Anulare act. Decizia 63/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.63/CM
Ședința publică din 17 februarie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în C,-, județul C și cu domiciliul ales în C-, - 42,.C,.1,.46, județul C (la av. ) împotriva sentinței civile nr. 998 din 12 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă UNIVERSITATEA "" C, cu sediul în C, bd. - nr.124, județul C, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta reclamantă d-na avocat în baza împuternicirii avocațială nr.287/06.11.2008 depusă la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul recurentei reclamante susține că în cauză nu mai are alte cereri prealabile de formulat sau înscrisuri noi de depus, motiv pentru care instanța declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul asupra recursului, apărătorul recurentei reclamante susține următoarele:
În cauză a operat o modificare a contractului individual de muncă al reclamantei, în sensul că s-a stabilit ca începând cu 01.10.2007 reclamanta să treacă de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației la Departamentul de pentru Facultăți doar pentru anul universitar 2007 - 2008, în condițiile în care actul prin care i se propunea acceptarea acestei modificări nu a fost semnat de reclamantă. De asemenea, intimata pârâtă nu a probat că se află într-una din situațiile de excepție prevăzute de art.48 din Codul muncii.
Instanța de fond, în mod greșit a asimilat situația reclamantei că s-ar încadra în prevederile art.48 din Codul muncii, nu a luat în considerare probele depuse la dosar, din care rezulta că orele de curs ținute de reclamantă au fost repartizate unui debutant.
În fond după casare, instanța a reținut că art.48 din Codul muncii statuează că angajatorul poate modifica temporar locul de muncă și felul muncii fără consimțământul salariatului în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului, însă a omis un element esențial, și anume că această modificare trebuie să aibă un caracter temporar, iar din actul adițional nu rezultă că această măsură ar avea un caracter temporar sau definitiv.
Este relevant în cauză că orele reclamantei nu au fost desființate, ci au fost repartizate unui debutant, lucru ce rezultă chiar din înscrisurile depuse de intimata pârâtă la dosar.
De asemenea, s-a mai reținut că în cadrul intimatei pârâte a operat o reorganizare a activității, însă din probatoriile depuse, nu rezultă acest lucru. Din statul de funcții depus la dosar rezultă că orele respective au fost ținute de o altă persoană ce a fost angajată după data modificării contractului de muncă al reclamantei. În susținere depune la dosar extras din contractul individual de muncă al reclamantei.
Pentru motivele mai sus expuse, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată, anularea actului adițional la contractul de muncă, cu consecința repunerii părților în situația anterioară. Totodată solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat la instanța de fond și recurs, sens în care depune extrasul de cont nr.128/13.01.2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 16.11.2007, reclamanta a chemat în judecată Universitatea "" C pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea actului adițional la contractul individual de muncă nr. 1192/01.10.1996 cu consecința repunerii în situația anterioară și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta arată că fost angajată de Universitatea "", inițial în anul 1996, iar din 17.02.2003 a fost titularizată în baza deciziei nr.52/27.02.2003, ocupând postul de lector universitar la Colegiul de Institutori din cadrul Facultății de Psihologie.
Prin actul adițional - adus la cunoștință la 31.10.2007 și față de care și-a exprimat dezacordul - a fost înștiințată că numai are ore la Facultatea de Psihologie, ci în cadrul facultății de, orele sale fiind ocupate de un asistent debutant.
Se consideră că intimata a procedat la modificarea unilaterală a contractului în mod nelegal, deoarece nu a fost informată cu privire la aceasta - conform art. 17 Codul muncii - nu și-a exprimat acordul, actul face trimitere la o hotărârea biroului senatului de care nu are cunoștință; de asemenea, modificarea este nelegală și în raport de faptul că orele reclamantei din cadrul Facultății de Psihologie sunt ținute acum de un asistent debutant, în condițiile în care a fost titularizată pe post urmare promovării concursului.
Faptul că nu putea să i se asigure norma întreagă la aceeași facultate, nu înseamnă că orele de bază cu privire la care se titularizase trebuiau acordate altei persoane necalificate.
Pârâta Universitatea "" Caf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A arătat că, prin decizia nr. 52/27.02.2003, reclamanta a fost titularizată prin concurs la Universitatea "" pe postul de lector universitar, poziția 12 de la de limbă și comunicare din cadrul lor Universitare.
S-a precizat că structura la care reclamanta s-a titularizat pe postul de lector, respectiv le Universitare, funcționa ca structură organizatoare de învățământ universitar de lungă durată, potrivit art. 62 din Legea nr. 84/1995, abrogat prin art. 20 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare.
Prin apariția Legii nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, ca efect al semnării Declarației de la de către România în 1999, colegiile universitare din cadrul instituțiilor de învățământ superior au intrat fie în lichidare fie în reorganizare, începând cu anul universitar 2005-2006, pentru studenții admiși în anul I, potrivit art. 16, alin.1 coroborat cu art. 19 din acest act normativ.
Universitatea "" s-a confruntat cu imposibilitatea construirii unor norme didactice în conformitate cu legea pentru cadrele didactice care se titularizaseră prin concurs la structura desființată, situație existentă și în cazul reclamantei.
Astfel, în anul universitar 2006-2007 reclamantei i s-a asigurat norma didactică prin cumularea unor fracțiuni de norme vacante din statele de funcțiuni ale trei facultăți din cadrul Universității "": Facultatea de Psihologie și Științe al Educației; Facultatea de Litere; Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic, fiind încadrată la poziția 12 pe statul de funcțiuni și de personal didactic al Catedrei de Pedagogie din cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației.
Prin Hotărârea Biroului Senatului nr. 523/10.10.2007, Biroul Senatului, în calitate de organism ce asigură conducerea operativă a instituției conform art. 68 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, hotărăște ca postul de lector al reclamantei să fie trecut pe statul de funcțiuni al Departamentului de limbi moderne pentru facultăți nefilologice, o altă structură din cadrul universității, deoarece norma care s-a putut constitui pentru reclamată conține ore de la acest departament, precum și de la Facultatea de Litere. A fost anexată Hotărârea Biroului Senatului nr. 523/10.10.2007.
Drept urmare, se emite act adițional la contractul individual de muncă care a produs efecte în sensul că reclamanta a prestat, până la momentul de față, obligațiile ce decurg din actul adițional a cărui anulare se solicită, așadar a funcționat în cadrul structurii la care a fost încadrată potrivit 523/10.10.2007, acest lucru reprezentând acceptarea tacită a modificărilor intervenite prin actul adițional la contractul de muncă al reclamantei.
S-a mai arătat că nu este cazul unei modificări reale a unuia dintre elementele contractului individual de muncă, în sensul avut în vedere de art. 41 alin.3 din Legea nr. 53/2003, având că nu s-au modificat:durate contractului; locul muncii-angajatorul Universitatea ""; felul muncii - prestarea activităților didactice aferente postului de lector, condițiile de muncă, salariul, timpul de muncă și timpul de odihnă.
Chiar și în condițiile în care instanța ar reține că s-a produs o modificare unilaterală a contractului reclamantei, angajatorul dispune, potrivit dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 53/2003 de prerogativa de a modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului, ca măsură de protecția a acestuia. Or, în cauza dedusă judecății, se consideră ca fiind clară intenția angajatorului Universitatea "" de a proteja interesele reclamantei prin adoptarea unor măsuri de natură să conducă la menținerea sa ca salariată.
Prin sentința civilă nr. 114 din 8.02.2008, Tribunalul Constanțaa respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, reținând în esență, că în fapt, actul prin care s-a produs modificarea contractului individual de muncă este decizia nr. 271/2007 a rectorului universității și nu actul adițional contestat, pentru a cărui existență ar fi trebuit să existe și voința angajatei (și nu doar a angajatorului).
Prin decizia civilă nr. 413/CM/13.05.2008 Curtea de Apel Constanțaa admis recursul reclamantei și a casat această hotărâre, reținând că, practic, prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă și că, în mod greșit s-a considerat că actul adițional nu produce consecințe juridice atât timp cât reclamanta a fost trecută la o altă Facultate.
Tribunalul Constanța, prin decizia civilă nr. 998 din 12.09.2008, a respins ca nefondată acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta Universitatea ""
Din analiza materialului probator administrat la dosarul cauzei - înscrisuri depuse de părți - instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin contractul individual de muncă nr. 1192/01.10.1996, reclamanta a fost angajată de Universitatea "" C pentru o perioadănedeterminatăîn funcția de preparator; în contract se indică expres că locul de muncă este " de română".
În cursul anului 2002, Universitatea "" a scos la concurs mai multe posturi didactice, printre care, la Universitare, și un post de lector universitar, poziția 12 la disciplina lingvistică aplicată, metodica predării limbii franceze ș limba franceză.
În urma promovării concursului, prin Decizia nr. 52/27.02.2003 a rectorului universității,doamna a fost numită ca persoana titulară definitiv în această poziție.
Prin Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, începând cu anul 2005-2006, învățământul superior de scurtă durată, care se desfășoară în colegiile existente la data adoptării legii, intră în lichidare sau se reorganizează în studii universitare de licență în domenii existente sau apropiate fiind astfel abrogate prevederile art. 62-65 din Legea nr. 84/1995 (art. 20).
În aceste condiții, în cadrul catedrelor organizate în colegiile universitare s-a discutat problema constituirii normelor didactice pentru unele persoane (în discuție fiind doamnele și ). Astfel, ca urmare a modificării programelor de învățământ "la pedagogie s-au realizat norme combinând discipline provenite de la colegii, de la noua structură pedagogică învățământ primar și preșcolar, precum și celelalte secții ale facultății" (proces-verbal din 29.09.2006 al ședinței catedrei "Pedagogia învățământului primar și preșcolar din cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației Universitare - fila 46 dosar -.)
Aceeași problemă a fost luată în discuție în ședința Consiliului Facultății de Psihologie și Știința Educației în anul universitar următor (2007-2008), ca urmare a dispariției unor discipline ce se aflau în normele didactice la colegii (fila 45 dosar -).Pentru doamna s-a arătat că nu mai are ore în planul de învățământ presupunându-se un transfer da Facultatea de Litere pe post de asistent.
La 10.10.2007, s-a adoptat Hotărârea nr. 523 Biroului Senatului (în extras la fila 53 dosar nr. -) prin care s-a stabilit că postul de lector al doamnei lector universitar dr. va fi trecut pe Statele de Funcțiuni ale Departamentului de limbi moderne pentru facultăți nefilologice doar pentru anul universitar 2007-2008. Norma didactică de lector va fi constituită din 6 ore de curs practic de la Facultatea de Litere, iar restul, până la completarea normei de lector, din ore de la Departamentul de limbi moderne pentru facultăți nefilologice.
În aplicarea acesteia, s-a emis decizia nr. 271/16.10.2007 (fila 39 dosar nr. -) prin care s-a dispus că începând cu data de 01.10.2007 doamna -lector universitar doctor trece de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației la Departamentul de pentru Facultăți, doar pentru anul universitar 2007-2008.
Ulterior s-a încercat întocmirea unui act adițional care să transpună în practică această decizie; în privința actului adițional reclamanta a menționat expres "nu sunt de acord cu transferul și cu măsurile luate de Biroul Senatului."
Potrivit art. 41 Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților. Cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod.
Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente: a) durata contractului; b) locul muncii; c) felul muncii; d) condițiile de muncă; e) salariul; f) timpul de muncă și timpul de odihnă.
"Locul muncii" este un element esențial al contractului individual de munca, legiuitorul stabilind obligația pentru angajator de a-l informa pe salariat asupra locului unde acesta va munci (art.17 al.2 lit.b Codul muncii ), de asemenea, importanta acestui element al contractului individual de munca rezulta si din art.41 al.3 codul muncii potrivit cărora locul de munca indicat in contract poate fi modificat numai cu acordul părților.
Reclamanta fusese titularizată pe un post de lector universitar la Universitare, poziția 12 la disciplina lingvistică aplicată, metodica predării limbii franceze ș limba franceză iar, ca efect a deciziei nr. 271/2007 și a actului adițional, a trebuit să predea ore în cadrul Departamentului de pentru Facultăți.
Astfel, este evident că s-au modificat unilateral (prin voința exclusivă a angajatorului) două elemente esențiale ale contractului individual de muncă "locul muncii" și "felul muncii" (în privința acestui aspect fiind relevantă poziția reclamantei care, într-o ședință a cadrelor didactice din specializarea "Pedagogia învățământului primar și preșcolar" - procesul-verbal din 29.09.2006-fila 52 dosar nr. - - și-a exprimat "regretul că nu poate valorifica experiența acumulată în domeniul didacticii limbii franceze.
Art. 48 Codul muncii statuează că angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului, și în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului, în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod.
Pentru cazul modificării unilaterale ca măsură de protecție a salariatului, în principiu, doctrina și practica judiciară au enumerat - cu titlu exemplificativ - doar situații precum: inaptitudinea fizică sau psihică a salariatului (art.61 lit. c Codul muncii ) atunci când există o expertiză medicală sau chiar când un astfel de act există dar se costată că desfășurarea în continuare a muncii poate dăuna sănătății salariatului; trecerea într-un loc de muncă corespunzător gradului de invaliditate III; situația femeilor gravide sau care alăptează. asemenea.
Totuși această constatare nu împiedică includerea în cadrul ipotezelor în care este admisă modificarea unilaterală a contractului individual de muncă și situația în care salariatului îi sunt schimbate locul și/sau felul muncii și cazul în care măsura este impusă de intenția angajatorului de a împiedica concedierea salariatului pentru motive care nu țin de persoana acestuia.
Aceasta deoarece legea - art. 48 Codul muncii - vorbește generic despre o "măsură de protecție a salariatului" putând fi introdusă în aria de cuprindere a acestei noțiuni atât protecția sănătății (ca și în cazurile enumerate anterior) cât și a dreptului acestuia, printre care și dreptul la muncă.
Este și situația reclamantei al cărei loc de muncă (în fapt întregul cadru organizatoric al structurii unde își desfășoară munca - le Universitare) a fost desființatprin lege(Legea nr. 288/2004).
A operat astfel o reorganizare a activității angajatorului (în sensul art. 65 alin.1), desființarea locului de muncă fiind efectivă și având o cauză reală și serioasă.
Odată cu lichidarea/reorganizarea definitivă a lor, care a dus la dispariția acestora (în anul universitar 2007- 2008),a dispărut și locul de muncă al reclamantei.
Consecința firească a desființării locului de muncă ar fi fost concedierea reclamantei pentru motive care nu țin de persoana salariatului în baza art. 65 Codul muncii.
Totuși angajatorul a nu procedat la adoptarea acestei măsuri extreme (cu mult mai vătămătoare pentru reclamantă decât modificarea locului de muncă în condițiile în care erau păstrate și recunoscute drepturile salariale și calificarea profesională) ci, în mod unilateral, s-a dispus trecerea temporară în cadrul altei structuri a universității.
S-a realizat astfel "protecția salariatului" (protecția împotriva concedierii fiind una dintre preocupările importante ale legiuitorului în Codul muncii sau legislația în conexă, ex.OUG nr. 98/1999) aceasta fiind păstrată în cadrul muncii în condiții similare celor dinaintea modificării unilaterale.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 998/2008 a Tribunalului Constanțaa declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, condițiile art. 3041Cod pr. Civilă.
Situația de fapt a fost parțial reținută corect de instanța de fond, după cum corect a reținut și argumentat că în cauză a operat o modificare unilaterală a contractului de muncă,înlăturând astfel apărarea intimatei potrivit căreia nu ne-am găsi în prezența unei modificări a contractului de muncă.
Instanța de fond a apreciat greșit că ne găsim în una din situațiile de excepție în care angajatorul poate modifica unilateral contractul de muncă, după cum în mod deliberat, a lăsat sub tăcere probe concludente din care rezultă evident că orele de curs ținute de recurentă au fost repartizate unui debutant, contrar susținerilor potrivit cu care orele acesteia nu mai există.
În referire la primul aspect, instanța de fond a adăugat la lege și o interpretare care contravine probelor din dosar.
S-a reținut că art.48 din Codul Muncii statuează că angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului și în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului.
Instanța a redat textual integral art.48 din Codul Muncii,omițând un element esențial, respectiv că această modificare trebuie să aibă caracter temporar. Ori, una din apărările recurentei expuse în contestația introductivă a fost aceea că acest act adițional are un conținut neclar, nu se știe dacă măsura are caracter definitiv sau temporar
De asemenea, nu a stabilit pe bază de probatorii că această modificare are caracter temporar, de altfel acest aspect nu a fost analizat.
Se enumeră cazurile considerate de literatura și practica judiciară de specialitate ca fiind măsuri de protecție a salariatului, asimilând acestora și situația recurentei, în sensul că urmare a reorganizării activității universității, dintre două rele, adică concedierea recurentei, s-a recurs la măsura socială de protecție a modificării unilaterale a contractului de muncă.
Nici literatura și nici practica judiciară în materie nu au asimilat cazurile avute în vedere de legiuitor la art.48 din Codul Munciio asemenea situație. Ceea ce este relevant este că orele recurentei nu au fost desființate,aspect care rezultă din statele de funcțiuni depuse la dosar de intimată;orele susținute de recurentă au fost repartizate nelegal unui debutant astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de intimată.
S-a reținut că a operat o reorganizare efectivă, reală, însă nu a înlăturat în nici un fel apărarea recurentei și nici probatoriile din care rezultă că după încheierea actului adițional orele acesteia au fost repartizate prin nr.670/2007 doamnei.
După casarea cu trimitere, chiar la primul termen de judecată, instanța (într-adevăr în altă compunere) a solicitat depunerea chiar a înscrisurilor care atestau această împrejurare.
Completul care a soluționat cauza nu le-a mai analizat, ca și cum nu existau la dosar.
Din statul de funcții depus pentru anul universitar 2007- 2008 rezultă că orele de curs și seminar " predării limbii franceze" sunt ținute de numita (care a fost angajată după data modificării contractului de muncă al recurentei), ceea ce înseamnă că nu este vorba de o desființare a structurii; deci nu s-a reorganizat, desființat activitatea circumscrisă titularizării recurentei. " predării limbii franceze" făceau parte din norma pentru care a dat concurs și ele au figurat în norma didactică a reclamantei între februarie 2002 - iunie 2007.
Intimata cu înscrisurile depuse la dosar a făcut dovada că orele de curs și seminar ținute de recurentă au fost distribuite, în regim de plată cu ora, altei persoane deși aceasta era titularizată pe post urmare a promovării concursului având contract de muncă pe perioadă nedeterminată.
Analiza corectă a statelor de funcțiuni conduce la concluzia că, în mod nelegal, intimata a procedat la modificarea unilaterală a contractului de muncă a al recurentei, în condițiile în care statele de funcțiuni există însă, în acest moment, ore de curs și seminar de Franceze, în cadrul Facultății de Psihologie, ore pe care le ține, în mod ilegal (contravenind art.81 alin.3 din Statutul Personalului Didactic), un asistent universitar debutant, angajat fără îndeplinirea de vechime stabilite în art.55 al.5 din același statut și angajat ulterior.
Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a soluției instanței de fond, admiterea contestației, anularea Actului Adițional la Contractul de muncă nr.1192/01.10.1996, cu consecința repunerii părtilor în situația anterioară,în sensul predării de către recurentă a orelor de curs și seminarii " predării limbii franceze", prin constituirea normei didactice ca titular (CDI) având ca bază aceste ore de curs pe care le susține de atâția ani și fără de care nu i se poate asigura avansarea profesională (date fiind criteriile academice de promovare în învățământul superior).
Reținând culpa procesuală a intimatei, solicită obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat la instanța de fond.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a admis recursul pentru următoarele considerente:
Reclamanta a fost angajată de Universitatea "" în post de preparator la de limba română pe perioadă nedeterminată, prin contractul individual de muncă nr.1192/01.1996.
Prin decizia nr.43/25.02.1999 reclamanta a fost titularizată pe postul de asistent universitar pe poziția 22 la catedra de limbă română,prin concurs.
La data de 27.02.2003,prin decizia nr.52, reclamanta prin concurs a fost titularizată pe post de lector universitar poziția 12 la catedra de limbă și comunicare. Prin actul adițional a cărui anulare se solicită, începând cu data de 1.2007 postul reclamantei nu a mai fost normat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației motiv pentru care a fost trecut pe statul de funcțiuni al Departamentului de pentru Facultățile pentru anul universitar 2007-2008.
Potrivit art.41 din Codul Muncii contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.
Executarea contractului de muncă este guvernată de principiul stabilității și presupune că modificarea lui nu poate interveni decât în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.
Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare din următoarele elemente:a) durata contractului; b)locul muncii; c) felul muncii;d) condițiile de muncă; e) salariul; f) timpul de muncă și timpul de odihnă.
"Locul muncii" este un element esențial al contractului individual de muncă, legiuitorul stabilind obligația pentru angajator de a-l informa pe salariat asupra locului unde acesta va munci.
Deși noțiunea de "loc de muncă" nu este definită de legislația specifică, totuși din ansamblul dispozițiilor legale incidente se poate deduce înțelesul acesteia. Constituie deci "locul muncii" unitatea, secția, biroul, oficiu în care salariatul își desfășoară activitatea.
Locul muncii poate fi determinat sau concret, dacă se precizează locul unde se lucrează efectiv,el apare,în acest caz ca sinonim cu noțiunea de post.
În cadrul Universității "" colegiile s-au reorganizat conform nr.HG916/2005,în specializarea de licență "Pedagogia învățământului primar și preșcolar",în cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației.
În anul universitar 2006-2007 reclamanta a fost încadrată la poziția 12 pe statul de funcțiuni și de personal didactic al catedrei de Pedagogie din cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației.
Începând cu anul universitar 2007-2008 reclamanta a fost trecută de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației pe statul de funcțiuni al Departamentului de pentru Facultățile.
Prin actul adițional a cărui anulare se solicită s-au modificat unilateral două elemente esențiale ale contractului individual de muncă respectiv locul muncii și felul muncii (metodica predării limbii franceze).
Potrivit prevederilor Codului Muncii contractul individual de muncă poate fi modificat unilateral de către angajator numai prin delegare sau detașare, cu respectarea prevederilor art.42-47, ori prin modificarea temporară a locului și a felului muncii în situații excepționale,în condițiile art.48.
Astfel, angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului.
Intimata a invocat faptul că intenția angajatorului a fost de a proteja interesele reclamantei, prin menținerea contractului individual de muncă al acesteia și în anul universitar 2007-2008 prin constituirea unei norme didactice de lector compatibilă cu pregătirea sa profesională pe statul de funcțiuni al Departamentului de limbi moderne pentru Facultăți.
În literatura juridică s-a apreciat că modificarea unilaterală temporară a locului muncii și a felului muncii, ca măsură de protecție a salariatului prin decizia angajatorului are loc de regulă,în cazurile în care starea sănătății salariatului determină o astfel de măsură.
Într-o astfel de situație se pot afla salariații pensionați pentru invaliditate de gradul III, salariații asigurați în cadrul sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale care, din cauza unei astfel de boli sau a unui astfel de accident, nu își mai pot desfășura activitatea pe care au avut-o anterior,femeile gravide, cele care au născut recent sau cele care alăptează dacă locul muncii în care își desfășoară activitatea prezintă riscuri.
juridică și practica judiciară nu au asimilat desființarea locului de muncă cazurilor avute în vedere de legiuitor la art.48 din Codul Muncii.
Din statele de funcțiuni pe anul 2007-2008 depuse la dosar de intimată rezultă că orele de curs și seminar " predării limbii franceze" au fost distribuite unei alte persoane care a fost angajată după data modificării contractului de muncă al reclamantei, de unde rezultă că desființarea locului de muncă nu a fost efectivă.
Nu se poate retine că a operat o acceptare tacită a modificării aduse contractului de muncă, întrucât reclamanta a menționat pe actul adițional că nu este de acord cu măsurile luate de Biroul de, promovând prezenta contestație.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 Cod pr.civilă Curtea a admis recursul formulat și a modificat în tot sentința recurată,în sensul admiterii acțiunii reclamantei.
Potrivit art.274 Cod pr.civilă, Curtea a obligat intimatul-pârât la 4130 lei cheltuieli de judecată efectuate la fond și recurs,către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în C,-, județul C și cu domiciliul ales în C-, - 42,.C,.1,.46, județul C (la av. ) împotriva sentinței civile nr. 998 din 12 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă UNIVERSITATEA "" C, cu sediul în C, bd. - nr.124, județul
Modifică în tot sentința recurată în sensul admiterii acțiunii.
Dispune anularea actului adițional la contractul de muncă nr. 1192/1.1996 prin care s-a dispus schimbarea locului de muncă al contestatoarei cu consecința repunerii în situația anterioară.
Obligă intimatul-pârât la 4130 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.02.2009.
Președinte Judecători
- - - -
- -
Grefier
- -
Jud.fond: /
Red.dec.Jud.-/09.03.2009
Tehnored.gref./11.03.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol, Mariana Bădulescu
