Anulare act. Decizia 623/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 623
Ședința publică de la 03 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantele și împotriva deciziei civile nr. 195 din 05 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimat și pârâții, C, PRIMĂRIA COMUNEI, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentele reclamante și și intimatul pârât, lipsind intimatul și intimații pârâți C, PRIMĂRIA COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că recursul a fost declarat împotriva unei decizii irevocabile.
Recurentele reclamante și au depus dovada achitării taxei de timbru, completarea motivelor de recurs și cereri de amânare, pentru angajare apărător, pe care le-au susținut și oral.
Intimatul pârât a depus sentința civilă nr. 7175/2007 pronunțată de Judecătoria Craiova. S-a opus cererilor de amânare a cauzei. I-a fost comunicată completarea motivelor de recurs depusă la acest termen.
Instanța a respins cererile de amânare formulate de recurentele reclamante.
Din oficiu, în raport de prevederile art. 2821. și Decizia nr. 32/2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție B, a pus în discuție excepția de inadmisibilitate a recursului civil de față.
Recurentele reclamante și au considerat că recursul este admisibil.
Intimatul pârât a solicitat admiterea excepției de inadmisibilitate.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 23 noiembrie 2005, s-a înregistrat cererea formulată de reclamantele și prin care au chemat în judecată pârâții, C și Primăria comunei, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 544/13.02.1996 încheiat între pârâți și și autoarea.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că prin contractul de vânzare-cumpărare menționat numita a vândut pârâților imobilul proprietatea sa, situat în comuna, jud. D, compus din teren de 4290 mp și casă cu 3 camere, din cărămidă, acoperită cu tablă, o bucătărie din paiantă, coșare și un pătul.
În realitate, imobilul care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare a fost proprietatea autorului acestora, decedat la 13 februarie 1986, iar casa de locuit și anexele gospodărești sunt incluse în masa succesorală a autorului, dobândite prin moștenire de la părinții săi.
În anul 1964, s-a căsătorit cu și au locuit împreună în imobilul menționat mai sus și conform registrului agricol, în anul 1971 și 1992, imobilul a figurat la rolul autorului (cap de familie), casa fiind construită în anul 1935 și având suprafața de 64 mp.
După decesul lui, soția sa a încheiat contractul de vânzare - cumpărare prin care a înstrăinat imobilul pârâților și C, vânzătoarea păstrându-și dreptul de uzufruct asupra imobilului pe timpul vieții, decesul acesteia survenind în anul 2003.
Conform adeverinței nr. 2593/02.11.2005, imobilul înstrăinat pârâților a aparținut defunctei prin moștenire de la părinții săi, fiind construit în anul 1935, în realitate același imobil fiind inclus în masa succesorală a defunctului, conform certificatului de moștenitor nr. 187/17.10.1996.
Deoarece vânzătoarea nu era titulara dreptului de proprietate a imobilului care a fost înstrăinat, lipsește un element constitutiv al contractului (obiectul) astfel că acest contract este nul.
La data de 17 ianuarie 2005 reclamantele au precizat acțiunea introductivă, solicitând în plus și constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr. 2409-48543/05.03.2002 eliberat pe numele și anularea parțială a procesului-verbal de punere în posesie eliberat de Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991.
La data de 23 martie 2006, pârâții și C au formulat cerere reconvențională, solicitând anularea certificatului de moștenitor nr. 184/17.10.1996 eliberat de BNP.
În motivarea cererii reconvenționale a arătat că este din comuna și nu a obținut bunuri mobile și imobile pe raza comunei, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost făcută de în calitate de moștenitoare a lui, tatăl acesteia.
Pârâții au precizat că în anexa 1 eliberată de Primăria este trecută ca moștenitoare și dar acesta nu a fost înștiințat să participe la succesiune, reclamantele obținând actul de moștenitor când moștenitoarea era în viață.
Prin încheierea de ședință din 25.04.2006, s-a disjuns cererea formulată de reclamantele și și s-a dispus suspendarea dosarului nr. 17868/C/2005 până la soluționarea irevocabilă a acestei cererii.
La data de 10 august 2006, reclamantele au solicitat repunerea pe rol a cauzei, ca urmare a renunțării la judecată asupra cererii privind nulitatea absolută a titlului de proprietate.
Prin precizarea cererii reconvenționale formulată la 15 februarie 2007, pârâta Cas olicitat anularea sesizării de deschidere a succesiunii defunctului anexa 1 eliberată de Consiliul Local al comunei și anularea certificatului de moștenitor nr. 184/17.10.1996, cu motivarea că din comuna s-a căsătorit în anul 1964 cu, venind în casa soției moștenită de la tatăl său, construită în anul 1935, neavând avere în comuna.
Reclamantele și nu sunt fiicele lui ci ale lui din comuna, astfel că sesizarea de deschidere a succesiunii defunctului este falsă ca și certificatul de moștenitor.
Tatăl reclamantelor a primit titlul de proprietate pentru 10 ha teren în comuna.
Pârâta a susținut că a știut de aceste falsuri când a fost chemată în judecată pentru evacuare. Din rezoluția parchetului dată în dosarul nr. 4428/P/2006, a rezultat că în urma declarațiilor nereale făcute în fața notarului de către reclamante, s-a emis certificatul de moștenitor cu un conținut nereal; a solicitat ca instanța să constate că reclamantele nu au calitatea de moștenitoare ale defunctului.
S-a dispus conexarea dosarului nr. 18581/C/2005, având ca obiect cererea reconvențională formulată de pârâta C și a sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale.
Prin sentința civilă nr.7175 din 21 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantele și împotriva pârâților și
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâți.
Pentru a se dispune astfel, prima instanță a reținut că nu s-a confirmat susținerea reclamantelor privind lipsa cauzei contractului de vânzare-cumpărare și încheierea acestuia cu fraudarea intereselor lor, întrucât din probele administrate a rezultat că imobilul înstrăinat este proprietatea personală a vânzătoarei, fiind obținut prin moștenire de la părinții săi.
S-a mai reținut că mențiunile registrelor agricole și adeverințele eliberate de Primăria comunei, coroborate cu declarația martorului demonstrează că imobilele au fost construite în anul 1935 de părinții vânzătoarei, și, fiind moștenite ulterior de vânzătoare, iar din celelalte probe administrate a rezultat faptul că în timpul căsătoriei lui cu nu s-au ridicat construcții, dat fiind că autorul reclamantului nu a avut avere pe teritoriul comunei.
În ceea ce privește cererea reconvențională, prima instanță a reținut că, prin certificatul de moștenitor a cărei anulare se solicită, s-a constatat și calitatea reclamantelor moștenitoare ale defunctului și masa succesorală rămasă la decesul acestuia, compusă din teren de 1.000 mp, casă din cărămidă cu 3 camere și bucătărie, un pătul și un grajd cu 2 încăperi.
Față de aceste împrejurări, de motivul pentru care s-a solicitat anularea certificatului de moștenitor, respectiv acela al nechemării la dezbaterea succesiunii a soției supraviețuitoare a defunctului, precum și al reținerii la masa succesorală a imobilului proprietatea lor, prima instanță a apreciat că pârâții reclamanți nu justifică un interes legitim în promovarea cererii de anulare a certificatului de moștenitor, nefiind prejudiciați prin actul în discuție, în condițiile în care ei sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului.
Împotriva sentinței civile nr.7175 din 21.05.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, au declarat apel atât reclamantele pârâte și, cât și pârâții reclamanți și, precum și numitul e, procurator al pârâților la prima instanță.
În motivarea apelului reclamantele au arătat, în esență, că prima instanță a respins în mod greșit cererea privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 544/13.02.1996, în condițiile în care certificatul de moștenitor nr. 184/17.10.1996 atestă că defuncta înstrăinătoare, (prin căsătorie ) nu avea vocație succesorală la moștenirea soțului, astfel că ele, reclamantele, ca descendente ale defunctului, erau singurele care puteau vinde imobilul și terenul menționat în certificat.
Au susținut reclamantele că numita a făcut declarații nereale cu privire la numele și starea sa civilă, cu ocazia autentificării actului de vânzare-cumpărare, în vederea fraudării intereselor lor, a obținerii unui act fals, iar la baza contractului de vânzare-cumpărare stat doar un proces-verbal de punere în posesie, fără număr și dată, reprezentând un act administrativ și nu un act juridic translativ de proprietate. Au menționat că titlul de proprietate pe teren a fost emis ulterior perfectării vânzării, respectiv la 05.03.2002.
Totodată, reclamantele au invocat faptul că pentru înstrăinarea construcției ar fi fost necesară obținerea unei autorizații de înstrăinare eliberate de Consiliul Local al comunei, autorizație pe care vânzătoarea nu a deținut-
Au mai susținut că defunctul împreună cu vânzătoarea, ar fi realizat în timpul căsătoriei o extindere și îmbunătățiri la imobilul construcție și ar fi edificat și alte construcții în gospodărie, fapt ce rezultă din declarațiile martorilor audiați și.
Reclamantele au criticat sentința pronunțată și pe considerentul că au fost avute în vedere acte depuse de pârâții, care nu pot produce însă efecte juridice, întrucât au fost depuse în copii xerox, conțin ștersături și modificări și nu sunt semnate.
Cu privire la cererea reconvențională, reclamantele au arătat că se impune respingerea acesteia întrucât, pe de o parte, operează excepția prescripției dreptului la acțiune prevăzută de art. 3 din Decretul-lege nr. 167/1958, iar pe de altă parte, cea a lipsei calității procesuale pasive, dat fiind că s-a invocat o nulitate relativă și nu una absolută, iar pârâții nu sunt părți în certificatul de moștenitor și nici nu au calitatea de moștenitori ai defunctei.
Reclamantele pârâte și, în dezvoltarea motivelor lor de apel au criticat sentința pronunțată, pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul modului de soluționare a cererii reconvenționale și al neacordării cheltuielilor de judecată.
În acest sens, pârâții reclamanți au arătat că în mod greșit a fost respinsă cererea privind anularea certificatului de moștenitor și a sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale, în condițiile în care din cercetările Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA rezultă că acestea au fost obținute prin fals, în urma declarațiilor mincinoase făcute de reclamantele pârâte că ar fi fiicele lui și că imobilele ar fi făcut parte din masa succesorală rămasă la decesul acestuia.
Numitul a declarat apel, susținînd că sentința atacată este nelegală și netemeinică întrucît instanța a omis să se pronunțe asupra cererii sale de reexaminare a amenzii judiciare ce i-a fost aplicată, în cuantum de 200 lei.
În susținerea apelurilor, părțile au înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, fiind depuse de către pîrîți copiile rezoluțiilor nr.215/P/2006, nr. 4428/P/2006 din 9 noiembrie 2006 ale Parchetului de pe lîngă Judecătoria Craiova și adresa de comunicare a acestora.
În ședința publică din 05.02.2008, tribunalul a calificat drept recurs calea de atac exercitată în cauză, conform dispozițiilor art. 282 ind. 1 civ. în raport de natura patrimonială a litigiului și de valoarea obiectului dedus judecății.
Prin decizia nr.195 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-au respins recursurile formulate de reclamantele, pârâții, și de către recurentul, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei, împotriva sentinței civile nr. 7175 din 21 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-.
Împotriva deciziei, reclamantele au declarat recurs, care se constată a fi inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.299 Cod pr.civilă, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.
Decizia recurată în speță, nu se încadrează în niciuna din categoriile prevăzute de text, fiind pronunțată în soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr.7175/21 mai 2007 Judecătoriei Craiova, dată în acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr.544/13.02.1996.
Hotărârile pronunțate în această materie nu sunt supuse apelului, în conformitate cu art.2821Cod pr.civilă și decizia în interesul legii nr.32/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, singura cale de atac prevăzută de lege fiind recursul, exercitat în cauză de părți și soluționat de Tribunalul Dolj prin decizia recurată, care este irevocabilă, potrivit art.377 alin.2 pct.4 Cod pr.civilă.
În raport de această situație și în temeiul principiului unicității dreptului de a folosi o cale de atac, recursul declarat împotriva unei hotărâri dată în recurs este inadmisibil, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantele și împotriva deciziei civile nr. 195 din 05 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimat și pârâții, C, PRIMĂRIA COMUNEI.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
7.07.2008
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Paula Păun
