Anulare act. Decizia 577/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIE Nr. 577
Ședința publică de la 23 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu JUDECĂTOR 2: Anamaria Monica Busuioc
- - - - - JUDECĂTOR 3: Petrina
- - - -JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare contestația în anulare promovată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.305 din 31 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea asistată de avocat; lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța, înmânează contestatoarei prin apărător un exemplar după întâmpinarea depusă la dosar prin serviciul arhivă al instanței de către intimat.
Avocat pentru contestatoare, cu privire la excepțiile invocate de intimat în întâmpinare, arată că aceste excepții au fost invocate și analizate atât la instanța de fond cât și în apel. În ceea ce privește excepția privind lipsa calității de reprezentare și nulitatea împuternicirii avocațiale pentru că nu a fost semnată, prezintă spre observare instanței contractul de asistență juridică nr.75/ 12.12.2005, contract de asistență juridică care a fost prelungit pe anul 2008 pentru contestația în anulare încheiat între dl.avocat și contestatoarea.
Nemaifiind alte cererii, excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru contestatoare, consideră că sunt aplicabile dispozițiile art.318 pr.civilă întrucât instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra unui motiv de recurs privind aplicabilitatea dispozițiilor art.1309 Cod civil, în sensul ca dispozițiile acestui articol să se extindă și asupra celor care exercită ilegal profesia de avocat, întrucât intimatul nu are calitate de avocat și practică ilegal avocatura. Prin acest motiv de recurs s-a solicitat a se stabili extinderea interdicției prev. de art.1309 civil și asupra persoanelor care exercită ilegal avocatura. În recurs în mod greșit s-a reținut că s- primit o parte din preț, lucru care nu rezultă din nici un act depus la dosar, contestatoarea neprimind nici o parte din prețul mult inferior valorii reale a bunului vândut. Prețul din contractul de vânzare este aproape inexistent, astfel că nu se poate aplica teoria echivalenței relative prev. de disp. art.1303 civil.
Solicită admiterea contestației, casarea deciziei din recurs, rejudecarea recursului, admiterea apelului și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra contestației în anulare de față constată următoarele:
Prin decizia civilă 305/2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- a fost respins ca nefondat recursul civil declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.266 din 10.10.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.10347/23.10.2006 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.14445/2005 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta împotriva pârâtului având ca obiect constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare -cumpărare din 13.02.2002.
Au fost respinse ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect anulare antecontract și constatare caducitate antecontract.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta care a criticat sentința ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- pentru legala încheiere a unui antecontract de vânzare-cumpărare este necesară îndeplinirea tuturor condițiilor esențiale de fond ale însuși contractului pe care îl premerge și aceasta derivă din chiar scopul încheierii contractului, acela de a se stabili bunul vândut, prețul și obligația reciprocă a părților de a vinde și cumpăra acel bun la prețul stabilit;
- prețul din antecontract este obligatoriu pentru reclamantă în măsura în care pârâtul ar trece la perfectarea vânzării iar antecontractul ar fi considerat valabil, principiul fundamental al obligațiilor civile fiind acela că au forță obligatorie pentru cei care și le-au asumat;
- antecontractul este nul absolut cât timp prețul stabilit este inexistent în raport de prețul de piață al bunului la momentul încheierii convenției;
- asupra motivului privind incidența incapacității de a dobândi drepturi litigioase reglementată de art.1309 cod civil instanța nu s-a pronunțat, respingându-l exclusiv pentru că art.810 alin.1 Cod civil la care s-a referit prin analogie nu este aplicabil;
- reclamanta este o femeie în vârstă, fără studii juridice, nu a știut ce semnează și ce consecință are actul iar vinovăția pârâtului în producerea acestei erori rezultă din fiecare acțiune a acestuia anterior și ulterior contractului astfel: procura și contractul s-au încheiat în aceeași zi, la același notar aflat în relații de afaceri cu pârâtul, mărturia trimisă prin poștă la ultimul termen de către martorul care a arătat că ceea ce a declarat sub jurământ în fața instanței nu este adevărat, pârâtul a încercat să impună semnarea altor acte cu același efect, martorul a declarat că pârâtul se ascundea pentru a scăpa de reproșurile celor păgubiți printre care și reclamanta,clauza penală asumată de reclamantă este aberantă;
- există caducitatea, motivul dispariției cauzei mediate fiind independentă de părți, ulterior încheierii contractului și lipsește de efecte convenția.
Prin întâmpinare intimatul pârât a invocat nulitatea apelului deoarece din cererea de apel lipsesc numele, prenumele și domiciliul părții în contradictoriu cu care s-a formulat apelul iar intimatul a fost citat în dosar cu încălcarea principiului disponibilității. A mai invocat intimatul și lipsa calității procesuale a apelantului întrucât cererea a fost formulată prin avocat care nu est titularul dreptului și fără a se menționa numele și calitatea acestuia.
Cu privire la fondul litigiului intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
La termenul din 25.06.2007 intimatul a invocat lipsa calității de reprezentanți ai apărătorilor apelantei-reclamante.
Prin încheierea din 25.06.2007 instanța a calificat calea de atac ca fiind apelul.
Instanța de apel a constatat că excepția invocată de intimat privind lipsa calității de reprezentant este neîntemeiată apelanta-reclamantă fiind reprezentată de avocați care sunt membri ai Uniunii Naționale a Barourilor din România conform legitimațiilor aflate la filele 48-49 în dosarul primei instanțe.
Cererea de apel a fost formulată de reclamantă prin avocat în condițiile art.69 alin.2 Cod procedură civilă.
Dispozițiile art.287 Cod procedură civilă privind cererea de apel nu prevăd sancțiunea nulității pentru situația în care nu sunt precizate numele și domiciliul intimatului.
Fiind pârât la judecata în prima instanță intimatul a fost citat în apel cu respectarea principiului disponibilității. In consecință, văzând și prevederile art.137 Cod procedură civilă va respinge excepțiile invocate de intimat privind nulitatea apelului și lipsa calității procesuale a apelantului.
Între părțile în litigiu a intervenit o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, aceasta fiind o convenție diferită de actul de înstrăinare. Este adevărat că pentru validitatea promisiunii de vânzare-cumpărare este necesar să existe o înțelegere a părților care să cuprindă elementele esențiale ale vânzării însă absența prețului este un motiv de nulitate absolută a contractului și atâta vreme cât deși au încheiat convenția din 13.02.2002 apelanta nu a vândut și intimatul nu a cumpărat, sancțiunea nulității decurgând din art.1303 Cod civil nu este aplicabilă raportată la data de 13.02.2002 când s-a încheiat antecontractul.
Apelanta-reclamantă a invocat incidența art.1309 Cod civil care prevede o incapacitate specială de a cumpăra referindu-se la judecători, procurori și avocați care nu pot fi cesionari de drepturi litigioase care sunt de competența Tribunalului județean în a cărei rază teritorială își exercită funcțiile. Din considerentele sentinței apelate rezultă că instanța a analizat acest motiv și în mod corect a reținut că este neîntemeiat, chiar reclamanta fiind cea care a arătat că pârâtul nu avea calitatea e avocat la momentul încheierii antecontractului.
Referirea la art.810 alin.1 Cod civil prin analogie s-a făcut în condițiile în care chiar reclamanta prin cererea de chemare în judecată a invocat acest argument.
Vârsta reclamantei și faptul că aceasta nu are studii juridice nu echivalează cu un consimțământ viciat iar faptul în sine că în antecontract s-a inclus o clauză privind daunele pe care ar urma să le plătească partea în culpă de neîncheierea actului în formă autentică nu fac dovada dolului.
La dosarul cauzei există o procură dată de reclamantă pârâtului la 13.02.2002 când s-a încheiat antecontractul, fiind autentificată la același notar însă probele administrate nu confirmă existența unor relații de afaceri între pârât și notar care s-ar înscrie în mijloacele folosite de pârât pentru inducerea în eroare a reclamantei.
Depoziția martorului nu poate duce la concluzia că susținerile reclamantei privind existența dolului sunt întemeiate dat fiind că nu a asistat nici la discuțiile premergătoare antecontractului nici la semnarea actului, cele relatate privind motivul pentru care pârâtul ar fi semnat antecontractul fiind cunoscute de martor de la reclamantă.
Față de principiul nemijlocirii care guvernează administrarea probelor este lipsită de relevanță declarația înaintată instanței prin corespondență de către martorul ( fila 108).
În ceea ce privește înscrisurile invocate de apelanta-reclamantă corect a reținut prima instanță că nu sunt relevante, fiind ulterioare momentului în care s-a încheiat antecontractul și în raport de care se stabilește valabilitatea consimțământului.
Este adevărat că terenul a fost atribuit reclamantei în baza Legii 18/1991 de către autoritățile având competența în privința aplicării acestui act normativ dar atribuirea s-a făcut în baza cererii și a demersurilor efectuate de reclamantă prin fiul său. Așa fiind nu se poate reține astfel cum pretinde apelanta dispariția cauzei mediate independentă de părți.
Față de cele reținute, văzând și prevederile art.296 Cod procedură s-a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta, recurs declarat și motivat în termen și înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Decizia Tribunalului a fost criticată pentru următoarele considerente:
- în mod greșit s-a considerat că prețul derizoriu nu este motiv de nulitate absolută pentru antecontractul în speță;
- instanța nu s-a pronunțat asupra incidenței dispozițiilor art.1309 Cod civil;
- nu s-a analizat temeinicia asupra motivului de nulitate privind dolul;
-există caducitate, motivul dispariției cauzei mediate fiind independentă de părți, ulterior încheierii contractului și lipsește de efecte convenția.
Intimatul a depus întâmpinare, solicitând în esență respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și față de dispozițiile art.312 Cod procedură civilă s-a constatat că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Condiția prevăzută de art.1303 Codul civil privind seriozitatea prețului nu presupune existența unei echivalențe perfecte între valoarea bunului și suma stabilită de părți, drept preț, echivalența putând fi doar relativă, întrucât părțile sunt libere să determine chiar un preț mult inferior valorii reale a bunului vândut în considerarea existenței unei situații de fapt speciale.
Art.1303 Cod civil nu prevede ca prețul stabilit să fie egal cu valoarea bunului promis, seriozitatea prețului fiind o chestiune de fond ce se raportează nu numai la valoarea bunului, dar și la subiectivismul părților și se apreciază de instanță în funcție de datele concrete ale cauzei.
Faptul că beneficiarul-cumpărător a făcut demersurile pentru ca cealaltă parte să intre în posesia bunului ce a făcut obiectul antecontractului în speță, acest ajutor fiind făcut în baza procurii speciale date chiar de către promitentul-vânzător constituie un astfel de criteriu justificativ pentru aprecierea asupra seriozității prețului.
În plus, promitentul-vânzător a încasat o parte din prețul convenit, ceea ce duce la concluzia că a fost de acord cu acest preț. A accepta un punct de vedere contrar ar însemna că recurenta își poate invoca propria culpă, ceea ce nu poate fi primit.
În ceea ce privesc dispozițiile art.1309 Cod civil, s-a constatat că acestea nu sunt incidente în cauză. Astfel, articolul sus-menționat prevede că "judecătorul, procurorii și avocații nu pot deveni cesionari (cumpărători) de drepturi litigioase care sunt de competența Curții de Apel în a cărui circumscripție își exercită funcția sau profesia". În speță însă nu s-a făcut dovada că la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate s-a cerut a se constata, beneficiarul-cumpărător avea una din aceste calități - respectiv - judecător, procuror sau avocat.
Și susținerea recurentului că ne-am afla în prezența dolului a fost înlăturată. Aceasta întrucât dolul constituie un viciu al voinței și atrage anularea contractului numai dacă a provocat o eroare determinantă, fără de care partea nu ar fi contractat (așa-numitul dol principal). Altfel spus, acțiunile viclene ( minciuni, vicleșuguri) trebuie să prezinte o anumită gravitate, să depășească anumite limite.
Dolul trebuie să fie dovedit de partea care-l invocă. Or, în speță, aceasta nu s-a întâmplat. Nici lipsa studiilor juridice a promitentului-vânzător, nici includerea în antecontract a unei clauze penale (fapt obișnuit de altfel în cazul acestui tip de convenție), nici demersurile făcute ulterior de promitentul-cumpărător nu duc la această concluzie.
Nici incidența caducității s-a constatat că nu poate fi reținută. Astfel, după ce a invocat mai multe cauze de nulitate (care presupun un act nevalabil), recurenta reclamantă invocă caducitatea - ceea ce presupune un act valabil, deci opusul primului.
În cauză însă nu s-a făcut dovada intervenirii unor cauze ulterioare încheierii antecontractului și independente de voința recurentei care să-l lipsească de efecte juridice.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă a fost respins recursul ca nefondat.
Împotriva deciziei date de instanța de recurs a formulat contestație în anulare reclamanta care și-a întemeiat contestația pe art.318 Cod procedură civilă susținând pe de o parte că recursul s-a respins ca urmare a unor greșeli materiale în lipsa cărora soluția ar fi fost cu totul alta iar pe de altă parte că instanța de recurs a omis să cerceteze din greșeală motivul de recurs invocat cu privire la aplicarea dispozițiilor art.1309 Cod civil.
Dezvoltând primul motiv al contestației în anulare, contestatoarea a arătat că " prin greșeala materială în sensul art.318 Cod procedură civilă trebuie înțeleasă orice eroare materială evidentă pe care o săvârșește instanța de recurs prin confundarea unor date materiale ale dosarului și care este determinată pentru soluția pronunțată.
Dacă instanța din eroare a reținut o situație de fapt, evident arată contestatoarea, că raționamentul făcut nu poate avea o susținere legală și temeinică.
Astfel, se arată, instanța de recurs respinge motivul de recurs invocat cu privire la nulitatea absolută a convenției, având în vedere art.1303 Cod civil, pe motiv că echivalența poate fi doar relativă, părțile fiind libere să determine chiar un preț mult inferior valorii reale a bunului vândut în considerarea existenței unei situații de fapt speciale."
Prețul din contract, arată contestatoarea, este practic inexistent astfel că nu se poate aplica teoria echivalenței relative.
În dezvoltarea celui de-al doilea motiv al contestației, se arată că instanța de recurs nu s-a pronunțat în sensul de a se stabili extinderea interdicției, prevăzută de art.1309 și asupra celor care exercită ilegal avocatura.
S-a cerut crearea unei practici, în recurs, să se constate interdicția prevăzută de art.1309 Cod civil și față de cei ce practică ilegal avocatura însă instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra acestui motiv de recurs.
Prin întâmpinarea depusă intimatul a reiterat excepțiile pe care le-a invocat și în apel iar pe fond a solicitat respingerea contestației în anulare.
Curtea constată nefondată contestația în anulare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Contestația în anulare specială poate fi exercitată numai în prezența unuia din motivele expres prevăzute de art.318 Cod procedură civilă.
Potrivit acestui text: " Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare".
Primul motiv de contestație în anulare specială vizează situația când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale.
Greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretarea dispozițiilor legale, ca cele invocate de contestatoare în susținerea primului motiv invocat în contestația în anulare.
Contestația în anulare se înfățișează în cazul analizat, ca o cale de atac extraordinară de retractare creată de lege doar pentru remedierea unor greșeli materiale nu și pentru reformarea unor greșeli de fond; așa cum pretinde contestatoarea.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv al contestației în anulare speciale trebuie precizat faptul că instanța de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin motivul de casare, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație a recurentului nu deschide calea contestației în anulare prevăzute de art.318 Cod procedură civilă.
Instanța de recurs a examinat incidența și limitele de aplicare a dispozițiilor art.1309 Cod civil și a răspuns implicit la cererea recurentei privind extinderea interdicției prevăzute de art.1309 Cod civil și asupra persoanelor ce practică avocatura clandestină.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare promovată de contestatoarea, împotriva deciziei civile nr. 305 din 31.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 23 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent.
red./
red. / /
red.CV/ 30.07
tehn.BC/ex.2
30/30.07.2008
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Anamaria Monica Busuioc, Petrina
