Anulare act. Decizia 526/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 526
Sedința publică din 18 mai 2009
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T împotriva Deciziei civile nr. 151/A/24.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în contradictoriu cu reclamanta intimată și pârâții intimați și, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pârâtul recurent prin consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului, și menținerea hotărârii primei instanțe.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă adresată Judecătoriei Timișoara, înregistrată la 11.04.2008, reclamanta a chemat în judecată Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului și pe pârâții, pentru constatarea nulității absolute a titlului de proprietate al Statului Român cu privire la imobilul din F 15285 T, cât și a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți, respectiv, nr. 666/2.07.2002, cu consecința restabilirii situației anterioare de carte funciară.
Prin Sentința civilă nr.10158/2.09.2008, Judecătoria Timișoara a respins, ca prescrisă, acțiunea astfel formulată.
Prin Decizia civilă nr. 151/A/2.09.2008, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de reclamanta împotriva hotărârii de mai sus, cu consecința anulării hotărârii și trimiterii cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Timiș.
Tribunalul a reținut că, în apel, la data de 24.02.2009, instanța a pus în discuție competența de soluționare a cauzei, care are natură patrimonială, în raport cu valoarea obiectului pricinii, context în care apărătorul reclamantei a precizat valoarea imobilului din litigiu la suma de 150.000 Euro, echivalentul a 553.050 lei, aspect sub care a dat incidență dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă, respectiv, art. 137 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul a declarat recurs, invocând nelegalitatea hotărârii sub aspectul stabilirii arbitrare a valorii obiectului litigiului.
Verificând recursul, astfel declarat, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, Curtea constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă.
Astfel, prețuirea obiectului cauzei, în vederea utilizării acestui criteriu legal pentru determinarea instanței competente să soluționeze un litigiu, reprezentând sarcina instanței, inițial, învestită, care își verifică propria competență " kompetentz ", reclamantul fiind cel care trebuie să furnizeze instanței datele necesare, încă din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
În prezenta cauză, reclamanta, în cuprinsul acțiunii sale, nu indică o altă valoare a obiectului acțiunii sale, decât cea rezultată din conținutul contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită în cauză, potrivit cu care valoarea de înstrăinare a imobilului din litigiu este de 58.434.557 lei ( vechi). Această valoare nu a fost contestată în cauză de niciuna dintre părți iar reclamanta în cauză a inițiat demersul procesual investind Judecătoria Timișoara.
În aceste condiții, prima instanță s-a considerat competentă să soluționeze cauza în raport cu valoarea obiectului în litigiu, prețuită în raport cu probele din dosarul cauzei.
Tribunalul Timiș, din oficiu, ridică problema valorii obiectului litigiului iar reclamanta apelantă susține valoarea de 150.000 Euro, fără a produce dovezi în acest sens. Nici instanța de apel nu este preocupată de probarea obiectului litigiului, în raport cu conduita procesuală a reclamantei din fața instanței de fond și lipsa oricărui element de determinare a valorii obiectului litigiului, cu excepția contractului de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul din litigiu.
Admițându-se apelul în asemenea condiții, este încurajat abuzul de drept în exercițiul drepturilor subiective civile, contrar art. 3 din Codul civil.
Nu este admisibil ca, în căile de atac, în funcție de interesul urmărit de părțile, care uzează de asemenea căi de atac, identificabil în raport cu soluția instanței de fond, să se tranșeze aspecte legate de competență materială, în absența oricăror probe concludente, cu atât mai mult, cu cât în fața instanței, inițial, învestite, nu s-a probat valoarea obiectului litigiului, cu consecințe asupra regulilor de competență materială.
Sub acest aspect, hotărârea tribunalului nu se sprijină pe probe și nu are suportul necesar legitimării ei, în condițiile legii.
Așa fiind, Curtea va admite recursul, va casa decizia Tribunalului Timiș și va trimite cauza spre rejudecarea recursului la ribunalul Timiș, în condițiile art. 2 pct.3 Cod procedură civilă și art. 2821Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T împotriva Deciziei civile nr. 151/A/24.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, pe care o casează, și dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea recursului la ribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi,18 MAI 2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Marinela
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED.B/18.05.2009
DACT.B/27.05.2009
INST.APEL- - - Tribunalul Timiș
INST.FOND- - Judecătoria Timișoara
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Rujița Rambu, Marinela
