Anulare act. Decizia 640/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 640
Ședința publică din data de 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursuluzi formulat de reclamanții și, ambii domiciliați în comuna, sat. jud.P, împotriva deciziei civile nr.112 din 11 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtele COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în com., jud.P și COMISIA JUDEȚEANĂ P DE APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în P,--4, jud.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta reclamantă, lipsind recurentul reclamant și intimații pârâți Comisia Locală de aplicare a legii fondului funciar și Comisia Județeană de aplicare a legii fondului funciar.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recurenții au depus la dosar o contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.112/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, iar apărătorul recurenților a depus la dosar o cerere prin care învederează instanței că din eroare a formulat recurs, calea corectă fiind cea de contestație în anulare și solicită trimiterea cauzei spre competentă soluționare către Tribunalul Prahova.
Recurenta având cuvântul solicită un nou termen de judecată pentru lipsă de apărare.
Curtea respinge cererea de amânare pentru lipsă de apărare formulată de recurenta ca neîntemeiată și din oficiu invocă excepția inadmisibilității recursului formulat de reclamanți, iar cu privire la contestația în anularea deciziei civile nr.112/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova formulată de reclamanți, dispune disjungerea acesteia și din oficiu,în baza disp.art.319 alin.1 cod pr.civilă, invocă excepția necompetenței materiale a Curții de APEL PLOIEȘTI de a soluționa contestația în anulare.
Recurenta reclamantă, având cuvântul personal, declară că lasă la aprecierea instanței cu privire la excepțiile invocate din oficiu de instanță.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la nr- reclamanții și au chemat în judecată pârâtele Comisia Locală și Comisia Județeană P de aplicare a legilor fondului funciar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren arabil extravilan de 1,25 ha pe raza satului, în continuarea terenurilor de 0,25 ha intravilan și 0,55 ha arabil extravilan.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat ca s-au adresat cu cerere de reconstituire în baza Legii nr.247/2005 pentru a li se reconstitui un drept de proprietate și pentru o diferență de 0,25 ha arabil extravilan deoarece, la momentul căsătoriei, reclamanta a primit ca zestre 0,80 ha arabil extravilan, iar în timpul căsătoriei a cumpărat un teren de 0,25 ha intravilan, pe care este așezată casa în care locuiesc.
Au mai aratat reclamanții, că au explicat prin cererea nr.18/05.09.2005 că solicită a fi reconstituită o suprafața de 0,80 ha cu care au figurat în registrele agricole ale comunei, dar să le fie reconstituit și un drept de proprietate pentru suprafața de 0,25 ha intravilan, în total un drept de 1,05 ha.
De asemenea, reclamanții au precizat că în prezent li s-au reconstituit dreptul de proprietate pentru o,55 ha arabil extravilan si 0,25 ha intravilan, însa, la cererea formulata nu au primit niciun raspuns, in schimb au primit un raspuns de la Primaria cu nr.2006/23.04.2007 cuprinzand modul de rezolvare al unei petitii adresata de reclamanti Autoritatii Nationale pentru Reconstituirea Proprietatilor.
După administrarea probelor cu acte, martori și expertiza topo, prin sent.civ.nr.1445/26.11.2007, Judecatoria Mizila respins acțiunea reținând că reclamanților li s-a eliberat titlul de proprietate nr.90773/12.11.2002 pentru suprafața de 8000. din care, intravilan, 2500., 6, 230/1; 31/4/1 și 5500. extravilan 6, 31/4, reclamanții figurând în registrul agricol din anul 1959 cu 2500. din care, 0,10 ha curți-construcții și 0,15 ha arabil, teren care este unul și același cu suprafața menționată în înscrisul din anul 1956.
Totodată, instanța de fond a reținut că, potrivit expertizei topo efectuată în cauză, reclamanții stăpânesc în extravilan 6, 31/4 - 6055. în loc de 5500. cât se menționează în titlul de proprietate la care se adaugă și suprafața de 1445. deținută tot în plus de reclamanți în extravilan, în continuarea suprafeței de 5500. astfel că în prezent dețin în plus o suprafata de 2000. în extravilan, ce nu este menționată în titlul de proprietate.
Prima instanță a mai apreciat că suprafața de 0,25 ha solicitată de reclamanți și pretins cumparată de ei în timpul căsătoriei, fiind situata în intravilan, suprafață pe care este edificată și locuința acestora, nu poate fi situata în extravilanul localității, astfel că între solicitarea lor și probele administrate există o contradicție vădita și, mai mult chiar, atât timp cât reclamanții au figurat în registrul agricol cu 0,80 ha, înseamnă că în mod corect le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru acestă suprafață prin titlul de proprietate 90773/2002, reclamanții necontestând niciodată hotărârea Comisiei Județene în baza căreia s-a emis acest titlu.
A motivat instanța de fond că, pe de alta parte, nici nu exista o hotărâre a Comsiei Județene care să vizeze suprafața de 0,25 ha solicitată de reclamanți, ceea ce înseamnă că aceștia au încercat să obțină reconstituirea dreptului de proprietate pentru 0,25 ha, fără a se face dovada că sunt îndreptățiți potrivit legilor fondului funciar și fără a parcurge procedura prealabilă prevazută de aceste legi, încălcând astfel disp.art.53 din Legea 18/1991 republicată și modificată, astfel încât pretenția acestora este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii și reconstituirii dreptului de proprietate pentru 0,25 ha.
În motivarea recursului, recurentii au arătat că în mod greșit s-a respins acțiunea, cât timp terenul de 2500. pe care au casa de locuit, a fost primit ca donație de la numitul și nu a fost menționată în registrul agricol, pentru că este vorba de terenul pe care se afla casa de locuit.
Au precizat recurenții că ar fi trebuit să li se reconstituie dreptul de proprietate pentru 10500. conform actelor și nu doar pentru 8000. cum susține instanța care arată în mod greșit că ar deține mai mult cu 2000. față de titlul de proprietate, în realitate ei deținând cu 500. mai puțin decât au dreptul conform actelor.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr-.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, examinând sentința recurată în raport de situația de fapt retinută, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.304 si 3041pr.civ. Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr.112 din 11 februarie 2008 a respins recursul declarat de recurenții reclamanți și, împotriva sentinței civile nr. 1445/26.11.2007 pronunțată de Judecătoria Mizil, în contradictoriu cu intimatele pârâte Comisia Locală de Fond Funciar și Comisia Județeană P de Aplicare a Legii Fondului Funciar, ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform copiei registrului agricol, recurentul a figurat în perioada 1959-1962 cu suprafața totală de 0,80 ha din care 0,10 ha intravilan și 0,70 ha extravilan, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr.42202/1995 pentru 1121. în intravilan, titlu față de care s-a constatat prin sent.civ.nr.1254, nulitatea absolută pațială în ceea ce privește înscrierea acestei suprafețe, s-a constatat că recurenții dețin în intravilan suprafața de 2500. în baza actului de donație din anul 1956 și a sentinței civ.nr.616/2001 a Judecatoriei Mizil și au fost obligate intimatele să emită recurenților un nou titlu de proprietate pentru 2500. în 6, 31/4nr.230/1 și nr.230 din satul, sens în care s-a eliberat titlul de proprietate nr.90773/2002 pentru suprafața totală de 8000. din care 2500. 6, 230, 230/1 și 31/4 și suprafața de 5500. extravilan, 6, 31/4.
Potrivit art.8-11 din 18/1991 modificată, stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face prin constituirea sau reconstituirea acestui drept, suprafața adusă în cooperativele agricole de producție fiind cea care rezultă din evidențele agricole, cererile de înscriere în CAP, cartea funciara, etc.
Așadar, din probele administrate în cauză rezultă că recurenții au figurat în registrul agricol cu suprafața totală de 0,80 ha, suprafață pentru care li s-a recosntituit dreptul de proprietate, prin titlul de proprietate nr.90773/2002.
Ca atare, atât timp cât recurenții au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață cu care au figurat în registrul agricol, pretenția lor de a li se reconstitui dreptul de proprietate pentru o suprafata de încă 2500. este neîntemeiată.
Pretenția recurenților în sensul că potrivit actelor ar fi trebuit să li se reconstituie dreptul de proprietate pentru 10500. și nu doar pentru 8000. nu a putut fi reținută de instanță, cât timp suprafața totală cu care au figurat în evidențele agricole a fost de 8000. și nicidecum de 10500. astfel încât a li se reconstitui o suprafață mai mare decât cea cu care au figurat în registrul agricol, este inadmisibilă.
Faptul că în anul 1956 au primit prin donație un teren de 2500. loc de casă, nu-i îndreptățește la reconstituirea unei suprafețe mai mari de teren în extravilan având în vedere că după anul 1959 recurenții au figurat în registrul agricol și cu teren curți-construcții inclus în suprafață totală de 0,80. astfel că susținerea lor în sensul că nu ar fi figurat cu terenul donat pentru că era loc de casă, nu corespunde realității.
De altfel, dacă recurenții ar fi fost nemulțumiți de întinderea suprafeței reconstituită prin titlul de proprietate 90773/2002, ar fi putut să atace acest titlu, lucru pe care însă nu l-au facut.
Prin urmare, tribunalul, constatând că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pentru întreaga suprafață cu respectarea legilor fondului funciar, hotărârea instanței de fond nefiind lovită de niciuna din nulitățile prev.de art.304 pr.civ. în baza art.312 al.1 pr.civ. a respins recursul ca nefondat.
Împotriva deciziei sus menționate au declarat recurs reclamanții și, fără însă a preciza în ce constă nelegalitate și netemeinicia acesteia, iar la termenul din 29 mai 2008, având în vedere lipsa nejustificată a părților cât și împrejurarea că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă instanța a dispus suspendarea judecății acesteia în conformitate cu disp.art.242 al.1 pct. 2 cod pr.civilă.
La data de 30 mai 2008 apărătorul recurenților și a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei la care a anexat o contestație în anulare împotriva deciziei nr.112/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova solicitând anularea acesteia și rejudecarea cauzei.
Față de cererea formulată de către recurenți, depusă la dosar prin apărător, instanța a repus cauza pe rol, fixând termen de soluționare a acesteia la data de 19 iunie 2008, dată la care analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Cât privește recursul declarat de către și, Curtea apreciază că acesta este inadmisibil având în vedere faptul că a fost formulat împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Prahova nr.112 /11.02.2008, decizie prin care s-a soluționat o altă cerere de recurs declarată de către aceeași recurenți și care are ca obiect aplicarea greșită a dispozițiilor Legii fondului funciar, decizie pronunțată în mod definitiv și irevocabil, considerente pentru care o nouă cerere formulată de recurs la recurs, față de obiectul acesteia este inadmisibilă, având drept consecință respingerea recursului ca atare.
Referitor la contestația în anulare depusă la dosar de către recurenți aceasta privește aceeași decizie pronunțată de Tribunalul Prahova sus menționată a cărei soluționare nu este în competența Curții de Apel ci față de dispozițiile art.319 cod pr.civilă aceasta este de competența instanței care a pronunțat-o, considerente pentru care urmează a se admite excepția necompetenței materiale, a se disjunge cererea reprezentând contestația în anulare și a se declina competența de soluționare acesteia în favoarea Tribunalului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Disjunge cererea reprezentând contestație în anulare.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții reclamanți și ambii domiciliați în com., sat, jud. P, împotriva deciziei civile nr.112 din 11 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele pârâte COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR cu sediul în com. și COMISIA JUDEȚEANĂ P DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR cu sediul în P,--4, jud.
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de APEL PLOIEȘTI pentru soluționarea contestației în anulare.
Declină competența de soluționare a contestației în anulare în favoarea Tribunalului Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Aurelia
Grefier,
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red.dact.AP/CC
3.ex.24.06.2008
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Aurelia
