Anulare act. Decizia 613/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 613
Ședința publică din data de 12 iunie 2008
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta, domiciliată în comuna, Cod poștal -, Județ împotriva deciziei civile nr.89 pronunțată la 17 martie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții și, ambii domiciliați în comuna, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 16 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă asistată de avocat din Baroul Prahova și intimatul-pârât, personal, lipsind intimatul-pârât .
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul, solicită citarea intimatului-pârât și prin publicitate, așa cum s-a făcut și la instanțele de fond și apel, având în vedere că acesta este plecat în Spania, iar citația a fost semnată de o cumnată.
Curtea, apreciază că procedura de citare cu intimatului-pârât este legal îndeplinită și respinge cererea privind citarea prin publicitate acestuia, având în vedere că nu s-a făcut dovada că locuiește în străinătate.
Avocat, având cuvântul, solicită acordarea unui nou termen de judecată întrucât a fost angajată de recurentă astăzi, 12.06.2008 și nu a avut timp să studieze actele dosarului și să pregătească apărarea.
Precizează că dacă recurenta nu se prezenta în instanță ar fi fost lipsă de procedură cu aceasta întrucât citația a fost semnată de intimatul-pârât .
Curtea, respinge cererea de amânare formulată de apărătorul recurentei și lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut la a doua strigare au răspuns recurenta-reclamantă asistată de avocat din Baroul Prahova și intimatul-pârât, personal, lipsind intimatul-pârât .
Avocat și intimatul-pârât, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că părțile nu mai au cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, arată că hotărârea recurată este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 7 pr.civilă, întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întreaga motivare a instanței de apel reducându-se la două fraze.
De asemenea, invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 pr.civilă, în sensul că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, iar hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii.
Mai arată că recurenta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de donație pentru lipsa consimțământului valabil exprimat la perfectarea acestui act, înțelegând să invoce eroarea obstacol distructivă de voință.
În cauză, se impune constatarea nulității absolute a contractului întrucât lipsește un element structural, consimțământul, care afectează în mod absolut valabilitatea acestuia, având în vedere faptul că recurenta a înțeles să încheie un contract cu titlu gratuit, dar cu clauză de uzufruct viager și de întreținere, iar pârâtul a înțeles să încheie un contract de donație, fără asumarea vreunei obligații de întreținere.
Pentru a se încheia valabil un act trebuie să existe concordanță între voința internă și cea exteriorizată, deci să existe o singură voință. În situația în care cele două voințe sunt discordante, instanța trebuie să stabilească care a fost voința reală și internă în momentul încheierii actului.
Recurenta a avut intenția de a transfera proprietatea sa întrucât era în vârstă și avea nevoie de o îngrijire specială. Din probele administrate în cauză, rezultă că recurenta suferă de cataractă congenitală, că și-a pierdut capacitatea de muncă și are nevoie de un însoțitor permanent.
Solicită admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri, iar pe fond, să se admită acțiunea așa cum a fost formulată, respectiv să se constate nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 496 de Biroul Notarului Public Asociați - și
Fără cheltuieli de judecată.
Intimatul, având cuvântul, arată că este de acord cu admiterea recursului și cu desființarea actului.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr-, așa cum a fost completată, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitate absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 496 din 19.03.1997 la Biroul Notarului Public - și
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin contractul mai sus menționat, în calitate de donatoare, a transferat proprietatea asupra unui imobil situat în comuna, județul B compus din casă de locuit, construită din paiantă, acoperită cu tablă, anexe gospodărești și teren aferent în suprafață de 1.300 mp
categoria de folosință arabil și curți -construcții situat în tarlaua 27, parcelele 995 și 996, către nepotul său, pârâtul, în calitate de donatar urmând ca acesta să intre în stăpânirea de fapt a imobilului după decesul reclamantei și al numitului întrucât a rezervat asupra imobilului donat un drept de uzufruct viager.
A precizat reclamanta că, din pricina unui handicap vizual, nu a fost în măsură să citească personal actul înainte de a-l semna și că acesta nici nu i-a fost citit și explicat în detaliu, astfel că, nu a avut cunoștință de faptul că, în realitate, nu conține nicio clauză de întreținere.
În consecință, în lipsa unui element esențial -consimțământul- este afectată validitatea actului, în condițiile în care reclamanta a înțeles să încheie un contract cu titlu gratuit, dar cu clauză de uzufruct viager și întreținere, iar pârâtul a înțeles să încheie un contract de donație, fără a-și asuma vreo obligație de întreținere.
Prin sentința civilă nr. 901 din 3.10.2007 pronunțată de Judecătoria Buzăua fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței că din cuprinsul încheierii de autentificare a actului pretins nu rezultă faptul că, după ce s-a dat citire actului, reclamanta a consimțit la încheierea acestuia cu natura juridică menționată în conținutul actului.
S-a mai reținut că, ulterior, reclamanta a negat că notarul și-a îndeplinit atribuțiile care îi sunt conferite de lege în înfăptuirea formalităților de autentificare a înscrisului, respectiv cele privind luarea consimțământului părții după ce i-a citit actul și a primit răspunsul confirmativ la întrebarea, dacă a înțeles conținutul înscrisului, afirmând că actul nu i-a fost citit și nici nu i-a fost explicat conținutul acestuia, prin urmare, negând constatările personale ale notarului.
De asemenea, s-a reținut că reclamanta nu a fost în măsură să prezinte o hotărâre penală de condamnare a notarului public pentru săvârșirea infracțiunii de fals.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că instanța de fond a reținut greșit situația de fapt printr-o interpretare eronată a probatoriilor administrate, din coroborarea cărora rezulta că a dovedit intenția avută în momentul perfectării actului supus sancțiunii nulității absolute, respectiv, a dovedit faptul că a intenționat să-și înstrăineze proprietatea pentru a fi îngrijită pe timpul vieții.
Prin decizia nr. 89 pronunțată la 17 martie 2008, Tribunalul Buzău a respins apelul ca nefondat, reținând că reclamanta a susținut constant, ca motivație a acțiunii formulate, că a fost în eroare cu ocazia încheierii contractului de donație autentificat sub nr. 496 din 19.03.1997 la Biroul Notarului Public - și - P cu privire la cuprinsul actului, în realitate, ea având intenția să încheie un contract de donație cu clauză de întreținere.
S-a mai arătat că reclamanta, în motivarea acțiunii, a negat faptul că notarul public și-a îndeplinit atribuțiile ce-i reveneau în înfăptuirea formalităților de autentificare a înscrisului, respectiv cele privind luarea consimțământului, însă, constatările notarului menționate într-un înscris autentic, în speță contractul de donație nr. 496/1997, nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals, de care, însă, apelanta nu a uzat.
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul Buzăua respins apelul ca nefondat, apreciind că, în speță, au fost corect aplicate dispozițiie art.1169 Cod Civil.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, pentru următoarele motive:
Se invocă dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 pr.civilă.
Se susține că instanța a stabilit în mod eronat existența unui alt raport juridic între părți decât cel care ar fi fost just, cele două instanțe neanalizând corect temeiul juridic invocat în susținerea cererii de chemare în judecată, apreciindu-se greșit că în cauză trebuie folosită calea procedurii înscrierii în fals.
Precizează recurenta că motivele de recurs reprezintă, de fapt, criticile invocate în apel, arătând că se impune constatarea nulității absolute a contractului în lipsa unui element structural, respectiv consimțământul, care afectează în mod absolut valabilitatea acestuia întrucât a înțeles să încheie un contract cu titlu gratuit, dar cu clauză cu uzufruct viager și întreținere (donație cu sarcini) însă, pârâtul a înțeles să încheie un contract de donație fără asumarea vreunei obligații de întreținere.
De asemenea, recurenta arată că a solicitat nulitatea contractului de donație întrucât în momentul perfectării contractului a fost în eroare cu privire la natura actului încheiat, condiție în care nu s-a realizat un acord de voință între părți, astfel că, eroarea obstacol distructivă de voință împiedică formarea valabilă a acordului de voință și ca urmare, a făcut imposibilă încheierea valabilă a actului juridic.
Arată recurenta că din probele administrate rezultă intenția avută în momentul perfectării actului supus nulității absolute, respectiv a dovedit faptul că a intenționat să transfere proprietatea pentru a fi îngrijită pe timpul vieții și, după moarte, să i se facă toate cele necesare conform datinii.
Apreciază recurenta că ambele soluții pronunțate de instanțe sunt greșite, nefiind necesară înscrierea în fals întrucât constatările personale ale notarului fac dovada, până la înscrierea în fals, în timp ce, mențiunile privitoare la declarațiile părților, fac dovada până la proba contrară. Ca atare, referitor la valabilitatea consimțământului, se poate face proba contrară deoarece notarul ia act de voința părților fără să aibă posibilitatea de a controla în ce măsură acea voință a fost, sau nu, afectată de vreo cauză de nulitate absolută sau relativă.
Se solicită admiterea recursului și pe fond, admiterea cererii.
Intimații, deși au fost citați cu mențiunea de a depune întâmpinare, aceștia nu au formulat-o până la data judecății cauzei.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este fondată critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 pr.civilă, întrucât ambele hotărâri cuprind motive străine de natura pricinii, apreciindu-se în mod eronat că este necesară procedura înscrierii în fals pentru combaterea mențiunilor din actul autentic.
Critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 pr.civilă, este fondată întrucât judecătorul care soluționează o cauză, trebuie să aplice legea în litera și spiritul său, neavând dreptul să-i dea un alt înțeles, situație ce rezultă din interpretarea eronată a dispozițiilor art. 1173 Cod Civil.
Dispozițiile art. 1173 cod civil trebuie interpretate în sensul că mențiunile din actul autentic, privind constatările personale ale notarului, fac dovada până la înscrierea în fals.Dar actul autentic cuprinde și mențiuni rezultând din declarațiile părților, de care notarul ia act, mențiuni care fac dovada până la proba contrară.
Din declarația martorei, audiată la instanța de fond, rezultă că reclamanta-recurentă a intenționat să doneze casa în schimbul îngrijirii pe care urma să i-o presteze persoana căreia îi va casa.
Chiar și martora a arătat că l-a auzit pe pârât spunând că, în schimbul casei, o va întreține și îngriji pe reclamantă în timpul vieții, dar îi va face și înmormântarea.
Din actele medicale depuse la filele 7 - 10 din dosar, reiese că recurenta-reclamantă are insuficiență funcțională gravă, congenitală și permanentă.
Față de depozițiile martorilor, coroborate cu actele medicale sus-menționate, reiese clar că recurenta-reclamantă a fost în eroare asupra naturii juridice a actului pe care l-a încheiat întrucât aceasta a avut reprezentarea că încheie un act de donație cu sarcini, respectiv sarcina de întreținere a sa pe timpul vieții, dar, în realitate, contractul de donație autentificat sub nr. 496/1997 nu are prevăzută această clauză.
Datorită faptului că eroarea în care s-a aflat reclamanta cu privire la natura actului juridic, reprezintă o eroare obstacol distructivă de voință, care împiedică formarea acordului de voință, actul de donație sus-menționat este sancționat cu nulitatea absolută.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 3 pr.civilă coroborat cu art. 304 pct. 7,8 și 9 pr.civilă, va admite recursul, va modifica în tot ambele hotărâri.
Pe fond, urmează a se admite acțiunea, a se constata nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 496 din 19.03.1997 la Biroul Notarului Public - și.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta, domiciliată în comuna, Cod poștal -, Județ împotriva deciziei civile nr.89 pronunțată la 17 martie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții și, ambii domiciliați în comuna, Cod poștal -, Județ
Modifică în tot ambele hotărâri și pe fond admite acțiunea.
Constată nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 496 din 19.03.1997 la Biroul Notarului Public - și.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - - - - -
Grefier,
Red. ES
Tehnored.PJ
3 ex/20.06.2008
f- Judecătoria Pogoanele
a- Tribunalul Buzău
I,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
