Anulare act. Decizia 659/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 659
Ședința publică din 23 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de intervenienta domiciliată în B,-,.4.A,. 8 jud. B împotriva deciziilor civile nr. 331 din 21 decembrie 2004 și nr. 663 din 18 octombrie 2005 pronunțate de Tribunalul Prahova și de pârâta domiciliată în B, sector 3,-, -.2,.6,. 4,. 60, împotriva deciziei civile nr. 663 din 18 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta Comisia Județeană de Aplicare a Legii 18/1991 B, cu sediul în B, județ B și Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991, cu sediul în com. jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru astăzi, 23 iunie 2008, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.563/3.03.2003 la Judecătoria Făgăraș reclamanta Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991, jud.B a chemat în judecată pe pârâții, Comisia Județeană B de aplicare a Legii 18/1991, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate nulitatea procesului verbal de punere în posesie provizorie a defunctei asupra terenului de 2847 situat în com., jud.B, sat G, 20, 421/2, având ca vecini FL.421/1, 422, 1769, 418, F 1769.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că i s-a reconstituit defunctei dreptul de proprietate în calitate de moștenitoare legală a defunctului asupra terenului de 2,53 ha din care 2,43 ha extravilan și 1000 intravilan, reconstituire validată de Comisia Județeană, însă din eroare s-a emis procesul verbal sus menționat asupra terenului de 2847,p. grădină intravilan în loc de 1000 intravilan.
La data de 28 martie 2003 s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu, de către numita prin care s-a solicitat să se dispună anularea procesului verbal de punere în posesie asupra întregului teren, să se constate că este proprietara acestuia, să fie obligată reclamanta și pârâta să-i respecte dreptul de proprietate și posesie asupra acestui teren și să-i plătească cheltuieli de judecată.
S-a precizat de către intervenientă că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.1220/1972 și a unui înscris sub semnătură privată intitulat " chitanță" cumpărat de la și mama acesteia întreg terenul în litigiu, dată de la care l-a stăpânit permanent și s-a înscris în cartea funciară cu acesta.Comisia locală de aplicare a legii 18/1991 din cadrul Primăriei a emis procesul verbal de punere în posesie fără să țină seama de registrul agricol din perioada anului 1972, de registrul cadastral, punerea în posesie fiind improprie întrucât s-a realizat doar în acte nu și în teren.
În baza art. 115 cod pr.civilă, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și a cererii de intervenție, motivându-se că în mod legal a fost emis procesul verbal de punere în posesie, iar intervenienta nu are niciun drept asupra terenului în litigiu.
Prin încheierea din 23.05.2003 Judecătoria Făgărașa încuviințat în principiu cererea de intervenție și a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenientă a numitei.
După administrarea probatoriilor cu acte și cercetare locală, prin sentința civilă nr.1157/12.09.2003 Judecătoria Făgărașa admis acțiunea formulată de reclamantă, cererea de intervenție în interes propriu a intervenientei și a constatat nulitatea procesului verbal de punere în posesie provizorie a defunctei pentru 20 421/2 în suprafață de 2847 cu vecinătățile: N-FL.421/1, -422, Nord-1756, Vest - cc 418, 1769.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că autoarei pârâtei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moștenitoare a defunctului asupra unui teren de 2,53 ha din care 2,11 ha arabil, 0,32 ha fânețe și 0,10 livezi, intravilan, însă a fost pusă în posesie asupra unui teren de 2847 intravilan grădină aflat în spatele imobilului nr.132, deși avea dreptul numai la 1000 livadă.
A mai reținut instanța că imobilul situat în com. G nr.132 a făcut obiectul unei dezmembrări și vânzări-cumpărări, iar intervenienta a cumpărat întreg imobilul, inclusiv grădina ce face corp comun cu construcțiile și curtea casei, astfel
încât această grădină nu putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate după defunctul, motiv pentru care în baza art. III lit. a din Legea 169/1997 s-a admis acțiunea și cererea de intervenție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe considerentul că prezenta cauză s-a judecat cu lipsă de procedură, în ceea ce o privește.
Pe cale de consecință s-a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar desființarea sentinței, respingerea acțiunii și a cererii de intervenție.
Ulterior, la data de 6.02.2004 intervenienta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, cu motivarea că în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis acțiunea și cererea de intervenție.
La data de 12.02.2003 Curtea de Apel Brașova dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la Curtea de APEL PLOIEȘTI,unde a fost înregistrat sub nr.2169/2004,având în vedere că prin încheierea nr.996/6.02.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea pricinii la această instanță.
Prin încheierea din 8.06.2004 Curtea de APEL PLOIEȘTIa dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la Tribunalul Prahova, instanță competentă să soluționeze apelul în baza art.III din Legea 195/2004.
La această instanță cauza a fost înregistrată sub nr. 4571/1.07.2004,iar prin încheierea din data de 5.11.2004 s-a dispus suspendarea cauzei în baza disp.art.242 Cod pr.civilă, fiind repusă pe rol la data de 19.11.2005.
Constatând că la instanța de fond cauza a fost soluționată cu lipsă de procedură în ceea ce o privește pe apelantă, aceasta fiind greșit citată, caz în care sentința este lovită de nulitate potrivit disp.art.297 Cod pr.civilă, Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia civilă nr. 331/21.12.2004 prin care a admis apelul, a anulat în tot sentința și a reținut cauza spre rejudecare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât pârâta, cât și intervenienta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie,iar prin decizia civilă nr.619/15.04.2005 Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins recursurile ca inadmisibile, cu motivarea că decizia pronunțată în apel în baza art.297 Cod pr.civilă reprezintă o hotărâre intermediară ce poate fi atacată odată cu fondul, adică odată cu soluționarea pe fond a apelului și nicidecum separat.
Tribunalul Prahova, primind dosarul, a fixat termen pentru continuarea judecății, iar prin decizia civilă nr. 663 din 18 octombrie 2005, evocând fondul după anularea sentinței civile 1157 din 12 septembrie 2003 Judecătoriei Făgăraș, a admis în parte acțiunea reclamantei, a constatat nulitatea absolută parțială a procesului de punere în posesie provizorie emis pe numele defunctei, în sensul excluderii din cuprinsul acestuia a diferenței de 1847.p teren situat în T( ) 20, P 421/2 situat în comuna, sat G, jud. B și a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată de.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că din analiza probelor administrate în cauză rezultă că numitul ( autorul ) a figurat înscris în registrul agricol în perioada 1959-1963 cu 2,55 ha teren situat în comuna din care 2,11 teren arabil, 0,32 ha fânețe, 0,10 ha livezi și 0,02 ha construcții, iar după apariția Legii 18/1991 fiicei acestuia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moștenitoare legală pentru 2,53 ha teren, din care 2,43 ha arabil, extravilan și 0,10 ha teren intravilan livezi.
In acest context, raportat la dispozițiile cuprinse în legea fondului funciar, instanța a apreciat că atâta vreme cât defunctei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate de pe urma autorului său pentru 2,43 ha extravilan arabil și fânețe și 0,10 ha intravilan și nicidecum asupra unui teren de 2847, intravilan, procesul verbal de punere în posesie provizorie cu privire la acest din urmă teren a fost emis cu încălcarea dispozițiilor Legii 18/1991, care prevăd că punere în posesie se realizează ținându-se seama de hotărârea comisiei județene și de modul în care s-a realizat reconstituirea.
A precizat tribunalul că procesul verbal de punere în posesie și titlul de proprietate nu pot fi emise decât cu privire la suprafețele de teren menționate anterior și nu arbitrar asupra altor terenuri care nu au făcut obiectul reconstituirii, iar faptul că în cuprinsul certificatelor de moștenitor existente la dosar (care nu au fost anulate) se menționează că de pe urma defuncților și ar fi rămas terenul în litigiu de 2847 cu care s-au înscris în cartea funciară, nu înseamnă în mod automat că punerea în posesie provizorie a fost realizată cu respectarea dispoziților legale, din moment ce reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut doar pentru 0,10 ha teren intravilan din suprafața totală de 2,53 ha, diferența de 2,43 ha reprezentând teren extravilan.
Totodată s-a concluzionat că nu poate fi primită susținera intervenientei, în sensul că întreaga suprafață în litigiu de 2847 este proprietatea sa (fiindu-i înstrăinată în baza chitanței sub semnătură privată din anul 1972) întrucât la momentul întocmirii acestui înscris cele două vânzătoare și aveau un drept de proprietate doar asupra terenului de 800 și nicidecum în ceea ce privește grădina, care era proprietatea CAP-ului și nu putea fi vândută.S-a considerat că o dovadă în acest sens o reprezintă și hotărârea comisiei județene care a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctului asupra terenului de 2,53 ha, cu care acesta a figurat înscris în registrul agricol și ulterior în CAP.
Constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 111 cod pr.civilă, art. 1294- 1295 cod civil și art. 480 cod civil, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție pe considerentul că din probele administrate în cauză nu a rezultat că vânzătoarele erau proprietarele terenului în litigiu în anul 1972 și că intervenienta ar fi dobândit un drept de proprietate asupra acestuia.
Intervenienta a formulat recurs împotriva deciziilor civile nr. 663 din 18.10.2005 și 331 din 21.12.2004, ambele pronunțate de Tribuanlul P solicitând casarea acestora, rejudecarea pricinii, iar pe fond menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Făgăraș.
A învederat recurenta că instanța de fond, respectiv Judecătoria Făgăraș nu a soluționat cauza cu lipsă de procedură întrucât pârâta a avut cunoștință de proces, iar avocatul său angajat cunoștea" ce are de făcut" în cauza de față.
In continuare s-a menționat că deși formulase recurs împotriva deciziei civile nr. 331 din 21.12.2004 a Tribunalului Prahova, instanța de apel a continuat să judece pricina, acordând termen la 18 ianuarie 2005, 1 februarie 2005, 15 februarie 2005, iar unul dintre membrii completului de judecată s-a pronunțat atât în hotărârea menționată anterior cât și prin decizia civilă nr. 663/2005 dată în aceeași cauză, după evocarea fondului, lucru care nu era legal în opinia sa.
Totodată a precizat intervenienta că nu îi putea fi reconstituit defunctei dreptul de proprietate după defunctul, deoarece era renunțătorare la succesiunea acestuia, iar instanța a interpretat eronat înscrisurile de la dosar, fără a observa că pretul de 32.000 lei a fost achitat de ea pentru întregul imobil situat în localitatea G nr.132.
Considerând că pârâtei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață, inclusiv cei 0,10 ha teren intravilan care se află situat în imediata vecinătate a fostei ferme zootehnice G, recurenta a solicitat admiterea recursului, invocând în drept art. 304 pct.4, 8 și 9 cod pr.civilă.
La rândul său, pârâta a formula recurs împotriva deciziei civile nr. 663 din 18 octombrie 2005 a Tribunalului Prahova, criticând-o pentru nelegalitate, motivat de faptul că suprafața de teren în litigiu de 2847 este cuprinsă în masa succesorală care a făcut obiectul a trei certificate de moștenitor( certificate în privința cărora s-a respins acțiunea de constatare a nulității lor prin hotărâre definitivă și irevocabilă), astfel încât în mod normal i se cuvenea acest teren, iar un atare fapt
s-a tradus prin întocmirea procesului verbal de punere în posesie provizorie a autoarei sale.
S-a învederat de către pârâtă că instanța nu a observat amănunte esențiale vizând obiectul prezentului dosar, respectiv răspunsul reclamantei la interogatoriul care i-a fost luat și în care arăta că nu mai insistă în continuarea judecății în acest dosar.Raportat la poziția reclamantei s-a apreciat că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel care a soluționat procesul pe fond și pe cale de consecință respingerea acțiunii, iar în subsidiar pronunțarea unei soluții prin care să se valideze punctul de vedere al reclamantei și anume acela al renunțării la judecată.
Față de lipsa nejustificată a părților la data de 10 aprilie 2007 s-a dispus suspendarea judecății cauzei conform art. 242 pct. 2 cod pr.civilă, cauza fiind repusă pe rol la solicitarea pârâtei la 21 martie 2007, iar ulterior, pentru aceleași considerente cauza a fost suspendată la 23 aprilie 2007, fiind repusă pe rol la solicitarea aceleiași părți la 3 aprilie 2008.
Examinând decizia atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale, care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de intervenienta împotriva deciziilor nr.331/21.12.2004 și 663/18.10.2005 ambele pronunțate de Tribunalul Prahova, instanța apreciază că acesta este nefondat, pentru argumentele ce se vor expune în continuare:
Prin decizia civilă nr.331/21 decemebrie 2004 ( filele 130-133 dosar nr. 4571/2004 ) Tribunalul Prahovaa admis apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 1157/2003 a Judecătoriei Făgăraș, a anulat hotărârea mai sus menționată, reținând cauza spre rejudecare și a fixat termen de judecată la data de 18 ianuarie 2005, sala 1.
La stabilirea acestei măsuri s-a avut în vedere că pe tot parcursul judecății pricinii, la instanța de fond, pârâta a fost citată la o altă adresă decât aceea unde locuia.
Deși se susține de către recurentă, că Judecătoria Făgăraș nu ar fi soluționat cauza cu lipsă de procedură întrucât a avut cunoștință de proces, având chiar apărător angajat, " care știa ce are de făcut", apărările sale nu pot fi primite.
Dispozițiile imperative ale art. 85 cod pr.civilă, statuează că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai de cazul când legea dispune altfel, iar atare dispoziții sunt menite să asigure respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare.
Cu toate că prin întâmpinarea depusă la instanța de fond (fila 37 dosar 563/2003 al Judecătoriei Făgăraș ) pârâta a menționat că domiciliază în B,-, - 2,. 6,.4,.60, sectorul 3, din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 52, 57, 68 dosar fond, ca de altfel și din încheierile de ședință din 28 martie 2003, 18 aprilie 2003, 23 mai 2003, 13 iunie 2003 și 5 septembrie 2003, rezultă că citarea acesteia pe parcursul soluționării pricinii la Judecătoria Făgăraș, inclusiv la momentul dezbaterilor și al acordării cuvântului pe fond, s-a realizat la o altă adresă, respectiv în B,-,. 62,.69,. 6, sector 3.
Faptul că pe parcursul procesului, pentru termenul din 18 aprilie 2003 și 23 mai 2003, apărătorul pârâtei a depus două cereri de amânare a judecății, motivat de faptul că nu se poate prezenta în instanță, nu este de natură să acopere lipsa de procedură în ceea ce o privește, întrucât cererea nu a fost depusă personal la instanță sau prin mandatar și partea nu a fost prezentă la nicio înfățișare, pentru a-i fi aplicabile dispozițile art. 153 alin.1 cod pr.civilă, care reglementează situația în care partea are termen în cunoștință și efectele acestuia.
Pe de altă parte, pentru termenul când a avut loc judecarea pricinii pe fond, respectiv 5 septembrie 2003, nu a existat nici o cerere din partea apărătorului pârâtei, iar citarea acesteia a fost realizată la adresa greșită din B,-,.62,.69,.6, sector 3.
Nerespectarea dispozițiilor art. 85 cod pr.civilă privind citarea părții la domiciliul corect al acesteia este sancționată cu nulitatea, care operează fără a fi necesar ca partea neregulat citată și care, fiind judecată în lipsă a pierdut procesul, să facă dovada vătămării.
In raport de neregularitățile care au provocat pronunțarea de către Judecătoria Făgărașa unei hotărâri nelegale, Tribunalul Prahova, făcând aplicarea corectă a dispozițiilor art. 297 cod pr.civilă, a procedat la anularea sentinței și evocarea fondului pricinii.
O altă ciritică a recurentei a vizat împrejurarea că după pronunțarea deciziei civile nr. 331/21.12.2004 Tribunalul Prahova nu trebuia să mai acorde termene pentru judecarea apelului, ci avea obligația să înainteze dosarul Curții de APEL PLOIEȘTI pentru soluționarea recursurilor declarate împotriva acestei hotărâri, precum și faptul că unul din membrii completului de judecată care a participat la pronunțarea deciziei civile în discuție nu mai putea soluționa cauza pe fond, după anularea hotărârii primei instanțe.
Potrivit art. 297 alin.2 cod pr.civilă, în cazul în care se constată că există un motiv de nulitate a hotărârii atacate, iar prima instanță a judecat în fond, instanța de apel anulând în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea pronunțată, va reține procesul spre rejudecare.
Rațiunea existenței acestui text a fost aceea de a se evita trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a putea fi asigurată judecata cauzelor cu celeritate fără a fi private părțile de un grad de jurisdicție datorită caracterului devolutiv al căii de atac.
In speță, Tribunalul Prahova, constatând că există un motiv de nulitate a sentinței civile nr. 1157/2003 pronunțată de Judecătoria Făgăraș, determinat de citarea greșită a pârâtei, prin decizia nr. 331/12 decembrie 2004 a anulat hotărârea, ca urmare a admiterii apelului în baza dispoziților legale menționate anterior și a fixat termen pentru evocarea fondului la 18 ianuarie 2005.
In condițiile în care la dosar se aflau dovezile de comunicare a hotărârii mai sus menționate( filele 135,136,137,140) și nu s-a probat că s-ar fi formulat recurs de către vreuna din acestea împotriva deciziei civile nr. 331/2004, în mod corect Tribunalul Prahova, la 18 ianuarie 2005, termen fixat pentru evocarea fondului, a amânat cauza, în raport de cererea pentru lipsa de apărare formulată de apărătorul apelantei și abia la 15.02.2005 a dispus suspendarea judecății cauzei în baza art. 244 pct. 1 cod pr.civilă, având în vedere cererea formulată de această apelantă ( fila 145 dosar 4571/2004) prin care se învedera că hotărârea în discuție a fost recurată.
În plus, faptul că unul din membrii completului de judecată care a pronunțat decizia civilă nr. 331/2004, ulterior a participat și la dezbaterea pe fond a cauzei, pronunțând decizia civilă nr 663 din 28 octombrie 2005, nu reprezintă un motiv de nelegalitate a hotărârii, deorece incompatibilitatea este limitată la cazurile prevăzute de art. 24 cod procedură civilă, neputându-se extinde și la alte situații.
Considerând că, în cazul anulării hotărârii cu reținere spre rejudecare, judecătorul nu a pronunțat o hotărâre prin care a dezlegat o problemă litigioasă de natură să dezinvestească instanța, în practica instanței supreme s-a statuat că judecătorii care s-au pronunțat asupra apelului judecă ei înșiși fondul, în temeiul devolutiv specific acestei căi ordinare de atac, nefiind incompatibili.
În speță, dat fiind faptul că anularea hotărârii instanței de fond a fost determinată de împrejurarea că soluționarea pricinii s-a realizat cu lipsă de procedură în ceea ce o privește pe pârâta nu există (așa cum s-a menționat anterior) nici un motiv de incompatibilitate, care să împiedice unul din membrii completului de judecată ce au pronunțat decizia civilă nr. 331/2004 să participe la evocarea fondului, după anulare.
Prin urmare, criticile formulate de recurentă cu privire la aspectele expuse anterior, apar ca nefondate și neputând fi încadrate în disp.art. 304 pct.4 cod pr.civilă urmează a fi respinse în consecință.
Totodată nu pot fi primite afirmațiile recurentei în sensul că defunctei nu i se putea reconstitui dreptul de proprietate după autorul său, întrucât era renunțătoare la succesiunea acestuia și nici faptul că s-ar fi realizat o interpretare eronată a înscrisurilor aflate la dosar, din care rezultă că imobilul în litigiu i-a fost vândut în totalitate ei și pe cale de consecință nu sunt incidente prevederile art.304 pct.8 si 9 invocate de recurentă.
Din certificatul de moștenitor nr. S 227/7 august 1968 (fila 26 dosar fond) rezultă că () a renunțat la succesiunea autorului său,.
Prin procesul verbal în baza căruia s-a realizat punerea în posesie a pârâtei (fiica lui ) rezultă că suprafața primită în proprietate, conform anexei 3, poziția 46 ( fila 2 dosar fond) de moștenitorul defunctului, respectiv este de 2487.
In materia legii 18/1991, astfel cum s-a statuat constant în practica judiciară și literatura de specialitate, în cazul moștenitorilor foștilor proprietari se derogă de la caracterul indivizibil al transmisiunii succesorale în anumite privințe.
Sub acest aspect s-a stabilit că prin art.12 din actul normativ menționat anterior au fost repuși în termenul de acceptare a succesiunii moștenitorii care erau considerați renunțători la succesiune prin faptul că nu au acceptat-o în termenul și condițiile art. 700 cod civil, dar nu și cei care au renunțat expres la succesiune prin declarație autentică înregistrată la notariat.
Din moment ce, în cauză în certificatul de moștenitor nr.S 227/1968 se menționează doar că (respectiv ) este renunțător la succesiunea autorului său, fără a se preciza că o atare renunțare a fost realizată în baza unei declarații exprese autentificate la notariat și respectiv numărul sub care a fost înregistrată aceasta având în vedere că nu s-a făcut dovada renunțării exprese la succesiune în forma prevăzută de lege, instanța consideră că în mod corect, făcând aplicarea dispozițiilor legale din Legea 18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate acesteia de pe urma autorului său, în baza cererii de reconstituire adresată Comisiei Locale de Fond Funciar.
In ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate al intervenientei asupra imobilului situat în comuna, înscris în cartea funciară sub nr.1668 G, nr. top 2557/1/, din cuprinsul actului autentic de vânzare-cumpărare nr.1220/21 septembrie 1972 rezultă că acesta a dobândit terenul în suprafață de 800 ( pentru care și-a intabulat dreptul de proprietate- fila 29 dosar fond) împreună cu construcțiile aflate pe acesta de la numita pentru prețul de 12.000 lei.Practic, la momentul respectiv, această suprafață era intabulată în cartea funciară pe numele vânzătorului, în urma dezmembrării imobilului înscris pe numele defunctului, iar o atare situație este confirmată de de proprietate aflată la fila 27 verso, dosar fond.
Referitor la înscrisul sub semnătură privată de care se prevalează recurenta
( fila 25 dosar fond) înscris din care reiese că autorul intervenientei, ar fi plătit numitelor și 20.000 lei reprezentând contravaloarea a 800 casă și curte plus grădină,trebuie precizat că acesta nu consfințește dreptul de proprietate al și asupra grădinii, în condițiile în care, așa cum s-a reținut de către Tribunalul Prahova, la momentul înstrăinării vânzătoarele aveau un drept de proprietate doar asupra terenului ce făcuse obiectul contractului întocmit în formă autentică, nicidecum asupra diferenței reprezntând grădina ce se afla în proprietatea CAP-ului.
La rândul său recursul declarat de pârâta apare ca nefondat, neputând fi încadrat în art. 304 pct.7,8 și 9 cod pr.civilă, pentru argumentele ce se vor arăta în continuare:
Reconstituirea dreptului de proprietate se realizează, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 8-11 din Legea 18/1991, pe baza cererii adresată de către persoana îndreptățită Comisiei Locale, având în vedere actele de proprietate ale solicitantului, cererea de înscriere în CAP, evidențele din cadastrul general, extrasele din registrul agricol. Prin acest act normativ s-a prevăzut stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor aflate în patrimoniul CAP prin reconstituirea dreptului de proprietate, reglementându-se modul în care poate fi dobândit acest drept.
In baza cererii nr. 7/7.03.1991 (fila 200 dosar apel) (autoarea pârâtei) a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului său pentru suprafața de 2,53 ha, cu care acesta se înscrisese în CAP și figura în registrul agricol în anul 1961, reprezentând: 2,11 ha- teren arabil, 0,32 ha fânețe naturale și 0,10 ha livezi.
Actul depus de reclamantă la fila 3 dosar fond confirmă împrejurarea că s-a înscris în CAP cu 2,53 ha teren, din care 2,11 teren arabil extravilan, 0,32 ha teren extravilan având categoria de pajiști și 0,10 ha teren intravilan, iar prin adeverința nr. 16/16.09.1991 ( fila 11 dosar 4571/2004) eliberată de Comisia comunală, se probează împrejurarea că numitei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,53 ha teren la anexa nr.3, poziția 46.
Faptul că în speță există 3 certificate de moștenitor eliberate în cursul anilor 1993 și 1997 ( nr.162/27.03.1993, 2463/3.11.1993 și 562/23.09.1997- filele 31,32,33 dosar apel) de pe urma defuncților și, care includ în masa succesorală suprafața în litigiu de 2847. teren intravilan ( certificatele care au fost atacate în justiție și au fost soluționate definitiv și irevocabil prin respingerea acțiunii și menținerea lor) sunt lipsite de relevanță, în condițiile în care anterior emiterii acestor înscrisuri și anume în anul 1991, reconstituirea dreptului de proprietate pe numele defunctei s-a realizat numai pentru suprafața de 2,53 ha teren, iar din această suprafață doar 0,10 ha avea categoria intravilan, restul de 2,43 ha fiind extravilan (aspect ce reiese din actul aflat la fila 3 dosar fond, care atestă suprafața cu care autorul pârâtei s-a înscris în CAP și categoria de folosință a acestuia).
Prin urmare, având în vedere că ne aflăm în materia Legii 18/1991, ținând cont de cererea de reconstituire formulată de autorul pârâtei, de adeverința de reconstituire emisă pe numele acesteia ( ambele din anul 1991) și de dovada aflată la dosar privind suprafața cu care defuncta s-a înscris în CAP și care atestă totodată defalcarea terenului pe categorii de folosință: 2,43 teren extravilan și 0,10 ha teren intravilan, în mod corect Tribunalul Prahovaa apreciat că se impune admiterea acțiunii introductive și anularea procesului verbal de punere în posesie provizorie, în sensul excluderii din cuprinsul acestuia a diferenței de teren de 1847 (diferență rezultată dintre suprafața de 2847 pentru care s-a emis procesul verbal de punere în posesie și 1000 la cât era îndreptățită).Acestea sunt de altfel și argumentele pentru care nu poate fi primită apărarea recurentei în sensul că se impunea a fi respinsă acțiunea, în condițiile în care reclamanta nu a mai stăruit în judecarea ei.
Referitor la celălalt aspect invocat de recurenta pârâtă și anume acela că prin răspunsurile formulate la interogatoriul ce i-a fost luat rezultă că reclamanta a renunțat la judecarea cauzei curtea reține următoarele:
Potrivit art. 246 cod pr.civilă renunțarea la judecată reprezintă un act de dispoziție și trebuie să rezulte cu claritate din cererea scrisă sau orală a titularului dreptului, ea neputând fi dedusă din susțineri ale reclamantului.
În speță, împrejurarea că la interogatoriul ce i-a fost luat de pârâtă, Comisia locală de fond funciar a menționat că nu mai insistă în continuarea judecății în acest dosar (fila 123 verso apel), nu echivalează cu o renunțare la judecată, atâta vreme cât aceasta nu și-a manifestat intenția clară și neechivocă sub acest aspect, conform art. 246 cod pr.civilă și nu îndreptățea instanța să facă aplicarea acestui text de lege.
În concluzie, în raport de toate argumentele expuse anterior, Curtea apreciază ca fiind nefondate recursurile declarate, motiv pentru care în baza art. 312 cod pr.civilă le va respinge, menținând ca legale deciziile atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de intervenienta domiciliată în B,-,.4.A,. 8 jud. B împotriva deciziilor civile nr. 331 din 21 decembrie 2004 și nr. 663 din 18 octombrie 2005 pronunțate de Tribunalul Prahova și de pârâta domiciliată în B, sector 3,-, -.2,.6,. 4,. 60, împotriva deciziei civile nr. 663 din 18 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta Comisia Județeană de Aplicare a Legii 18/1991 B, cu sediul în B, județ B și Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991, cu sediul în com. jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 23 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- - - - - - -
GREFIER,
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de grefier șef secție
red.VG
tehnored.AV
2 ex/11.07.2008
dosar nr. 563/2003 Judec. Făgăraș
4571/2004 Tribunalul Prahova
și
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
