Anulare act. Decizia 623/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 623
Ședința publică din data de 17 iunie 2008
PREȘEDINTE: Gherasim Elisabeta
JUDECĂTORI: Gherasim Elisabeta, Marin Eliza Rodica Duboșaru
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, județ B, împotriva deciziei civile nr. 112 din 27 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, ambii domiciliați în P, Soldat Erou nr.3,.99,.E,.1,.87, județ P, cu sediul în comuna P,.6,.4, județ B și și, cu sediul în P, nr.4, -est,.D,.83, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații pârâți și, ambii reprezentați de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 126/5.06.2008, lipsind recurentul reclamant și intimații pârâți BEJ - și BEJ și -
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs este timbrată cu 97,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr. - din 22.04.2008 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care: învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare, din partea intimaților pârâți și, iar din partea recurentului s-a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen în vederea angajării unui apărător.
Avocat pentru intimații pârâți și solicită respingerea cererii de amânare întrucât motivele de recurs sunt formulate de un avocat, recurentul reclamant încearcă tergiversarea soluționării cauzei, acesta a mai formulat o contestație la executare care se află pe rolul Judecătoriei Mizil.
Curtea respinge ca neîntemeiată cererea de amânare formulată de recurentul reclamant, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului intimaților pârâți în combaterea recursului.
Avocat pentru intimații pârâți și arată că în decizia atacată este temeinică și legală.
Susțin intimații pârâți prin apărător că anularea actului de adjudecare pentru încălcarea unor dispoziții referitoare la executarea silită poate fi obținută numai pe calea unei contestații la executare, ceea ce conduce la inadmisibilitatea prezentei acțiuni, așa încât fiind vorba de o procedură specială, recurentul nu avea posibilitatea de a alege între mai multe acțiuni ci de a recurge doar la contestația la executare. Tot astfel s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 493/2005.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată. Depune practica judiciară.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Mizil, sub nr. 590/2006 reclamantul a chemat în judecată civilă pe pârâții și solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să constate nulitatea absolută a actului de adjudecare încheiat de executor judecătoresc la 9 septembrie 2004, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că conform delegației nr. 242/6 octombrie 2003 în perioada 6 octombrie 2003 - 6 aprilie 2004 pe raza orașului Maf ost delegat de Camera executorilor judecătorești de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI executorul judecătoresc care a încheiat la 9 septembrie 2004 actul de adjudecare a cărui nulitate se solicită a se constata, cu încălcarea competenței prevăzute de Legea nr.188/2000, în acea perioadă el nemaifiind delegat pe raza județului
A mai arătat reclamantul că dosarul de executare a fost predat Biroului executor judecătoresc și și în acest doar nu s-a efectuat nici un act de executare împotriva debitorului, a precizat că imobilul a fost adjudecat pentru suma de 50 milioane lei, preț mai mic decât procentul de 75% din prețul la care a fost evaluat inițial, acela de 200 milioane lei.
Prin cererea înregistrată la aceeași instanță sub nr.664/2006, același reclamant a solicitat în contradictoriu cu aceiași pârâți să se constate nulitatea absolută a aceluiași act de executare pentru aceleași motive arătate în acțiunea de față.
Față de obiectul celor două acțiuni, instanța a dispus conexarea dosarului nr.664/2006 la dosarul nr.590/2006,la care pârâții au depus întâmpinare,invocând excepția autorității de lucru judecat față de împrejurarea că pe rolul Judecătoriei Mizil reclamantul împreună cu soția și fiul lor, au mai introdus o acțiune, prin care au solicitat anularea aceluiași act, soluționată prin sentința civilă nr.406/13 mai 2005, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pe fond pârâții au solicitat respingerea acțiunii, întrucât executorul judecătoresc avea competența necesară la momentul încheierii actului de adjudecare, atunci solicitându-se punerea în executare a sentinței civile nr.832/2003 a Judecătoriei Mizil de către creditoare Asociația de proprietari nr.4
Cât privește al doilea motiv de nulitate, pârâții au arătat că a fost pus în discuția instanței cu ocazia formulării primei contestații la executare,fiind considerat neîntemeiat prin hotărâre irevocabilă, că instanța a apreciat corect acțiunea depusă de reclamant ca fiind o contestație la executare și față de aceasta pârâții au invocat excepția tardivității formulării ei în raport de disp.art.401 lit.a Cod pr.civilă, actul de adjudecare fiind emis în anul 2004.
Ulterior reclamantul și-a completat acțiunea arătând că la 7 octombrie 2003 s-a pronunțat sentința civilă nr.832 prin care a fost chemată în judecată de Asociația de proprietari nr.4 M pentru obligarea lui la plata sumei de 30.661.661 lei reprezentând 16.978.981 lei cheltuieli de întreținere, 12.083.480 lei penalități de întârziere și 1.599.200 lei fond rulment, că anterior introducerii acestei acțiuni nu mai locuia la acea adresă la care a fost citat, că pe tot parcursul procesului a locuit în altă parte, și astfel că nu a avut cunoștință de proces și nici de executarea silită.
La 18 iulie 2006 pârâții au depus la dosar o cerere intitulată,Precizare" prin care au arătat că este susținerea reclamantului că executorul judecătoresc și-a depășit competența, deoarece ei au solicitat relații de la Camera executorilor judecătorești, care le-a comunicat că executorul a fost delegat să facă procedura de executare și a rămas în continuare delegat, neexpirându-i delegația, că actele întocmite de acesta sunt legale.
După administrarea probatoriilor, Judecătoria Mizila pronunțat sentința civilă nr.47/12 ianuarie 2007, prin care admițând acțiunile conexe a constatat nulitatea absolută a actului de adjudecare încheiat în dosarul de executare nr.3/2004 al Biroului executorului judecătoresc la 9 septembrie 2004 și a obligat pârâții la 200 lei cheltuieli de judecată, respingând cererea acestora de acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că excepția de tardivitate a promovării acțiunii numai poate fi examinată pentru că pârâții au renunțat la aceasta, că excepția autorității de lucru judecat nu este întemeiată deoarece nu există identitate de părți, obiect și cauză între acțiunea de față și cea anterioară, iar cu privire la fondul procesului a reținut că potrivit adresei nr.263/12 octombrie 2006 emisă de Camera executorilor judecătorești pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, executorul în cauză a fost delegat pentru a efectua actele de executare în raza jurisdicțională a Judecătoriei Mizil în perioada 6 octombrie 2003 - 6 aprilie 2004 și în calitate de funcționar însărcinat potrivit Legii nr.188/2000 să îndeplinească atribuțiile de executor judecătoresc nu mai era competent pentru a continua executarea silită, la cererea creditoarei Asociația de proprietari nr.4 M,dar că se impune a se înlătura aprecierea Camerei executorilor judecătorești din finalul adresei în sensul că dosarele de executare aflate pe rolul acestui birou,în această perioadă sunt la îndeplinire de acesta și după expirarea perioadei de delegare,fără a fi necesar a se emite o nouă delegație, întrucât o atare apreciere este în contradicție cu disp.art.2 alin.2,8 alin.3, art.27 lit. din Legea nr.188/2000 și art.1171 Cod civil.
A reținut judecătoria că delegarea executorului se poate face pe o perioadă de cel mult 6 luni, fapt respectat de camera executorilor judecătorești dar după expirarea acestui termen executorul nu mai putea întocmi acte legale și conform art.1171 Cod civil, actul autentic este acela care s-a făcut cu formalitățile cerute de lege de un funcționar public care are dreptul de a funcționa la locul unde s-a întocmit, în speță executorul nemaifiind în drept să întocmească actul respectiv.
Prin apelul declarat împotriva acestei sentinței, pârâții au susținut că este nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit s-a respins excepția autorității de lucru judecat, apreciind că nu există identitate de părți, obiect și cauză, că în mod greșit s-a admis acțiunea și s-a constatat nulitatea actului de adjudecare înlăturându-se adresa Camerei executorilor judecătorești,ceea ce echivalează cu o ingerință în activitatea acesteia, care a înțeles să împuternicească pe executor să aducă la îndeplinire toate cererile de executare înregistrate la biroul pe perioada delegării.
Pârâții au mai declarat apel și împotriva încheierii din 1 noiembrie 2006 prin care s-a respins excepția autorității lucrului judecat.
Prin decizia civilă nr.112/27 februarie 2008, Tribunalul Prahova admițând apelul, a schimbat în tot sentința în sensul că respins acțiunile conexe formulate de intimatul reclamant ca inadmisibile și a respins apelul declarat împotriva încheierii din 1 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Mizil în dosarul nr- ca nefondat, obligând intimatul reclamant la plata sumei de 2066 lei cheltuieli de judecată către pârâții apelanți.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că autoritatea de lucru judecat presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză, cauza neconfundându-se cu dreptul subiectiv pretins și că în cererea de chemare în judecată de față cauza cererii este reprezentată de instituția sau de principiul de drept substanțial pe care reclamantul își întemeiază acțiunea, neconfundându-se cu obiectul cererii de chemare în judecată, astfel că sub acest aspect apelul declarat împotriva încheierii din 1 noiembrie 2006 Judecătoriei Mizil pronunțată în dosarul civil nr.590/2006 este neîntemeiată urmând a fi respinsă.
Cât privește critica referitoare la inadmisibilitatea acțiunii, tribunalul reținut că actul de adjudecare silită este o procedură ce materializează vânzarea silită a imobilului urmărit, act a cărui eliberare condiționează trecerea imobilului din proprietatea debitorului în proprietatea adjudecatarului, aspecte legate de acesta fiind reglementate de disp.art.516-518 Cod pr.civilă,că fiind vorba de o procedură specială și modalitățile de contestare a executării silite sunt de strictă interpretare, cel nemulțumit neavând posibilitatea de a alege între mai multe acțiuni, el trebuind să recurgă doar la contestația la executare.
A mai reținut tribunalul că aceeași împrejurare este reglementată și de Legea nr.188/2000, care în art.58 prevede că cei interesați sau vătămați prin actele de executare pot formula contestația la executare în condițiile prevăzute de Codul d e procedură civilă,că reclamantul putea să atace actul de adjudecare doar prin intermediul contestației la executare, astfel că acțiunea de față este inadmisibilă, impunându-se admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței.
Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică în raport de prevederile art.304 Cod pr.civilă, constând în aceea că are o motivare lacunară și consideră în mod greșit că reclamantul putea să atace actul de adjudecare numai pe calea contestației la executare ignorând ceea ce a reținut instanța de fond cu referire la art.2 alin.1 din Legea nr.188/2000 în sensul că actul îndeplinit de executorul judecătoresc ca să fie legal trebuie să fie făcut în limitele competenței lui, să poarte ștampila și semnătura acestuia, numărul de înregistrare.
A mai susținut recurentul că instanța de apel a greșit și atunci când a considerat acțiunea inadmisibilă deși pârâții intimați nu au invocat niciodată o atare excepție, pe fondul cauzei ignorând adresa emisă de Camera executorilor judecătorești.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul de față este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel:
Susținerea referitoare la faptul că decizia tribunalului este lacunar motivată este neîntemeiată întrucât instanța de apel a motivat în fapt și în drept hotărârea atacată.
Critica care se referă la faptul că instanța de apel a dat mai mult decât s-a cerut respingând acțiunea ca inadmisibilă în condițiile în care intimații nu au invocat o atare excepția este de asemenea neîntemeiată, deoarece atât prin motivele de apel cât și prin întâmpinarea formulată intimații au arătat actul de adjudecare face parte din procedura executării silite materializând vânzarea silită a bunului debitorului și că deci orice cerere legată de acesta trebuie să urmeze calea contestației la executare.
În atare situație în mod corect s-a apreciat de tribunal că astfel de apărări conduc la concluzia inadmisibilității acțiunii și deci nu se poate susține că instanța de apel a dat mai mult decât s-a cerut.
Motivul de recurs întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă de asemenea nu poate fi avut în vedere deoarece anularea actului de adjudecare pentru încălcarea unor dispoziții referitoare la executarea silită poate fi obținută doar pe calea contestației la executare, actul de adjudecare fiind un act de procedură reglementat de dispozițiile art.516-518 Cod pr.civilă și așa cum corect a reținut instanța de apel procedura executării silite este o procedură specială, modalitățile de contestare a acestuia fiind de strictă interpretare, cel nemulțumit neavând posibilitatea de a alege mai multe căi, el fiind obligat să recurgă la dispozițiile speciale și să atace actul pe calea contestației la executare, în condițiile art.399 Cod pr.civilă.
În acest sens s-a pronunțat și instanța supremă prin decizia nr. 493/26 ianuarie 2005 arătând că partea vătămată prin executare nu are la îndemână o acțiune directă pentru contestarea nulităților actelor la executare ci poate invoca acest motiv numai pe calea contestației la executare, deoarece dispozițiile legale privind contestația la executare au un caracter special ce derogă de la dreptul comun reprezentat de art.105 alin.2 Cod pr.civilă.
Pentru considerentele arătate recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în cauză nefiind incidente motivele de casare sau de modificare a hotărârii prev.de art.304 Cod pr.civilă.
În baza art.274 Cod pr.civilă, urmează ca recurentul să fie obligat la plata sumei de 2880 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat către intimați pârâți și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 112/27 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, BEJ și BEJ și.
Obligă recurentul la plata sumei de 2880 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimații pârâți și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Gherasim Elisabeta, Marin Eliza Rodica Duboșaru
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. EM/BA
2 ex./18.06.2008
f- Jud.
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Gherasim ElisabetaJudecători:Gherasim Elisabeta, Marin Eliza Rodica Duboșaru
