Anulare act. Decizia 64/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 64
Ședința publică din 27 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Ion Graur
JUDECĂTOR 3: Erica Nistor Președinte Secție Civilă
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 362/8.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta și pârâtul Municipiul A prin Primar, având ca obiect acțiune în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat pentru reclamanta intimată, av. și pentru pârâții recurenți și, av. A, lipsă pârâtul intimat Municipiul A prin Primar.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul cu privire la excepția tardivității acțiunii, în raport de dispozițiile art. III Titlul I din Legea nr. 247/2005.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită admiterea excepției tardivității acțiunii, pe cale de consecință admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată, arătând că acțiunea formulată de reclamantă la data de 1.08.2006 este tardivă în raport de dispozițiile art. III titlul I din Legea nr. 247/2005.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea excepției, cu motivarea că de la data publicării în al art. III din Titlul I modificat prin nr.OUG 209/22.12.2005 - publicată în din 30.12.2005 - curge termenul de 12 luni prevăzut pentru atacarea actelor juridice de înstrăinare încheiate după 14.02.2001.
De asemenea, a mai arătat că deși exista actul emis de SC SA la data de 27.05.2004 - de comunicare către antecesorul reclamantei a situației juridice a imobilului din litigiu, în anul 2004 nu exista temei legal pentru atacarea actelor încheiate după 14.02.2001.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 651/16.05.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților pârâții, și Municipiul A reprezentat prin Primar.
S-a apreciat că raportat la împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada existenței anexei la data naționalizării, acțiunea nu a fost dovedită, fiind astfel respinsă.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 1127/25.10.2007 pronunțată în dosar nr- a admis recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 621 din 16 mai 2007, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Arad - secția civilă -, în contradictoriu cu intimații pârâți, și Municipiul A reprezentat prin Primar, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare, la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Arad.
Curtea a apreciat că se impune suplimentarea probatoriului de către prima instanță în vederea clarificării situației juridice a imobilului, respectiv dacă imobilul (sau elemente constructive ale lui) a fost construit înainte de naționalizare, dacă a constituit proprietatea antecesorilor reclamantei, dacă intră sub incidența nr.OUG 40/1999 ( art. 44 ).
Rejudecând în fond după casare, Tribunalul Arad prin sentința civilă nr. 362/8.04.2008 a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta iris împotriva pârâților și și în consecință:
A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr. 5387 din 19.08.2003 încheiat între pârâții și SC SA A și a obligat pârâții să plătească reclamantului cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial în sumă de 5400 lei.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul (după completarea probatoriului) a reținut că la data naționalizării exista apartamentul nr. 7, iar acesta nu a fost construit ulterior naționalizării de către Statul Român.
A reținut că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 5387/19.08.2003, pârâtul Municipiul A prin SC SA Aav ândut pârâților și apartamentul nr. 7, compus dintr-o cameră de locuit și teren aferent de 31. p., deși, la 8.10.2001 a notificat Consiliul Local al municipiului A în vederea restituirii în natură sau prin măsuri reparatorii a imobilului înscris în CF nr. 638, nr. top 765.
S-a apreciat că, raportat la împrejurarea că imobilul a făcut obiectul unor notificări și la dispozițiile art. 44 din nr.OUG 40/1999 - ce sancționează cu nulitatea absolută nesocotirea interdicției de înstrăinare a imobilelor ce fac obiectul unei notificări din partea unor persoane fizice ce au fost deposedate de aceste bunuri- contractul de vânzare - cumpărare a fost întemeiat pe o cauză ilicită, motiv pentru care s-a constatat nulitatea absolută a contractului.
În termen, împotriva sentinței civile nr. 362/8.04.2008, au declarat recurs pârâții care au solicitat modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare au arătat că este greșită și în contradicție cu probele administrate, concluzia instanței de fond în sensul că, apartamentul nr. 7 existat la data naționalizării.
Au arătat că din analiza înscrisurilor de la dosar, rezultă că în momentul naționalizării în imobilul naționalizat exista un alt apartament cu nr. 7, situat la subsolul corpului principal de clădire și care actualmente face parte din componența apartamentelor din corpul principal.
Au arătat că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 44 din OUG nr. 40/1999 și mai mult, tribunalul a acordat și ceea ce nu s-a cerut, extinzând cadrul procesual în privința motivelor de nulitate, fără să pună în discuția părților acest lucru.
La termenul de judecată din 16.12.2008, instanța a pus în discuția părților excepția tardivității acțiunii, raportat la temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, respectiv la dispozițiile art. III Titlul I din Legea nr. 247/2005, cu referire la dispozițiile art. 44 din nr.OUG 40/1999.
Prin note de ședință, pârâții recurenți au solicitat admiterea excepției tardivității acțiunii, pe cale de consecință admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare au arătat că acțiunea formulată de reclamantă la data de 1.08.2006 este tardivă în raport de dispozițiile art. III titlul I din Legea nr. 247/2005.
Reclamanta intimată prin note de ședință a solicitat respingerea excepției cu motivarea că de la data publicării în al art. III din Titlul I modificat prin nr.OUG 209/22.12.2005 - publicată în din 30.12.2005 - curge termenul de 12 luni prevăzut pentru atacarea actelor juridice de înstrăinare încheiate după 14.02.2001.
De asemenea, a arătat că deși exista actul emis de SC SA la data de 27.05.2004 - de comunicare către antecesorul reclamantei a situației juridice a imobilului din litigiu, în anul 2004 nu exista temei legal pentru atacarea actelor încheiate după 14.02.2001.
Examinând recursul în raport de dispozițiile legale menționate, de excepția pusă în discuția părților, de dispozițiile art. 3041și 306. pr. civ. Curtea constată că recursul este fondat.
Astfel, reclamanta a sesizat prima instanță, Tribunalul Arad cu acțiune având ca petit constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 5387/2003 încheiat de pârâții și și SC SA
Acțiunea astfel formulată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 44 din nr.OUG 40/1999 și art. III titlul I din Legea nr. 247/2001 și dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Conform art. III din Titlul I din Legea nr. 247/2005, de modificare și completare a Legii nr. 10/2001 - privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6.03.1945-22.12.1989 - actele juridice de înstrăinare încheiate după data de 14.02.2001 având ca obiect imobilele vândute cu nerespectarea interdicției prevăzute de art. 44 din nr.OUG 40/1999, pot fi atacate în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a acestui titlu sau după caz de la data luării la cunoștință a încheierii contractului.
Cum, acțiunea a fost introdusă la data de 1.08.2006, respectiv cu depășirea termenului de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii (25.07.2005), iar luarea la cunoștință ( de către antecesorul reclamantei, la 27.05.2004), s-a realizat înainte de data intrării în vigoare a legii nr. 247/2005, în cauză, acțiunea formulată de reclamanta este înregistrată tardiv, după împlinirea termenului de prescripție.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 (3) pr. civ. coroborat cu art. 306. pr. civ. va admite recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 362/8.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, pe care o va modifica în tot, în sensul că, va respinge ca tardivă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 362/8.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge ca tardivă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. /12.02.2009
Tehnored. 2 ex./12.02.2009
Prima instanță:
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Ion Graur, Erica Nistor
