Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 63/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.63.
Ședința publică de la 10.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva deciziei civile nr.480 din 25.03.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a V-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul-reclamant prin avocat ce depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr.- din 10.02.2009, lipsind recurentul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că pentru acest termen de judecată, recurentul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL a fost citat cu mențiunea de a achita o taxă judiciată de timbru în cuantum de 5 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, sume ce până în prezent nu au fost achitate. De asemenea, învederează Curții că, la data de 13.01.2009, intimatul-reclamant a depus, prin servicul registratură, întâmpinare în două exemplare și din care un exemplar a fost comunicat și recurentului-pârât.
Curtea, din oficiu, invocă excepția de netimbrare a recursului declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și acordă cuvântul pe excepția invocat.
Reprezentantul intimatului-reclamant solicită în principal, admiterea excepției de netimbrare a recursului și în consecință, anularea recursului declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și în subsidiar, în cazul achitării taxelor judiciare datorate până la sfârșitul ședinței de judecată, solicită respingerea recursului astfel cum a fost formulat de recurentul-pârât, menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele expuse în întâmpinarea formulată în speță, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza pentru a decide cu privire la excepția de netimbrare a recursului declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.05.2006, sub nr-, reclamantul Municipiul Baf ormulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 1968/17.02.2000, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr. 2259/1999 - intimat fiind, moștenitorul doamnei, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 39/15.04.2003, prin care a solicitat admiterea revizuirii, schimbarea în tot a sentinței precizate mai sus, în sensul respingerii acțiunii în revendicare a reclamantului ca nefondată.
În motivare, Municipiul Baa rătat că numita decedată, a chemat în judecată Primăria Municipiului B pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul G de la etajul IV, garsoniera 7 de la etajul IV și garsoniera 5 de la etajul III, toate aflate în imobilul situat în B, - - de foc nr. 1, sector 2, precum și terenul aferent de 734 mp. Instanța a admis acțiunea reclamantei, motivând ca prin Decretul 92/1950, Statul român a preluat, abuziv, în mod nevalabil, proprietățile revendicate, de la autorul acesteia, menționate generic la poziția 984 din acest decret (8 apartamente în B, - 23 August, nr. 1 si-,31 lei).
S-a arătat că prin actul de vânzare - cumpărare autentificat la nr. 14348/31.03.1947, numitul, autorul reclamantei, vânduse împreună cu ceilalți doi moștenitori ai defunctului - respectiv - soția supraviețuitoare și fiică a defunctului, toate proprietățile din- (astăzi - - de nr. 1) Casei Centrale a Asigurărilor Sociale. Actul de vânzare cumpărare a fost încheiat în baza aprobării date de Consiliul de Miniștri nr. 312/21.03.1947, pentru acceptarea ofertei nr. -/1947 a numitei, numitei și numitului privind întregul imobil (construcții și teren) situat în - - - nr. 1 (astăzi - - de nr. 1); aprobarea a fost înscrisă în de Miniștri la nr. 312 din 21.03.1947, act care reprezintă în același timp actul nou al revizuentului. Ca urmare a acestui nou act, rezultă că oferta de a contracta a fost acceptată înainte de semnarea contractului, existând deci un contract format înainte de încheierea unui înscris probator (instrumentul), în privința căruia se aplică regulile privind puterea obligatorie a contractului. Se apreciază că reclamanta din dosarul de fond a revendicat un imobil pe care-l vânduse în anul 1947 și care nu mai putea fi naționalizat în 1950 - întrucât nu mai era proprietarul lui, soluția instanței de admite a acțiunii fiind netemeinică și nelegală.
Revizuentul a arătat în continuare că pentru admiterea cererii de revizuire trebuie îndeplinite cumulativ următoare condiții: revizuentul trebuie să se bazeze pe un înscris "nou"; înscrisul "nou" trebuie să fi existat la data pronunțării hotărârii ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi prezentat în instanța care pronunțat hotărârea atacată dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; înscrisul invocat să fie doveditor, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată; în anul 1947, la data încheierii contractului, înstrăinarea imobilelor era consensuală, astfel încât proprietatea vânzătorilor a fost strămutată la cumpărător îndată ce părțile "s-au învoit asupra lucrului si asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi plătit". Prin oferta -/1947 care este cuprinsă și în actul de vânzare - cumpărare nr. 14348/31.03.1947, transcris la nr. 8343/1947, numita C, promite și vinde cumpărătorului 25 % părți indivize din terenul viran situat în B,-, apartamentele, prăvăliile, garsonierele și celelalte camere menționate la pct. 1-4 din contract, precum și dreptul de coproprietate indiviză de 230,44 la mie din întregul teren construit si neconstruit afectat "casei block" din str. - - - 1, cu str. -, la prețul de 1.480.224.500 lei. Prin aceeași ofertă, numitul promite vânzarea și respectiv vinde Casei Centrale a Asigurărilor Sociale 37,50 % părți indivize din terenul viran situat în- B, precum si tot ce are în imobilul denumit "casa block", respectiv prăvălia nr. 1 de la parter împreună cu pivnița nr. 1, prăvălia nr. 5 de la parter, garajul si camera șoferului de la parter, apartamentul B de la etajul 1 împreună cu pivnița nr. 7 si camerele de serviciu nr. 7 si 8 de la mansardă, garsoniera nr. 5 de la etajul 3, apartamentul G de la etajul IV împreună cu pivnița nr. 11 si camera de serviciu, garsoniera nr. 7 de la etajul IV precum si dreptul de coproprietate indiviză de 223,83 la mie, din întreg terenul construit si neconstruit afectat "casei block" din- cu str. -, la prețul de 1.502.506.750 lei. Prin oferta -/1947 cuprinsă în contract, primite și vinde Casei Centrale a Asigurărilor Sociale 37,50 % părți indivize din terenul viran situat în-, prăvălia nr. 3 de la parte împreună cu pivnița nr. 3, prăvălia nr. 4 de la parter, prăvălia nr. 6 de la parter împreună cu pivnița nr. 6, garsoniera nr. 1 de la parter, garsoniera nr. 2 de la etajul 1, apartamentul C de la etajul II împreună cu pivnița nr. 4 si camerele de servitori nr. 1 și 5 de la mansardă, apartamentul D de la etajul II împreună cu pivnița nr. 4 și camera de servitori de la mansardă, garsoniera nr. 3 de la etajul II, garsoniera nr. 4 de la etajul II, apartamentul E de la etajul III cu pivnița nr. 4 și camerele de servitori nr. 2 și nr. 3 de la mansardă, apartamentul H de la etajul IV împreună cu pivnița nr. 5 și camera de servitori, garsoniera nr. 8 de la etajul IV, precum si dreptul de coproprietate indiviză de 520,81 la mie, din întregul teren construit si neconstruit afectat "casei block" din-, cu str. -, la prețul de 3.238.868.750 lei.
S-a mai arătat că din actul adițional la Actul de vânzare - cumpărare autentificat la nr. 14348/31.03.1947 si transcris la nr. 8343/1947, rezultă că acest contract nu a fost semnat și de, dar lipsa semnăturii vânzătorului pe actul de probațiune al contractului nu înseamnă lipsa valabilității contractului, întrucât există "negotium". S-a mai arătat că cerința formei autentice, ca o condiție de valabilitate a înstrăinării imobilelor cu si fără construcții s-a introdus prin Decretul 221/1950.
S-a susținut că acordul de voință privind vânzarea - cumpărarea imobilului din - - - 1, s-a realizat în mod valabil si a transferat dreptul de proprietate în patrimoniul cumpărătorului în virtutea Legii, independent de îndeplinirea ulterioară a autentificării actului. Suma totală cerută prin contract de toți cei trei vânzători este de 6.221.600.000 lei (1.480.224.500 lei partea numitei si 1.502.506.750 lei partea numitului, iar 3.238.868.750 lei partea numitei C. Suma a fost achitată integral, fiind menționata si prin chitanța nr. 51973/28.03.1947.
S-a arătat ca statul, prin Casa Centrală a Asigurărilor Sociale, nu putea cumpăra un imobil pentru a funcționa în comun cu particulari, de la subsol, până la etajul IV. Reclamanta nu a solicitat toate proprietățile din - - de nr. 1, sector 2, deoarece numitul le vânduse.
Pentru toate aceste considerente a considerat revizuentul că instanța a admis greșit cererea de revendicare si pentru terenul în suprafață de 734 mp, întrucât la adresa din - de nr. 1, terenul are doar o suprafață totală de 452 mp, iar autorului nu îi putea reveni decât o parte din această suprafață, celelalte părți fiind ale numite lor si C. Diferența de 277 mp se află la adresa din-, terenul a aparținut numitei și nu lui, conform pct. IV/pg.9 din contract.
În drept au fost invocate disp. art. 322 pct. 5 si 324 pct. 4 din Cpc. în susținere a fost solicitată probele cu acte.
La dosar au fost depuse următoarele înscrisuri: Consiliului de Miniștri nr. 312/1947, act de vânzare - cumpărare din 31.03.1947, procesul verbal nr. 14348, memoriu înaintat de numita, contract de vânzare - cumpărare cu plata în rate, nr. 1912/20.12.1996, certificat de calitate de moștenitor nr. 39/15.04.2003.
La 05.09.2006 intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă, lipsită de interes si ca neîntemeiată.
Prin întâmpinare, s-a arătat că Municipiul B prin Consiliul General al Municipiului B solicita instanței să dispună revizuirea sentinței nr. 1968/17.02.2000 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr. 2259/1999, reclamant fiind în calitate de moștenitor al numitei, pârâtă Primăria Municipiului B, obiectul fiind revendicare, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată. A arătat intimatul ca prin această sentință, pârâta a fost obligată să lase în deplină proprietate si liniștită posesie apartamentul G de la etajul IV si garsoniera nr. 5 de la etajul III, aflate în B,- sector 2, precum si terenul aferent în suprafață de 734 mp. Instanța a reținut ca prin Decretul 92/1950 imobilul a fost preluat în mod abuziv de la numitul, autorul intimatului.
A susținut intimatul că cererea de revizuire este inadmisibilă față de prevederile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, precizând că înscrisul invocat de revizuent nu îndeplinește cerințele impuse de textul legal, câtă vreme nu se poate afirma că a fost reținut de partea potrivnică sau că ar fi existat o împrejurarea mai presus de voința părților care ar fi împiedicat înfățișarea acestuia. S-a arătat că, atâta timp cât persoana care a adresat memoriul în vederea declanșării prezentului demers, procesual, numita, a putut obține respectivul înscris (jurnalul Consiliului de Miniștri) printr-o simplă solicitare adresată Guvernului României, în mod evident revizuentul îl putea solicita la rândul său pentru a-l prezenta instanței la data soluționării acțiunii în revendicare.
A susținut intimatul că cererea de revizuire este și lipsită de interes, dat fiind că revizuentul nu mai este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză, înstrăinând apartamentele din acesta către terți încă din anul 1996, s-a susținut că simpla calitate a, de parte a în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. 2259/1999, nu justifică acesteia interesul de promova prezenta cerere în revizuire, câtă vreme nu ar obține nici un interes practic chiar prin admiterea cererii de revizuire și prin respingerea acțiunii în revendicare promovată de autoarea intimatului.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată, arătându-se în esență că jurnalul Consiliului de Miniștri nu poate echivala cu o acceptare a ofertei de vânzare pretins înaintată de familia, câtă vreme cumpărarea s-a acceptat la prețul de 6.853.440.000 lei, iar în actul de vânzare cumpărare prețul a fost de 6.221.600.000 lei. S-a arătat că actul de vânzare cumpărare nu a fost semnat de autorul intimatului, neexistând nici o dovadă că acesta ar fi primit efectiv o parte a prețului plătit de Casa Centrală a Asigurărilor Sociale. Totodată, a mai precizat intimatul că un alt argument în sensul că autorul său nu a vândut partea din imobil pe care o avea în proprietate este acela că respectiva Casă Centrală a Asigurărilor Sociale și-a înscris dreptul de proprietate doar cu privire la apartamentele dobândite de la și, iar nu și cu privire la cele deținute de, astfel încât, față de dispozițiile art. 17 și 26 din Lg. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, reiese că nu a operat transferul dreptului de proprietate.
În drept au fost invocate dispozi țiile art. 1295. civ. Legea nr. 115/1938, art. 322.proc.civ.
La termenul din 16.01.2007 intimatul, prin apărător ales, a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a, pe considerentul că acesta nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită.
La termenul din 06.02.2007 s-a depus de către Municipiul Bor atificare a cererii de revizuire promovată de Municipiul B prin, aspect față de care instanța a respins excepția invocată de intimat la termenul anterior.
La același termen de judecată apărătoarea intimatului a invocat și excepția tardivității introducerii cererii de revizuire.
Această excepție a fost respinsă ca neîntemeiată de instanță prin încheierea interlocutorie din 22.05.2007, prin aceeași încheiere fiind respinse și excepțiile, inadmisibilității și lipsei de interes invocate de intimat prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 4525/5.06.2007 Judecătoria Sectorului 2 Bar espins ca neîntemeiată cererea de revizuire a sentinței civile nr. 1968/17.02.2000 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr. 2259/1999, cerere formulată de revizuentul Municipiul B, reprezentat prin Primarul General, în contradictoriu cu intimatul.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1968/17.02.2000 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B în dosarul nr. 2259/1999 a fost admisă acțiunea promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului B, fiind obligată aceasta să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul G de la etajul VI, garsoniera 7 de la etajul IV și garsoniera 5 de la etajul III, toate aflate în imobilul situat în B, - - de nr.1, sector 2, precum și terenul aferent în suprafață de 734 mp, că hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin neapelare, că prin prezenta cerere Municipiul B solicită revizuirea sentinței civile menționate anterior invocând dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă și ca înscris doveditor nou Consiliului de Miniștri nr. 312/21.03.1947 prin care s-a aprobat adjudecarea definitivă făcută de Consiliul de Administrație al Casei Centrale a Asigurărilor Sociale, prin care s-ar fi hotărât cumpărarea de către această instituție a imobilului și terenului învecinat, situat în B, - - - nr. l, proprietatea numiților, și la prețul de 6.853.440.000 lei, susținându-s că în anul 1947 imobilul în cauză ar fi ieșit și din patrimoniul autorului intimatului, astfel încât cererea în revendicare a succesoarei acestuia, ar fi trebuit respinsă pentru lipsa calității procesuale active.
Prima instanță a constatat că cererea de revizuire promovată de Municipiul B nu este întemeiată întrucât pentru a se putea ajunge la revizuirea unei hotărâri judecătorești în condițiile art. 322 pct. 5 teza I Cod de procedură civilă este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor cerințe: partea interesată (revizuentul) trebuia să se bazeze pe un înscris nou care nu a fost utilizat în litigiul finalizat cu hotărârea a cărei revizuire se solicită, acest înscris trebuie prezentat de revizuent, înscrisul trebuie să fi existat la data respectivei judecăți, dar să nu fi putut fi produs, fie pentru că ar fi fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, înscrisul trebuie să fie unul determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării litigiului, soluția ar fi fost diferită de cea pronunțată. În speță înscrisul pe care se fondează cererea de revizuire nu îndeplinește cerințele impuse de lege pentru a putea justifica revizuirea sentinței menționate, deoarece respectivul înscris, chiar dacă este unul "nou", în sensul că nu a fost cunoscut și folosit la momentul judecării litigiului din dosarul nr. 2259/1999, nu se poate susține că acesta ar fi fost ascuns de partea adversă (autoarea intimatului) sau ar fi fost imposibil de produs din cauza unei împrejurări mai presus de voința părților, respectivul înscris ( Consiliului de Miniștri nr. 312/21.03.1947) aflându-se tot timpul în arhiva guvernului, putând fi lesne obținut printr-o simplă solicitare, aspect susținut de altfel de obținerea sa de către numita, persoana care a sesizat revizuentul în vederea promovării prezentei revizuiri, depunând copia acestui înscris. În plus, înscrisul pe care se fondează revizuirea nu ar fi putut conduce la pronunțarea unei hotărâri diferite în litigiul având ca obiect revendicarea imobiliară, întrucât, după cum s-a reținut cu autoritate de lucru judecat în considerentele sentinței civile nr. 11186/25.09.2000 a Judecătoriei sectorului 2 B (prin care s-a soluționat o altă cerere de revizuire a Municipiului B), definitivă prin anularea apelului, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 14348/31.03.1947 la Tribunalul Ilfov Secția notariat nu a produs efecte față de, nefiind semnat de acesta, nefiindu-i deci opozabil, constatându-se în hotărârea judecătorească menționată că dreptul de proprietate asupra părților din imobilul situat în B, - - de nr. 1, sector 2, care au făcut obiectul cererii în revendicare din dosarul nr. 2259/1999 al Jud. sectorului 2, nu a ieșit din patrimoniul lui, fiind transmis prin succesiune către, și, în aceste condiții, câtă vreme printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat s-a reținut că actul de vânzare-cumpărare din 31.03.1947 nu produce efecte față de autorul intimatului, imobilul neieșind din patrimoniul acestuia, este evident că înscrisul pe care revizuentul își fondează prezenta cerere ( Consiliului de Miniștri nr. 312/21. 03.1947), fiind anterior actului menționat, nu poate susține o concluzie contrară.
Prima instanță a mai reținut că înscrisul menționat privește o formalitate anterioară vânzării-cumpărării, respectiv aprobarea dată de executiv achiziției unui imobil, care însă nu poate valora transferul dreptului de proprietate din patrimoniul autorului intimatului, atâta timp cât, după cum s-a arătat anterior, actul propriu zis care operează acest transfer (contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 14348/31.03.1947 la Tribunalul Ilfov - Secția Notariat) nu a produs efecte față de autorul intimatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuentul Municipiul B, arătând că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de revizuire întrucât Consiliului de Miniștri (ce reprezintă actul nou pe care se întemeiază cererea de revizuire) face parte integrantă din Actul de vânzare-cumpărare din anul 1947, că imobilul din P-ța - - nr. 1 (astăzi - - de nr. 1) era compus din 433 mp + casa bloc iar 290 mp --, că după ce s- perfectat vânzarea, din anul 1964 aceste două imobile s-au transformat într-un singur număr poștal - - - de nr. 1, că potrivit Decretului nr. 92/1950, poziția 984, figura cu 8 apartamente la trei adrese, fiind greșit naționalizat, deoarece înstrăinase imobilul din anul 1947 împreună cu și.
Apelantul a mai arătat că instanța de fond a fost indusă în eroare și astfel prin sentința nr. 1968/17.02.2002 pronunțat a in dosarul nr. 2259/1999 de către Judecătoria Sector 2 B (a cărei revizuire o solicită) i-a fost restituită suprafața de 734 mp și apartamentul G de la etajul IV, garsoniera 7 de la etajul 4 si garsoniera 5 de la etajul III, că în ce privește terenul din-, sector 2, care la nivelul anului 1947 s-a vândut odată cu întregul imobil, numita (mama lui ) a vândut in 1997 acest teren de 290 mp numitului, că acest teren de 290 mp, actualmente inclus în - de foc nr.1, a fost dobândit de către în 1997 în baza unui titlu de Prefectură, titlu ce a fost anulat prin decizia civila nr. 1942/26 septembrie 2003 pronunțată în dosarul nr. 1528/2003 de către Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă, astfel ca este imposibil ca în anul 1999 să cheme în judecată Primăria Municipiului B pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie ceea ce în anul 1997 vânduse (teren în suprafață de 290 mp situat în B,-).
Apelantul a mai arătat că potrivit actelor depuse la dosar, actul nou, respectiv Consiliului de Miniștri făcea parte integrantă din actul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 14.348/31.03.1947, de unde rezultă că și Oferta de vânzare a imobilului bloc și teren, a fost acceptată înainte de semnarea contractului, că atât imobilul cât si terenul, actualmente - - de nr. 1, au fost întabulate în Cartea funciară, conform Mențiunii din opisul alfabetic din 1947 de la Tribunalul Ilfov din data de 4 aprilie 1947 și, respectiv, 31 martie 1947.
Apelantul a mai arătat că pentru același motiv, că nu ar fi semnat actul de vânzare-cumpărare din 1947, i-a mai fost respinsă o cererea de chemare in judecată cu privire la cota pretinsă, prin decizia civilă nr. 706/14.03.2001 pronunțata în dosarul nr. 4127/2000 de către Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă.
Apelantul a mai arătat că instanța de fond trebuia să țină cont de faptul că actul nou nu emana de la instituția apelantă și nu s-a găsit în arhiva instituției, că dacă actul nou s-ar fi cunoscut la momentul pronunțării sentinței a cărei revizuire se solicită soluția ar fi fost alta, cea de respingere a acțiunii în revendicare, că acest înscris nou îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 322 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, deoarece: este un înscris nou, nefiind folosit în procesul in care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul a existat la data când a fost pronunțată hotărârea atacată; înscrisul nu a putut fi prezentat in procesul în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească, din motive independente de voința revizuentului; înscrisul invocat în revizuire este determinant, în sensul ca dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată și anume, de respingere a acțiunii în revendicare.
Prin decizia civilă nr. 480 din data de 18.03.2008 a Tribunalului București -Secția a V-a civilă a fost respins ca nefondat apelul.
În motivarea deciziei s-a re ținut că Consiliului de Miniștri nr. 312/21.03.1947, invocat de către revizuent în susținerea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5.proc.civ. deși un înscris nou față de actele dosarului în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită, nu îndeplinește două condiții pentru a duce la admiterea cererii de revizuire, respectiv condiția de a fi fost reținut de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfățișat dintr-un motiv mai presus de voința părții, și, totodată, condiția de a fi determinant. Faptul că înscrisul nu se afla în arhiva apelantului nu poate fi considerat ca o împrejurare mai presus de voința părților în sensul art. 322 pct. 5.proc.civ. Dimpotrivă, înscrisul putea fi procurat cu ușurință dacă s-ar fi depuse minime diligențe în acest sens cu ocazia judecării cauzei care a condus la pronunțarea sentinței a cărei revizuire se solicită. Ca atare, în mod corect prima instanță a reținut că înscrisul nu îndeplinește condiția de a fi fost reținut de partea potrivnică sau să nu fi putut fi prezentat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Tribunalul a re ținut în continuare că înscrisul nou invocat nu este nici determinant, întrucât, chiar dacă ar fi fost îndeplinită condiția anterior analizată, existența lui nu ar fi putut duce la o altă soluție, întrucât actul invocat este un act care a stat la baza încheierii actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 14348/31.03.1947, act în privința căruia Judecătoria sectorului 2 B, prin sentința civilă nr. 11186/25.09.2000, a statuat cu autoritate de lucru judecat, că nu a produs nici un efect în ceea ce îl privește pe, care nu a participat la încheierea lui.
Nu pot fi reținute susținerile apelantului în sensul că și ar fi vândut partea sa din imobil în anul 1947 prin exprimarea acordului, în condițiile art. 1295.civ. întrucât, chiar dacă la acel moment vânzarea imobilelor ar putut fi consensuală, așa cum pretinde apelantul, tot la acel moment erau în vigoare dispozițiile art. 1191.civ. care impuneauad probationemforma scrisă pentru orice act juridic a cărui valoare era mai mare 25.000 lei (ulterior 250 lei), iar din contractul din 1947 rezultă că prețul a fost de 3.238.868.750 lei, astfel că dovada unui astfel de contract nu poate fi făcută decât cu act scris, iar revizuentul nu a produs niciun act scris în acest sens. Dimpotrivă, coroborând mențiunile din actul adițional la contractul din 1947 cu faptul că imobilul a fost preluat în baza Decretului 92/1950de la, rezultă proba indubitabilă că nu a intervenit nicio vânzare în ce privește partea din imobil ce aparținea lui. De altfel, susținerea încheierii în cauză a unui contract prin simpla manifestare de voință în sensul acceptării ofertei este contrazisă de chiar conținutul contractului de vânzare cumpărare din 1947, în care sunt arătate toate formalitățile prealabile pe care cumpărătoarea le-a îndeplinit, una din formalități fiind aceea de aprobare dată de
Consiliul de Miniștri prin jurnalul 312/1947 invocat. Or, în aceste condiții, este evident că nu se putea încheia contractul prin simpla acceptare a ofertei, atât timp cât chiar acceptarea urma să fie autorizata ulterior. Ca atare, în mod corect prima instanță a reținut că actul invocat în susținerea cererii de revizuire nu îndeplinește condiția de a fi determinant, acest act nefiind de natură să schimbe soluția pronunțată prin sentința a cărei revizuire se solicită.
Cât privește susținerea apelantului în sensul că autoarea intimatului nu ar fi putut să promoveze acțiunea din 1999, tribunalul a reținut că această susținere nu are nici o legătură cu cererea de revizuire și, pe de altă parte, susținerea nu ține seama că autoarea intimatului a solicitat prin acțiunea din 1999 ceea ce îi revenea în calitate de moștenitoare a lui, iar nu în nume propriu.
Împotriva deciziei menționate anterior a declarat recurs revizuentul Municipiul
În motivarea recursului s-a arătat că decizia civilă pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât prin actul de vânzare cumpărare autentificat nr. 14.348/31.03.1947, autorul reclamantei, vânduse împreună cu ceilalți doi moștenitori ai defunctului toate proprietățile din-, astăzi - - de foc nr.1, Casei Centrale a Asigurărilor Sociale. Actul de vânzare cumpărare a fost încheiat în baza aprobării date de Consiliul de Miniștri nr. 312/21.03.1947, pentru acceptarea ofertei nr. 139.093/ 1947 făcută de, și privind întregul imobil compus din construcții și teren, situat în - - - nr. 1, actuala - - de foc nr. l, sector 2, această aprobare fiind înscrisă în Consiliului de Miniștrii nr. 312/21.03.1947, act care reprezintă un act nou al revizuientului. Instanța de fond a fost indusă în eroare și astfel prin sentința nr. 1968/17.02.2002 pronunțată în dosarul nr. 2259/1999 de către Judecătoria Sector 2, i-a fost restituită suprafața de 734mp și apartamentul G de la etajul IV; garsoniera 7 de la etajul 4 și garsoniera 5 de la etajul III. Terenul din-, sector 2, care la nivelul anului 1974 s-a vândut o dată cu întregul imobil, a fost vândut în 1997 de către lui.
Recurentul a mai arătat că instanța în mod greșit a reținut că actul invocat în susținerea cererii de revizuire nu îndeplinește condiția de a fi determinant (acest act nefiind de natură să schimbe soluția pronunțată prin sentința a cărei revizuire se solicită), întrucât actul nou nu emană de la revizuentă și nu s-a găsit în arhiva instituției, ș i dacă actul nou s-ar fi cunoscut la momentul pronunțării sentin ței a cărei revizuire se solicită, soluția ar fi fost cea de respingere a acțiunii în revendicare.
În drept au fost invocate dispozi țiile art. 304 pct.9 și urm. proc.civ.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs ș i apărările intimatei, Curtea a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
ș a cum au re ț inut în mod corect instan ț ele de fond problema relevan ț ei actului de vânzare cumpărare autentificat nr. 14.348/31.03.1947, pentru pronun ț area sentin ț ei atacată cu prezenta revizuire a fost analizat cu prilejul pronun ț ării sentinței civile nr. 11186/25.09.2000 a Judecătoriei sectorului 2 B, în cadrul altei cereri de revizuire formulată împotriva aceleia ș i sentin țe, unde a fost invocat ca act nou tocmai acest contract, prin aceasta hotărându-se cu autoritate de lucru judecat, că nu a produs niciun efect în ceea ce îl privește pe, care nu a participat la încheierea lui.
Înscrisul invocat în prezenta cerere de revizuire reprezintă o formalitate premergătoare încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat nr. 14.348/31.03.1947, ș i atât timp cât s-a hotărât în mod irevocabil că acest act nu a produs niciun efect în ceea ce îl privește pe, care nu a participat la încheierea lui, cu atât mai pu ț in s-ar putea considera că ar putea produce un astfel de efect un înscris cu o for ță juridică mai mică, ș i care nu poate fi apreciat ca având valoarea unui act de voin ț ă în sensul transferării proprietă ții.
Acestea sunt motivele pentru care acest înscris nu poate fi considerat determinant, nefiind de natură să schimbe soluția pronunțată prin sentința a cărei revizuire se solicită.
În ceea ce prive ș te condiția de a fi fost reținut de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfățișat dintr-un motiv mai presus de voința părții, în mod legal au re ț inut instan țele de fond că nu este îndeplinită, faptul că înscrisul nu se afla în arhiva apelantului nu poate fi considerat ca o împrejurare mai presus de voința părților în sensul art. 322 pct. 5.proc.civ. înscrisul putând fi procurat în mod facil în urma unor minime diligențe care puteau fi făcute în timpul judecării cauzei în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită.
În consecin ță, în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 alin.1 pct.9 proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul - pârât Municipiul B prin Primarul General împotriva deciziei civile nr. 480 din 25.03.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.02.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
-
GREFIER
Red.MP
.red./
2 ex./11.03.2009
Judecători apel - Secția a V-a Civilă
,
Președinte:Mihaela ParaschivJudecători:Mihaela Paraschiv, Antonela Cătălina Brătuianu, Elena
