Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 59/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 59/
Ședința publică din 06 februarie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 3: Irina Bondoc
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenții pârâți, domiciliată în C,-, domiciliat în C,-, -.24, domiciliat în C,-, -.24, cu domiciliul în localitatea Poarta Albă, județul C, domiciliat în localitatea Cumpăna, județul C, domiciliată în C,- și ROMÂN, domiciliată în B, sector 1,-,.4,.2,.19, împotriva deciziei civile nr. 133 din 17.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în localitatea,-, județul C și cu intimații pârâți G, domiciliat în localitatea,-, județul C, domiciliat în localitatea,-, județul C, domiciliată în localitatea,-, județul C, COMUNA PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL, ambii cu sediile în localitatea, județul C, având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 26 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da posibilitatea apărătorului recurenților pârâți să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 02 februarie 2009. La data de 02 februarie 2009, Curtea a apreciat că se impune amânarea pronunțării pentru data de 06 februarie 2009, având în vedere că un membru al completului de judecată, respectiv doamna judecător, la acea dată, s-a aflat în concediu medical. La data de 06 februarie 2009, Curtea a soluționat astfel:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 12531/23.10.07 Judecătoria Constanțaa respins excepția inadmisibilității completării acțiunii cu cererea de constatare a uzucapiunii ca neîntemeiată, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, -, și Român în cererea de constatare a uzucapiunii, cât și în raport de întreaga acțiune ca neîntemeiată, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților G și ca neîntemeiată, a respins ca neîntemeiate cererile de anulare a actelor de împroprietărire a pârâților G și, de evacuare a acestora și de obligare a lor la demolarea construcțiilor edificate de ei, formulate de pârâta în contradictoriu cu G, Consiliul Local și Comuna prin Primar și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, -, -, și Român, după cum urmează:
- a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, decedat la data de 1.07.1974, se compune din cota de 3/8 din imobilul situat în comuna,-, jud. C, compus din teren în suprafață de 2400 mp și construcție;
- a constatat că au avut calitatea de moștenitori ai lui numiții, soție supraviețuitoare, căreia i-a revenit cota de din moștenire, adică 3/32 din imobil, și, în calitate de fiică, acesteia revenindu-i cota de din moștenire, adică 9/32 din imobil;
- a constatat că a dobândit cota de 3/8 din imobil ca bun comun în timpul căsătoriei cu, având în total cota de 15/32 din imobil;
- a constatat că a dobândit prin moștenire testamentară cota de 15/32 din imobil de la, decedată la data de 24.03.2001;
- a constatat că și au avut fiecare câte o cotă de 1/8 din imobil;
- a constatat că și au câte o cotă de 1/16 din imobil, dobândite prin moștenire de la;
- a constatat că, cu domiciliul în comuna Cumpăna, jud. C, cu ultimul domiciliu în C, bd. - nr. 37, - 4, scara A, etaj 6,. 27, Român și au dobândit fiecare câte o cotă de 1/32 din imobil, prin moștenire de la, decedată la data de 28.01.1997;
- a constatat că - și - au dobândit câte o cotă de 1/64 din imobil, prin moștenire de la, cu ultimul domiciliu în C, bd. - nr. 37, - 4, scara A, etaj 6,. 27, decedat la data de 30.12.1993;
Prin aceeași sentință, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de constatare a uzucapiunii formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, Român, - și - și s-a constatat că face parte din masa partajabilă imobilul situat în comuna,-, jud. C, compus din teren în suprafață de 2400 mp și construcție, în valoare de 186.685 lei.
S-a dispus ieșirea din indiviziune asupra acestui imobil, conform raportului de expertiză tehnică imobiliară întocmit de către expert, astfel:
- a fost atribuit reclamantei lotul A, compus din teren în suprafață de 1151,80 mp și o parte din construcție, în valoare totală de 87.510 lei;
- a fost atribuit pârâtei lotul B, compus din teren în suprafață de 600 mp și cealaltă parte din construcție, în valoare de 52.505 lei;
- a fost atribuit pârâților, -, și Român lotul C, compus din teren în suprafață de 648,20 mp, în valoare de 46.670 lei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1,41 lei și pârâților, -, și Român suma de 1,25 lei, reprezentând sultă și s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
În considerente, instanța a reținut că, potrivit încheierii de admitere în principiu (parțiale) din 30.10.2001 a Judecătoriei Constanța, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 752/C/9.07.2003 a Curții de APEL CONSTANȚA, masa succesorală rămasă de pe urma lui constă în cota de 3/8 din imobilul situat în comuna,-, jud. C, compus din teren și construcție. Potrivit considerentelor din antepenultimul paragraf, care se impun cu putere de lucru judecat întrucât explică dispozitivul, terenul este în suprafață de 2400 mp.
Acest obiect al acțiunii a fost confirmat de părți prin concluzii orale după redeschiderea judecății în primă instanță.
Astfel, imobilul apărea în acte ca având 3200 mp, însă ca urmare a împroprietăririlor lui G și a ajuns în prezent să fie redus la 2400 mp.
Terenul inițial de 3200 mp al lui a revenit soției (soacra reclamantei inițiale ) în cotă de, deci 800 mp, și copiilor, și, în cote de 1/6 din, deci de 1/8 pentru fiecare, adică 400 mp.
, și au vândut cotele lor succesorale lui și, aceștia având astfel în total 1/4 + 4. 1/8 = 3/4 din teren.
Aplicând această cotă la suprafața inițială a terenului de 3200 mp, rezultă că și au avut suprafața indiviză de 2400 mp, adică de din teren. De aici a rezultat concluzia eronată a expertului de la prima judecată a cauzei în sensul că, dacă întregul teren are 2400 mp și și au avut 2400 mp, nu există teren disponibil pentru tulpinile rămase de pe urma lui și.
Totuși, și nu au avut 2400 mp, ci 2400 mp indiviz raportat la totalul de atunci de 3200 mp, adică aveau din întregul teren, care acum are 2400 mp, dar care la data vânzării drepturilor succesorale (8.07.1957) avea 3200 mp, diminuarea făcându-se în paguba tuturor coproprietarilor.
Prima instanță a considerat că astfel se asigură interpretarea deciziei Curții de APEL CONSTANȚA asupra încuviințării în principiu (parțiale) a acțiunii de partaj, în considerentele căreia se arată că a avut din din terenul de 2400 mp și din construcție, prin urmare cotele părților se exprimă atât asupra terenului, cât și asupra construcțiilor.
Cum însă obiectul acțiunii nu îl reprezintă numai dezbaterea succesiunii lui, ci partajul întregului imobil, instanța a procedat la identificarea atât a titularilor cotei de 5/8 care nu a aparținut lui, cât și a moștenitorilor lui.
Calitatea de moștenitori ai lui, decedat la 1.07.1974, a aparținut soției supraviețuitoare, căreia i-a revenit cota de și fiicei, căreia i-a revenit cota de .
Aplicând aceste cote asupra masei succesorale, adică asupra cotei de 3/8 din imobil, lui i-a revenit cota de 3/32 și lui i-a revenit cota de 9/32.
În al doilea rând, avea cota de 3/8 din imobil întrucât era căsătorită cu la data cumpărării drepturilor succesorale și a dobândit-o ca bun comun.
a cumulat cota de 3/8 provenind din bunul comun cu cota de 3/32 bun succesoral, având 15/32 din imobil.
Prin testamentul autentificat sub nr. 146/17.01.2000 de BNP, a lăsat întreaga sa avere lui. Aceasta a dobândit calitatea de reclamantă în cauză ca urmare a decesului autoarei sale survenit la data de 24.03.2001, potrivit certificatului de moștenitor nr. 32/10.04.2001 eliberat de BNP, preluând și cota de 15/32 din imobil.
În al treilea rând, și, cele două surori ale lui care nu i-au vândut cotele lor succesorale de pe urma lui, aveau fiecare câte 1/8 din imobil.
Acestea fiind decedate, a avut ca moștenitori pe (din C), (din Cumpăna), și Român (fii). (din C) fiind decedat în 1993, avut ca moștenitori pe - și - (fii).Totodată, are ca moștenitori pe și pe (fiice).
Ca urmare, și au câte o cotă de 1/16 din imobil. (din Cumpăna), Român și au câte 1/32, iar - și - au câte 1/64.
Întrucât aceștia nu au dorit să iasă din indiviziune, la formarea loturilor instanța a avut în vedere cota lor totală de din imobil.
Cererile de anulare a actelor de împroprietărire a pârâților G și, de evacuare a acestora și de obligare a lor la demolarea construcțiilor edificate de ei, formulate de pârâta în contradictoriu cu G, Consiliul Local și Comuna prin Primar, au fost respinse ca neîntemeiate, datorită necesității aplicării de către prima instanță a dezlegărilor asupra problemei întinderii masei succesorale rămase de pe urma lui, date prin decizia civilă nr. 752/C/9.07.2003 a Curții de APEL CONSTANȚA, prin care s-a stabilit întinderea întregului teren la 2400 mp.
Cu privire la aceste cereri, întrucât reclamanta a solicitat respingerea lor ca inadmisibile abia prin concluziile scrise, instanța a considerat că nu este ținută să se pronunțe asupra excepției inadmisibilității, neinvocată în cursul judecății.
Pe de altă parte, s-a apreciat că cererea este admisibilă, dar neîntemeiată pe fondul ei, întrucât, pe lângă argumentul expus mai sus, actele respective sunt legale în virtutea actelor normative în vigoare la data emiterii lor (autorizația de construire nr. 968/25.07.1982, actul de dare cu plată nr. 173/22.05.1982, extrasul din procesul-verbal al adunării generale a CAP din 27.09.1974).Mai mult decât atât, Gap rezentat titlul de proprietate nr. 32166/392/11.07.1994 emis în procedura Legii nr.18/1991, a cărui anulare nu s-a cerut. În aceste condiții nu se justifică nici demolarea construcțiilor și nici evacuarea pârâților.
Datorită învestirii instanței cu aceste cereri în nulitate, evacuare, obligare la demolare, care privesc patrimoniul lui G și, a fost respinsă excepția lipsei calității lor procesuale pasive ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de constatare a uzucapiunii formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, Român, - și -, instanța a respins excepția inadmisibilității completării acțiunii cu cererea de constatare a uzucapiunii ca neîntemeiată. Chiar dacă ar fi fost formulată după prima zi de înfățișare, nu se poate trece peste legătura indisolubilă a cererii cu acțiunea de partaj, astfel că o eventuală soluție de disjungere (care vizează de fapt decăderea și nu strict inadmisibilitatea) ar duce la conexarea celor două dosare, ansamblu de operațiuni care nu servesc cu nimic părților și justiției în general. Însă în cauză, cererea a fost formulată înainte de prima zi de înfățișare, respectiv înainte de introducerea în cauză a moștenitorilor lui, decedat în 1993.
Excepția de inadmisibilitate a completării este însă neîntemeiată și pentru că o parte se poate adresa justiției în virtutea dreptului de acces la instanță, fie într-un dosar existent, fie pe cale separată, instanța având la dispoziție cel mult posibilitatea disjungerii, nu și a respingerii cererii ca inadmisibilă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, -, -, și Român în cererea de constatare a uzucapiunii a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât uzucapiunea privește cota acestora și tinde a opera în defavoarea lor.
Aceeași soluție a primit și cererea de constatare a uzucapiunii formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, Român, - și - pe fondul ei, instanța constatând că nu sunt întrunite condițiile uzucapiunii.
Astfel, martorul, audiat la prima judecată în fond a cauzei a făcut referire la înțelegere a lui cu cele două surori ale sale, și (autoarele pârâților), în virtutea căreia folosea întregul imobil. Această înțelegere asupra folosinței face ca că aibă calitatea de detentor precar asupra cotei celor două surori și implicit cu același titlu a stăpânit și, cu care era căsătorit din 1932, raportat la data înțelegerii precizată de martor, respectiv după decesul lui, adică după 1947.
Nu a reieșit din nici o probă intervertirea ulterioară a detenției precare în posesie de către sau de către, până la data formulării cererii de constatare a uzucapiunii, de la care termenul de 30 de ani nu s-a împlinit.
S-a reținut în sprijinul soluției de respingere a acestei cereri și faptul că a ascuns prin cererea inițială de partaj existența celor două tulpini, știind că există și alți moștenitori.
Câtă vreme rezultă din această soluție că pârâții menționați au calitate de moștenitori ai lui și deci de coproprietari asupra imobilului supus partajului, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, -, -, și Român privind întreaga acțiune ca neîntemeiată.
Prima instanță a constatat că face parte din masa partajabilă imobilul situat în comuna,-, jud. C, compus din teren în suprafață de 2400 mp și construcție, în valoare de 186.685 lei, astfel cum a fost evaluat prin expertiză.
În baza art. 728. civ. a dispus ieșirea din indiviziune conform expertizei, prin formare și atribuire de loturi.
La formarea loturilor, s-au avut în vedere cotele succesorale ale părților, respectiv 15/32 pentru, 9/32 pentru și 1/4 pentru, -, și Român ( - 1/16, - 1/16, - 1/32, Român - 1/32, - 1/32, - - 1/64, - - 1/64).
În baza art. 6739. proc. civ. în considerarea opțiunii părților și a posesiei acestora, instanța a atribuit reclamantei lotul A, compus din teren în suprafață de 1151,80 mp și o parte din construcție, în valoare totală de 87.510 lei, pârâtei lotul B, compus din teren în suprafață de 600 mp și cealaltă parte din construcție, în valoare de 52.505 lei, iar pârâților, -, și Român lotul C, compus din teren în suprafață de 648,20 mp, în valoare de 46.670 lei.
Pentru egalizarea valorică a loturilor, în baza art. 67310. proc. civ. a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1,41 lei și pârâților, -, și Român suma de 1,25 lei, cu titlu de sultă.
S-a apreciat că această modalitate de partaj respectă întinderea drepturilor succesorale ale părților, loturile fiind echilibrate valoric și asigurând o valoare de întrebuințare acceptabilă a loturilor.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel pârâții, -, -, și Român, precum și pârâta.
În motivarea apelului declarat de pârâții, -, -, și Român, s-a susținut incidența disp. art.297 alin.2 teza finală din Codul d e procedură civilă, respectiv anularea hotărârii atacate și judecarea în fond a pricinii de către instanța de apel, în scopul calculării corecte a cotelor-părți ideale și formării loturilor corespondente.
Astfel, prin decizia Curții de APEL CONSTANȚA nr.752/C/8.07.2003 s-a admis doar recursul apelanților de față și s-a stabilit că masa succesorală a defunctului este de din a celei rezultate din deschiderea succesiunii antecesorului -tatăl. S-a decis astfel, constatându-se că împreună cu soția au cumpărat prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2356/1957 cota de 2/8 a soției supraviețuitoare a defunctului, precum și cotele de 1/8 aparținând copiilor, și. În consecință, incluzând și cota succesorală a lui, dobânditorii au cumulat cota de 6/8 din construcții și terenul în suprafață de 3200 mp.
Celelalte cote de 2/8 au revenit în mod egal autoarelor apelanților, și, surorile lui.
Înainte de "amputarea" terenului de 3200 mp prin actele de dispoziție consecutive ale fostului CAP, în favoarea familiilor și, însumând 800 mp, și aveau în posesie 2400 mp. Actele de diminuare a suprafeței "lotului ajutător" au privit acești titulari ai posesiei, iar nu și celelalte persoane succesoare ale lui.
Prin urmare, există partida succesorală inițiatică de 3200 mp și cea a lui, de 2400 mp - 800 mp = 1600 mp. Constatându-se că cei 800 mp revin lui și, cu cotele de câte 1/8, drepturile succesorale ale reclamantei intimate și ale pârâtei se comprimă cu 1/3, adică proporția aritmetică de la 3200 mp la 2400 mp, din cea din urmă suprafață urmând a fi constituit și lotul de 800 mp al tuturor apelanților.
Ca urmare, cotele cuvenite părților ar fi: 10/24, 6/24, apelanții 8/24.
În motivarea apelului declarat de pârâta, s-a susținut în esență că familiile și au exercitat presiuni asupra reclamantei cu privire la acțiunea de față și că aceasta nu ar fi întocmit în realitate nici un testament pentru. Cu privire la și, a arătat că acestea au primit sume de bani de la tatăl lor pentru a-și face un rost, existând și act de împărțeală pe care moștenitorii lor nu vor să-l prezinte instanței de judecată.
Soluționând apelul, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr. 133 din 17 martie 2008.
În baza acestei decizii, a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva sentinței civile nr. 12531 din 23 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr-.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanții pârâți, -, Român și de pârâta - împotriva aceleiași sentințe, în contradictoriu cu intimata reclamantă și cu intimații pârâți G, Comuna prin Primar și Consiliul Local, județul
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că prin încheierea din 30 octombrie 2001, pronunțată de Judecătoria Constanțas -a contestat masa succesorală rămasă de pe urma defunctului care se compune din cota de 1/2 din imobilul compus din construcție și suprafața de 2.400, moștenitorii rămași de pe urma defunctului și cotele ce se revin acestora.
Această încheiere a fost menținută prin decizia Tribunalului Constanța nr. 1370 din 12 noiembrie 2002.
În urma recursului declarat împotriva acestei decizii, Curtea de APEL CONSTANȚA, prin decizia nr. 752/C din 09 iulie 2003, a modificat în parte decizia recurată și a schimbat în parte încheierea, în sensul că masa succesorală este de 1/2 din 3/4 din imobil, adică 5/4 - compus din construcție și teren în suprafață de 2.400, situat în comuna, județul
Diferența până la 3.200 aparținea numiților și, dar aceasta în contextul existenței în teren a întregii suprafețe de 3.200 ce a aparținut autorului.
În urma atribuirii suprafeței de 800 către familiile și de către fostul s-a diminuat suprafața de teren a defunctului de la 3.200 la 2.400, suprafață de este inclusă în masa de partaj.
Nu se poate reține că această diminuare a operat în privința cotelor succesorale.
Pentru suprafața de 800 ce a fost atribuită, persoanele mai sus menționate, cei în drept aveau posibilitatea ca, în baza Legii nr. 18/1991, să solicite atribuirea de teren în compensare sau acordarea de despăgubiri bănești în situația când nu este teren disponibil.
Privitor la apelul declarat de pârâta, în mod corect instanța de apel a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 20 alin.1 din Legea nr. 147/1997, ca urmare a netimbrării apelului cu suma stabilită de către instanță.
În termen legal, împotriva deciziei nr. 133 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, au declarat recurs recurenții, -, Român.
Motivează recursul, arătând că instanța de apel a dat o interpretare străină sensului real al deciziei irevocabile prin care Curtea de Apel s-a pronunțat asupra încheierii de admitere în principiu a cererii de partaj, încălcând autoritatea de lucru judecat, pe elementele esențiale ale încheierii: masa de împărțit, confirmarea calității de proprietar și cota parte ideală cuvenită.
Interpretarea dată de instanța de apel determină incidența art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct.5 Cod procedură civilă, care impun casarea deciziei recurate.
Decizia recurată admite fără temei legal, diminuarea suprafeței de împărțit de la 3.200 la 2.400, diminuare care nu le este opozabilă moștenitorilor.
În această situație, dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991nu pot fi extinse asupra tuturor autorilor cererilor de reconstituire a dreptului funciar, ci doar asupra acestora, îndreptățiți la reconstituire.
Pentru cele menționate mai sus, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru admiterea probei cu expertiză imobiliară.
Analizând decizia recurată, în baza motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefundat, pentru următoarele:
Reclamanții, în contradictoriu cu pârâții din cauza de față, au investit Judecătoria Constanța cu o acțiune - ieșire din indiviziune asupra masei succesorale rămase de pe urma defunctului.
La data de 30 octombrie 2001, Judecătoria Constanțaa pronunțat încheierea de admitere în principiu prin care a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din 1/2 din imobilul compus din casă de locuit în suprafață de 2.400 situat în comuna.
De asemenea, s-au constatat moștenitorii legali rămași de pe urma defunctului și cotele egale ce se cuvin acestora.
Împotriva acestei încheieri s-a declarat apel - apel care a fost respins prin decizia nr. 1370 din 12 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Constanța, decizie care a fost recurată.
Prin decizia Curții de APEL CONSTANȚA nr. 752/C din aprilie 2003, a fost modificată în parte decizia recurată și schimbată în parte încheierea de admitere în principiu, în sensul că masa succesorală este de 1/2 din 3/4 din imobil, compus din construcție și teren.
Încheierea de admitere în principiu, cu privire la masa succesorală, moștenitori și cotele ce se cuvin acestora, a intrat în puterea lucrului judecat - și instanța de fond a procedat ca atare, dispunând ieșirea din indiviziune prin hotărârea pronunțată, hotărâre care a rămas definitivă prin decizia recurată, prin care s-a respins ca nefondat apelul.
Criticile aduse deciziei recurate de către reclamanți sunt nefondate.
1.Motivarea acestora că se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiză imobiliară este nefondată, întrucât reclamanții care o solicitaseră în apel, au renunțat la această probă pentru lipsa disponibilităților bănești, probă care nu este utilă cauzei în raport cu probele existente la dosar.
2.S-a solicitat instanței de recurs să dea o interpretare corectă deciziei civile nr. 752/C/2003, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA. O decizie nu se interpretează, ci se aplică, astfel încât masa de partaj se compune din 1/2 din 3/4 dintr-un imobil compus din construcție și teren în suprafață de 2.400 asupra căruia s-a dispus ieșirea din indiviziune.
În recurs, nu se poate pune în discuția părților o altă întindere a masei succesorale, masă care a fost deja stabilită.
3.De asemenea, nefondată este reținerea recurentei că diminuarea suprafeței inițiale de teren, de 800, atribuită familiei și ca specialiști agricoli trebuia imputată tuturor coproprietarilor.
Art. 24 alin.1 din Legea nr. 18/1991, prevede că terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție potrivit legii, cooperatiștilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile luate în orice mod de la foștii proprietari.
proprietari, potrivit art. 24(2) din aceeași lege, vor fi compensați cu suprafață de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan, acceptată de ei, iar dacă nu mai există teren, se vor acorda despăgubiri.
Urmare a dispozițiilor legale mai sus menționate, recurenții aveau posibilitatea ca, în termenul prevăzut de lege, să solicite atribuirea de teren în compensare, lucru pe care nu l-au făcut, nu să impute coproprietarilor această reducere a suprafeței terenului.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții, -, Român, împotriva deciziei civile nr. 133 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenții pârâți, domiciliată în C,-, domiciliat în C,-, -.24, domiciliat în C,-, -.24, cu domiciliul în localitatea Poarta Albă, județul C, domiciliat în localitatea Cumpăna, județul C, domiciliată în C,- și ROMÂN, domiciliată în B, sector 1,-,.4,.2,.19, împotriva deciziei civile nr. 133 din 17.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în localitatea,-, județul C și cu intimații pârâți G, domiciliat în localitatea,-, județul C, domiciliat în localitatea,-, județul C, domiciliată în localitatea,-, județul C, COMUNA PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL, ambii cu sediile în localitatea, județul C, având ca obiect partaj judiciar.
Obligă recurenții către intimata la 500 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 februarie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR - - Pentru judecător - -, aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte de instanță, |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond:
Red.hot.jud.apel:
Red.hot.jud.recurs: /19.03.2009
gref.AB/2 ex./31.03.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon, Irina Bondoc
