Anulare act. Decizia 572/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 572
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 3: Adriana Elena
Grefier
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta și pe intimații Consiliul Local I, Prefectul Județului I, având ca obiect anulare act constatare nulitate absolută contract de închiriere, evacuare împotriva deciziei civile numărul 503 din 28.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că:
- dosarul - în stadiul procesual al recursului - este la al treilea termen de judecată;se solicită judecata în lipsă.
Verificând actele si lucrările dosarului, instanța constată cauza în stare de judecată, si, văzând că s-a solicitat judecata in lipsă, rămâne în pronunțarea asupra recursului.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 851 din 11 ianuarie 2009 Judecătoriei Iașis -au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții și și de intervenientul forțat Prefectul Județului I, iar pe fond a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul Consiliul Local I împotriva pârâților, și și intervenientul forțat Prefectul Județului
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Consiliul Local I, care fost admis prin decizia civilă nr. 503 din 28 mai 2009 a Tribunalului Iași, a schimbat în parte sentința în sensul că a admis cererea formulată de către reclamantul Consiliul Local I în contradictoriu cu pârâții, și, s-a admis cererea de chemare în judecată a Prefectului Județului I intervenient în interes propriu.
S-a constatat nulitatea absolută contractului de închiriere nr. 7768/2004 încheiat între reclamant și pârâta și sa dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în I, B-dul. - cel nr. 20, bloc 250 tronson D, etaj 8, apartament 35. Au fost păstrate dispozițiile sentinței apelate relativ la excepții
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut:
Contractul de închiriere nr. 7768/2004 a cărui nulitate se invocă este încheiat sub efectul Legii 152/1998 respectiv a HG962/2000 modificate și completate prin HG60/2004, așa cum rezultă din dispoziția nr. 9715 din 10.12.2004 de atribuire a acestui spațiu de locuit în regim de închiriere către pârâta și familia sa.
În aceste circumstanțe încheierea acestui contract era supus regimului juridic stabilit prin art. art. 6 din Legea 152/1998, conform căruia "Contractele de închiriere, contractele de vânzare-cumpărare, precum și orice alte acte încheiate cu înclcarea dispozițiilor art. 6^2 alin. (3) și ale art. 6^3 sunt lovite de nulitate absolut. Depistarea acestor cazuri și sesizarea instanțelor judectorești pentru constatarea nulitții și restabilirea situației anterioare se fac prin grija prefecților."
Potrivit art. art. 6^2 alin 3 "Repartizarea locuințelor pentru tineri destinate închirierii, construite și date în exploatare prin programele derulate de Agenția Național pentru Locuințe conform prevederilor art. 6^1 alin. (4), se face dup criterii stabilite și adoptate de autoritțile administrației publice locale și/sau centrale care preiau în administrare aceste locuințe, cu avizul Ministerului rii, Lucrrilor Publice și Locuințelor, pe baza unor criterii-cadru de acces la locuințe și, respectiv, de prioritate în repartizarea locuințelor, aprobate prin hotrâre a Guvernului. În baza unor propuneri temeinic justificate pot fi adaptate la situații concrete existente pe plan local numai criteriile-cadru de acces la locuințe și numai din punctul de vedere al cuprinderii teritoriale.
Prin art. 7. din Hotărârea Guvernului nr. 60/2004 se modifică articolul 14 din HG962/2001 de aprobare a Normelor Metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 152/1998 și care, în alin (4) prevede: " Stabilirea ordinii de prioritate în soluționarea cererilor înregistrate în condițiile alin. 1 și 3, precum și repartizarea locuințelor se realizeaz dup criterii în care sunt incluse în mod obligatoriu criteriile-cadru din anexa nr. 11".
În fine, anexa 11 acestei hotărâri de guvern prevede la art. pct. 2. "Titularul cererii de locuință și membrii familiei acestuia - soț/soție, copii și/sau alte persoane aflate în întreținerea acestuia - trebuie să nu dețină și să nu fi deținut o altă locuință în proprietate și/sau să nu fie beneficiarul unei alte locuințe pentru tineri, destinat închirierii, în localitatea în care a solicitat locuința (pentru sectoarele municipiului B această restricție se refer la nedeținerea în proprietate a unei locuințe în municipiul B, indiferent în care sector al acestuia).
Acte doveditoare: declarații autentificate ale titularului cererii și, dup caz, ale șotiei/soțului și ale celorlalți membri majori din familia acestuia."
Ori, cu contractul de vânzare cumpărare nr. 4542 din 25.11.1997 soțul titularei contractului de închiriere, - a înstrăinat apartamentul situat în I- --1 Sc. D,.1, ceea ce potrivit textelor citate anterior exclude pe pârâta din categoria legală care are acces la încheierea contractelor de închiriere în condițiile art. 6 indice 2 și următoarele ale Legii 152 /1998.
Împrejurarea că imobilul vândut era bun propriu (regim juridic corect stabilit) reținută de instanța de fond este irelevantă procesului de față pentru că această categorie nu este exceptată de lege. Excepție fac, potrivit notei subsidiare art. A din anexa 11 la HG60/2004, doar "locuințele înstrinate în urma unei acțiuni de partaj sau locuințele trecute în proprietatea statului în mod abuziv și care nu au fost retrocedate în natura". Locuința înstrăinată de către pârât a fost dobândită prin cumpărare de la - prin contractul autentificat sub nr. 13738/1993 la notariatul de Stat Județean I care la rândul său l-a cumpărat de la Locuința I în baza contractului nr. 12703/1991. Excepția prevăzută de lege nu se aplică așadar pârâților.
Pentru aceste motive Tribunalul a constatat că instanța de fond a pronunțat sentința cu aplicarea greșită a legii, astfel că în temeiul art. 296 Cod procedură civilă a admis apelul, a schimbat în parte sentința numai în privința soluției adoptate pe fondul litigiului, respectiv a admis acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu a Prefectului Județului I constatând nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare și a dispus evacuarea pârâților, prin efectul constatării nulității absolute a contractului, folosința spațiului fiind lipsită de legitimitate.
Pârâta formulat în termen legal recurs împotriva deciziei tribunalului, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită legii.
Arată recurenta că nu s-au avut în vedere dispozițiile 205/2004, privind metodologia de evaluare dosarelor depuse în vederea obținerii unei locuințe emise de Consiliul Local I în aplicarea Legii 152/1998, care prevede clar drept criteriu de selecție a cererilor de atribuire a locuințelor că nu poate fi dată o asemenea locuință numai în situația în care membrii de familie ai titularului cererii au deținut împreună cu acesta o locuințo. Or, susține recurența, ea nu a deținut niciodată împreună cu un membru de familie o altă locuință în coproprietate.
Recurenta arată că interpretând în alt mod legea s-ar crea discriminare a drepturilor legitime ale unui cetățean, respectiv acela de a închiria o locuință, numai pentru că soțul său a deținut o locuință dinainte de a fi căsătorit cu titularul cererii. În drept recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat. Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar se constată că este legală decizia recurată, fiind pronunțată prin aplicarea corectă a dispozițiilor legale în materie.
Este dovedit în cauză, înainte de căsătoria cu pârâta, din anul 1995, pârâtul a dobândit un apartament în proprietate în anul 1993, pe care l-a vândut în 1997.
În urma unei anchete efectuate de organele de poliție la finele anului 2006 reclamantului i-a fost adus la cunoștință că pârâtul a deținut o locuință proprietate personală pe care a înstrăinat-o în baza contractului autentic nr. 4542/1997.
Drept urmare în anul 2004, fost încheiat contractul de închiriere nr. 7768/2004 pentru locuința având ca titular de contract pârâta, iar în anexa 2 la contract care face parte integrantă din acesta sunt trecuți în calitate de membri de familie în raport cu titularul - soț și - fiică (filele 24 - 26 dosar fond).
În cadrul procedurii prealabile de atribuire a locuinței și de selecție a celor ce urmau să beneficieze de aceasta, s-a avut în vedere și declarația dată de pârâții și, aflată la file 22 dosar, prin care aceștia au declarat pe proprie răspundere că nu au deținut și nu dețin în proprietate o altă locuință dobândită prin cumpărare de la stat sau alte persoane fizice, în municipiul
Articolul 6^4 din Legea 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, cu modificările ulterioare, prevede: " Contractele de închiriere, contractele de vânzare-cumpărare, precum și orice alte acte încheiate cu încălcarea dispozițiilor art. 6^2 alin. 3 și ale art. 6^3 sunt lovite de nulitate absolută. Depistarea acestor cazuri și sesizarea instanțelor judecătorești pentru constatarea nulității și restabilirea situației anterioare".
Acest text de lege a fost aplicat corect situației de fapt stabilită în cauză pe baza actelor dosarului.
Prin nr.HG 60/2004 și completarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii 152/1998 aprobate prin HG962/2001, în Anexa 1 lit. A sunt prevăzute expres criteriile restrictive pentru stabilirea ordinii de prioritate în repartizarea locuințelor, iar potrivit punctului 2, titularul cererii și membrii familiei acesteia - soț și copii - trebuie să nu dețină sau să nu fi deținut o altă locuință în proprietate. Singurele excepții prevăzute de lege se referă expres doar la înstrăinarea locuinței în urma unei acțiuni de partaj sau unei locuințe trecute în proprietatea statului în mod abuziv și care nu a fost retrocedată în natură.
Faptul că locuința din municipiul I, vândută de pârâtul în anul 1997 era bunul său propriu, nu are relevanță juridică, această situație nefiind prevăzută la excepțiile arătate expres și limitativ de textul citat.
În speță nu poate fi vorba de discriminare, atât timp cât legea specială, instituită pentru acordarea de locuințe pentru tineri prevede anumite condiții, restrictive, ce imperativ trebuie îndeplinite de solicitanți.
Cum la data încheierii contractului de închiriere nr. 7768/04 titulara contractului și membrii familiei acesteia nu întruneau cerințele legii, cum această situație a fost depistată ulterior, în urma unor cercetări ale organelor de poliție, justificat în baza art. 6^2 alin. 3 și art. 613 din Legea nr. 152/1998 a fost admisă acțiunea.
Așa fiind, potrivit art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul, menținând hotărârea recurată, care a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de împotriva deciziei civile 503 din 28 mai 2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
23.12.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Elena Gheorghiu, Adriana Elena
