numit în funcție pentru că are un contract de muncă cu regia, legat de profesia sa de inginer.
Faptul că funcția nu este reglementată de Codul muncii și este reglementată de un statut al funcțiilor nu înseamnă că nu are legătură cu munca fiecărui salariat promovat tocmai datorită acestor calități și pregătirii sale a mai arătat recurentul.
Legea specială, a arătat recurentul, se completează întotdeauna cu dreptul comun în materie, respectiv Codul muncii.
Referitor la cea de a doua excepție a arătat recurentul privind revocarea din funcție de un Consiliu de Administrație care în componenta lui din 28.09.2007 nu figura înscris la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați conform certificatului constatator nr. 27798 din 4.10.2007.
Verificarea legalității deciziei sub toate aspectele de către instanță este obligatorie și nu se poate face trimitere prin delegare la o altă instanță, la un alt act care de altfel a stat la baza emiterii actului supus verificării sale.
Cu privire la fondul cauzei, recurentul contestator a susținut că motivarea instanței de fond este nelegală și abuzivă când reține că atunci când directorul general nu mai poate colabora în desfășurarea activității cu un director executiv indiferent din ce considerente (profesionale, disciplinare, morale, etice și chiar politice) are prerogative recunoscute de lege de a propune Consiliului de Administrație revocarea din funcție și rămâne la aprecierea acestuia asupra măsurii propuse și că nu are relevanță sub aspectul legalității deciziei.
A arătat recurentul că este relevant că prin HG nr. 492/2003 printre altele este reglementat și Conducerea R1 G și competențele Consiliului de Administrație dar revocarea din funcție nu se produce automat fără o motivare sau un punct de vedere a celui care emite actul.
Scopul urmărit de legiuitor a fost reglementarea activității regiei și nu să stimuleze schimbările după bunul plac.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii contestației așa cum a formulat-
Prin întâmpinarea depusă intimata Gas olicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de contestator.
Cu privire la excepția nulității deciziei nr. 176/2007 intimata a arătat că art. 62 alin. 2 din Codul muncii se aplică în cazul emiterii unor decizii de concediere care privesc situațiile menționate la art. 61 lit. b și d din Codul muncii, respectiv concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului.
În situația de față nu este vorba de concediere ci de o revocare din funcție ca urmare a hotărârii Consiliului de Administrație.
În atare condiții a arătat intimata actului nu-i sunt aplicabile prevederile imperative invocate de contestator care să ducă la nulitatea deciziei.
Referitor la excepția privind luarea măsurii printr-o hotărâre a unui Consiliu de Administrație care nu era legal constituit, a fost respinsă întrucât s-a făcut dovada componentei Consiliului de Administrație.
Ori componenta Consiliului de Administrație a fost aprobată prin Ordin al Ministrului Transporturilor nr. 942 din 26.09.2005.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că potrivit HG nr. 492/2003 art. 19, directorul unității poate revoca din funcție directorii adjuncți ca urmare a hotărârii Consiliului de Administrație.
A arătat că decizia nr. 176/2007 presupune numai raportul de funcție nu și contractul individual de muncă întrucât raportul juridic de muncă este menținut, recurentul urmând să-și desfășoare activitatea corespunzătoare pregătirii pe care o are.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele administrate în cauză, de dispozițiile legale aplicabile, de motivele formulate de contestator, cât și de prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea, constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală astfel că, recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurentul-contestator în funcția de inginer în cadrul intimatei G prin decizia nr. 27 din 21.02.2005, la propunerea directorului general conform art. 19 lit. d din HG nr. 492/2003 este numit conform Hotărârii Consiliului de administrație pe postul de director căi navigabile încheindu-i-se contractul individual de muncă nr. 3910/21.02.2005 pe postul respectiv ( 16 și 17 dosar fond).
Acest contract de muncă este încheiat pe o durată nedeterminată dar cu proba de 90 de zile pct. L lit. a (fila 18 dosar fond).
Prin decizia nr. 122 din 14.06.2005 (fila 15 dosar fond) recurentul este numit pe funcția de director căi navigabile urmare expirării perioadei de probă.
Deci numire pe funcția de conducere - director căi navigabile în cadrul G s-a făcut de către consiliul de administrație conform art. 16 lit. c din HG nr. 492/2003.
Prin actul adițional nr. 5900 din 8.03.2005 (fila 36 dosar fond) recurentului i se modifică salariul fără a fi modificate.
Deci recurentul a fost numit de Consiliul de Administrație să ocupe postul de director căi navigabile - funcție de conducere - în cadrul intimatei
Ori revocarea acestora din funcțiile de conducere - directori executivi - deși aceștia se află în raporturi de muncă cu angajatorul - nu se face exclusiv după regulile Codului muncii.
Revocarea din această funcție se face de către cel care l-a numit, respectiv consiliul de administrație.
Hotărârea de numire și revocare cât și motivarea măsurii dispuse aparține acestui organ colectiv de conducere a CA
Ori din procesul verbal al ședinței Consiliului de administrație din 28.09.2007 rezultă că s-a hotărât revocarea din funcția de director executiv a celor 5 (cinci) directori inclusiv a recurentului contestator motivându-se reorganizarea activității în vederea îmbunătățirii acesteia și creșterea indicelui de performanță (fila 185 dosar fond).
Directorul general prin decizia nr. 176 din 28.09.2007 nu a făcut altceva decât să aducă la îndeplinire hotărârea consiliului de administrație.
Recurentul contestator însă nu a contestat această hotărâre a consiliului de administrație.
Prin aceeași decizie nr. 176/28.09.2007 recurentul contestator este numit în funcția de șef auto.
Ori această funcție recurentul contestator a acceptat-o întrucât a semnat actul adițional nr. 23637 din 28.09.2007 (fila 67 dosar fond) de modificare a contractului individual de muncă nr. 3910 din 21.02.2005 de a ocupa postul de șef auto și deci implicit și decizia nr. 176/28.09.2007.
De altfel contestatorul a mai fost schimbat din funcția de director căi navigabile prin decizia nr. 61/25.07.2007 (fila 34 fond) și actul adițional nr. 12068/25.05.2007 (fila 33 dosar fond) și trecut în funcția de director executiv ca apoi prin decizia nr. 85/29.06.2007 să fie numit din nou pe funcția de director căi navigabile fără însă a se mai proceda la modificarea contractului individual de muncă prin act adițional.
Deci hotărârea instanței de fond este corectă dar cu motivarea mai sus menționată întrucât nu HG nr. 492/2003 stabilește modul de revocare din funcție a directorilor executivi ci stabilește competențele diferitelor organe din G de numire și revocare din funcție: directorul general și Consiliul de Administrație.
Ori directorii executivi îndeplinind funcții de conducere în cadrul RA G sunt răspunzători față de aceasta pentru activitate după care este în măsură să dispună menținerea sau revocarea din funcție.
În atare condiții nu poate fi primită excepția nulității deciziei care nu s-ar fi încadrat în dispozițiile art. 62 alin. 2 din Codul muncii pentru că această decizie nu este de conducere ci de trecere dintr-o funcție de conducere - director căi navigabile într-o altă funcție de conducere, șef auto - trecere pe care de fapt recurentul contestator a și acceptat-o semnând actul adițional de modificare a contractului individual de muncă privind postul ocupat.
Nici cea de a doua excepție a necompetenței materiale a consiliului de administrație care la data de 28.09.2007 a hotărât revocarea din funcție a recurentului contestator nu poate fi primită.
În situația în care recurentul contestator contestă hotărârea consiliului de administrație în fața instanței competente putea invoca și aceste excepții legate de compunerea legală a acestui organ.
Ori instanța de fond a reținut corect că nu era competentă să verifice compunerea legală a consiliului și aceasta nu poate constitui o "trimitere prin delegare" la o altă instanță pentru că instanțele soluționează cauzele în funcție de obiectul cauzei și competențele sale stabilite prin lege.
Deci această excepție a necompetenței materiale o considerăm nefondată.
Cu privire la celelalte probleme invocate referitor la calitatea de bun manager pe funcția deținută, competența de aoa precia aparține consiliului de administrație că a hotărât numirea și apoi revocarea contestatorului din funcția de conducere - director executiv - director căi navigabile.
Pentru toate aceste motive Curtea constată că motivele formulate de contestator nu sunt întemeiate, ele neîncadrându-se în motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
În atare condiții conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția necompetenței materiale formulată de contestatorul ,ca nefondată.
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul, domiciliat în G,-, -.2,.30, împotriva sentinței civile nr.202 din 11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 Iunie 2008.
Pt. Președinte, Pt.Judecător, Judecător,
judecător - -, - - -
aflat în cf. art. 261 al.2,aflat în cf. art. 261 al.2,
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE,
Dr. Dr.
Grefier,
- -
dec.jud.-/07.08.2008
Tehnored./2 ex./20.08.2008
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Marioara Coinacel
