Anulare act. Decizia 591/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 591
Ședința publică de la 04 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț președinte instanță
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul și intervenienții, împotriva deciziei civile nr. 608 din 25 august 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, - și intervenienții, CONSILIUL LOCAL C, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentând recurentul reclamant, și avocat, reprezentând intimații pârâți -, lipsind recurenții intervenienți, și intimații intervenienți, CONSILIUL LOCAL C, .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: a fost depusă întâmpinare formulată de intimații pârâți, iar avocat, pentru recurentul reclamant, a solicitat lăsarea cauzei la a doua strigare.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a solicitat amânarea cauzei, pentru observarea întâmpinării, ce i-a fost comunicată la acest termen.
Avocat, pentru intimații pârâți, a lăsat la aprecierea instanței cererea de amânare.
Curtea a respins cererea de amânare formulată de apărătorul recurentului reclamant, ca neîntemeiată, întrucât prin întâmpinare nu sunt invocate excepții sau apărări noi, ci sunt reiterate susținerile din calea de atac anterioară iar acordarea unui termen de judecată ar duce la prelungirea nejustificată a cursului judecății.
Considerând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, criticând decizia atacată pentru nelegalitate.
Un prim motiv constă în faptul că hotărârea cuprinde motive contradictorii și s-a făcut o greșită aplicare a materialului probator. Nulitatea contractelor s-a solicitat în baza unei sentințe, instanța având obligația să analize acest fapt. S-a reținut că sentințele civile nr. 1686/2001 și nr. 2183/2001 ar fi intrat în putere de lucru judecat, deși reclamantul nu a fost parte în aceste litigii, iar Consiliul Local C nu avea calitate de proprietar al respectivelor imobile.
Al doilea motiv privește aplicarea greșită a legii. Astfel s-a reținut că recurenții nu ar justifica nici un drept, însă din dispozitivul și considerentele 1619/1994 se confirmă tuturor moștenitorilor un drept de proprietate. La determinarea situației de fapt, dacă sunt avute în vedere toate actele, cele două contracte de vânzare-cumpărare au fost fondate pe acte juridice ce nu conferă un drept de proprietate vânzătorilor.
În raport de aceste motive a pus concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei atacate și menținerea sentinței civile, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimații pârâți, a arătat că ceea ce s-a vândut era un drept obținut prin contract încheiat cu moștenitorii lui. A arătat că a cumpărat imobilul situat în C, compus din teren și construcții, două din apartamente donându-le apoi fiicelor sale. Restul imobilului, mai puțin terenul, a trecut în proprietatea statului.
A mai arătat că acțiunile de dobândire a terenului s-au lovit de refuz, iar la îndemâna reclamantului și intervenienților este partajul succesoral, întrucât părțile sunt coproprietari pe cote părți.
A solicitat respingerea recursului, având în vedere că acțiunea în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare este inadmsibilă, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă formulată la 14.11.2003 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, pentru a se constata nulitatea absolută parțială a contractelor de vânzare cumpărare nr. 389/06.12.1994 încheiat de și, pentru 450mp, nr. 1268/08,08,2002 încheiat de și același pârât pentru cota de din suprafața de 900mp, nr. 2249/09.06.2003 încheiat de și pârât pentru suprafața de 69,24mp, terenuri situate in C Bd. - nr. 26.A solicitat cheltuieli de judecată.
În fapt, a susținut că bunicul reclamantului, a cumpărat in anul 1932 imobilul situat în C-, compus din construcții și teren, imobil preluat de stat, în anul 1956, pentru neplata impozitelor către stat. prin SC 1882/1956 a Tribunalului Popular Raion C, cu excepția a 2 apartamente aparținând lui și, descendentele autorului,
A mai susținut că, deși prin sentința civilă nr. 1619/1994 a Judecătoriei Băilești, rămasă definitivă, moștenitorilor autorului li se restituie numai imobilul casa nu și teren, cele 2 descendente fără știrea celorlalți moștenitori au înstrăinat terenul aferent construcțiilor. De asemenea, prin sentința civilă pronunțată în dosar 174/1999, s-a efectuat partajul construcțiilor, fără teren.
Instanța a pus în discuție și pârâtul a fost de acord cu introducerea in cauza a lui -, parte în contractele de vânzare cumpărare a căror anulare se cere.
La termenul din 29 iunie 2005 s-a dispus conexarea dosarului de față cu dosarul 1720/2002, iar la 20.02.2008 s-a dispus disjungerea celor două dosare, suspendarea judecății dosarului 1720/2002 în temeiul art. 244 Deși obiectul acțiunii care face obiectul dosarului a rămas constatarea nulității celor trei contracte de vânzare cumpărare, instanța a menținut ca părți în cauză persoanele chemate în judecată în dosarul 1720/2002 și anume, Conssiliul Local
Prin sentința civilă nr.674 din 8 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Calafat, fost admisă excepția privind lipsa de interes în constatarea nulității parțiale absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat la nr 2249/09.06.2003 de BNP C și s-a respins ca inadmisibil acest capăt de cerere.
A fost admisă în parte acțiunea, s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 389/06.12.1994 încheiat de și pentru suprafața de 450mp intravilan, teren situat în C Bd. - nr. 26.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1268/08.08.2002, încheiat între și cu privire la cota de din 900 mp intravilan C, Bd. - nr 26.
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară în sensul revenirii celor două suprafețe de câte 450 mp în patrimoniul autorului având ca descendenți direcți pe, și, decedați, având ca moștenitori pe reclamant și intervenienți (excepție ).
Pentru se pronunța astfel, instanța reținut că autorul, decedat la 19 octombrie 1959 și având ca descendenți din căsătoria cu prima soție pe, și, iar din a doua căsătorie cu pe, a cumpărat la 16 mai 1932 imobilul situat în C cuprins intre bd - -, în prezent T - la, la, CCH. la și str AI- la În actul depus la filele 13-14 dosar nu se menționează suprafața de teren iar vânzarea a privit și construcțiile de pe teren.
Din acest imobil, autorul a donat fiicei sale, prin înscrisul intitulat,act dotal, transcris la nr. 4218/01 noiembrie 1940 un apartament compus din prăvălie jos, 4 camere de locuit la etaj. Întrucât autorul nu a plătit impozitul către stat, așa cum rezultă din SC nr. 1882/20 septembrie 1956 pronunțată în dosar 2943/1956 de Tribunalul Popular Raion a fost admisă în parte cererea de vânzare imobiliară a Secției financiare Raion C și s-a încuviințat vânzarea construcției, fiind exceptate de la vânzare apartamentul donat în anul 1940 lui și cel deținut de și compus din camera prăvălie, pivnița, camera de locuit la parter si 3 camere la etaj. In considerentele hotărârii se face mențiunea ca în anul 1941, același autor a donat o parte din construcție celei de-a două fiice,.
și au înstrăinat terenul de 900 mp reprezentând parte din suprafața aferentă imobilului prevalându-se de sentința civilă nr. 10/1974 a Tribunalului Dolj, care a admis în parte acțiunea de partaj succesoral, consfințind tranzacția părților. Instanța a admis cererea de raport a celor 2 donații făcute descendentelor, cărora le-au revenit în lot apartamentele ce făcuseră obiectul donației. Cele două descendente au considerat greșit că sunt și proprietarele suprafeței de 900. teren aferent construcțiilor.
Prin SC nr. 1619/07 aprilie 1994, dosar 4436/1991, Judecătoria Băileștia admis acțiunea în revendicare imobiliară formulată de, soția supraviețuitoare a lui, si, descendentele autorului împotriva pârâților RA C și D, au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantelor partea din imobilul situat în T - nr 26 cu excepția celor 2 apartamente care constituiau proprietatea lui și. Instanța a apreciat că s-a dispus și restituirea terenului, față de modul în care s-au prevăzut vecinii imobilului, aceeași vecini fiind indicați în actul de vânzare cumpărare din 1932.
Prin contractul autentificat la nr. 389/06,12,1994 de C, descendenta, având ca moștenitoare pe, a înstrăinat pârâtului, căsătorit cu -, construcțiile ce au constituit obiectul actului dotal din 01 noiembrie 1940 consfințite și prin hotărârea 10/197 dar și,terenul aferent în suprafața de 450 mp.
a înstrăinat apartamentul obținut prin donație în 1941 fiicei sale prin actul de donație autentificat la nr 26/1972 iar aceasta din urmă a înstrăinat sifonăria atribuită prin partaj aceluiași. Pe lângă aceasta sifonărie a fost înstrăinată și cota de din terenul de 900 mp cu vecinii menționați în actul din 1932 cu motivarea ca terenul este proprietatea mamei sale în baza sentinței 10/1974.
Instanța a apreciat că vânzarea terenurilor s-a întemeiat pe o cauza falsă, descendentele si nu erau proprietarele terenului, nu puteau înstrăina acest imobil pârâtului, ca atare s-a impus constatarea nulității absolute parțiale a contractelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și --, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeincie.
În motivele de apel se arată că instanța reținut în mod greșit starea de fapt ce rezultat din probele administrate, făcut o greșită interpretare a legii, a acordat mai mult decât s-a cerut, reclamantul solicitând numai constatarea nulității absolute, nu și repunerea în situația anterioară.
S-a arătat că dispoz.art.948 alin.3 Codul Civil și art. 1311 cod civil nu pot fi aplicate, întrucât nu au legătură cu cauza.
Prin decizia civilă nr. 608 din 25 noiembrie 2008 Tribunalului Doljs -a admis apelul, s- schimbat sentința și s-a respins acțiunea.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că obiectul contractelor de vânzare-cumpărare l-a constituit imobilul situat în- compus din teren în suprafață de 900. și construcții, contractele având la baza încheierii certificate de moștenitor și sentințe civile de partaj.
S- considerat că instanța de fond a făcut o greșită analiză materialului probator, întemeindu-și soluția în special pe sentința civilă nr.10/1974 și pe actul dotal din 9 noiembrie 1940, fără a avea în vedere motivul de nulitate invocat în cererea de chemare în judecată și sentințele pronunțate în cauză, respectiv sentințele civile nr. 1686/24 septembrie 2001 și nr.2183/2001 ale Judecătoriei Calafat, care sunt intrate în puterea lucrului judecat și care se bucură de prezumția absolută că reflectă adevărul, chiar dacă reclamantul nu a fost parte în aceste litigii.
S-a arătat că reclamantul nu justifică dreptul de proprietate asupra imobilelor ce au fost preluate de către stat de la autor, învederând chiar în cererea de chemare în judecată că procedura Legii nr.10/2001 nu a fost finalizată prin emiterea unei decizii sau dispoziții care să-i recunoască dreptul de proprietate și calitatea de persoană îndreptățită la restituire.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, și, motivând că hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii cu natura pricinii, fiind incidente dispoz. art. 304 pct. 7
Recurenții au susținut că terenul în suprafață de 900. nu a fost în proprietatea vânzătorilor, așa cum rezultă și din sentința civilă 1619/1994, prin care terenul a fost restituit autoarei reclamanților. S-a arătat că sentința civilă 10/1974 nu constituie titlu de proprietate pentru teren.
Recurenții au invocat motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct.9, în sensul că greșit s-a reținut că reclamantul nu justifică un drept de proprietate asupra imobilelor preluate de stat, în condițiile în care prin sentința civilă 1619/1994 imobilul a fost revendicat de autoarea sa, iar reclamantul nu mai are interes în promovarea unei acțiuni în condițiile legii 10/2001.
Intimații pârâți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Nulitatea absolută este sancțiunea care se aplică actului juridic în situația în care la încheierea acestuia s-au încălcat dispoziții imperative ale legii, norme care ocrotesc un interes general.
Vânzarea lucrului altuia constituie, în principiu, o operațiune juridică valabilă, cu excepția cazului în care părțile contractante cunosc faptul că bunul ce constituie obiect al vânzării nu este proprietatea vânzătorului și urmăresc fraudarea drepturilor adevăratului proprietar. Nulitatea absolută se impune în baza principiului " frauda corupe totul", considerându-se că părțile urmăresc un scop ilicit, fiind incidente dispoz. art. 966-968 civ.
Atunci când nu se dovedește reaua credință cumpărătorului, adevăratul proprietar al bunului vândut nu poate cere nulitatea absolută a vânzării, ci poate promova o acțiune în revendicare, pentru compararea titlurilor și stabilirea celui care este mai bine caracterizat.
Când obiectul vânzării îl constituie un bun aflat în indiviziune iar vânzător este doar unul dintre coproprietari, vânzarea nu este nulă absolut, ci este încheiată sub condiție suspensivă, soarta contractului urmând a se definitiva la data efectuării partajului, în sensul că vânzarea rămâne valabilă dacă bunul cade în lotul coproprietarului vânzător și se desființează retroactiv dacă este luat în lot de un alt coproprietar.
În speță, reclamantul a invocat drept motiv de nulitate, pentru fiecare dintre contracte, vânzarea unui teren care nu aparținea vânzătorului, așadar regulile drept enunțate sunt aplicabile speței și au fost corect interpretate de tribunal.
Părțile au susținut teorii diferite cu privire la calitatea de proprietar al terenului în suprafață de 900. situat în C, str. - nr. 26. Reclamantul a pretins că acest teren, ce a constituit inițial proprietatea autorului, este proprietatea sa, fiind redobândit de autoarea sa prin sentința civilă 1619/1994 a Judecătoriei Băilești, în urma revendicării promovate împotriva reprezentanților statului. La rândul lor, pârâtele ce au avut calitatea de vânzătoare au pretins că terenul este proprietatea lor, așa cum s-a consemnat în sentința civilă 10/1974 prin care moștenitorii autorului au realizat partajul succesoral.
Susținerea reclamantului este fără temei, deoarece pronunțarea sentinței civile 1619/1994, prin care s-a admis acțiunea în revendicare promovată de, a avut ca efect întoarcerea imobilului precizat în dispozitivul sentinței din patrimoniul statului în patrimoniul autorului comun al reclamanților, urmând ca drepturile derivate din această stare juridică să fie recunoscute în persoana tuturor moștenitorilor, iar nu numai pentru moștenitorii care au promovat acțiunea în revendicare.
În atare condiții și având în vedere hotărârea judecătorească invocată de recurenți drept titlul lor, nu se poate constata nulitatea vânzării așa cum s-a solicitat de reclamant.
Nulitatea absolută a contractelor în condițiile art. 948 pct. 3 și 4 civ. nu poate fi reținută deoarece părțile contractante au avut în vedere sentința civilă 1686/2001 prin care s-a constatat dreptul de proprietate al numitelor și asupra terenului în suprafață de 900.( în litigiu), astfel că nu se poate reține că au acționat cu rea credință, intenționând să fraudeze drepturile unui terț.
Unul din efectele hotărârilor judecătorești este puterea lucrului judecat, reglementată prin art. 1200 pct. 4.civ. ca o prezumție legală, recunoscută și de Curtea Europeană a drepturilor omului, care a reținut în cauza Amurăriței împotriva României (cererea nr. 4351/02, hotărârea din 23 septembrie 2008), că statele semnatare ale Convenției trebuie să interzică redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeași problemă și că instanțele trebuie sa țină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, chiar și față de persoanele care nu au fost parte într-o anumită procedură, dar care au avut cunoștință despre existența procedurii judiciare respective.
Reclamantului i s-a adus la cunoștință sentința ale cărei constatări de fapt și de drept nu mai pot fi repuse în discuție, astfel că instanța trebuie să concluzioneze că la data contractării, cumpărătorul a avut credința că va contracta cu adevăratul proprietar.
Ca urmare, nu se mai poate analiza susținerea din recurs referitoare la lipsa calității de proprietar a Consiliului Local C, reclamantul fiind obligat să țină seama de efectele sentințelor menționate de tribunal ( 1686/2001 și 2183/2001).
Apreciind că nu există motive de nelegalitate a deciziei pronunțate în apel, în condițiile art. 304 c, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul și intervenienții, împotriva deciziei civile nr. 608 din 25 august 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, - și intervenienții, CONSILIUL LOCAL
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.GI
2ex/14.05.2009
Jud apel -,
Jud.fond -
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Costel Drăguț, Gabriela Ionescu
