Anulare act. Decizia 629/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 629
Ședința publică de la 03 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții și C împotriva deciziei civile nr. 143 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 13882 din 24 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții G, C, CONSILIUL JUDEȚEANU D - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI SERVICII D, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant și avocat, reprezentând pe intimații pârâți G, lipsind intimații pârâți C, CONSILIUL JUDEȚEANU D - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI SERVICII
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Recurentul reclamant a depus dovada achitării taxei de timbru, contractul de vânzare-cumpărare nr. 792/22.03.2006 și adresa nr. 6625/14.11.2007.
A precizat că suprafața de 6. cu destinația de pivniță i-a fost vândută prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 792/22.03.2006. Prin acest contract i-a fost vândută suprafața de 74,69. ce includ și cei 6.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului, punând în discuție și excepția lipsei interesului recurentului reclamant în promovarea primului capăt de cerere, respectiv "obligația de a face", în raport de precizările făcute la acest termen de către acesta.
Recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat. A lăsat la aprecierea instanței cu privire la excepția lipsei de interes.
Avocat, pentru pe intimații pârâți G, a arătat că în realitate nu este vorba de o suprafață de 6. ci de 14,40. constând în două anexe, respectiv o cameră de 7,60. și o cameră de 6,80. Aceste camere sunt proprietatea intimaților G și, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 888/2007. A solicitat respingerea recursului și a lăsat la aprecierea instanței cu privire la excepția lipsei de interes.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 30.03.2007, reclamanții și C au chemat în judecată pe pârâții C, Sectorul Servicii Publice de pe lângă Prefectura si G, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligați aceștia să le vândă suprafața locativă de 6. pe care se află o dependință, precum și terenul aferent, cu cheltuieli de judecată.
De asemenea, au mai solicitat ca pârâtul G să fie obligat să le lase în liniștită posesie această suprafață până la soluționarea cererii.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii a câte unui apartament cu două camere și dependințe,dobândite prin cumpărare de la pârâte în temeiul Legii 112/1995.
O dată cu cumpărarea locuinței s-a atribuit și teren aferent construcțiilor pe durata existentei acestora, însă a mai rămas o suprafață de 6. cu destinația de anexă-debara, situată la subsolul clădirii.
Această anexă se află sub apartamentele cumpărate de reclamanți, aceștia considerând că ei sunt mai îndreptățiți să o cumpere.
La data de 02.05.2007, pârâtul Gad epus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Acesta a arătat că este proprietar de drept al suprafeței locative de 6 mp și, de asemenea, al terenului aferent acestei suprafețe.
In baza contractului de vânzare cumpărare nr. 888 din 13.03.2007, a devenit proprietarul anexelor locuinței situată în C str. -, nr. 11, anexe ce constau în cămara de 7,60 mp si WC de 6,80 mp.
Prin același contract, i-a fost atribuit în folosință pe durata existenței construcției, terenul aferent în suprafață de 7,20 mp, respectiv cota indiviză de 10% din terenul aferent construcției în care se află anexele respective.
A arătat că, în calitate de proprietar, în baza art. 481.civ. nu poate fi obligat să cedeze proprietatea decât pentru o cauză de utilitate publică, ceea ce nu este cazul în speță.
La data de 09.05.2007, pârâtul Consiliul Județean D - Direcția Județeană de Pază și Servicii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea acesteia, a arătat că reclamanții nu au calitate procesuală activă pentru a cere obligarea pârâtelor să le vândă "anexa-debara", întrucât nu au calitatea de chiriași în privința dependinței menționate și ca urmare nu sunt îndreptățiți să o cumpere.
În realitate, "anexa-debara" este cămara si un WC, deținute cu contractul de închiriere nr. 1492/1999 de către pârâtul G, pe care le-a cumpărat împreună cu soția sa, în baza aprobării C, conform actului de constatare și acordului Primăriei Municipiului C nr. 6417/2006.
La aceeași dată a depus întâmpinare și pârâta C, care a solicitat respingerea acțiunii.
În ședința publică din 09.05.2007 s-a dispus conceptarea corectă a pârâtului Consiliul Județean D - Direcția Județeană de Pază și Servicii.
La data de 18.06.2007, reclamanții au depus la dosar o modificare a acțiunii, prin care au înțeles să cheme în judecată și pe pârâta, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se anuleze contractul de vânzare-cumpărare nr. 888 din data de 13.03.2007, considerând că este lovit de nulitate absolută, iar, pe cale de consecință, să fie obligată pârâta să încheie contract de vânzare cumpărare cu reclamanții, aceștia fiind și proprietarii imobilului în care se află anexele cumpărate de pârâții.
Reclamanții au precizat că, în subsidiar, înțeleg să-și mențină solicitarea din acțiunea introductivă, respectiv aceea având ca obiect "obligația de a face".
In fapt, au arătat că pârâții erau proprietarii unui imobil complet separat de cel al reclamanților, atât ca unitate locativă cât și individualizată pe teren prin separare cu gard, încă din anul 1974.
Au mai arătat că acel contract nr. 888/2007 este încheiat prin viclenie, fiind lovit de nulitate.
În ședința publică din 18.06.2007 s-a luat act de modificarea acțiunii și s-a dispus conceptarea și citarea în cauză, în calitate de pârâtă, a numitei.
La data de 19.09.2007, pârâta Cad epus întâmpinare față de cererea de modificare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât cererea în anularea unui act poate fi îndreptată numai împotriva părților contractante.
La data de 17.10.2007, pârâții au depus întâmpinare față de cererea de modificare, considerând că nu există nici o cauză de nulitate absolută a contractului, astfel că pârâții au înțeles să solicite respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea în solidar a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.13882 din 24.10.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă excepția invocată de C și respinsă acțiunea formulată de reclamanți ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă acțiunea modificată la 18.06.2007 și formulată împotriva pârâților G, și Consiliul Județean D - Direcția Județeană de Pază și Servicii și obligați reclamanții în solidar către pârâții, la plata sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a C, s-a reținut că este întemeiată, astfel că, în raport de obiectul acțiunii (constatare nulitate absolută contract de vânzare-cumpărare și obligație de a face), între această pârâtă și cel obligat în raportul juridic dedus judecății nu există identitate, pe de o parte datorită faptului că nu este parte contractantă în contractul de vânzare-cumpărare contestat, iar pe de altă parte această persoană nu poate vinde încăperile în litigiu, neavând un drept de dispoziție juridică, ci doar un drept de administrare, potrivit art. 12 din Legea nr. 213/1998.
Pe fond, prima instanță a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 888/13.03.2007, Consiliul Județean D - Direcția Județeană de Pază și Servicii a vândut soților G și anexele locuinței situate în C,-, respectiv o în suprafață de 7,60 mp și un WC în suprafață de 6,80 mp, atribuindu-se cumpărătorilor în folosință, pe durata existenței construcției, terenul aferent în suprafață de 7,20 mp, respectiv cota indiviză de 10 % din teren.
În speța dedusă judecății, instanța nu a putut reține nici o cauză de nulitate absolută care să afecteze actul juridic contestat, iar reclamanții nu pot invoca viciul de consimțământ prev. de art. 960 cod civil (dolul), întrucât acesta privește doar părțile contractante, fiind vorba deci de o cauză de nulitate relativă a contractului.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel reclamanții și C, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței civile, în sensul de a se admite cererea precizată, respectiv anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.888 din 13.03.2007, făcând aplicarea disp. art.6 din Legea 213/1998.
În motivarea apelului, se arată că reclamantul este proprietar al unui apartament și dependințe, cumpărat în condițiile Legii 112/1995.
De asemenea, C, are o unitate locativă de sine stătătoare, dar nu beneficiază de folosința unei încăperi cu destinația WC și. Încăperea cu destinația WC a fost vândut pârâților, iar familia nu este obligată să-i permită tulburarea proprietății sale și folosirea în comun a acestuia.
Apelanții consideră că instanța de fond nu a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art.6 din Legea 213/1998, în sensul de a constata că actul de înstrăinare este anulabil, pe motiv că este condiționat de dovedirea bunei credințe a dobânditorului la momentul înstrăinării.
Arată că, de la data cumpărării locuinței (1975) nu a mai folosit cele două dependințe din imobil, întrucât nu erau necesare și că din acel an până în anul 1999 când au încheiat un nou contract, nu au mai avut contract de închiriere.
Apelanții consideră că trebuia să se constate că acest act de închiriere este întocmit cu încălcarea legii, deoarece ei erau deja proprietari, prin cumpărarea locuinței de la stat și înstrăinările intervenite după introducerea normei care permite cenzurarea de către instanțele judecătorești a valabilității titlului, duc la anularea actului de înstrăinare întocmit în anul 2007.
Prin decizia civilă nr.143 din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de apelanții reclamanți și C, ambii cu domiciliul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 13882 din - pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți C, CONSILIUL JUDEȚEAN D - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ SI SERVICII D, G, ultimii doi cu domiciliul în C,-.
S-a respins cererea intimaților-pârâți G și, de acordare a cheltuielilor de judecată.
S-a reținut că încheierea contractului de vânzare cumpărare nr.888/13.03.2007, prin care pârâtul a dobândit proprietatea asupra anexelor ( în suprafață de 7,60 mp și WC în suprafață de 6,80 mp) locuinței din C str.- nr.11, s-a făcut cu respectarea cerințelor din Legea nr.112/1995 și ca atare actul nu este lovit de nulitate absolută.
Împrejurarea că dependințele sunt situate sub imobilul reclamanților, sau că nu sunt folosite în prezent de pârâți, este lipsită de relevanță, întrucât legea condiționează vânzarea numai de existența contractului de închiriere valabil, nu de amplasamentul încăperilor locuinței.
Pe de altă parte, reclamanții nu au dovedit că dețin dependințele în baza unui contract de locațiune, sau cu titlu de proprietari, pentru a se prevala de dispozițiile art.6 din Legea nr.213/1998.
În baza art.299 Cod pr.civilă împotriva deciziei reclamanții au declarat recurs, susținând că ambele instanțe au respins neîntemeiat cererea de probatorii, deși cel puțin proba cu expertiza tehnico-judiciară pentru identificarea amplasamentului și a suprafețelor celor două anexe se impunea, în vederea corectei soluționări a litigiului.
Au arătat că, prin actele ce vor fi depuse în recurs, dovedesc proprietatea asupra anexelor în litigiu.
Analizând criticile invocate se constată nefondat recursul, pentru considerentele ce urmează:
Între condițiile de admisibilitate a probelor, este și aceea ca proba să fie concludentă, ceea ce înseamnă că prin administrarea ei va duce la dezlegarea cauzei.
Dispozițiile art.167 Cod pr.civilă lasă la aprecierea instanței admiterea sau respingerea probelor, prevăzând că dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să ducă la dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere.
Apreciind asupra cererii de probatorii formulată în cauză de reclamanți, atât instanța de fond cât și cea de apel, au considerat în baza atributului conferit de lege, că dovada cu martori și respectiv expertiză tehnică nu sunt utile în dezlegarea pricinii, dispunând motivat respingerea probelor, prin încheiere.
Măsura dispusă cu privire la dovezile solicitate este justificată față de situația de fapt rezultată din materialul probator administrat, și care face inutilă completarea probatoriilor.
În baza titlului de proprietate nr.231/30 mai 1975, depus la fila 20 în dosarul de fond, pârâții au dobândit în proprietate locuința din C,-, compusă din 2 camere, bucătărie, vestibul și hol.
Ca urmare a faptului că această unitate locativă nu era dotată cu dependințele necesare, așa cum rezultă și din susținerile pârâților și C, menționate în întâmpinările de la filele 16 și respectiv 50, în baza fișei de calcul nr.22357/1.02.1975 (fila 56) și ulterior a contractului de închiriere nr.1491/16.08.1999, li s-au atribuit cele două camere - WC în suprafață de 6,80 mp și în suprafață de 7,60 mp. - amplasate în subsolul clădirii în care sunt locuințele vândute ulterior reclamanților, prin contractele nr.792/22.03.2006 și 2825/25.04.2006.
În baza calității de chiriași pentru aceste spații, pârâților li s-au vândut, conform art.9 din Legea nr.112/1995, cele două dependințe, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.888/13.03.2007, a cărui nulitate absolută au invocat-o reclamanții.
Ca sancțiune civilă care lipsește de efecte actul juridic încheiat prin încălcarea unei dispoziții legale imperative, edictată în vederea ocrotirii unui interes general, nulitatea absolută intervine în următoarele situații: când actul este lipsit cu desăvârșire de un element esențial structural ( voința, obiectul, cauza); dacă emană de la o persoană lipsită de capacitatea de folosință sau încalcă o prohibiție legală de a contracta instituită pentru rațiuni sau interese generale; când obiectul sau cauza contractului încalcă dispozițiile legale imperative fondate pe interesul general; dacă actul s-a încheiat fără respectarea formei solemne prevăzute de lege pentru însăși valabilitatea lui.
Prin precizarea de acțiune formulată de reclamanți la data de 18.06.2007, aceștia nu au invocat niciunul din motivele de nulitate absolută enumerate, susținând că actul contestat s-a încheiat prin viclenie (dol).
Dolul - viciu de consimțământ, constând în inducerea în eroare a unei persoane prin întrebuințarea de mijloace viclene, în scopul de aod etermina astfel să încheie un act juridic, constituie o cauză de nulitate relativă a actului juridic și nu poate fi invocată decât de părțile între care a intervenit actul, nu și de terți, calitate pe care reclamanții o au în raport de contractul de vânzare cumpărare nr.888/2007.
Raportat la circumstanțele de fapt ale speței, rezultă că încheierea contractului ce face obiectul cererii s-a făcut cu respectarea condițiilor generale și speciale cerute de lege pentru validitatea lui și nu subzistă motive de nulitate absolută care să sancționeze actul juridic în litigiu.
Ca atare, reclamanții nu justifică solicitarea de a se dispune obligarea Consiliului Județean D și C de a le vinde dependințele care, la data când ei au devenit proprietarii imobilului în care sunt situate, făceau obiectul contractului de închiriere încheiat cu pârâții.
Prin precizările orale făcute în recurs și consemnate în practicaua prezentei decizii, reclamanții au susținut că suprafața aferentă celor două dependințe este inclusă în spațiul ce a făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de ei pentru locuințe, situație în care aceștia nu mai justifică un interes în promovarea cererii în obligație de a face.
Cu actele depuse nu s-a făcut dovada proprietății reclamanților asupra acestor spații și de altfel, într-o atare situație ( dacă se pretinde că în suprafața deținută de reclamanți se include și cea aferentă anexelor în litigiu), aceștia au la îndemână acțiunea în revendicare, cadru procesual în care instanța poate compara titlurile părților și acorda eficiență celui mai bine caracterizat.
Față de aceste considerente, recursul este nefondat și va fi respins conform art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții și C împotriva deciziei civile nr. 143 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 13882 din 24 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții G, C, CONSILIUL JUDEȚEANU D - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI SERVICII
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex/9.07.2008
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Paula Păun
