Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 527/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 527/
Ședința publică de la 06 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Angelica Ciobotaru
JUDECĂTOR 3: Gina Ignat
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta., cu sediul în B, nr.239,sector 1,împotriva sentinței civile nr.305 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea,în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:pentru recurenta - SA B,av.,care substituie pe av.,în baza delegației de substituire pe care o depune la dosar,lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,în sensul că intimatul a depus la dosar întâmpinare,după care;
Se înmânează apărătorului recurentei copie de pe întâmpinarea formulată de intimat.
Apărătorul recurentei depune la dosar practică judiciară în materie și copie de pe adresa nr.6576/12.11.2007emisă de Departamentul Resurse Umane-din cadrul.,care au fost depuse la dosar odată cu cererea de recurs. Precizează că nu solicită termen pentru studierea întâmpinării formulată de intimat și nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat,Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,avându-se în vedere motivele scrise de recurs aflate la dosar.Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului,constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.305/15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul,în contradictoriu cu pârâta - SA
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului prima de C și Paște pentru anii 2005- 2007,reprezentând câte un salariu mediu de bază pe - SA.
A mai fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile prescripției și prematurității.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească,prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea cu nr-,reclamantul a chemat în judecată pe pârâta - SA pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la plata primelor de Paști și de C datorate în perioada 2005-2007, cu cheltuieli de judecată.
Arată reclamantul că este și a fost salariat pârâtei și că prin contractele colective de muncă pe anii 2005,2006 și 2007 (art.168 al.1) s-a stabilit că, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații beneficiază de câte un salariu de bază mediu pe societate, iar cu 15 zile înainte de fiecare eveniment vor începe negocierile concrete, modalitatea de acordare, condiții, criterii și beneficiari.
Pârâta nu a acordat aceste sume în perioada 2005-2007 iar această atitudine este sancționată de art.236 al.4, art.7al.2 și art.30 din Legea nr.130/1996 și art.243 din Contractul colectiv de muncă.
Mai arată reclamantul că valoarea salariului mediu se calculează în două variante în raport de ultimele 12 luni anterioare evenimentului sau în raport de luna anterioară evenimentului.
Prin întâmpinare intimata a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune că potrivit art.283 al.1 lit.e din Codul Muncii cererile în vederea soluționării conflictului de muncă pot fi soluționate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, iar în cauză acest termen s-a scurs.
A mai invocat intimata și prematuritatea introducerii acțiunii deoarece potrivit art.168 din contractul colectiv de muncă aceste drepturi nu se acordă automat ci subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.
Pe fond arată intimata că începând cu anul 2003 cu ocazia negocierilor purtate între reprezentanții și cei ai s-a stabilit ca aceste drepturi salariale suplimentare să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat sens în care s-a încheiat un act adițional.
În anul 2004 s-a procedat într-o manieră identică iar în anul 2005 s-a intervenit asupra conținutului al.2 al art.168 în sensul clarificării conținutului iar acest articol a fost interpretat și aplicat trei ani în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul de bază ceea ce reprezintă o recunoaștere implicită.
Mai arată intimata că prin decizia comisiei paritare din data de 31.08.2007 s-a confirmat că salariații nu sunt îndreptățiți să primească separat drepturile salariale suplimentare acestea fiind incluse în salariu.
Evoluția modificărilor textului art.168 din CCM din perioada 2003-2007 arată pentru părțile CCM conținutul este clar, al.1 și 2 erau menite să reflecte evoluția drepturilor salariale în cadrul unității, în sensul includerii respectivelor drepturi salariale suplimentare în salariile angajaților începând cu anul 2003 și inexistența unui drept de a le fi acordate sumele respective separat.
În cauză este incident principiul de drept potrivit căruia interpretarea clauzelor unei convenții se face după voința reală a părților, iar nu după sensul liberal al termenilor utilizați, iar voința părților a fost convocată în decizia comisiei paritare care a stabilit că, începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la al.1 al art.168 vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă".
Drepturile salariale au ca punct de referință salariul de bază mediu și nu salariu mediu brut cum se reține în acțiunea introductivă.
A arătat în cuprinsul întâmpinării valoarea acestui salariu pentru luna anterioară sărbătorilor de Paști și de
A solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția prescripției se reține că dreptul la acțiune al reclamantului este supus prescripției de 3 ani reglementat de art.283 lit.c din CM și nu termenului de 6 luni deoarece privește drepturi salariale.
Și excepția prematurității nu este întemeiată pentru că lipsa negocierilor între angajator și salariați nu poate avea drept consecință pierderea unui drept prevăzut în contractul colectiv de muncă și lipsirea angajatului de dreptul la justiție în vederea stabilirii drepturilor sale.
Din actele depuse de părți, pe fondul cauzei s-au reținut următoarele.
Potrivit CCM pe anul 2003 în art.168 s-a prevăzut că,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C,salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
În alineatul 2 s-a prevăzut că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Începând cu anul 2005 al.1 al art.168 din CCM a rămas neschimbat dar al.2 s-a modificat în sensul că,În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceste drepturi salariale suplimentare nu au fost plătite ca atare în anii 2005, 2006 și 2007 ci spune intimata că ele au fost incluse în salariul de bază și art.168 a rămas fără obiect. Această interpretare se bazează pe nota 22/31.08.2007 a Comisiei Paritare SA.
Potrivit art.236 al.4 din CM, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, art.243 prevede că executarea CCM este obligatorie pentru părți iar art.244 că CCM poate fi modificat pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Potrivit art.287 CM sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului și instanța a pus în vedere intimatei să facă dovada introducerii în salariul lunar al reclamantului a sumelor la care se referă art.168 din CCM în perioada 2005-2007.
Intimata nu a depus în acest sens vreo probă ci doar un raport de expertiză extrajudiciar care nu poate fi avut în vedere la soluționarea cauzei deoarece încalcă principiul contradictorialității și dreptul la apărare.
Interpretarea art.168 al.1 și 2 din CCM nu poate fi decât aceea că salariații - SA au avut în perioada de referință dreptul la aceste salarii suplimentare și acestea nu au fost incluse în salariul de bază. Intimata trebuia să facă dovada că pentru anul 2005 salariul mediu de bază a avut un anumit cuantum, că cele două salarii (de Paști și de C) au fost împărțite pe cele 12 luni ale anului și față de decembrie 2004 în luna ianuarie 2005 reclamantul a primit un salariu mai mare iar diferența în plus să fie egală cu suma defalcată pe cele 12 luni ale anului.
Aceeași demonstrație trebuia făcută și pentru anii 2006 și 2007 dar intimata nu a produs aceste dovezi.
Adresa nr.3793/2007 și adresa nr.5140/2007 ale comisiei paritare nu pot fi considerate ca valabile pentru următoarele motive.
În primul rând nu sunt semnate de către toți membrii comisiei paritare ci doar de către o persoană pentru fiecare parte, nu se cunoaște dacă aceste persoane au fost membre ale comisiei paritare și în condițiile CCM pe anii 2005 și 2006 pentru a se putea stabili dacă au cunoștințe despre intenția părților cu ocazia negocierilor, nu s-a făcut dovada atribuțiilor acestei comisii.
Dar cel mai important această comisie prin cele două adrese a modificat clauzele contractuale deși nu s-a făcut dovada că are competență în acest sens.
Astfel deși în art.168 al.1 se precizează că salariații au dreptul la aceste salarii suplimentare comisia în compunerea menționată mai sus, apreciază că textul a rămas fără obiect. Această interpretare este eronată atâta timp cât alineatul 1 al art.168 CCM, ce instituie dreptul a fost menținut în contractele colective de muncă pe anii 2005-2007, în ipoteza susținută de către comisie alineatul 1 ar fi trebuit să nu se regăsească în textul contractual sau să se facă dovada includerii efective în salariul lunar.
Pentru aceste considerente tribunalul a apreciat că reclamantul este îndreptățit la primele de Paști și de C pentru anii 2005-2007 calculate în raport de salariul de bază pe - SA anterior lunii în care a avut loc evenimentul întrucât dreptul i-a fost conferit de contractul colectiv de muncă și acesta reprezintă legea părților.
În concluzie și în baza art.236 al.4 din CM și art.287 CM a fost admisă acțiunea, iar pe cale de consecință pârâta a fost obligată să plătească reclamantului sumele datorate iar în baza art.274 cod procedură civilă,cheltuieli de judecată.
Au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâtă.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta - SA B criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
1. În mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune,întrucât primele solicitate nu au caracter de drepturi salariale ci sunt drepturi fără caracter periodic.
Atât timp cât primele solicitate prin acțiune nu se regăsesc în enumerarea expresă a indemnizațiilor,sporurilor și adaosurilor,intrate în sfera noțiunii de "salariu" reglementată de normele cap.V din CCM,dreptul la acțiune pentru neexecutarea unor astfel de clauze se prescrie într-un termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept,respectiv cel mai târziu de la data calendaristică a evenimentului pentru care aceste ajutoare erau datorate în conformitate cu prevederile art.283 alin.1 lit. din Codul Muncii.
2. În mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii,deoarece drepturile salariale nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare din angajații societății,ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente(Paștele și Cul),potrivit alin.1 al.Art.168 teza finală din CCM.
3.Instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Decizie Comisiei paritare.
Cu privire la incidența Deciziei Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, a precizat că părțile au introdus în privința posibilelor conflicte dintre salariați și societatea, o etapă de soluționare amiabilă a acestora, anterioară declanșării unui litigiu în fața unei instanțe judecătorești, prin înființarea unei comisii paritare în baza Anexei nr.2 la Contractul colectiv de muncă, compusă din reprezentanții salariaților () și a societății, menită să lămurească pe cale amiabilă orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze din Contractul colectiv de muncă.
Comisia paritară astfel constituită a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori, aceasta fiind intenția reală a părților.
Decizia Comisiei Paritare a fost semnată din partea de către persoanele care au fost nominalizate prin actul adițional nr.2 la Contractul colectiv de muncă să facă parte din această comisie.
Conform prevederilor Anexei nr.2 la Contractul colectiv de muncă interpretarea dată de Comisia Paritară, consideră recurenta că este obligatorie atât pentru patronat cât și pentru salariați.
Decizia Comisiei Paritare nu are caracterul unei renunțări la drepturile salariaților, având doar rol de interpretare a Contractului colectiv de muncă.
Nu a susținut niciodată că aceste drepturi nu trebuiau acordate ci, dimpotrivă, că au fost deja incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, astfel că nu se pune problema unei renunțări.
Decizia nu are caracter retroactiv, pentru că nu s-a statuat asupra stingerii, modificării sau nașterii unor drepturi pentru trecut, ci doar s-a urmărit a se clarifica voința părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă.
În fiecare an, salariații au încasat salarii mai mari decât în anii anteriori, pentru că salariul de bază includea în fiecare an primele de Paști și de
Decizia primei instanțe este nelegală și netemeinică și din prisma faptului că interpretarea clauzelor unei convenții se face după voința reală a părților iar nu după sensul literal al termenilor utilizați, conform principiului enunțat în art.977 Cod civil. Prin decizia Comisiei Paritare, s-a relevat voința reală,aceasta având caracter obligatoriu pentru ambele părți.
În drept, a invocat disp.art.299 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,sentința primei instanțe fiind legală și temeinică,cu cheltuieli de judecată.
Examinând recursul pe baza motivelor arătate de recurentă cât și sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.304 și 3041Cod procedură civilă Curtea apreciază că este nefondat însă pentru următoarele considerente:
Cu privire la termenul de prescripție a dreptului material la acțiune,instanța apreciază că se aplică termenul de 3 ani prevăzut de art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii,de la data nașterii dreptului la acțiune,în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Termenul de 6 luni prevăzut de litera a aceluiași articol se aplică în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Susținerea recurentei că primele solicitate nu au caracter de drept salarial este contrazisă chiar prin conținutul art.168 alin.1 din CCM la nivel de unitate din care rezultă că aceste prime de Paști și de C cuvenite salariaților sunt suplimentări ale drepturilor salariale.
În consecință sunt incidente disp.art.283 litera c) din Codul Muncii,fiind vorba de drepturi salariale,aflate înlăuntrul termenului de prescripție de 3 ani calculat de la data nașterii dreptului la acțiune.
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii,în mod corect instanța de fond a respins această excepție.
Astfel,lipsa negocierilor între părțile contractante ale CCM nu poate fi imputată salariatului ci chiar recurentei,care avea obligația împreună cu să negocieze acordarea suplimentărilor cu 15 zile înainte de fiecare eveniment.
Deci,nimeni nu își poate invoca propria culpă pentru protejarea unor drepturi.
Chiar dacă negocierile nu au avut loc între părțile contractante,această situație nu poate aduce atingere principiului liberului acces la justiție.
Pentru a se putea exercita un drept la acțiune,este necesar,alături de alte condiții ca,dreptul să fie și actual,adică născut.
Ori,dreptul la acordarea primelor s-a născut prin însăși intrarea în vigoare a dispozițiilor cuprinse în art.168 din CCM.
Nu considerăm întemeiată opinia recurentei că dreptul la acțiune nu s-a născut încă.
Dreptul în sine a existat și există,putând fi valorificat de către reclamantul beneficiar și, în cazul în care s-ar accepta ideea exprimată de recurentă,s-ar putea ajunge la situația în care negocierile nu ar avea loc niciodată,iar persoana titulară a dreptului să nu poată să își exercite dreptul său.
În acest caz,dreptul ar avea un caracter iluzoriu,abstract,fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție,iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
În consecință,nu se poate reține nici acest motiv de recurs,soluția instanței de fond de respingere a excepției prematurității fiind legală și temeinică.
Referitor la decizia Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, invocată de către recurentă, se reține, în primul rând că, art.9 din Contractul colectiv de muncă dă posibilitatea părților contractante să interpreteze clauzele din contractele colective de muncă prin consens.
Însă, rezultatul modului de interpretare trebuia consemnat într-un act adițional la contractul colectiv de muncă care a necesitat interpretarea.
În al doilea rând, practic, prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art.168 din Contractul colectiv de muncă al SA, din data de 31.08.2007, se efectuează o modificare a conținutului artr.168 alin.1 și 2, nefiind vorba de o interpretare a unei clauze neclare așa cum prevăd disp.art.9 din Contractul colectiv de muncă. De fapt, prin această notă care a intervenit după încetarea efectelor Contractului colectiv de muncă 2004-2006 se aduce atingere chiar voinței reale a părților exprimate în momentul încheierii respectivelor contracte prin faptul că se intervine asupra modalităților de acordare a drepturilor suplimentare (de exemplu, în Contractul colectiv de muncă din 2005 la alin.2 din art.168 se prevede că "în anul 2003 suplimentările salariale delaalin.1 al prezentului articolau fostintroduse în salariul de bază" iar prin Notă se prevede că " începând cu anul 2003 drepturile suplimentarevor fi incluse în salariul de bază al angajaților și vor fi acordate în această formă".
Mai mult, disp.art.244 din Codul Muncii prevăd că pot fi modificate clauzele Contractului colectiv de muncă doar pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
În consecință, nici acest motiv nu poate fi reținut ca întemeiat.
Față de toate considerentele expuse mai sus, în baza disp.art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - SA B, împotriva sentinței civile nr.305/15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta., cu sediul în B, nr.239,sector 1,împotriva sentinței civile nr.305 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea,în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 August 2008.
PREȘEDINTE Pentru jud.-, JUDECĂTOR
- - aflată în CO,conform disp. - -
art.261C.proc.civ.
PREȘEDINTE,
GREFIER
- -
:- -/03.09.2008
:/04.09.2008
2 ex-
FOND: -
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Angelica Ciobotaru, Gina Ignat
