Anulare act. Decizia 644/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 644/
Ședința publică din 11.11.2008
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier -
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de către reclamanta - - G, împotriva deciziei civile nr. 351/20.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele și Primăria municipiului G, în acțiunea civilă având ca obiect anulare act.
La apelul nominal a răspuns pentru intimata-pârâtă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind recurenta-reclamantă și intimata-pârâtă Primăria Mun.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că: procedura este legal îndeplinită; este primul termen de judecată în recurs; recursul este motivat și timbrat; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Apărătorul intimatei-pârâtă, avocat, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat de către recurenta - reclamantă judecarea cauzei în lipsă iar apărătorul intimatei-pârâte precizează că nu are alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Apărătorul intimatei-pârâtă, avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Arată că decizia pronunțată în apel este temeinică și legală sens în care solicită a fi menținută. Din actele dosarului respectiv Dispoziția nr.2489 /SR din 10.02.2006 rezultă că a primit în natură imobilul ( teren) situat în G,-, devenind astfel proprietară, iar apoi a fost pusă în posesie prin Protocolul de predare-primire nr. 10935 din 09.03.2006 privind imobilul situat în G,- moment de la care achită taxele și impozitele aferente.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin cererea formulată la data de 7.05.2007 reclamanta - SRL a chemat în judecată Primăria mun. G reprezentata prin Primar si pe, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că reclamanta este proprietara terenului din G,- și, pe cale de consecință, sa se dispună anularea dispoziției nr.2489/SR/10.02.2006 emisă de Primarul mun. G prin care s-a restituit în natură pârâtei suprafața de 454. teren situată în G,-.
În motivarea de fapt a acțiunii reclamanta a arătat că în practica judecătorească s-a admis în mod unanim că terțele persoane ce invocă drepturi proprii asupra imobilelor restituite nu li se poate îngrădi accesul liber la justiție, având posibilitatea de a ataca dispoziția de restituire pe calea dreptului comun, iar nu în temeiul Legii nr.10/2001, competența de soluționare aparținând instanțelor de drept comun, respectiv judecătoriilor.
Astfel, terții au și calitate procesuală activă prin invocarea unor drepturi proprii în privința imobilului restituit.
În cazul de față, prin contractul de vânzare - cumpărare nr.1/1991 încheiat între - - si - SRL, aceasta din urma a dobândit toate bunurile mobile și imobile ale societății vânzătoare aflate la sediul filialei din G, inclusiv terenul în suprafață de 4000 mp din str. -, ce include și terenul pârâtei.
Ulterior, reclamanta - - a preluat patrimonial - SRL si, cu toate ca Primăria G avea cunoștință de faptul ca este proprietara terenului în discuție a emis dispoziție de restituire în natura a acestuia.
Măsura este nelegală, fiind luata cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.10/2001 întrucât terenul restituit nu a fost niciodată în patrimoniul Primăriei, fiind deținut încă din 1991 în baza unei hotărâri de guvern de către - - B și nu era liber de construcții.
Construcțiile existente pe teren au fost legal edificate în baza unei autorizații de construire.
Cum în privința terenului au avut loc mai multe înstrăinări succesive cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acel moment, terenul întra sub incidența dispozițiilor art.18 din legea nr.10/2001, pârâta fiind îndreptățită doar la masuri reparatorii prin echivalent.
In drept a invocat disp.art.111 pr.civ.
Pârâta a formulat întâmpinare arătând că terenul ce i-a fost restituit trecuse în proprietatea statului în baza ofertei de donație nr.6615/1987, anulată prin sentința civilă nr.2422/21.04.2003 a Judecătoriei Galați, prin care s-a constatat ca terenul era liber de construcții și putea fi restituit în natură.
În aceste condiții, a formulat acțiune având ca obiect obligația - SRL de a-i elibera terenul, prezenta acțiune fiind formulate doar în scopul tergiversării acțiunii sale.
În realitate, reclamanta nu a avut niciodată terenul din-, în privința căruia exista o confuzie cu cel de la nr.16.
Solicită respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul mun. G reprezentat prin Primar a formulat la rândul său întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, deoarece calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu cea de titular al dreptului și, respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic dedus judecății.
Apreciază că dispoziția de restituire este legală și temeinică, pârâta depunând toate actele solicitate în vederea restituirii.
Pentru soluționarea notificării, comisia internă de analiză a constatat că terenul revendicat a fost proprietatea numitului și a trecut în proprietatea statului în baza unei oferte de donație, anulată prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă.
Solicitanta avea calitatea de persoana îndreptățită, iar terenul revendicat era liber de construcții, putând fi restituit în natura întrucât se încadra in prevederile art.2 lit. c din Legea nr.10/2001.
La solicitarea părților a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă 9736/17.12.2007 Judecătoria Galația respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a respins acțiunea civilă ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Calitatea procesuală activă a reclamantei nu poate fi contestată, nulitatea absolută a unui act juridic putând fi invocată de către orice persoana care justifica un interes legitim.
Interesul reclamantei este justificat de calitatea sa de chiriaș asupra terenului situat în str. - începând din anul 1991, calitate din care derivă drepturi locative proprii, ce pot fi invocate.
Potrivit practicii constante a instanțelor și în special a ICCJ, terțelor persoane ce invoca drepturi proprii asupra imobilelor restituite nu li se poate nega dreptul de a ataca în justiție dispoziția de restituire în natura a acestora.
Cum prevederile legii speciale nu include această ipoteză, instanța de drept comun, respectiv judecătoria, este competenta să soluționeze în primă instanță cererile prin care terții solicită anularea sau constatarea nulității unei dispoziții de restituire, art.21 din Constituție garantând liber acces la justiție.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că:
La data de 8.09.2003 pârâta a solicitat restituirea terenului liber de construcții situat în G,-, conform notificării de la fila 56, înregistrată la Consiliul local G sub nr.41353.
Terenul în suprafață de 454. și construcția aflată pe acesta au aparținut autorilor pârâtei, și, potrivit certificatului de moștenitor nr.10/20.01.1970 și a certificatului suplimentar nr.645/7.07.1986, ambele eliberate de fostul notariat de Stat Județean G (filele 61 si 67).
Prin oferta de donație autentificata sub nr.6615/20.07.1987 si au donat terenul Consiliului Popular al mun.
În vederea completării dosarului de restituire a terenului, pârâta a depus și sentința civilă nr.2422/21.04.2003 pronunțată în dosar nr.775/c/2003 al Judecătoriei Galați, prin care s-a dispus anularea contractului de donație anterior menționat, consimțământul donatorului fiind viciat prin violența morală.
Constatându-se îndeplinite condițiile legii nr.10/2001 atât în privința imobilului revendicat cât și în privința calității de persoana îndreptățită la restituire a pârâtei, s-a emis de către Primarul mun. G Dispoziția nr.2489/SR/10.02.2006, potrivit căreia terenul a fost restituit în natura acesteia, sens în care s-a încheiat și un protocol de predare-primire (filele 7 si 8).
Dispoziția de restituire nu a fost atacată în instanță în baza legii nr.10/2001, astfel ca în prezent pârâta este singura proprietară a terenului în suprafață de 454 mp din-, dreptul sau fiind opozabil erga omnes, deci inclusiv reclamantei, fiind înscris în cartea funciară a imobilului (fila 73).
Cum nici o altă terță persoană nu avea înscris vreun alt drept în privința imobilului, iar Serviciul revendicări din cadrul Primăriei Gas olicitat, cu ocazia soluționării notificării regimul juridic al imobilului, astfel cum rezulta din adresa de la fila 55, în mod corect a eliberat pe numele pârâtei dispoziție de restituire.
De altfel, cunoscând că terțe persoane au edificat construcții în zonă, Primăria a solicitat relații și reclamantei, dovadă în acest sens fiind adresa din data de 16.02.2004 (fila 14). Tot în luna februarie 2004 reclamanta a răspuns la o adresa din 2003 Primăriei, arătând că a cumpărat de la - - Boi nvestiție neterminată situată in-, dobândind inclusiv terenul aferent investiției (fila 15).
Cum numerele imobilelor diferă, în mod legal s-a considerat că imobilul proprietatea pârâtei poate fi restituit în natură, procedându-se în consecință.
Urmare emiterii dispoziției de restituire își produc efectele toate consecințele revendicării, considerându-se că pârâta nu a pierdut niciodată dreptul său, fiind considerată proprietară retroactiv, de la momentul inițial al dobândirii dreptului său.
În ceea ce o privește pe reclamantă, aceasta nu a avut niciodată proprietatea terenului in litigiu, ci doar drepturi locative derivând din actele juridice încheiate in timp.
Astfel, - - B, înființată prin HG nr.199/1991 a vândut prin contractul de vânzare - cumpărare nr.1/7.11.1991 către - SRL bunurile sale mobile si imobile, mijloace fixe situate în sediul filialei G,-, inclusiv terenul aferent de 4000 mp din str.- (fila 93).
Deși contractul prevede și vânzarea unei suprafețe mari de teren, nu a fost încheiat prin act autentic, ci prin act sub semnătură privată, transferul dreptului de proprietate nefiind înscris în registrul de inscripțiuni-transcripțiuni și, prin urmare, neopozabil terților.
În continuare, - SRL a devenit - SRL (filele 94-98) si a vândut, tot prin înscris sub semnătură privată terenul din- către - 92. (fila 99)
La rândul ei, - 92 închiriat terenul către - -, potrivit contractului nr.71/25.05.1994 aflat la fila 100.
Împrejurarea că vânzările sau închirierile au fost făcute între societăți cu același acționariat nu prezintă relevanță în soluționarea cauzei, drepturile de proprietate sau locațiune neputând fi opuse de aceste societății pârâtelor în ceea ce privește situația juridică a terenului tocmai datorită nerespectării dispozițiilor legale în vigoare privind cadastrul.
Instanța a mai reținut și faptul că din toate actele depuse de reclamantă în dovedirea susținerilor sale rezultă că tranzacțiile au avut în vedere terenul din-, nicidecum terenul din-4, revendicat de către pârâta.
Din documentațiile tehnice cadastrale aflate la dosarul cauzei rezultă totuși că, în fapt, reclamanta - SRL deține magazii și depozite ce traversează integral terenul pârâtei, situație în care susținerile municipalității că terenul ar fi liber de construcții nu corespund realității, deși sunt de natură aod isculpa cu privire la soluția de restituire în natură a acestuia, avându-se în vedere lipsa mențiunilor din cartea funciară și a diferenței de numere stradale.
Faptul ca terenul nu este liber de construcții e confirmat de faptul ca pârâta a promovat acțiune în justiție având ca obiect tocmai obligarea reclamantei la ridicarea construcțiilor edificate pe terenul său.
În drept, reține că disp.art.18 lit.c din legea nr.10/2001, potrivit căruia pârâta ar fi îndreptățită doar la măsuri reparatorii prin echivalent întrucât imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale nu sunt aplicabile în speță întrucât, pentru considerentele anterior expuse nu se poate aprecia că terenul a fost înstrăinat în acest mod, nefiind încheiate acte autentice, deși vânzarea privea un teren.
Art.10 al.2 si 3 din legea nr.10/2001 prevăd posibilitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent în situația în care pe terenul în cauza s-au edificat noi construcții autorizate. Nici în această situație însă acordarea despăgubirilor nu este obligatorie, dacă noile construcții sunt ușoare sau demontabile, terenul putând fi restituit în natura.
Reclamanta, cu toate că invocă autorizații de construire legal eliberate nu a depus la dosar decât o autorizație pentru executare lucrări eliberată la data de 28.12.1988 Cooperativei Mobila, fără a face dovada existenței sau continuității unor raporturi juridice între aceasta și societățile care au intrat ulterior în posesia sau proprietatea construcțiilor.
Deși îi revenea sarcina probei în temeiul disp.art.1169 civ. reclamanta nu a administrat nici o proba de natura a face dovada faptului că acele construcții nu sunt demontabile sau demolabile și nu a făcut dovada ca ar exista în mod real vreun impediment la retrocedarea în natură.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - - și pârâta.
Reclamanta - - a adus următoarele critici soluției instanței de fond:
- în mod greșit instanța de fond a reținut că este vorba despre un alt teren;
- în mod greșit a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. 2 și 3 din.10/2001;
- cum în privința terenului au avut loc mai multe înstrăinări succesive cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare în acel moment în speță sunt incidente disp.art. 18.10/2001.
Apelanta-pârâtă a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată de la fond.
Prin decizia civilă nr. 351 din 20 iunie 2008, Tribunalul Galați - Secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A admis însă apelul declarat de pârâta, completând dispozitivul hotărârii atacate cu mențiunea obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată - în sumă de 500 lei, către pârâta-apelantă.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele;
În mod corect, instanța de fond a reținut că pârâta nu a pierdut niciodată dreptul său de proprietate asupra terenului și că reclamanta nu a făcut dovada proprietății asupra acestui teren. - - B, înființată prin HG199/1991 a vândut către - SRL bunurile sale mobile și imobile, inclusiv teren aferent de 4000. - str. -. Prin actul de la fila 93 din dosarul de fond, de vânzare-cumpărare nu se menționează cum a devenit vânzătoarea proprietară pe teren și nici în cadrul dosarului de față nu a făcut dovada șirul neîntrerupt de transmitere a proprietății, iar pe de altă parte, așa cum a subliniat și instanța de fond vânzarea a avut loc prin act sub semnătură privată.
Chiar dacă acest teren este ocupat de construcții demontabile sau nedemontabile acest aspect nu are relevanță în analizarea dreptului de proprietate al reclamantei.
Cu privire la apelul declarat de pârâtă, ce vizează doar cheltuielile de judecată acesta este întemeiat, în baza art. 274.pr.civ. reclamanta care este în culpă procesuală ( acțiunea sa fiind respinsă) să fie obligată la a suporta cheltuielile de judecată din prezentul proces.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta G, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma aplicării și interpretării greșite a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În argumentarea acestor critici, reclamanta G susține că greșit s-a reținut că tranzacțiile invocate în dovedirea dreptului său de proprietate asupra imobilului în speță au avut ca obiect terenul din- și nu pe cel din-; Că terenul restituit pârâtei nu a fost niciodată în patrimoniul Primăriei municipiului G, terenul respectiv fiind deținut încă din anul 1991 de către B și, oricum, nu era liber de construcții;
Greșit s-a dat eficiență în cauză disp.art.10 alin. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001, instanța de fond și apel reținând eronat că acele construcții edificate pe terenul restituit sunt demontabile.
Că, față de înstrăinările succesive, și acestea fiind încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, pentru terenul în speță, incidente erau disp.art.18 din Legea nr. 10/2001.
Recursul declarat este nefondat.
Potrivit art. 304 alin. 1 Cod procedură civilă, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere - în situațiile de la pct. 1-9, numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, deși recurenta-reclamantă invocă nelegalitatea deciziei atacate, argumentele aduse în susținerea criticii prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, vizează practic aspecte de netemeinicie ce nu pot fi supuse controlului judiciar - pct. 10 art. 304 Cod procedură civilă fiind abrogat prin Legea nr. 219/2005.
Analizând așadar legalitatea deciziei recurate numai prin prisma aplicării greșite disp.art. 10 alin. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001, Curtea constată că în mod justificat s-a dat eficiență în speță dispozițiilor Legii nr. 10/2001, reclamanta nefăcând nicio dovadă certă cu privire la calitatea sa de proprietar asupra terenului în suprafață de 454 situată în G,-.
De altfel, prin acțiunea introdusă la instanța de fond, reclamanta - deși își justifică interesul în promovarea acțiunii prin încălcarea dreptului său de proprietate asupra terenului restituit în baza Legii nr. 10/2001 solicită în același timp pronunțarea unei hotărâri prin care să i se constate acest drept.
Atât timp cât reclamanta nu a depus acte din care să rezulte pretinsul său drept de proprietate asupra terenului restituit, corect s-a apreciat, față de înscrisurile depuse în apărare de către pârâtă, că nu există nici un motiv pentru care să se constate nulitatea Dispoziției nr. 2489/SR din 10.02.2006 emisă de către Primăria municipiului
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul criticile formulate nefiind justificate.
În drept, sunt aplicabile disp.art. 312 pct. 1 Cod procedură civilă.
Văzând și disp.art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către reclamanta G, împotriva deciziei civile nr. 351 din 20.06.2008, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./02.12.2008
Tehnored./ 2 exp./03.12.2008
Fond: Judecătoria Galați - judecător
Apel: Tribunalul Galați - judecători și -
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa, Gabriela
