Anulare act. Decizia 518/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 518/R/2009
Ședința publică din 25 martie 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader JUDECĂTOR 2: Doina Măduța
JUDECĂTOR 3: Dana Cigan
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea, cu domiciliul în S M-. 7 județul S M în contradictoriu cu intimații, cu domiciliul în S M-. 24 județul S M, -, cu domiciliul în S M-. 7 județul S M, cu domiciliul în S M-. 5 județul S M, -, cu domiciliul în S M-. 2 județul S M și cu intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-, SC SA, cu sediul în S M-, județul S M, PRIMĂRIA municipiului S, cu sediul în S M, P-ța 25 octombrie nr. 1 județul S M împotriva deciziei civile nr 1444/R din 16 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatoarea, av., în reprezentarea intimatelor -persoane fizice. Lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că prezenta contestație în anulare este scutită de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Nefiind cereri sau excepții de formulat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Contestatoarea solicită admiterea contestației în anulare, învederând că, instanța de recurs a omis să analizeze unul dintre motivele de casare și anume cel privind nulitatea hotărârii instanței de fond determinată de nemotivarea hotărârii, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatelor, persoane fizice, solicită respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată, în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1444/R din 16 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA a fost respins ca nefondat recursul civil declarat de recurenta împotriva deciziei civile nr.71/Ap din 4 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menținut-o în întregime.
Din considerentele deciziei se reține, sub aspect procesual, că criticile recurentei nu pot fi acceptate, prin modul în care tribunalul a procedat nefiind încălcat dreptul la apărare, aceasta nefiind privată de posibilitatea de a propune probatorii, astfel cum în mod neîntemeiat susține.
În ședința publică din 21 ianuarie 2008, instanța a procedat la recalificarea căii de atac, din recurs în apel, ocazie cu care, la cererea avocatului părții apelante, s-a cordat un nou termen de judecată fixat pe data de 26 februarie 2008, dându-i posibilitatea de a studia înscrisul ce i-a fost comunicat după momentul recalificării căii de atac. La termenul ce a urmat, avocatul părții apelante a formulat o nouă cerere de amânare, cu motivarea că se află în imposibilitatea de a se prezenta la proces, fiind plecat la o altă instanță pentru susținerea unei cauze, cerere care a fost respinsă de instanța de apel, însă aceasta a făcut aplicarea prevederilor art.156 din Codul d e procedură civilă, dându-se părților posibilitatea de a depune concluzii scrise. . termenului de pronunțare, apelanta a solicitat redeschiderea judecății, anexând cererii sale trei înscrisuri pentru comunicare cu părțile adverse, cerere căreia instanța de apel nu i-a dat curs. Neprocedând la repunerea cauzei pe rol, nu se poate aprecia că tribunalul ar fi nesocotit dreptul la apărare al apelantei, în condițiile în care cartea funciară se afla la dosar, de asemenea dispoziția nr.669/2006 reprezenta tocmai înscrisul comunicat avocatului apelantei la termenul de judecată din 21 ianuarie 2008, iar cererea de chemare în judecată anexată nu purta nici un număr de înregistrare.
Cât privește motivul în considerarea căruia recurenta apreciază că s-ar fi impus ca instanța de apel să facă aplicarea prevederilor art.297 alin.2 din Codul d e procedură civilă, este de reținut că prima instanță a făcut arătarea probatoriului în baza căruia a concluzionat ca fiind întemeiată acțiunea reclamanților, iar față de prevederile art.292 alin.1 Cod procedură civilă, care consacră efectual devolutiv al apelului, în sensul că readuce în fața instanței de control judiciar toate problemele de fapt și de drept, dezbătute în primă instanță, provocând o nouă judecată asupra fondului, rezultă cu claritate că nu se impunea anularea sentinței apelate de către tribunal, prin urmare, nu subzistă nici un motiv pentru a se casa hotărârea acestuia cu trimiterea cauzei spre rejudecare în condițiile dispozițiilor art.312 alin.3 din Codul d e procedură civilă.
Cât privește fondul pricinii, hotărârile instanțelor anterioare sunt legale, în mod just s-a reținut că Statul Român nu are un titlu legal constituit asupra imobilului în condițiile în care dreptul de proprietate al acestuia nu a fost intabulat în cartea funciară. Iar pe de altă parte soția lui - nu era proprietara imobilului în exclusivitate, în anexa decretului de naționalizare fiind înscrisă o altă persoană decât cea care era titularul dreptului de proprietate în momentul naționalizării.
Or, în condițiile în care imobilul a fost preluat de Stat fără titlu legal constituit, el nu putea face obiectul Legii nr.112/1995, având în vedere prevederile art.1 din nr.HG11/1997, de asemenea nu era a forma obiectul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în condițiile acestui act normativ, câtă vreme nu au fost respectate dispozițiile art.9 din lege, conform cărora vânzarea locuințelor către chiriașii, titulari ai contractelor de închiriere, se poate face doar în cazul întrunirii cumulative a două condiții, să nu fi fost soluționată cererea foștilor proprietari și să fi expirat termenul instituit de art.14 din lege.
Dată fiind situația anterior relevată, în mod corect s-a reținut incidența în cauză a prevederilor art.45 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001, reaua-credință a cumpărătorilor fiind dovedită în speță, astfel cu o minimă diligență se putea constata, prin consultarea cărții funciare, că Statul nu era proprietar tabular, și se puteau obține totodată informații de la Comisia de Aplicare a Legii nr.112/1995 cu privire la existența cererii de restituire a imobilului, formulată de foștii proprietari.
Prin cererea formulată la 30 octombrie 2008, recurenta formulat o contestație în anulare vizând decizia civilă nr. 1444/R din 16 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA cu motivarea că, instanța de recurs a omis să analizeze unul dintre motivele de casare și anume cel privind nulitatea hotărârii instanței de fond determinată de nemotivarea hotărârii.
Cercetând actele și lucrările dosarului instanța reține că, prin sentința civilă nr. 3123 din 14 mai 2007 Judecătoria Satu Marea admis acțiunea reclamanților, și în calitate de moștenitoare a lui și, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare -cumpărare încheiat de SC SA cu antecesorii pârâtei.
În apelul formulat, pârâta a invocat nemotivarea sentinței precum și alte aspecte de nelegalitate și netemeinicie a acesteia iar, prin decizia civilă nr. 71/Ap din 4 martie 2008 Tribunalul Satu Marea respins acest apel iar, la critica ce interesează în această fază procesuală instanța de control constatat că judecătoria a cercetat fondul cauzei examinând probele administrate, probe în baza cărora a concluzionat că acțiunea este întemeiată. Mai mult, Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt incidente nici una dintre situațiile prevăzute de art. 297 cod procedură civilă care ar atrage desființarea sentinței apelate.
În continuare, tribunalul a răspuns la toate criticile formulate, argumentând practic legalitate și temeinicia hotărârii instanței de fond.
Pârâta a declarat recurs, și a reiterat criticile prezentate în fata tribunalului, printre care nedezvoltarea considerentelor care au justificat soluția judecătoriei, critică înlăturată, însă, și de Curtea de Apel. Se arată, în mod explicit, că prima instanță a făcut arătarea probatoriului în baza căruia a ajuns la concluzia că acțiunea reclamanților este întemeiată, iar față de prevederile art. 292 alin 1 cod procedură civilă care consacră efectul devolutiv al apelului tribunalul a reanalizat starea de fapt și aspectele de drept pe care speța le ridică, apreciind legală și temeinică soluția instanței de fond.
În aceste condiții se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevederilor art. 318 cod procedură civilă, instanța de recurs cercetând motivul la care contestatoarea face referire, motiv pentru care se va respinge contestația în anulare ca nefondată.
În baza art. 274 cod procedură civilă obligă partea contestatoare să plătească părții intimate, -, - suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea, cu domiciliul în S M-. 7 județul S M în contradictoriu cu intimații, cu domiciliul în S M-. 24 județul S M, -, cu domiciliul în S M-. 7 județul S M, cu domiciliul în S M-. 5 județul S M, -, cu domiciliul în S M-. 2 județul S M și cu intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-, SC SA, cu sediul în S M-, județul S M, PRIMĂRIA municipiului S, cu sediul în S M, P-ța 25 octombrie nr. 1 județul S M împotriva deciziei civile nr 1444/R din 16 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA pe care o menține în întregime.
OBLIGĂ partea contestatoare să plătească părții intimate, -, - suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz
21.04.2009
Jud recurs,
Dact IC
2ex/24.04.2009
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Dana Cigan
