Anulare act. Decizia 63/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- SECȚIA CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR.63/ApDOSAR NR-
Ședința publică din 3 iunie 2008
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel- - - JUDECĂTOR 2: Roxana Trif
- - - JUDECĂTOR 3: Ioana Iosif
- - - grefier șef secție
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat dereclamanții șiîmpotriva sentinței civile nr.1498 din 20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 27 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 3 iunie 2008.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.1498/2007 a Tribunalului Covasnaa fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Primăria Municipiului G, s-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtul - și în consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamantul și prin mandatar împotriva pârâților - și Primăria Municipiului G reprezentată de Primar și a obligat reclamanții să plătească pârâtului - 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului în rejudecare, instanța a dat eficiență prevederilor art.137 Cod procedură civilă care impun analizarea cu prioritate a excepțiilor care fac de prisos în totul sau în parte, cercetarea fondului.
Sub acest aspect s-a reținut că în cadrul excepțiilor invocate, prioritară este excepția prescrierii dreptului la acțiune privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare.
Pentru a se pronunța asupra acestei excepții s-au reținut următoarele:
Art.45 alin.1-4 din Legea nr.10/2001, prevede situațiile în care actele juridice ce au ca obiect un imobil ce cade sub incidența acestei legi, sunt lovite de nulitate absolută.
Art.45 alin.5 din lege prevede că, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Termenul de un an a fost prelungit succesiv prin nr.OUG109/2001 și nr.OUG145/2001, acesta împlinindu-se la data de 14.08.2002.
În speță, reclamanții au intentat acțiunea pentru constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare, încheiat la 10.07.1997, la data de 11.03.2006.
Afirmațiile reclamanților că s-au aflat în imposibilitate de a promova acțiunea datorită refuzului nejustificat al Primăriei municipiului G de a elibera copii certificate ale contractului de vânzare cumpărare nr.147 încheiat la 10.07.1997, prin care s-a înstrăinat imobilul situat în Sf. G,-, respectiv a contractului de închiriere în baza căruia fostul chiriaș a deținut imobilul anterior cumpărării, drept câștigat doar ca urmare a deciziei civile nr.1241/Ap/15.12.2004 a Curții de APEL BRAȘOV sunt lipsite de suport juridic.
Din extrasul de nr.2911 Sf. G, rezultă că pârâtul - și-a întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în anul 1997.
Cum înscrierile drepturilor în cartea funciară au un efect de opozabilitate erga omnes, reclamanții nu pot invoca împrejurarea că nu au cunoscut în proprietatea cui se află imobilul revendicat.
În cauză nu s-a putut reține nici o împrejurare care să conducă la concluzia suspendării ori întreruperii cursului prescripției.
Susținerile reclamanților că prin notificarea trimisă au solicitat primăriei să verifice dacă înstrăinarea imobilului s-a făcut cu respectarea Legii nr.112/1995 nu au nici o relevanță.
Primăria municipiului nu are atribuții și nici competențe privind verificarea ulterioară a legalității actelor juridice încheiate în baza Legii nr.112/1995.
De altfel, art.16 alin.1 lit.b prevede că prescripția se întrerupe "prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent".
Primăria nu poate fi asimilată nici unuia din organele menționate în acest text.
De asemenea nu poate fi acceptată nici susținerea că termenul de prescripție curge de la primirea dispoziției prin care s-a soluționat notificarea trimisă, față de dispoziția expresă din art.45 din Legea nr.10/2001 care prevede că termenul de un an curge de la intrarea în vigoare a legii.
Reclamanții nu pot susține că nu au avut cunoștință despre vânzarea imobilului din litigiu, deoarece fac vorbire despre acest lucru chiar în notificarea nr.409/2001 prin care solicitau restituirea în natură sau prin echivalent a apartamentului în discuție.
Pentru considerentele arătate, s-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune în ce privește constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului, se critică sentința sub patru aspecte ce vizează greșita admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune și nesoluționarea pe fond a acțiunii.
În primul motiv se arată că instanța trebuia să aplice legea specială, respectiv Legea nr.10/2001 și nu să se pronunțe prin prisma art.137 Cod procedură civilă.
Motivul doi vizează nerespectarea îndrumărilor date prin decizia, de casare, nr.497/R/2006 a Curții de APEL BRAȘOV, respectiv a principiilor degajate din Legea nr.10/2001.
În motivul trei se arată că prescripția s-a împlinit din culpa Primăriei Municipiului G care a pus la dispoziție contractul de vânzare-cumpărare în urma pronunțării unei hotărâri judecătorești, astfel că în raport de acea dată, 5.07.2004, acțiunea a fost formulată în termen.
În motivul patru se arată că a operat întreruperea cursului prescripției prin adresarea notificării către primărie.
Intimatul - a depus întâmpinare prin care a combătut motivele de apel.
Apelul nu este fondat.
Conform art.45 alin.5 din Legea 10/2001, "prin derogare de la dreptul comun, indiferente de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi". Termenul de un an a fost prelungit succesiv, împlinindu-se la data de 14.08.2002. Acțiunea în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat sub nr.147/10.07.1997 între pârâtul - și "Gospodărie Comunală" - G, a fost promovată la data de 11.03.2006, cu depășirea termenului de prescripție susmenționat.
Potrivit art.17 din Legea nr.7/1996, publicitatea imobiliară are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din același teritoriu administrativ. Prin urmare, înscrierea dreptului real în cartea funciară are efect nu numai de opozabilitate, cum dispune art.25 din același act normativ ci și de publicitate, prezumându-se că terții cunosc de existența actului înscris și titularul acestuia. Efectul de publicitate și opozabilitate este consacrat și de dispozițiile art.30-32 din Decretul - Lege nr.115/1938, încă aplicabil în regiunile unde nu s-au terminat lucrările de cadastru.
În speță, din extrasul de nr.3712 G, rezultă că pârâtul - și-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu iar de la data de 17 octombrie 1997, prezumându-se astfel că reclamanții, de la această dată, au cunoscut de existența actului.
Important este că prin notificarea înregistrată sub nr.409/2001 (fila 25 dosar nr- Tribunalul Covasna ) reclamanții au precizat expres că știu de înstrăinarea locuinței către chiriaș, astfel că nu se pot prevala de faptul că nu au văzut actul de vânzare-cumpărare. Era suficientă promovarea în termen a acțiunii în nulitate pentru ca actul de înstrăinare să fie depus la dosar prin dispoziția instanței.
În consecință, se reține că termenul de prescripție al dreptului la acțiune a început să curgă cel mai târziu la data depunerii notificării și s-a împlinit la data de 9 noiembrie 2002, cu mult înainte de promovarea prezentei acțiuni.
Susținerile din primul motiv de apel nu pot fi primite, întrucât judecata unitară a cauzei nu împiedică instanța de a soluționa cu precădere o excepție ce paralizează cercetarea fondului și care reprezintă o obligație reglementată de art.137 Cod procedură civilă. Dispozițiile art.137 Cod procedură civilă nu reprezintă o normă generală în raport de prevederile Legii nr.10/2001, dată fiind natura lor diferită, de normă de procedură, respectiv de drept substanțial.
Motivul doi de apel nu are fundament întrucât prin Decizia nr.497/2006 Curtea de APEL BRAȘOVa soluționat o chestiune de competență materială și nu o problemă de drept material, cum eronat se afirmă.
Motivul trei de apel vizează motivarea din prezenta decizie privitoare la începerea cursului prescripției extinctive la care s-a răspuns. Mai trebuia precizat că în cauză nu are relevanță momentul la care s-a răspuns la notificare, ci acela la care s-a cunoscut de înstrăinare și de la care a început să curgă termenul reglementat de art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001.
Ultimul motiv de apel nu este fondat. În cauză nu operează niciuna din cauzele de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției reglementate de Decretul nr.167/1958.
Depunerea notificării la primărie nu echivalează cu sesizarea unei instanțe sau organ de arbitraj printr-o cerere de chemare în judecată ori de arbitrare, cum corect a reținut prima instanță.
Față de considerentele expuse, curtea reține că sentința atacată este la adăpost de orice critică și în consecință potrivit art.296 Cod procedură civilă, urmare respingerii apelului ca nefundat, va fi păstrată.
Întrucât reclamanții se află în culpă procesuală, în baza art.274 Cod procedură civilă sunt obligați la plata către pârâtul - a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții și, prin mandatar, împotriva sentinței civile nr.1498 din 20 decembrie 2007, Tribunalului Covasna, pe care o păstrează.
Obligă pe reclamanți să plătească pârâtului - suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 3.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red./26.06.2008
Dact./02.07.2008
- 2 exemplare -
Jud. fond
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Trif, Ioana Iosif
