Obligație de a face. Decizia 519/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția civilă mixtă -

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ nr. 519/R/2009

Ședința publică din 25 martie 2009

PREȘEDINTE: Felicia Toader JUDECĂTOR 2: Doina Măduța

JUDECĂTOR 3: Dana Cigan

Judecător - -

Grefier - -

Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, cu domiciliul în B- județul B în contradictoriu cu intimații -, cu domiciliul în B-, județul B și SC SA, cu sediul în O calea nr. 11 județul B, împotriva deciziei civile nr. 1502/R din 23 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul pârât -, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că prezenta contestație în anulare este legal timbrată, la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură la data de 26 februarie 2009 precizări la contestația în anulare formulate de contestator; la data de 11 martie 2009 întâmpinare, după care:

Nefiind cereri sau excepții de formulat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.

Intimatul pârât - solicită respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată, în cuantumul indicat prin întâmpinare, reprezentând: cheltuieli ocazionate cu transportul la instanță pentru termenul de judecată, contravaloarea zilei de muncă și daune morale.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă 1502/R din 23 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL ORADEAs -a respins ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant în contradictoriu cu intimații pârâți -,SC SA împotriva deciziei civile nr. 299/A/2008 din 13 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care a menținut-o în întregime.

Din considerentele deciziei se reține, in cuprinsul cererii de chemare în judecată, că recurentul reclamant a solicitat obligarea pârâtului la mutarea firului telefonic de pe proprietatea sa.

Într-adevăr, recurentul a formulat sesizare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș - dosar nr. 745/P/2006, referitor la existența acestui fir telefonic peste proprietatea sa, întrucât îi tulbură posesia neputând recolta fructele, iar prin notificarea adresată SC SA la 17.08.2005 - fila 5 dosar fond, i-a solicitat să ia măsuri pentru scoaterea firului telefonic, însă, din adresa nr. RS-6065/2007 din 30.11.2007 emisă de Poliția municipiului B - fila 6, s-a comunicat că acel cablu telefonic s-a montat de către serviciul de telefonie B în anul 1976 în urma cererii intimatului, care l-a folosit doar până în anul 2004, când a renunțat la acesta, deci, toate aceste demersuri fiind mult anterioare litigiului.

La data de 14.02.2008 recurentul reclamant, cu ocazia soluționării cauzei în fond, a depus la dosar concluzii conform cărora - fila 12 - a renunțat la capătul de cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului la mutarea firului telefonic, întrucât la 30.01.2008 a observat că acesta a fost sustras, solicitând astfel doar obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Nu instanța de judecată avea obligația de a stabili cine a desființat firul telefonic, ci recurentul prin propunerea de probe, rolul activ al judecătorului ca urmare a faptului că s-a renunțat la capătul principal al acțiunii, nu avea motiv să fie exercitat, astfel că dispoziția legală prevăzută de articolul 129 Cod de procedură civilă nu se impunea a fi aplicată, criticile fiind nefondate.

Ca urmare a faptului că acțiunea promovată de către reclamant a fost respinsă, față de considerentele expuse nu se poate vorbi de faptul că acesta era îndreptățit la a primi cheltuielile de judecată ocazionate, dispozițiile articolului 274 Cod de procedură civilă aliniatul 1 referindu-se la posibilitatea acordării lor în măsura în care s-ar fi admis acțiunea, ceea ce în speță nu este cazul - partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată.

Față de cele expuse, instanța de recurs concluzionează că nu s-au încălcat drepturile recurentului, acesta a beneficiat de un proces echitabil în sensul articolului 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, fiind respinsă acțiunea nu i se puteau acorda cheltuielile de judecată solicitate, astfel că, nefiind incidente dispozițiile articolului 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, a respins ca nefondat recursul menținând în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.

Prin cererea înregistrată la 5 ianuarie 2009, a formulat o contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1502 /R din 23 octombrie 2008 Curții de APEL ORADEA apreciind hotărârea netemeinică și neconformă cu realitatea.

În motivarea cererii sale, contestatorul arată că hotărârea atacată se bazează pe o eroare materială deoarece calea de atac nu a vizat cheltuielile de judecată așa cum s-a reținut de către instanță ci cheltuielile efectuate pentru formularea acțiunii în justiție, care sunt alte cheltuieli decât cele prevăzute de art. 274 cod procedură civilă.

În drept au fost invocate prevederile art. 317,318 cod procedură civilă

În completarea din 26 februarie 2009, contestatorul reia ideea că este nemulțumit de soluțiile adoptate de instanțe în prezentul dosar, în condițiile în care alte complete în cauze similare i-au acordat cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea depusă, ambii intimați au solicitat respingerea contestației, SC SA invocând și inadmisibilitatea acesteia.

Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța reține că la 14 februarie 2008 prin concluziile depuse la dosar reclamantul contestator a precizat că a rămas fără obiect capătul de cerere privind obligația de a face având ca obiect mutarea unui fir telefonic, dar a solicitat obligarea pârâților la plata a 145 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu prezentul litigiu.

Cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca o consecință a respingerii acțiunii, nemaiexistând la data acordării cuvântului în fond firul de telefon care se impunea a fi mutat, astfel încât cererea a fost caracterizată ca fiind nefondată.

Criticile contestatorului nu sunt întemeiate deoarece cheltuielile solicitate de către acesta sunt cheltuieli de judecată în înțelesul art. 274 cod procedură civilă și acestea nu pot fi acordate dacă acțiunea a fost respinsă cu acest temei.

Mai mult, criticile au fost formulate și în apel și în recurs și au fost analizate de instanțele de control care au respins căile de atac, astfel încât promovarea căii contestației în anulare nu mai este posibilă sub acest aspect.

Respingându-se contestația în anulare, în temeiul art. 274 cod procedură civilă, vor fi acordate cheltuieli de judecată în favoarea intimatului care a solicitat și dovedit 100 lei cheltuieli de transport.

Nu vor fi acordate daunele morale solicitate de intimat deoarece acestea nu se justifică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul, cu domiciliul în B- județul B în contradictoriu cu intimații -, cu domiciliul în B-, județul B și SC SA, cu sediul în O calea nr. 11 județul B împotriva deciziei civile nr. 1502/R din 23 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA pe care o menține în întregime.

OBLIGĂ partea contestatoare să plătească părții intimate - suma de 100 lei cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

- - - - - - - -

Red dcz

21.04.2009

Jud recurs,

Dact IC

2ex/24.04.2009

Președinte:Felicia Toader
Judecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Dana Cigan

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 519/2009. Curtea de Apel Oradea