Anulare act. Decizia 58/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 58/
Ședința publică din 06 februarie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă, cu domiciliul procesualalesla avocat, în C,-, -.1, împotriva deciziei civile nr. 3108, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 23 noiembrie 1999, în dosarul nr. 8495/1999, în contradictoriu cu intimata reclamantă COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CUMPĂNA, cu sediul în localitatea Cumpăna, județul C, având ca obiect Legea nr. 18/1991.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 26 ianuarie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, întrucât nu a putut hotărî de îndată, a apreciat că se impune amânarea pronunțării pentru data de 28 ianuarie 2009. La data de 28 ianuarie 2009 s-a apreciat că se impune amânarea cauzei pentru data de 03 februarie 2009 având în vedere că unul dintre membrii completului de judecată, respectiv doamna judecător, se afla în concediu medical. Ulterior, din același motiv, cauza a fost amânată pentru data de 06 februarie 2009, dată la care instanța a soluționat astfel:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 05.04.1999 reclamanta Comisia Locală de fond funciar Cumpăna, județul Cas olicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta, constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.51451/8/18.01.1993 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
În motivare s-a arătat că prin titlul a cărui nulitate se invocă a fost reconstituit în favoarea pârâtei dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1 ha teren arabil în comuna Cumpăna, județul C, dar constituirea dreptului de proprietate s-a făcut cu încălcarea prevederilor Legii nr. 18/1991, ale Legii nr.169/1997 și ale art.21 din Regulamentul de aplicare a legii fondului funciar, în sensul că la data admiterii cererii și eliberării titlului nu exista excedent de teren agricol.
Prin sentința civilă nr.9613/07.06.1999 Judecătoria Constanțaa admis acțiunea și a constatat nulitatea titlului de proprietate nr.51451/8/18.01.1993 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
La pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere că în ipoteza reglementată de prevederile art.20 din Legea nr.18/1991 - conform cărora familiilor fără pământ sau cu pământ puțin care solicită atribuirea în proprietate a unui teren agricol li se poate constitui dreptul de proprietate pentru o suprafață de până la 10 ha, cu condiția ca în localitatea respectivă să existe excedent de suprafață agricolă și un deficit de forță de muncă în agricultură - constituirea se face din rezerva de teren agricol rămasă la dispoziția Comisiei locale de fond funciar, ori potrivit adresei Oficiului de cadastru agricol și organizare a teritoriului agricol C, pe raza comunei Cumpăna nu exista excedent de teren agricol la data intrării în vigoare și a aplicării dispozițiilor Legii nr. 18/1991.
Mai mult, la nivelul comunei Cumpăna nu a existat nici suprafața agricolă necesară soluționării cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, ceea ce a condus la aplicarea unui procent de reducere de 14%, iar față de această situație, titlul de proprietate eliberat în favoarea pârâtei este lovit de nulitate absolută.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâtă a fost respins ca nefondat de Tribunalul Constanța prin decizia civilă nr.3108/23.11.1999 în considerentele căreia s-a reținut că din interpretarea literală a art.20 din Legea nr.18/1991 rezultă că una dintre condițiile de legalitate a constituirii dreptului de proprietate pentru alte persoane decât foștii proprietari cărora li s-au preluat abuziv terenurile, era aceea ca în localitatea respectivă să existe un excedent de suprafață agricolă - care potrivit art.22 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.18/1991 (în vigoare la data emiterii titlului de proprietate în litigiu) se stabilea numai după determinarea suprafețelor necesare reconstituirii dreptului de proprietate.
A mai avut în vedere instanța că potrivit adresei nr.1350/24.05.1999 a Ministerului Agriculturii și Alimentației în localitatea Cumpăna nu a existat excedent de teren arabil, ba dimpotrivă, s-a aplicat un procent de reducere de 14% și că cedarea unor suprafețe agricole de către IAS, și C doar în scopul constituirii dreptului de proprietate pentru salariații proprii ai acestor unități nu poate fi reținută pentru că, potrivit legii, prioritară este reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea celor cărora le-au fost preluate abuziv terenurile, celorlalte persoane putându-li-se atribui anumite suprafețe doar când exista excedent de teren agricol la nivelul localității.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta și a invocat următoarele:
- anularea titlului de proprietate pe motivul inexistenței excedentului de teren agricol este eronată pentru că acest motiv nu prezintă relevanță în privința anexei nr.12, care a fost constituită din proprietatea privată a localității și din alte surse decât patrimoniul CAP, singurul căruia i se putea aplica o cotă de reducere.
- în anul 2003 la nivelul localității Cumpăna a existat excedent de teren, iar această împrejurare a fost reținută prin decizia civilă nr.772/2003 a Tribunalului Constanța, irevocabilă prin decizia civilă nr.1141/2003 a Curții de APEL CONSTANȚA, hotărâri care s-au întemeiat pe un raport de expertiză topografică efectuat de expert, care a stabilit că terenul arabil aflat în evidența CAP era de 1970 ha, nu de 1930 ha, și că numărul cererilor de reconstituire nu poate fi determinat cu exactitate; pe de altă parte, suprafața cedată de IAS, C și a acoperit suprafața corespunzătoare anexelor 12a și 12b și justifică existența excedentului de teren pentru că anexele totalizează 128,5 ha, iar suprafața cedată este de 129,5 ha. Prin urmare, constituirea dreptului de proprietate ar fi fost nelegală doar dacă s-ar fi atribuit de teren din patrimoniul CAP.
- existența excedentului de teren la nivelul localității este consacrată și prin sentința civilă pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 3349/2007, care reține efectuarea de către comuna Cumpăna a unor înstrăinări de terenuri prin licitație.
- adresa nr.1350/1999 a Oficiului de cadastru agricol C nu face referire la procesul verbal din 06.07.1991, încheiat între A și Comuna Cumpăna, prin care s-a cesionat suprafața de 979,5 ha teren arabil.
- cererea de chemare în judecată este semnată de primar în numele comisiei locale de fond funciar, nu în nume propriu, ori potrivit art.III alin.2 din Legea nr.169/1997, calitatea procesuală activă aparține primarului.
- acțiunea este întemeiată pe dispoziții legale ulterioare datei la care a fost emis titlul atacat în cauză, care nu pot retroactiva, pentru că Legea nr.18/1991 nu prevedea sancțiunea nulității unui asemenea titlu chiar și în ipoteza existenței deficitului de teren.
- Ordinul Prefectului nr.242/1997 nu a fost comunicat pârâtei - ceea ce îl face inopozabil acesteia - și nu este contrasemnat de conducătorul organului de specialitate.
Intimata a depus la dosar adresa nr. 11532/03.12.2008 a Consiliului Local Cumpăna din care rezultă că acesta nu a avut la dispoziție teren din cauza construirii Dunăre-Marea Neagră și că suprafețelor reconstituite conform Legii nr.18/1991 le-a fost aplicată o cotă de reducere de 14%.
Analizând legalitatea hotărârii atacate în raport cu criticile formulate instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.303 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar prevederile art.3021alin. 1 lit. c din același cod dispun că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Rezultă din aceste prevederi legale că declararea căii de atac trebuie să fie însoțită și de o corespunzătoare motivare a ei, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii atacate.
Prin urmare, un recurs nu poate fi socotit motivat decât atunci când motivele sale se află în legătură cu hotărârea atacată, constituindu-se într-o critică totală sau parțială a acesteia și tinzând la a proba nelegalitatea ei.
În considerarea acestor exigențe ale legii se constată, în cauza de față, că aspectele invocate în considerentele cererii de recurs vizează - în cea mai mare parte - aspecte străine deciziei recurate, inapte să valoreze critică a acesteia, referitoare la situații de fapt ulterioare litigiului, la probe extrajudiciare și la hotărâri judecătorești prin care s-au soluționat raporturi juridice în care părțile cauzei nu sunt implicate, deci aspecte care, în absența legăturii impusă de lege între motivele invocate și hotărârea atacată, conduc la concluzia netemeiniciei căii de atac.
Aceeași concluzie se impune, de altfel, și în ipoteza examinării susținerilor recurentei, care sunt în mod evident nefondate deoarece:
Pentru ca familia pârâtei să beneficieze de dispozițiile art. 20 din Legea fondului funciar, referitoare la atribuirea în proprietate a unei suprafețe de până la 10 ha, era necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv ca în comuna Cumpăna să existe excedent de suprafață agricolă și deficit de forță de muncă în agricultură, ori aceste cerințe nu au fost îndeplinite în speță pentru că suprafața agricolă a localității s-a diminuat ca urmare a lucrărilor Dunăre Marea Neagră, iar potrivit relațiilor comunicate de oficiul de cadastru inclusiv în anul 2008, s-a aplicat o cotă de reducere de 14% tuturor suprafețelor reconstituite în favoarea celor deposedați abuziv.
Nu poate fi primită nici apărarea referitoare la lipsa de relevanță a situației existente la nivelul fostului CAP Cumpăna - întemeiată pe susținerea conform căreia suprafața constituită în favoarea pârâtei face parte din cea cesionată de, IAS și C în scopul aplicării art.20 din Legea nr.18/1991 în favoarea salariaților proprii - pentru că textul de lege menționat prevedea că atribuirea în proprietate se făcea din terenurile reglementate de art.17 alin.2 din același act normativ (art.18 la data introducerii acțiunii), respectiv din "terenurile cooperativei agricole de producție care nu sunt atribuite conform art. 13-16, precum și terenurile extravilane proprietatea statului aflate în folosința cooperativei", deci din suprafețele aflate în patrimoniul cooperativei care este cert că nu existau în excedent la nivelul comunei Cumpăna ba, dimpotrivă, li s-a aplicat o cotă de reducere 14%.
În raport de textele de lege menționate nu prezintă importanță - în aprecierea îndeplinirii condițiilor stabilite de art.20 din Legea nr.18/1991 - întinderea suprafețelor cesionate Primăriei comunei Cumpăna de diferite alte unități agricole deoarece ele se includ în categoria terenurilor reglementate de art.17 alin.1, aflate la dispoziția comisiei locale de fond funciar, din care sunt satisfăcute cu prioritate cererile de reconstituire a dreptului de proprietate.
Nici constatările făcute prin diferite probe extrajudiciare sau prin alte hotărâri judecătorești care au rezolvat litigii similare nu pot fi luate în considerare în aprecierea respectării condițiilor impuse de art.20 din Legea nr.18/1991 la momentul eliberării titlului de proprietate contestat în cauză câtă vreme din probele dosarului rezultă că suprafața de teren pentru care s-a cerut reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991 la nivelul comunei Cumpăna este superioară celei existentă în fapt, care include și terenurile preluate de la IAS și
Rezultă că instanțele în mod corect au apreciat că titlul de proprietate emis în favoarea pârâtei în temeiul art.20 din Legea nr.18/1991 este lovit de nulitate absolută conform art.III alin.1 lit.e din Legea nr.169/1997, iar aplicarea sancțiunii nu echivalează cu o retroactivare a acestor prevederi legale. Aceasta deoarece potrivit textului de lege menționat se desființează actele emise în favoarea persoanelor fizice care, potrivit legii, nu erau îndreptățite la constituire sau reconstituire la data întocmirii lor, ori în cauză nulitatea a intervenit ca urmare a nerespectării condițiilor impuse de norma legală aplicabilă la momentul emiterii titlului contestat - care impunea existența unui excedent de teren agricol la nivelul localității - deci cauza de nulitate a fost contemporană momentului încheierii actului pentru că nici la acea dată pârâta nu era îndreptățită la constituirea dreptului conform art.20 din Legea nr.18/1991.
Nefondată este și critica referitoare la promovarea acțiunii de către o persoană lipsită de calitate procesuală activă deoarece prevederile art.III alin.2 din Legea nr.169/1997 - care dispun că nulitatea actelor de constituire ori reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, "poate fi invocată de primar, prefect, procuror sau alte persoane care justifică un interes legitim" - nu stabilesc limitativ persoanele care pot invoca nulitatea titlurilor nelegal emise, ci îi enumeră pe cei în cazul cărora existența interesului de a acționa în justiție este prezumată de lege; pe de altă parte, art. 442din Legea nr.18/1991 prevede că și comisia locală de fond funciar are calitate procesuală activă în litigiile de fond funciar, fiind reprezentată legal de primar, ori în cauză acțiunea a fost promovată de Comisia Locală de fond funciar a comunei Cumpăna, reprezentată legal de Primar.
de formă sau de fond ale Ordinului Prefectului județului C nr.242/1997 nu pot face obiect al analizei instanței în prezentul ciclu procesual pentru că nu au fost invocate nici la instanța de fond și nici în apel, iar examinarea lor direct în recurs ar reprezenta o încălcare a principiul dublului grad de jurisdicție și ar conduce la situația ca această susținere să fie analizată pentru prima oară de instanța investită cu calea extraordinară de atac.
Pentru considerentele expuse și în temeiul art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art.274 alin.1 din același cod, recurenta va fi obligată la 357 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta pârâtă, cu domiciliul procesual ales la avocat, în C,-, -.1, împotriva deciziei civile nr. 3108, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 23 noiembrie 1999, în dosarul nr. 8495/1999, în contradictoriu cu intimata reclamantă COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CUMPĂNA, cu sediul în localitatea Cumpăna, județul C, având ca obiect Legea nr. 18/1991.
Obligă recurenta la 357 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, Grefier,
- - - - - -
- -
Red.hot.jud.fond;
Red.dec.jud.apel:
Red.dec.jud.rec./25.02.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Irina Bondoc, Vanghelița Tase
