Anulare act. Decizia 514/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.514
Ședința publică de la 02.12.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Mihaela
GREFIER -
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr.1707/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a Va Civilă în contradictoriu cu intimații pârâți,.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă personal, lipsind intimații pârâți,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că recurenta reclamantă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru cererea de repunere pe rol și că intimații pârâți au fost citați cu câte un exemplar al motivelor de recurs.
Recurenta reclamantă personal depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, aferentă cererii de repunere pe rol a cauzei. Solicită admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei.
Curtea, constată că recurenta reclamantă și-a îndeplinit obligația de depunere a motivelor de recurs, astfel încât constată îndeplinite condițiile necesare de repunere a cauzei pe rol.
Recurenta reclamantă personal arată că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Recurenta reclamantă personal solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei civile recurate, iar pe fond rejudecând cauza, admiterea acțiunii ca fiind întemeiată. În susținerea cererii de recurs solicită a se avea în vedere că în mod greșit instanța de apel a reținut că recurenta a avut reprezentarea corectă a actului juridic încheiat, întrucât a primit o sumă de bani, însă această sumă de bani a fost primită cu titlu de împrumut și nu de preț.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect cererea de recurs formulată de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr.1707/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a Va Civilă în contradictoriu cu intimații pârâți,.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 30.06.2003 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B sub nr. 6635/2003, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate nulitatea relativă a contractelor de vânzare cumpărare nr. 1316/22.05.2003 și 782/27.03.2003.
Prin sentința civilă nr. 836/18.02.2004, Judecătoria Sectorului 5 Bar espins ca neîntemeiată excepția de insuficientă timbrare a cererii invocată de pârâtul, a respins ca neîntemeiată excepția de necompetentă generală a instanțelor civile invocată de pârâta, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a cererii invocată de pârâta, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1316/22.05.2003 de " ", invocată de către pârâta, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, și și și a obligat reclamanta la plata către pârâta a sumei de 3.500.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță de fond a reținut că prin procura specială autentificată sub nr. 668/13.03.2003 la BNP Expert, reclamanta a împuternicit cu puteri depline pe pârâtul, ca în numele ei și pentru ea să vândă cum va crede de cuviință și pe prețul cel mai avantajos, apartamentul nr. 31 situat în B,-,. 10, scara 1, etaj 1, sector 5, la aceeași dată reclamanta dând declarația nr. 1501 cu semnătură legalizată la același birou notarial, prin care a arătat că a primit de la pârâtul suma de 40.000.000 ROL reprezentând întregul preț al vânzării apartamentului nr. 31, situat în B,str. - - nr. 31,. 10, scara 1, etaj 1, sector 5, pentru care a dat procura de vânzare pârâtului, că la data de 27.03.2003, a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 782 la BNP între reclamantă, prin reprezentant, în calitate de vânzătoare, și pârâta, în calitate de cumpărătoare, având ca obiect apartamentul nr. 31, situat în B,-. 10, scara 1, etaj 1, sector 5. Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1316/22.05.2003 de BNP, pârâta a vândut același imobil pârâților și.
Prima instanță a mai reținut că la data de 5.05.2003, reclamanta a dat o declarație autentificată sub nr. 1080 de BNP Expert prin care a revocat în mod expres procura autentificată sub nr. 668/13.03.2003 de același notar, declarând că a fost sechestrată anterior și că procura nr. 668/13.03.2003 și declarația nr. 1501 le-a semnat fiind obligată la acest lucru de către și de către pârâtul, că prin prezenta acțiune reclamanta a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 782/27.03.2003, încheiat între aceasta, prin reprezentant, în calitate de vânzătoare, și pârâta, întrucât consimțământul său nu a fost dat în mod valabil, fiind viciat prin violență. Astfel, reclamanta a invocat faptul că pentru a-l împuternici pe pârâtul acesta, împreună cu o altă persoană, a sechestrat-o, a amenințat-o și a agresat-o verbal, exercitând asupra acesteia violențe fizice și psihice pentru a-i smulge consimțământul.
Instanța a constatat că procura specială prin care reclamanta l-a împuternicit pe pârât să-i vândă apartamentul nr. 31 fost dată în formă autentică în fața notarului public. Potrivit art. 1173 Cod civil, actul autentic are deplina credință în privirea oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată. Constatările făcute personal de către notarul public în fața căruia s-a întocmit actul și care l-a autentificat fac dovada până la înscrierea în fals cu privire la aceste constatări. Or, în încheierea de autentificare nr. 668/13.03.2003, notarul public a arătat că reclamanta după citirea actului a consimțit la autentificarea prezentului înscris și a semnat toate exemplarele, ceea ce reprezintă o garanție certă a condițiilor de legalitate în care a fost întocmită procura respectivă. De altfel, ar fi fost imposibil ca pârâtul să exercite violențe fizice sau psihice asupra reclamantei în fața notarului public, căci acesta nu ar mai fi putut să autentice înscrisul prezentat.
Prima instanță a reținut în continuare că reclamanta nu a făcut dovada prin probele administrate în cauză că violențele fi exercitat împotriva ei anterior datei de 13.03.2003, când a fost dată procura. Astfel, martora, propusă chiar de reclamantă, a declarat că nu știe dacă a sechestrat-o pe reclamantă și că nu știe dacă pârâtul a amenințat-o pe reci amantă în scopul de ao T. pe aceasta să-i dea procura pentru vânzarea apartamentului sau pentru ao T. să semneze declarația privind primirea prețului de la aceasta. Astfel, martorii și nu au confirmat în vreun fel pretinsele violențe săvârșite de pârât împotriva reclamantei. Faptul că reclamanta a revocat procura prin declarație autentificată nu are efect întrucât la acel moment reclamanta nu mai era proprietara apartamentului în litigiu, el fiind vândut prin contractul de vânzare cumpărare nr. 782/27.03.203, pârâtei.
Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 782/27.03.2003 de a fost legal încheiat întrucât procura autentificată cu nr. 668/13.03.2003 de P Expert, dată în mod valabil în condițiile în care nu s-a făcut dovada că mandanta a avut consimțământul viciat la momentul întocmirii acesteia, procura nefiind revocată la data contractului de vânzare cumpărare.
Pe fondul capătului de cerere privind anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1316/22.05.2003, instanța a constatat că acesta nu este întemeiat și a fost respins întrucât din cauza faptului că nu a fost anulat contractul de vânzare cumpărare inițial autentificat sub nr. 782/27.03.2003 nu s-a putut aplica principiul anulării actului subsecvent ca efect al anulării actului principal, indiferent de buna sau reaua credință a subdobânditorului, și nici nu s-a dovedit existența niciunei cauze de nulitate a contractului autentificat cu nr. 1316/22.05.2003 de BNP care să fi atras anularea acestuia, independent de cea a contractului inițial.
Împotriva acestei sentințe la data de 20.02.2004 a declarat apel reclamanta, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și Litigii de Muncă la data de 3.05.2004 sub nr. 1403/2004.
În motivarea cererii sale, apelanta a arătat că situația de fapt învederată în cuprinsul cererii de chemare în judecată a fost pe deplin probată cu dovezile administrate în cauză, respectiv interogatoriul intimaților pârâți, declarațiile martorilor audiați în cauză, înscrisuri, instanța de fond apreciind în mod eronat probele în ansamblul lor și pronunțând o soluție în contradicție cu situația rezultată din aceste probe. că este persoana care a intermediat încheierea actelor între cele două părți, respectiv și, intenția apelantei fiind de a obține un împrumut, întrucât în acea perioadă aceasta a avut un deces în familie, împrumutul fiindu-i necesar la acoperirea cheltuielilor de înmormântare, că aceasta nu a intenționat să-și înstrăineze apartamentul, având reprezentarea unui contract de împrumut pentru suma de 6.000.000 ROL, că, deși mai mult de J din împrumut urma a-i fi returnat lui, acesta a refuzat această sumă, solicitând dublul acesteia, ceea ce a pus-o pe apelanta reclamantă în imposibilitate de a-i achita, că atât, cât și au exercitat presiuni pentru aod etermina să instituie parcura de vânzare cumpărare, chiar sechestrând-o pentru o perioadă de timp, împrejurare ce a împiedicat-o să revoce imediat procura, că, pentru a ieși din această încurcătură, a înstrăinat imediat apartamentul pârâtei, care la rândul său nu a locuit nicio zi în apartament, vânzându-l pârâților intimați și, că din probele administrate în cauză rezultă că nu a primit nicio sumă de bani cu titlu de preț, chiar dacă ar fi considerată valabilă procura dată intimatului pârât în vederea înstrăinării apartamentului.
Prin decizia civilă nr. 1030/A/22.09.2004 Curtea de Apel București - Secția a Civilă și Litigii de Muncă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă.
Împotriva acestei decizii la 9.11.2004 a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14.12.2006 sub nr. 21311/2004. Înalta Curtea dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului Curții de Apel București, unde a fost înregistrat la 10.08.2005 sub nr. 2874/2005.
Prin decizia civilă nr. 1443/27.10.2005, Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă a admis recursul formulat de recurenta împotriva deciziei civile nr. 1030/A/22.09.2004 a Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul București.
Instanța de recurs a dispus ca instanța de apel să aibă în vedere următoarele aspecte, conform art. 315 Cod de procedură civilă: a) punerea în discuție a părților a completării probatoriilor inclusiv proba cu înscrisuri privind stadiul cercetărilor penale; b) examinarea motivelor de nulitate relativă sau absolută, vizate de temeiurile de drept ale acțiunii, precum și nulitatea tuturor înscrisurilor menționate în acțiune, în mod expres sau implicit și anume procura; c) stabilirea întregii situații începând, a tuturor operațiilor juridice efectuate cronologic, începând cu un eventual împrumut și până la introducerea acțiunii reclamantei, stabilirea adevăratelor raporturi dintre părți și a tuturor efectelor juridice ce s-au derulat în timp; d) să fie analizate și să se aprecieze distinct cele două categorii de mențiuni ale unui act autentic a art. 1173 cod civil respectiv constatările personale ale notarului (ce fac dovada până la înscrierea în fals), în raport de celelalte mențiuni (care fac dovada până la proba contrară); e) să se stabilească care a fost voința reală a părților, să se califice exact natura juridică a convenției avându-se în vedere gradul de pregătire, vârsta, situația socială în care se afla fiecare, aspecte ce urmează a fi examinate din probe; f) să se stabilească ce raporturi au existat între, și soții, pe de o parte cât și între aceștia și reci amantă pe de altă parte, atât anterior încheierii procurii cât și după încheierea celor două acte de vânzare cumpărare, buna sau reaua credință a tuturor părților ori eventualitatea unei convenții frauduloase.
Cauza a fost reînregistrată la data de 24.11.2005 pe rolul Tribunalul București Secția a V-a Civilă la data de 24.11.2005 sub nr. 5646/2005 - -.
În cadrul rejudecării apelului, au fost audiate martorele și și, la solicitarea instanței, la data de 30.07.2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia înaintat o copie a ordonanței din 23.09.2004, prin care a fost soluționat dosarul nr. 1913/P/2004, iar la 21.11.2007 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bac omunicat adresa nr. 2895/VIII-1/2007.
Prin decizia civilă nr. 1707 din data de 20.12.2007 a Tribunalului București Secția a Va Civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței civile nr. 836/18.02.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B în dosarul civil nr. 6635/2003.
În motivarea deciziei s-a reținut că în mod temeinic a constatat prima instanță, în ceea ce privește situația de fapt, că prin procura specială autentificată sub nr. 668/13.03.2003 la. Expert, reclamanta a împuternicit cu puteri depline pe pârâtul, ca în numele ei și pentru ea să vândă cum va crede de cuviință și pe prețul cel mai avantajos, apartamentul nr. 31 situat în B,-,. 10, scara 1, etaj 1, sector 5. La aceeași dată reclamanta a dat declarația nr. 1501 cu semnătură legalizată la același birou notarial, prin care a declarat că a primit de la pârâtul suma de 40.000.000 ROL reprezentând întregul preț al vânzării apartamentului nr. 31, situat în B,str. - - nr. 31,. 10, scara 1, etaj 1, sector 5, pentru care a dat procura de vânzare pârâtului. La data de 27.03.2003, a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 782 la BNP între reclamantă prin reprezentant, în calitate de vânzătoare și pârâta, în calitate de cumpărătoare, având ca obiect același apartament. Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1316/22.05.2003 de BNP, pârâta a vândut ulterior imobilul pârâților și.
Tribunalul a mai reținut că la data de 5.05.2003, reclamanta a dat o declarație autentificată sub nr. 1080 de Expert prin care a revocat în mod expres procura autentificată sub nr. 668/13.03.2003 de același notar, declarând că a fost sechestrată anterior și că procura nr. 668/13.03.2003 și declarația nr. 1501 le-a semnat fiind obligată la acest lucru de către și de pârâtul, că, dat fiind că violența ca viciu de consimțământ constituie un fapt distinct de actul constatat prin înscris, nu se aplică regula instituită de art. 1191 alin. 2 conform căreia nu se poate dovedi cu martori peste conținutul unui înscris, că, dacă inexistența unor acte de presiune la momentul autentificării actului constituie o constatare personală a notarului public, ce face astfel dovada până la înscrierea în fals, în privința unor asemenea acte exercitate anterior se aplică regula generală a folosirii fără restricție a oricărui mijloc de probă. Potrivit susținerilor reclamantei exprimate pe larg în cuprinsul plângerii adresate organelor de poliție, la data de 2.11.2002 a luat de la numitul suma de 7.000.000 ROL pentru înmormântarea lui, cumnatul său. bani i-a luat cu dobândă împreună cu și, obligându-se să restituie banii, nepoata defunctului. După trei luni, Masta i-a cerut să restituie banii, apoi a ținut-o o săptămână sechestrată, a bătut-o, a insultat-o și a obligato să meargă la notariat pentru a-i vinde casa situată în-,. 10,. 1,. 31, sector 5. Conform certificatului de deces al numitului, acesta a decedat într-adevăr la data de 1.11.2002 în comuna. La dosar a fost depus și un înscris sub semnătură privată intitulat "chitanță" datat 20-11-2002, prin care a arătat că a împrumutat suma de 7.000.000 ROL de la, obligându-se ca în termen de trei luni să îi restituie, în caz contrar aceasta declarându-se de acord împreună cu sora sa, să Își piardă casa "fără nici o comentare". Realitatea Împrumutului a fost de altfel confirmată expres de martora, audiată conform art. 1191 alin. 3 Cod civ. care se afla într-o cameră alăturată și a auzit discuția. Cealaltă martoră audiată în apel, vecină de palier a reclamantei, a declarat că l-a văzut, la scurt timp după decesul cumnatului, pe dându-i acesteia o palmă pe scara blocului și apoi forțând-o să urce într-o mașină. Prin ordonanța din 23.09.2004 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 1913/P/2004 s-a reținut că numita a declarat că în discuțiile purtate cu și soția acestuia a fost de acord cu vânzarea apartamentului, iar în momentul în care s-a prezentat la biroul notarial știa că trebuie să-l împuternicească pe în acest sens. În ceea ce privește declarația atestând primirea sumei de 40.000.000 ROL, petiționara a arătat că nu corespunde adevărului, a semnat-o fiind în eroare deoarece nu știe carte, în realitate primind doar 6.000.000 ROL. Prin rezoluția nr. 10190/P/2004 dată în dosarul nr. 5646/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B, în baza art. 228 alin. 6 rap. la art. 10 lit. b p Cod Penal, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții, și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 189 alin. 2.Cod Penal și art. 215 alin. 1, 3.Cod Penal, parte vătămată fiind. În condițiile în care reclamanta a primit o sumă de bani, cu titlu de preț, nu se poate reține că la data încheierii celor două înscrisuri a avut falsa reprezentare asupra realității, crezând că încheie un contract de împrumut, iar nu o procură pentru vânzarea apartamentului, astfel că temeiul juridic al acțiunii legat de invocarea erorii ca viciu de consimțământ urmează a fi înlăturat. este acel viciu de consimțământ care constă în amenințarea unei persoane cu un rău de natură să îi producă o temere ce o determină să încheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi încheiat.
Față de situația de fapt reținută, rezultă că este posibil ca reclamanta să fi dat procura în discuție lui temându-se de exercitarea unor acte de violență asupra sa, în contextul în care acesta a lovit-o, a forțat-o să intre în mașina sa, după cum este posibil ca aceasta să fi încheiat actul având reprezentarea că trebuie să își execute obligația pe care și-a asumat-o anterior, presiunile părții cocontractante având un caracter justificat, deoarece mijloacele nelegale folosite pentru a determina o persoană să își îndeplinească o îndatorire legală nu pot avea drept consecință decât sancțiunile penale aferente, iar nu și desființarea actului încheiat. În sprijinul acestei din urmă ipoteze stau faptul că reclamanta însăși a încheiat un contract de împrumut cu o altă persoană pe care împrumutatul l-a garantat cu propria casă, ceea ce demonstrează că practicarea unei asemenea clauze i se părea firească, precum și împrejurarea că la momentul încheierii primului contract de vânzare cumpărare apartamentul era nemobilat, astfel cum rezultă din răspunsul reclamantei la întrebarea nr. 5 din interogatoriul luat de pârâta, după vânzare reclamanta a părăsit apartamentul, iar rudele acesteia au făcut curățenie, zugrăvindu-l, cum rezultă din răspunsurile la întrebările nr. 1 și 2 din interogatoriul administrat de pârâții și; or, presiunile exercitate o puteau determina să semneze actul în fața notarului, dar nu și să acționeze ulterior pentru a pune imobilul la dispoziția cumpărătorilor. Chiar dacă este într-adevăr posibil ca reclamanta să fi dat procura datorită temerii insuflate, se constată că există totuși o îndoială rezonabilă asupra acestui aspect, iar dubiul trebuie să profite pârâtului, ca un corolar al regulii fundamentale instituite de art. 1169 Cod civ. potrivit căreia sarcina probei incumbă reclamantului. Din probele administrate în cauză nu au reieșit alte raporturi între, și soții, pe de o parte cât și între aceștia și reclamantă pe de altă parte, în afara contractului de împrumut, a procurii și a celor două contracte de vânzare cumpărare, nereieșind, de asemenea, reaua credință a vreunuia dintre aceștia sau o eventuală convenție frauduloasă, imobilul fiind nemobilat, iar rudele reclamantei făcând curățenie la data respectivă.
Față de aceste considerente, reținând că hotărârea atacată este temeinică și legală, în temeiul art. 296.pr.civ. Tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei menționate anterior a declarat recurs reclamanta.
În motivarea recursului s-a arătat că decizia este nelegală și netemeinică întrucât nu a avut în vedere probele administrate în faza de fond, cât și în faza judecării apelului din care a rezultat temeinicia cererii sale de chemare în judecată (interogatoriul intimaților, declarațiile martorilor, înscrisurile depuse la dosar), că în mod greșit instanța de apel a reținut că recurenta a avut reprezentarea corectă a actului juridic încheiat, întrucât a primit o sumă de bani, fără a ține cont că această sumă de bani a fost primită cu titlu de împrumut și nu de preț, că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1191 alin. 2 Cod civil, întrucât actul de vânzare - cumpărare s-a încheiat prin violență și constrângere fizică, exercitate asupra recurentei la momentul încheierii acestuia.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9. proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs, Curtea a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
Potrivit art.304 alin.1 proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în situațiile prevăzute la pct.1-9, numai pentru motive de nelegalitate.
Criticile recurentei referitoare la greșita interpretare a probelor de către instanțele de fond privesc netemeinicia hotărârii, iar nu nelegalitatea acesteia, prin decizia atacată analizându-se în mod coroborat probele administrate în fața instanțelor de fond, iar în urma acestei analize a rezultat situația de fapt reținută de către instanța de apel, inclusiv cu privire la titlul cu care a fost primită suma de bani, și anume de preț al vânzării cumpărării, iar nu împrumut, cum susține recurenta, dar și cu privire la nedovedirea încheierii actului de vânzare cumpărare ca urmare a constrângerilor (violențelor) fizice la care recurenta pretinde că a fost supusă.
Or, așa cum s-a arătat prin dispozițiile menționate anterior, în recurs nu pot fi invocate motive de netemeinicie a hotărârii atacate, ci doar de nelegalitate, pct.8 al art.304 alin. 1. proc. civ. invocat de către recurentă subsumându-se acestei cerințe. De altfel, acest text de lege se referă la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, iar nu a probelor administrate.
În ceea ce privește invocarea art.1191 alin.2 civ. nu se poate aprecia că instanța de apel ar fi interpretat greșit aceste dispoziții care se referă la imposibilitatea dovedirii "prin martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confecționării actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depășește 250 lei", în sensul producerii unei vătămări recurentei legat de dovedirea existenței constrângerii (violenței) fizice invocate. Dimpotrivă, instanța de apel a constatat că nu se aplică această dispoziție de excepție în sensul imposibilității dovedirii cu martori situației de fapt pretinse de către recurentă, acesteia permițându-i-se să folosească orice mijloc de probă pentru a-și dovedi pretențiile.
În consecință, În temeiul art.312 alin.1 raportat la dispozițiile art.304 pct.8,9 proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 1707/20.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, ȘI.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Tehn.red.
2ex/16.01.2009
Trib...5:,
Jud. Sect. 5:
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Antonela Cătălina Brătuianu, Mihaela
