Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 65/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 65
Ședința publică din 27 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ion Graur
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR: Dr. - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și G împotriva deciziei civile nr. 114 din 2.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B și SA, având ca obiect acțiune în constatare.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 13 ianuarie 2009, încheiere ce face parte din prezenta decizie, când, pentru deliberare și pentru a se depune concluzii scrise s-a amânat pronunțarea cauzei la data de 20 ianuarie 2009, când, în aceeași compunere a completului de judecată și pentru aceleași motive, s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenul de astăzi,
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 114/02.04.2008 pronunțată în dosar nr-,
Tribunalul Arada respins apelul formulat de către reclamanții, și G, împotriva sentinței civile nr. 6498/11.09.07 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Arad, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul a confirmat astfel soluția pronunțată de Judecătoria Arad care prin sentința civilă nr. 6498/11.09.2007 pronunțată în dosar nr. 5964/2006 a respins acțiunea în constatare precizată formulată de reclamanții, și G, împotriva pârâților Consiliul Local, Statul Român prin Ministerul Finanțelor - DGFP A, SC SA.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că mama, respectiv bunica reclamanților a dobândit în 1943, prin donație terenurile arabile înscrise în CF 696 și CF 528. De la aceasta, Statul Român le-a preluat, în baza unui contract de schimb, în anul 1963, fiind transcrise în CF 8928 sub nr. top 2401 și 2402, Ulterior, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria -, nr. 1099, au fost dobândite de pârâta SC SA și transcrise în CF 9730.
S-a reținut că situația terenului din litigiu s-a încadrat în ipoteza reglementată de art.29 din Legea nr. 18/1991 și în consecință retrocedarea acesteia ar fi trebuit să fie cerută potrivit dispozițiilor din legea specială, reclamantul neavând de ales între calea dreptului comun și legea specială.
Prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 6498/11.09.2007 a Judecătoriei Arad, reclamanții, și G au solicitat admiterea apelului declarat, modificarea în tot a sentinței apelate și admiterea acțiunii astfel cum fost formulată și precizată.
În motivare, reclamanții au susținut că prima instanță a greșit pronunțând sentința apelată, întrucât nu a avut în vedere capetele de cerere formulate, astfel cum au fost ulterior precizate și nu a avut în vedere faptul că s-a renunțat la primul capăt de cerere inițial și că în primul rând trebuia să se pronunțe asupra faptului dacă terenul în suprafață totală de 15.110 mp, identificat sub nr. top 2401 și nr top 2402, intabulat în prezent în CF nr. 9730, adus din CF nr. 8928, prin transcriere din CF nr. 528 și CF nr. 696 a fost preluat de către Statul Român fără titlu valabil, sau nu.
Prin întâmpinare pârâtul Consiliul Local aș Orașului a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, susținând că prima instanță a motivat în mod temeinic respingerea cererii reclamanților pe considerentul că cererea trebuia întemeiată pe disp. Legii nr. 18/1991 care reglementează retrocedarea terenurilor preluate abuzive către Stat în perioada 1945-1989.
Pârâta DGFP A, prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate, iar pe cale de excepție a invocat lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și finanțelor.
Tribunalul a respins apelul reclamanților cu motivarea în esență, că antecesoarea reclamanților dobândit prin contract de donație în anul 1942, terenurile arabile înscrise în CF 696 și CF 528. Statul Român în anul 1963, preluat aceste terenuri în baza unui contract de schimb, ocazie cu care le-a transcris în CF 8928 sub nr. top 2401 și 2402, iar ulterior, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - 7, nr. 1099, au fost dobândite de pârâta SC SA și transcrise în CF 9730.
Prin decizia civilă nr. 1460/09.05.2000 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosar nr-, s-a admis recursul SC Sa și s-a respins acțiunea pe motiv că ar fi trebuit să uzeze de prevederile Legii nr. 18/1991.
În CF 8928 sub B 1 este descris terenul care a făcut obiectul actului de schimb, ori în lipsa altor elemente instanța a considerat că schimbul s-a efectuat în condiții legale că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art 964 cod civil.
În termen, împotriva deciziei civile nr. 114/2.04.2008 au declarat recurs reclamanții, și G care au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și pe cale de consecință, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, respectiv să se constate că terenul în suprafață totală de 15.110. identificat sub nr. top 2401 și nr. top 2402, intabulat în prezent în CF nr. 9730 -, adus din CF nr. 8928 -, prin transcriere din CF nr. 528 - și CF nr. 696 -, a fost preluat de către Statul Român fără titlu valabil; să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - 7, nr. 1099 din 11.04.1995, în ceea ce privește suprafața de teren identificată sub nr. 2401 și 2402, în baza căruia SC " " -a înscris terenul identificat în prezent în CF 9730 -; restabilirea situației anterioare, în sensul constatării dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren identificată sub nr. top 2401 și 2402 în favoarea vechiului proprietar de sub 12 din CF nr. 528 - și 14 din CF nr. 696 -, născută; obligarea Oficiului Județean de cadastru și Publicitate Imobiliară A la a face cuvenitele mențiuni; cu cheltuieli de judecată.
În motivare au arătat că decizia civilă atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 7. pr. civ.
Arată că instanța se rezumă să afirme că "schimbul este legal, în lipsa altor elemente, dar nu motivează sub nici un aspect, de ce elementele prezentate de către reclamanți în dovedirea cererii (înscrisuri provenite de la instituții publice), nu sunt de natură a pune sub semnul întrebării legalitatea acestui schimb, deși din toate aceste înscrisuri rezultă că nu a fost înregistrat niciodată un asemenea schimb de terenuri și nici nu există vreo altă dovadă a existenței lui.
Reclamanții susțin că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9. pr. civ..
Arată că instanța trebuia să se pronunțe în primul rând asupra faptului dacă terenul din litigiu a fost preluat de Statul Român fără titlu valabil sau nu.
Deși motivează hotărârea în spiritul constatării faptului că terenul indicat a fost preluat de către Statul Român fără titlu valabil, respinge acțiunea așa cum a fost ea precizată, fără ca prin dispozitivul hotărârii să constate ceea ce motivase, prin exprimarea că situația terenului antemenționat se încadrează în ipoteza reglementată de art. 29 din Legea nr. 18/1991 și în consecință retrocedarea acesteia trebuia să fie cerută potrivit dispozițiilor din legea specială, reclamantul neavând de ales între calea dreptului comun și legea specială.
Au susținut că în mod greșit instanța a interpretat acțiunea ca și o cerere în revendicare formulată pe dreptul comun, or, în realitate reclamanții au solicitat să se constate că terenul a fost preluat fără titlu, cu consecința restabilirii situației anterioare.
Arată că nici prima instanță și nici instanța de apel nu au observat faptul că acest teren a fost solicitat în baza prevederilor Legii nr. 247/2005 și că retrocedarea lui urmează a fi analizată în funcție de prevederile acestei legi.
În ceea ce privește fondul cauzei arată că în realitate contractul de schimb nu există, mai mult, un asemenea contract putea fi încheiat numai în baza Decretului nr. 151 din 1950, și trebuia să îmbrace forma autentică și trebuia să fie păstrat și să se regăsească în arhivele a trei instituții, și anume Consiliul Local al orașului, Arhivele Naționale ale Statului sau Oficiul Județean A de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
Or, din înscrisurile comunicate de Arhivele Naționale ale Statului, Consiliul Local al orașului și Oficiul Județean A de Cadastru și Publicitate Imobiliară, rezultă că un asemenea contract nu se regăsește la aceste instituții, ceea ce are drept consecință constatarea că terenul din litigiu a fost preluat de stat fără titlu valabil.
Arată că în situația dovedirii preluării terenului de către Statul Român fără titlu valabil, toate celelalte acte făcute de către Statul Român sunt lovite de nulitate absolută, acesta neavând calitatea de proprietar, astfel că și transmiterea terenului în administrarea operativă a Stațiunii de Mașini și, prin Decizia nr. 1309/1963 a Sfatului Popular Regiunea este una abuzivă și în afara cadrului legal.
Arată că SC "" SA a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. 1099/11.04.1995 prin fraudarea legii, având în vedere că una din condițiile prevăzute în nr.HG 834/1991 este ca terenurile să fie proprietate de stat, or, statul deținea suprafața de teren fără un titlu valabil.
În drept invocă dispozițiile art. 299 și urm. pr. civ..
Prin întâmpinare pârâtul Consiliul Local al orașului a solicitat respingerea recursului, cu motivarea în mod corect că s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local, iar pe fond arată că soluțiile pronunțate de judecătorie și tribunal sunt temeinice și legale.
A arătat că atât prima instanță cât și instanța de apel în mod temeinic au motivat respingerea cererii reclamanților pe considerentul că acesta trebuia întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 18/1991 care reglementează retrocedarea terenurilor preluate abuziv de către Stat în perioada 1945-1989, existând o lege specială care reglementează genul acesta de litigii, recurenții reclamanți nu au la dispoziție acțiunea pe calea dreptului comun.
Arată că, raportat la petitele cererii de chemare în judecată acțiunea formulată de reclamanți este o acțiune în revendicare, întrucât se urmărește schimbarea titularului dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu.
Prin concluzii scrise, reclamanții recurenți au reiterat motivele formulate prin recurs, invocând în motivarea recursului și decizia nr. 3480/19.09.2003 pronunțată de Secția Civilă a Curții Supreme de Justiție, care a statuat că: " în lipsa unor documente care să ateste existența înscrisurilor prin care terenurile au trecut în proprietatea Statului Român, ne aflăm într-o situație de preluare de bunuri de către stat, fără titlu valabil".
Au arătat că terenul din litigiu a fost solicitat în baza prevederilor Legii nr. 247/2005, retrocedarea terenurilor urmând să fie analizată în funcție de prevederile legii, astfel că prin prezenta acțiune nu au intenționat să obțină o revendicare pe calea dreptului comun.
Examinând decizia civilă atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. alin. 2. pr. civ. sub toate temeiurile de nulitate și pe baza probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este fondat.
Astfel, reclamanții au investit instanța - Judecătoria Arad -, cu acțiune având ca obiect: constatarea nulității contractului de schimb încheiat între defuncta și Statul Român la data de 7.07.1963, constatarea nulității parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate a SC SA asupra terenului din litigiu, cu consecința restabilirii situației anterioare de CF.
Temeiul de drept al acțiunii l-a constituit prevederile art. 964, art. 1405 și 1409 Cod civil.
La termenul de judecată din 12.06.2007 reclamanții și-au precizat acțiunea (fila 40 dosar fond), în sensul că au renunțat la capătul de cerere privind nulitatea absolută a contractului de schimb realizat între defuncta și Statul Român și au solicitat în primul rând să se constate nevalabilitatea titlului statului, cu menținerea celorlalte capete de cerere.
Acțiunea astfel cum a fost precizată a fost întemeiată pe prevederile art. 480 Cod civil, respectiv pe dispozițiile Legii nr. 7/1996.
Din examinarea considerentelor celor două hotărâri pronunțate de instanța de fond, cât și cea de apel, se constată că primul petit al cererii astfel cum a fost precizată nu a făcut obiect de analiză a instanțelor.
Deși reclamanții au invocat ca temei de drept al acțiunii precizate dispozițiile art. 480 Cod civil, tribunalul a apreciat că schimbul s-a efectuat în condiții legale și în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 964 Cod civil, iar judecătoria apreciind că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 18/1991, nu a analizat capătul principal de acțiune ce viza preluarea terenului fără titlu valabil.
Cum, cererea de chemare în judecată determină concret cadrul procesului civil cu privire la părți și cu privire la obiectul litigiului, instanța era obligată să se pronunțe în aceste limite determinate de către reclamanți.
Este adevărat că judecătorii trebuie să respecte principiile disponibilității ca principiu fundamental al procesului civil, însă, raportat la dispozițiile art. 129 (4) și (5) pr. civ. ei sunt datori să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt și de drept de natură a elucida obiectul dedus judecății, chiar dacă nu au fost menționate în cererea de chemare în judecată.
În acest sens, se constată că deși s-a dispus de către instanță efectuarea de adrese către instituții abilitate pentru a comunica contractul de schimb menționat în CF nr. 8928, instanța nu a pus în discuția părților administrarea și a probatoriului cu martori pentru a verifica dacă reclamanții au predat teren la. în caz afirmativ ce suprafață au predat, respectiv dacă au folosit efectiv terenul din litigiu.
Cum instanța nu a îndeplinit aceste obligații și nu a analizat dacă titlul statului este sau nu valabil, Curtea constatând că modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară completarea probațiunii, în baza art. 312 (3) pr. civ. va admite recursul declarat de reclamanții, și G împotriva deciziei civile nr. 114 din 2.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, va casa decizia civilă nr. 114 din 2.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad și sentința civilă nr. 6498 din 11.09.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr. 5964/2006 și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Arad.
În rejudecare, instanța va soluționa cauza în limitele investirii, respectiv va soluționa toate capetele din cerere astfel cum a fost precizată, inclusiv valabilitatea sau nevalabilitatea titlului statului, urmând a completa probatoriul conform considerentelor mai sus menționate și dispozițiile art. 129 alin. 4 și 5. pr. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, și G împotriva deciziei civile nr. 114 din 2.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B și SA.
Casează decizia civilă nr. 114 din 2.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad și sentința civilă nr. 6498 din 11.09.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr. 5964/2006 și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Adriana Corhan
- - - - Dr. - -
GREFIER,
- -
Red. /05.02.2009
Tehnored. 2 ex./05.02.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Ion GraurJudecători:Ion Graur, Maria Lăpădat, Adriana Corhan
