Anulare act. Decizia 64/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI ---SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 64
Ședința publică de la 10.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Melania
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul pârât Municipiul B prin Primar General și recurenții intervenienți, G, împotriva deciziei civile nr. 420A/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV- Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimatul pârât Consiliul General al Municipiului
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții intervenienți și personal, G, prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.-/28.11.2008 la dosar, intimații reclamanți și prin avocat cu împuternicirea avocațială cu nr.-/1.12.2008 la dosar, lipsind recurentul pârât Municipiul B prin Primar General și intimatul- pârât Consiliul General al Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că cererile de recurs sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și că recurentul pârât Municipiul B prin Primar General a fost citat cu copia motivelor de recurs formulate de recurenții intervenienți. Se mai arată că intimații reclamanți au fost citați doar cu motivele de recurs formulate de Municipiul B prin Primar General, că intimatul pârât Consiliul General al Municipiului B nu a fost citat cu motivele de recurs și că recurenții intervenienți au fost citați cu mențiunea de a depune prin serviciul registratură în termen de 5 zile încă 3 exemplare ale motivelor de recurs.
Recurenții-intervenienți și personal, învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererile de recurs.
Reprezentantul recurenților intervenienți, G, de asemenea, învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererile de recurs.
Reprezentantul intimaților-reclamanți și precizează instanței că nu mai au alte cereri și solicită cuvântul pe cererile de recurs.
Curtea constată că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat și acordă cuvântul pe cererile de recurs.
Reprezentantul recurenților intervenienți, G, solicită admiterea recursului formulat de aceștia, modificarea deciziei civile atacate iar pe fond, respingerea cererii formulată de reclamanți, ca nefondată, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată. Cu privire la recursul declarat de Municipiul B prin Primarul General, pune concluzii de admitere a acestuia așa cum a fost formulat.
Recurenții-intervenienți și personal, solicită admiterea recursului lor astfel cum a fost formulat și motivat, precum și admiterea recursului declarat de recurentul- pârât Municipiul B prin Primarul General, depunând la dosar și comcluzii scrise.
Reprezentantul intimaților-reclamanți și solicită respingerea recursului declarat de intervenienți precum și respingerea recursului declarat de Municipiul B prin Primarul General, depunând concluzii scrise. În susținerea poziției sale, precizează faptul că, autorul reclamanților a fost medic militar și acesta nu a beneficiat niciodată de sistemul comunist. Totodată, precizează că în opinia sa, cererea de intervenienție este inadmisibilă și nedovedită, intervenienții formulând de fapt, cereri în nume propriu, criticând hotărârea instanței de fond și nicidecum neformulând vreo cerere de intervenție în interesul Municipiului prin Primarul General. Precizează, de asemenea, că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 18.05.2006, sub nr-, reclamantele și au chemat în judecată pârâții Municipiul B și Consiliul General al Municipiului B (), solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 1363/24.03.1962, de fostul notariat de Stat al Raionului 1 Mai B, pentru lipsa cauzei (scopului actului juridic), fără cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt s-a arătat că imobilul situat în B,- (devenit ulterior nr. 26), compus din teren și construcțiile aferente, a aparținut numiților (căsătorită ) și, conform actului dotal autentificat sub nr. 23633/13.07.1936, încheiat cu, care la rândul lui cumpărase acest imobil conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 27934/1922.
Au mai precizat reclamantele că la data de 24.03.1962, pentru a-și putea continua activitatea profesională, a fost obligat ca, împreună cu soția sa, să "doneze" Municipiului B, respectiv fostului Consiliu Popular al Municipiului B, imobilul sus menționat, scopul actului juridic nefiind acela al realizării unei liberalități, ci rămânerea donatorilor în libertate, astfel încât acesta este lovit de nulitate absolută.
Reclamantele au învederat totodată că sunt moștenitoarele defuncților și, potrivit certificatelor de moștenitor nr. 290/20.03.1981 și nr. 603/1972, eliberate de fostul Notariat de Stat Local al Sectorului 3 B, iar în prezent imobilul figurează în- B, ca urmare a închiderii accesului din str. - -.
In drept, au fost invocate dis part 801 și 966 Cod Civil.
Pârâții nu au formulat întâmpinare, neprecizându-și poziția față de cererea de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr. 9601/21.06.2006, pronunțată de Judecătoria Sector 1 B, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței, dispunându-se declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sector 2
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 B, la data de 25.07.2006, sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 6769/14.09.2007, Judecătoria Sector 2 B aadmis acțiuneași a constatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 1363/24.03.1962 de Notariatul de Stat al Raionului 1 Mai B, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că imobilul situat în B,- (fostă-), sector 2 aparținut numiților (căsătorită ) și, potrivit actului dotal autentificat sub nr. 23633/13.07.1936, încheiat cu care, la rândul său, îl deținea de la, și, conform actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 27934/1922 și în baza autorizației de construire nr. 75/924.
Ulterior, imobilul situat în B,-, compus din casă de zid cu parter și două etaje și, iar în curte o altă construcție din zid compusă din parter și cu o suprafață totală de 320. teren construit și neconstruit, a făcut obiectul contractului de donație încheiat între și, în calitate de donatori și Sfatul Popular al al, în calitate de donatar, autentificat sub nr. 1363/24.03.1962 de către fostul Notariat de Stat al Raionului 1 Mai și transcris sub nr. 116/24.03.1962. Perfectarea donației de către Sfatul Popular al s-a realizat în baza deciziei de acceptare a cererii de donație nr. 391 din 16.04.1962 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Raionului 1 Mai.
Reclamantele și sunt moștenitoarele defuncților și, astfel cum rezultă din certificatele de moștenitor nr. 290/20.03.1981 și nr. 603/2.08.1972.
Martorii și au arătat că asupra autorilor reclamantelor s-au făcut presiuni morale pentru a imobilul, iar potrivit cererii din data de 10.04.1962, a solicitat ca Serviciul Cadre" să procedeze conform dispozițiilor legale", întrucât în urma donării imobilului dotal care a aparținut soției sale, nu mai poseda nici un fel de avere.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expert, imobilul are în prezent numărul poștal nr. 72 B pe Bd. -, între acesta și imobilul situat în B,-, existând identitate, aspect confirmat și de adresa nr. -/9231/8.05.2007 emisă de Primăria Municipiului B - Serviciul.
Prin raportare la cele susținute, Judecătoria a arătat că, deși sub aspectul respectării condițiilor de formă nu se constată motive care să atragă nevalabilitatea contractului de donație, nu au fost îndeplinite toate condițiile de fond la momentul perfectării actului.
Sub acest aspect, a reținut că, potrivit art. 948 pct. 4 și art. 966 Cod Civil, obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect, sancțiunea care operează pentru lipsa sau nevalabilitatea cauzei unei convenții fiind nulitatea absolută a acesteia.
Instanța de fond a mai arătat că există două elemente care compun cauza actului juridic, și anume scopul imediat (causa proxima) și scopul mediat (causa remota). Scopul imediat este stabilit pe categorii de acte civile, iar in cazul actelor juridice cu titlu gratuit trebuie să conste în intenția de gratifica (animus donandi); scopul mediat constă în motivul determinant al încheierii actului juridic și se referă fie la însușirile unei prestații, fie la calitățile unei persoane.
Împreună cu consimțământul, cauza formează voința juridică, iar unul dintre principiile de baza ale dreptului civil R este acela al protejării voinței reale a contractanților, astfel că în materie de liberalități ceea ce se cere a fi ocrotit cu precădere este voința donatorului, pentru că donația este în mod cumpănitor opera dispunătorului.
Or, în cauza de față, concluzia care se desprinde prin raportare la declarațiile martorilor, care au arătat că autorii reclamantelor au încercat să redobândească imobilul și că asupra acestora s-au exercitat presiuni în vederea încheierii actului, este aceea că nu a existat o intenție liberală de a gratifica statul în partea autorilor reclamanților (cu atât mai mult cu cât nu rezultă care ar fi putut fi motivația pentru care defuncții s-ar fi lipsit de unica lor proprietate).
Totodată, Judecătoria a apreciat că presiunile exercitate asupra autorilor reclamantelor nu pot determina numai o nulitate relativă, ca urmare a vicierii consimțământului, ci, având în vedere atât declarațiile martorilor audiați, cât și contextul istoric în care a intervenit încheierea actului juridic, în cauză este vorba despre lipsa intenției de a gratifica.
În cadrul apelului formulat împotriva acestei sentințe, de către pârâtul Municipiul B, prin Primarul General, au formulat cerere de intervenție în interesul apelantului pârât, numiții, G, foști chiriași, actuali cumpărători ai apartamentelor situate în imobilul din B,- B, sector 2. La termenul de judecată din data de 26.03.2008, a fost admisă în principiu cererea de intervenție.
În motivele de apel, pârâtul a formulat următoarele critici la adresa sentinței apelate:
1. excepția lipsei capacității procesuale civile de folosință a intimatului pârât Consiliul General al Municipiului B, motivat de faptul că, potrivit Legii nr. 215/2001, singura instituție care are personalitate juridică este instituția Primarului, aceasta reprezentând în justiție Municipiul
2. intimatul pârât Consiliul General al Municipiului B nu are calitate procesuală pasivă, întrucât, în temeiul art. 67 alin 1 din Legea nr. 215/2001 a Administrației Publice Locale, Primarul reprezintă comuna, orașul sau municipiul în relațiile cu persoane fizice sau juridice din țară sau din străinătate, precum și în justiție.
3. în speță, opera excepția prescripției dreptului la acțiune, prin raportare la termenul general de prescripție de trei ani dispus de Decretul nr. 167/1958 ( din motivele invocate de reclamante rezultând că este vorba de o nulitate relativă, iar nu de o nulitate absolută).
4. în cauză nu poate fi vorba despre o cauză ilicită, falsă și imorală a donației; cât privește cauza proximă, intenția de a gratifica reprezintă tocmai cauza contractului și a existat din partea autorilor reclamantelor; cât privește cauza mediată, aceasta nu poate fi ilicită, imorală sau falsă.
Astfel, cauza este falsă când există asupra scopului imediat (causa proxima), precum și atunci când există eroare asupra scopului mediat; cauza este ilicită și imorală când este prohibită de lege sau contravine bunelor moravuri, iar persoana care invocă lipsa sau nevalabilitatea cauzei trebuie să o și dovedească.
Intervenienții în interesul apelantului-pârât au criticat sentința prin raportare la faptul că a fost luat în considerare un înscris, care se pretinde a fi o cerere prin care defunctul solicită ca Serviciul de Cadre "să procedeze conform dispozițiilor legale", întrucât în urma donării imobilului dotal care aparținuse soției sale, nu mai poseda nici un fel de avere (înscris care este lipsit de orice valoare probatorie, atât timp cât nu se face dovada că ar fi fost înregistrat la o autoritate) și declarațiile unor martori care fie erau în legătură de rudenie cu reclamantele și foarte tineri la momentul donației ( ), fie persoane foarte în vârstă și care au făcut declarații care nu corespund adevărului ( ); totodată, la data încheierii actului de donație, familia beneficia de o locuința în str. -, conform poziției deținute în ierarhia sistemului comunist.
Prindecizia civilă nr. 420A/26.03.2008pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, a fost admis apelul pârâtului Municipiul B, prin Primarul General, fiind respinsă cererea de intervenție, ca neîntemeiată. A fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără capacitate procesuală civilă de folosință. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a soluționa astfel, Tribunalul a reținut că primul motiv de apel este fondat, art. 21 din Legea nr. 215/2001 (în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată), arătând că sunt doar autorități deliberative Consiliile locale, orășenești și municipale, iar în conformitate cu prev. art. 19 alin. 1 din același act normativ, numai unitățile administrativ-teritoriale (în speță Municipiului B) fiind persoane juridice de drept public cu capacitate juridică și patrimoniu propriu, stau în justiție prin Primar. În consecință, rezultă că intimatul pârât Consiliul General al Municipiului B nu are personalitate juridică și nici capacitate de a sta în justiție, legea necuprinzând prevederi în acest sens; pe de altă parte, nu sunt îndeplinite nici prev. art. 41 alin 2 Cod pr.civilă.
Urmare a faptului că primul motiv de apel a fost găsit întemeiat, constatându-se că nu are capacitate procesuală civilă de folosință, Tribunalul nu a mai luat în discuție cel de-al doilea motiv de apel, prin care se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a aceluiași intimat pârât.
S-a considerat că motivul trei de apel nu este fondat, argumentele invocate de intimatele-reclamante pentru constatarea nulității absolute a contractului de donație, fiind precizate expres la fila 2 dosarului nr- al Judecătoriei Sector 1 B, respectiv lipsa cauzei actului juridic atacat (ceea ce atrage nulitatea absolută, caracterizată de imprescriptibilitate), iar nu viciul de consimțământ al violenței, astfel încât termenul general de prescripție de 3 ani dispus de Decretul 167/1958 nu este aplicabil.
Pe de altă parte, în ceea ce privește calificarea juridică a cererii de chemare în judecată în sensul că se solicită nulitatea absolută a contractului de donație pentru lipsa cauzei, aceasta a fost analizată și de instanța de fond, iar argumentele acesteia (fără a fi reluate în decizia de apel) rămân pe deplin valabile.
Totodată, Tribunalul a considerat că motivul patru de apel este neîntemeiat, în mod corect arătând instanța de fond că scopul imediat al contractului de donație, respectiv animus donandi nu se regăsește în persoana autorilor intimatelor reclamante, atât timp cât, pe de o parte, nu se poate aprecia existența intenției de liberalitate pentru singurul bun pe care autorii intimatelor reclamante îl aveau în proprietate, iar pe de altă parte martorii audiați au arătat că autorii intimatelor reclamante au încercat să redobândească imobilul și că asupra acestora s-au exercitat presiuni în vederea încheierii actului. Or, dovedindu-se lipsa scopului imediat, lipsește un element esențial care intra în componența cauzei actului de donație, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute, în condițiile art. 948 pct. 4 și art. 966 Cod Civil.
S-a subliniat că argumentele prezentate de apelantul pârât în cadrul acestui motiv de apel nu reprezintă în realitate critici la adresa sentinței apelate, nevenind să contrazică în nici un fel, în mod concret, argumentele Judecătoriei, întemeiate pe probatoriul administrat; dimpotrivă, ele reprezintă simple considerații de ordin teoretic, care nu, prin raportare la speța concretă, raționamentul instanței de fond.
În ceea ce privește argumentele dezvoltate în cererea de intervenție în interesul apelantului pârât, Tribunalul a constatat că în nici un caz acestea nu se subsumează motivelor de apel formulate de către apelantul pârât; în realitate, ele reprezentând motive total distincte, care nu pot fi luate în discuție, având în vedere că poziția intervenientului accesoriu este, din punct de vedere procedural, subsumată poziției părții în favoarea căreia intervine, astfel încât intervenientul accesoriu nu poate formula alte motive de apel, față de cele formulate de parte în favoarea căreia a intervenit.
Împotriva acestei decizii, au declaratrecursîn termen legal:
- pârâtul Municipiul, prin Primarul General, solicitând modificarea deciziei civile recurate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
În motivarea recursului, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 Cod pr.civ. s-a arătat că a fost greșit soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece potrivit probatoriului administrat în cauză, precum și motivelor invocate în acțiune, este vorba despre o nulitate relativă, neexistând motive pentru o nulitate absolută, fiind incidente dispozițiile Decretului nr. 167/1958, în ceea ce privește termenul de prescripție.
În speță, nu poate fi vorba de o cauză ilicită, falsă și imorală a donației în ceea ce privește cauza proxima și cauza remota. Cauza proxima privește intenția de a gratifica, care reprezintă tocmai cauza acestui contract, intenție care rezultă din partea autorilor intimaților reclamanți. Mai mult, susținerea intimaților reclamanți, precum că, autorii lor au fost forțați să facă această donație, nu rezultă în nici un fel modul în care s-au împotrivit și eventualele repercusiuni la care au fost supuși.
Asupra motivelor de nulitate absolută invocate privind lipsa condiției de formă, respectiv faptul că încheierea contractului de donație autentificat sub nr. 1363/24.03.1962 nu s-a efectuat în formă autentică, s-a arătat că donația a fost acceptată de Statul român prin Consiliul popular. De asemenea, donația s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 2 alin 2 din Decretul nr. 478/1954, acesta derogând de la dispozițiile dreptului comun, iar acceptarea donației făcute statului român, se face de către Comitetul Executiv al Sfatului Popular al.
În consecință, recurentul a apreciat că donația este un act juridic esențialmente irevocabil, caracter consacrat de către art. 801 cod civil potrivit căruia "donația este un act de liberalitate prin care donatorul dă irevocabil un lucru donatarului care-l primește". Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 1171 Cod civ. actul autentic este definit ca fiind acel act încheiat cu solemnitățile cerute de lege de un funcționar public care are dreptul de a funcționa la locul unde acesta s-a tăcut.
- intervenienții, G, solicitând casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și, în fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 1 și 8 Cod pr.civ. s-a arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia:
S-a susținut că instanța de apel nu a motivat soluția de respingere a motivului trei de apel, privind prescripția dreptului la acțiune pentru vicierea consimțământului, situația de fapt prezentată de către reclamante încadrându-se unui posibil viciu de consimțământ, acela al violenței sub forma constrângerii psihice. Instanța de apel fusese investită să reanalizeze modul în care instanța de fond calificase raporturile juridice deduse judecății ca fiind lovite de nulitate absolută, actului de donație lipsindu-i cauza, astfel cum aceasta este reglementată în art. 948 Cod civil, iar simpla trimitere la motivarea instanței de fond, astfel cum aceasta se regăsește în decizia instanței de apel, nu constituie o motivare. Nu s-a răspuns la întrebarea cheie a cauzei: ne aflăm în prezența lipsei cauzei actului juridic sau în prezența unui act juridic încheiat sub constrângere psihică, fiind preluată de ambele instanțe, fără o motivare pertinentă, afirmația nesusținută probator de către reclamante, în sensul că actul de donație este lipsit de cauza licită, sancțiunea juridică fiind aceea a nulității absolute, cu consecința imprescriptibilității dreptului la acțiune pentru desființarea actului.
Menținând soluția instanței de fond, Tribunalul a confirmat o situație juridică, rezultat al unei greșite interpretări a actului de donație dedus judecății, când în speță, actul de donație autentic, a fost încheiat de persoane cu un nivel de educație superior, care nu ar fi putut pretinde că nu au avut reprezentarea scopului imediat al actului juridic încheiat, acela de a face o liberalitate, existența înscrisului autentic asigurând dovada materiala a scopului imediat al actului juridic. Scopul mediat, ca element psihologic determinant pentru încheierea actului juridic, se regăsește în poziția autorilor reclamantelor în ierarhia statului comunist, ale cărui valori au fost împărtășite și susținute de către aceștia. În cauză nu exista nici un element de natură probatorie să indice lipsa scopului mediat al donației. Teama de pierdere a libertății autorilor lor, invocate de către reclamante, nedovedită și imposibil de prezumat în contextul momentului încheierii actului de donație, ar fi putut constitui, cel mult, un argument pentru promovarea unui demers privitor la anularea donației pentru vicierea consimțământului datorită presiunii psihice, cu respectarea termenului de prescripție. Lipsa de diligență a reclamantelor în promovarea unui astfel de demers, nu poate fi avansată prin această acțiune lipsită de argumente de fapt și juridice.
S-a arătat că în contextul acestui motiv, se evidențiază și critica privitoare la respingerea motivelor de apel dezvoltate de intervenienți, neluate în discuție de către instanța de apel, cu motivarea că acestea nu s-ar fi subsumat motivelor de apel formulate de către pârât, fiind motive de sine stătătoare. În realitate, deși formulate înainte de motivarea apelului de către apelantul pârât, argumentele intervenienților criticau aceeași confuzie între lipsa cauzei actului de donație invocate de către reclamante și o posibilă viciere a consimțământului acestora, ca și lipsa oricărui suport probator în susținerea acțiunii reclamantelor.
Astfel, inexistența presiunii psihice invocate, așa cum rezultă din analiza probelor administrate în fața instanței de fond, are semnificație în susținerea apelului pârâtului, invocarea prescripției acțiunii în anularea actului de donație de către apelantul pârât, fiind argumentată prin prisma existenței, cel mult, a unui viciu de consimțământ, dar în nici un caz a lipsei cauzei actului juridic.
Totodată, s-a arătat că practic, atât instanța de fond cât și instanța de apel preiau susținerile reclamantelor, fără a răspunde criticilor apelantului pârât susținute și prin cererea de intervenție, care arată că scopul imediat cât și scopul mediat al actului de donație există și că o eventuală viciere a consimțământului donatorilor - dacă s-ar dovedi că aceștia ar fi fost supuși vreunei presiuni psihice pentru a face actul de donație, ceea ce în cauză nu s-a dovedit - nu mai poate fi invocată, fiind prescrisă. Astfel, a fost distorsionată logica juridică formală și de conținut cu privire la actul de donație a cărui nulitate se invocă, fără argumente faptice și probatorii.
Intimatele-reclamante au formulat concluzii scrise prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiate a ambelor recursuri.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate și ținând seama de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse,pentru următoarele considerente:
Definit ca o condiție esențială a contractului de donație, consimțământul reprezintă manifestarea de voință exteriorizată, cu scopul de a produce efecte juridice. Pentru realizarea acestui scop, consimțământul trebuie să existe neviciat de eroare, dol, violență sau leziune. Consimțământul este unul dintre elementele voinței juridice, alături de motivul determinant (ca element al cauzei sau așa-numita cauză îndepărtată, concretă), întrepătrunderea acestora dând naștere voinței generatoare de efecte juridice în anumite condiții. Consimțământul lipsește atunci când s-a realizat cu o rezervă mentală cunoscută de cocontractant și este viciat când a fost smuls prin violență fizică sau psihică.
În speță, problema de drept în discuție, punctată în cuprinsul ambelor recursuri, este cu privire la existența unei nulități relative a contractului de donație - derivată dintr-o posibilă viciere a consimțământului prin constrângere psihică și prescriptibilă în termenul general de trei ani -, respectiv inexistența unei nulități absolute - imprescriptibilă și determinată de lipsa cauzei actului de donație.
Ambii recurenți au susținut că nu există elemente probatorii apte să indice lipsa cauzei actului de donație (a scopului mediat al acesteia), instanțele anterioare aflându-se în confuzie asupra interpretării probatoriilor. Această critică trebuie analizată în mod unitar.
Astfel, Curtea reține că probele administrate, cu înscrisuri și martori, au reliefat clar faptul că autorii reclamatelor nu au intenționat să doneze, fiind nevoiți să semneze actul ca urmare a presiunii psihice la care au fost supuși direct sau indirect prin membri ai familiei, însă au păstrat o rezervă mentală, cunoscută, pe de altă parte, de către stat prin organele sale reprezentative.
această intenție de a gratifica, la granița dintre consimțământ și cauza abstractă în cadrul contractului de donație, Curtea apreciază că lipsa intenției de a gratifica, este echivalentă cu lipsa totală a consimțământului, nu doar a cauzei, fapt care atrage nulitatea absolută a contractului de donație în speță.
Totodată, fiind în legătură cu modalitatea de interpretare a actului juridic dedus judecății, Curtea constată că nu se poate reține critica intervenienților în legătură cu lipsa motivelor pe care instanța de apel și-a întemeiat soluția, interpretarea acesteia conținând răspunsul la argumentele cererii de intervenție accesorie, în analiza motivelor de apel trei și patru, referitoare la distincția mai-sus menționată între cauză și consimțământ.
Vor fi înlăturate ca neavenite considerațiile din recursul pârâtului în legătură cu îndeplinirea condițiilor de formă ale contractului de donație, deoarece acestea nu au reprezentat argumente de primire a cererii, reținându-se dimpotrivă de către prima instanță, că sub aspectul respectării condițiilor de formă nu se constată motive care să atragă nevalabilitatea contractului de donație.
Nu poate fi opus nici principiul irevocabilității donațiilor, prevăzut de art. 801 Cod civil și invocat în recurs de către pârât, deoarece principiul privește doar donațiile legal realizate și nu contractele care sunt lovite de o cauză de nulitate absolută la momentul încheierii lor.
În raport de aceste considerente, decizia atacată pronunțată în cauză este legală și temeinică, nefiind afectată de vreunul dintre motivele de casare sau modificare, prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, astfel că, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, ambele recursuri urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile formulate de către recurentul pârât MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL și recurenții intervenienți, G, împotriva deciziei civile nr. 420 A/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV- Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimatul pârât CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
GREFIER
Red. /Tehnored./ 2 ex.
Judecatori apel:, -, Tribunalul București -S a IV-
Președinte:Mihaela ParaschivJudecători:Mihaela Paraschiv, Antonela Cătălina Brătuianu, Melania
