Anulare act. Decizia 66/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 66
Ședința publică din 27 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ion Graur
JUDECĂTOR: Dr. - -
JUDECĂTOR: Dr. - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții recurenți și împotriva deciziei civile nr. 88 din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, privind pe reclamanta intimată (succesoare legală a reclamantului inițial, decedat) și pârâtul intimat Municipiul A, pentru nulitate contract de vânzare-cumpărare.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 13 ianuarie 2009, încheiere ce face parte din prezenta decizie, când, pentru deliberare și pentru a se depune concluzii scrise s-a amânat pronunțarea cauzei la data de 20 ianuarie 2009, când, în aceeași compunere a completului de judecată și pentru aceleași motive, s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenul de astăzi,
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 414/2001 pronunțată în dosarul civil nr- Judecătoria Arada admis acțiunea civila formulata de reclamantul în contradictoriu cu pârâții SC SA A, si și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare nr. 1115/27.03.2007 prin care pârâta SC SA a transmis dreptul de proprietate pârâtului si soției sale (decedata) asupra imobilului situat în A-.5, compus din o cameră cu alcov, bucătărie, cămara alimente, debara, balcon, terasa, trei boxe, hol comun, cota de 2/3, antreu comun, înscris în 57557 A nr.. 7782/1387/V A; a anulat certificatul de moștenitor nr. 143/23.05.2000 eliberat de Biroul Notarial, în sensul scoaterii din masa succesorala de pe urma defunctei a cotei de parte din imobilul situat în A-. 5 înscris în 57557 A si a obligat pârâții la plata sumei de 183.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în fapt că în anul 1967 imobilul situat în A-. 5 a fost preluat de Statul Român, fără titlu în baza Decretului nr. 318/1960 si decretului nr. 712/1966, iar prin decizia civila nr. 1705/20.11.1998 a Tribunalului Arada fost anulată încheierea de carte funciară nr. 705/9/II/1967 și s-a constatat că reclamantul este singurul moștenitor al imobilului înscris în 8604 A cu nr.. 7782/1387/V, iar la data de 27 martie 1997 Statul Român a vândut lui si apartamentul nr. 5 din imobilul înscris în 57557
În urma decesului numitei moștenitorii legali ai acesteia sunt - soț supraviețuitor cota de si fiu cota de .
Prima instanță în considerarea prevederilor art. 91 din HG nr.11/1997 ce instituie o nulitate absolută pentru contractele de vânzare cumpărare având ca obiect imobile preluate de stat, fără titlu a admis acțiunea reclamantului și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 1115/278.03.1997 prin care SC SA Aat ransmis dreptul său de proprietate pârâtului și soției sale (decedată) asupra imobilului situat în A Bd. - nr. 7. 5 înscris în 57557 A cu nr.. 7782/1387/V A și a anulat certificatul de moștenitor nr. 143/23.05.2000 eliberat de Biroul Notarial în sensul scoaterii din masa succesorală de pe urma defunctei a cotei de parte din imobilul situat în A-.5
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții SC SA A, si prin curator si au solicitat admiterea apelurilor si respingerea acțiunii reclamantului.
Prin apelul declarat la 20.02.2001 pârâta SC SA Aas usținut că prima instanță interpretat eronat legea, în cauză fiind incidente art. 9 din HG nr. 11/1997 și a ignorat situația de carte funciară, faptul că pârâtul de ordinul II a dobândit proprietatea cu titlu oneros cu buna credință, în condițiile în care în cartea funciară nu s-a notat vre-o acțiunea sau notificare de către reclamant.
Prin apelul declarat la 22.02.2001 pârâții si prin curator au invocat aceleași împrejurări de fapt si de drept ca si apelanta SC SA
Judecarea cauzei a fost suspendată la 18 septembrie 2001 la cererea reclamantului h în baza art. 47 din Legea nr.10/2001 deoarece acesta a formulat o cerere de restituire a imobilului pe cale administrativă. Reclamantul had ecedat La 1.02.2004 iar potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 62/3.03.2004 eliberat de Biroul Notarial public din Aleșd soția supraviețuitoare Minster a făcut dovada calității de unic moștenitor al defunctului.
Prin decizia civila nr. 256/A/12 iunie 2007 Tribunalul Arada respins ca lipsit de obiect apelul declarat de pârâta SC SA și a admis apelul declarat de pârâții si, a schimbat sentința și a respins ca lipsit de obiect capătul de cerere al acți7unii privind anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 1115/27.03.1997 încheiat între pârâții SC SA și, soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 135/15.06.2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 1493/C/2006 și ca nefundat capătul privind anularea în parte a certificatului de moștenitor nr. 143/213-.03.2000 eliberat de Biroul Notarial.
Tribunalul a reținut că acțiunea principală formulată de reclamantul și continuată de soția supraviețuitoare este nefondata; că problema legalității si validității contractului de vânzare cumpărare a apartamentelor situate în imobilul din A Bulevardul - nr. 7, inclusiv a apartamentul nr. 5 din litigiu,m a fost tranșată definitiv si irevocabil prin decizia civila nr. 1358/15.06.2006 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 1493/C/2006 și că în cauză există autoritate de lucru judecat față de dispozițiile Deciziei nr. 1358/15.06.2006 a Curții de Apel Timișoara, dată fiind identitatea de obiect, cauză și părți conform art. 163 cod procedură civila si art. 1201 cod civil.
Împotriva deciziei civile nr. 256/A/12 iunie 2007 Tribunalului Arada declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului si menținerii ca legala si temeinica a sentinței Judecătoriei Arad.
În motivarea recursului arată că acțiunea a fost respinsă de tribunal în baza excepției autorității de lucru judecat, excepție care nu a fost pusă în discuția părților, ea regăsindu-se numai în concluziile scrise depuse de pârâți la dosar după închiderea dezbaterilor si că au fost în călcare principiul contradictorialității si cel al dreptului la apărare ce determina astfel nulitatea hotărârii tribunalului.
Mai arata că instanța de apel nu a analizat excepția lipsei calității procesuale a SC SA excepție invocată de aceasta și a reținut greșit că a rămas fără obiect apelul declarat de aceasta prin pierderea capacității procesuale, arătând că deci SC SA a pierdut atributul de administrare a imobilului proprietate de stat, conform hotărârii Consiliului local al municipiului A, Municipiul A are în continuare calitatea de reprezentant, dar nu a fost citat în cauză.
Mai arată că prin decizia nr. 1705/1998 Tribunalului Arads -a constatat preluarea fără titlu a imobilului si s-a dispus restabilirea situației de carte funciară, dar că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 91din nr.HG 11/1997 și că la data încheierii contractului s-au încălcat dispozițiile legii nr. 112/1995, deoarece art. 1 și 9 din aceasta lege permiteau numai vânzarea imobilelor preluate cu titlu, ori potrivit deciziei civile nr. 1705/1998 Tribunalului Arad imobilul în cauză a fost preluat de stat fără titlu,astfel că imobilul nu putea face obiectul vânzării, nefiind preluat de stat cu titlu, iar cererea de retrocedare nu a fost soluționată până la momentul vânzării și nici până în prezent.
Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 16 din 15 ianuarie 2008 a admis recursul declarat de reclamanta, a casat decizia civila nr. 256/A/12.06.2007 a Tribunalului Arad si a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Curtea a apreciat că tribunalul a încălcat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare prin soluționarea apelului în baza excepției autorității de lucru judecat, excepție care nu a fost dezbătută în contradictoriu cu părțile.
S-a reținut din analiza apelurilor formulate de pârâți că aceștia nu au invocat această excepție și nici din încheierile în cauză nu rezultă că judecata în apel a avut în vedere autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1358/15.06.2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 1493/C/2006.
Din încheierea din 22 mai 2007 în care au fost consemnate concluziile orale formulate de părți cu ocazia dezbaterii apelului constată că nu s-a pus în discuție si nu s-a analizat de nici una din părți excepția autorității de lucru judecat, apreciind că instanța de apel a nesocotit disp. art. 129 alin. 2,3,4, si 5 cod procedură civila și în condițiile art. 105 al. 2 cod procedură civila decizia pronunțată în apel este lovită de nulitate, reclamantei fiindu-i cauzată o vătămare prin modul în care s-a judecat apelul si prin soluția pronunțată.
De asemenea tribunalul a greșit prin respingerea petitului acțiunii privind anularea contractului de vânzare cumpărare în condițiile în care obiect al acțiunii a fost constatarea nulității absolute a acestui contract, ceea ce înseamnă că deși s-a pronunțat asupra fondului cauzei, tribunalul în realitate nu s-a pronunțat asupra obiectului cererii de chemare în judecată și apreciat greșit că acest petit este lipsit de obiect.
Prin decizia civilă nr. 88/20.03.2008 pronunțată în dosar nr- pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins excepția autorității de lucru judecat, precum și apelul declarat de pârâții, și Municipiul A în calitate de succesor al SC SA împotriva sentinței civile nr. 414 din 23 ianuarie 2001 pronunțată de Judecătoria Arad în contradictoriu cu reclamanta în calitate de moștenitor a lui.
Pentru a pronunța această hotărâre, în rejudecare, tribunalul a reținut în esență următoarele:
Cadrul legal al cumpărării apartamentului obiectul prezentului litigiu este Legea 112/1995, legea în art. 9, instituie interdicția înstrăinări imobilului în cazul in care imobilul este revendicat, iar cererea de revendicare nu a fost soluționat, interdicția a fost reiterată și în Nr.HG20/1996.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, tribunalul a constatat că temeiul juridic al acțiunilor este diferit, respectiv cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr.1493/C/2006 soluționat de Curtea de Apel Timișoaraa avut ca obiect acțiune în revendicare, întemeiată pe art.480 cod civil în timp ce în prezenta cauză se solicită constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, în temeiul art. 948,966 și 968 Cod civil, coroborat cu prevederile Legii nr.112/1995.
Cererea reclamantului de restituire, cum corect a fost reținut și de prima instanță a fost depusă la Primăria Municipiului A sub nr.578/18.07.1996, dar nici până în prezent nu a fost soluționată, iar contractul de vânzare cumpărare cu nr. 1115, fost încheiat la data de 27.03.1997, astfel că vânzarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.1 al.5 și 6 din HG20/1996, introduse prin HG 11/1997.
Având în vedere dispozițiile art. 91din nr.HG 11/19097, care arată că actele de vânzare către chiriași a imobilelor preluate de stat fără titlu li se aplică dispozițiile legale referitoare la nulitatea actelor juridice, iar potrivit Deciziei nr. 1705/1998 a Tribunalului Arads -a constatat definitiv și irevocabil că imobilul a fost preluat fără titlu.
Față de aceste considerente reținute tribunalul a constatat că nu a fost respectată pentru validitatea contractului de vânzare, condiția în ceea ce privește preluarea imobilului cu titlu, și nici condiția înstrăinării, deoarece imobilul nu putea fi vândut, fără să fie soluționată în prealabil cererea de retrocedare.
În consecință, tribunalul a constatat că soluția atacată este temeinică și legală și a respins excepția autorității de lucru judecat, precum și apelurile declarate de pârâții, și Municipiul A în calitate de succesor al SC SA împotriva sentinței civile nr. 414 din 23 ianuarie 2001 pronunțată de Judecătoria Arad.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții și înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr- la data de 29.05.2008, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Arad, în subsidiar, modificarea în tot a deciziei recurate, cu consecința admiterii apelului și respingerii acțiunii principale.
În motivare au arătat că judecata apelului s-a desfășurat fără citarea absolut deloc a SC SA A, care avea calitatea tot de apelant în cauză, existând spre soluționare două apeluri, încălcându-se astfel norme de drept imperative prin prisma art. 85, art. 107 și art. 129 alin. 5 și alin. 6. pr. civ. intervenind nulitatea absolută a deciziei recurate, fiind incident motivul de casare potrivit art. 304 alin. 1 pct. 5. pr. civ.; că s-a judecat doar un apel din cele două apeluri existente, fiind soluționat doar apelul pârâților, fără judecarea apelului declarat de către SC SA A, intervenind în cauză art. 304 alin. 1 pct.5 pr. civ.(motiv de casare); că decizia recurată a fost pronunțată fără a se pune în discuția părților și fără să se soluționeze excepția lipsei calității procesuale pasive a SC SA A încălcându-se de către instanța de apel dispozițiile art. 129 alin. 5 și alin. 6 și urm. pr. civ. fiind incident astfel motivul de modificare potrivit art. 304 alin. 1 pct. 6. pr. civ.; că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii potrivit art. 304 alin. 1 pct. 9. pr. civ. cu privire la respingerea excepției autorității de lucru judecat prin prisma deciziei civile nr. 1358/15.06.2006 pronunțată în dosarul nr. 1493/C/2006 de Curtea de Apel Timișoara; că instanța de apel nu a analizat și nu a răspuns motivelor de apel formulate de către pârâții, fiind astfel aplicabil art. 304 alin. 1 pct. 7. pr. civ. și în fine, că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, potrivit art. 304 alin. 1 pct. 9. pr.civ. cu privire la menținerea de către instanța de apel a sentinței civile nr. 414/23.01.2001, ignorând și respingând apelul și apărările pârâților pe situația de fapt și de drept existentă.
Se mai arată de asemenea că, instanța de apel nu a luat în considerare pentru soluționarea temeinică și legală a prezentei cauze, și nici măcar nu a făcut referire în considerentele deciziei recurate, la încheierea interlocutorie pronunțată în ședința publică din data de 24.06.2004 de către Tribunalul Arad și neatacată cu recurs pe toată durata suspendării de către reclamantă, prin care cauza a fost suspendată în baza art. 244 alin. 1 pct. 1. pr. civ. până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile.
Se mai arată că prin decizia civilă nr. 1358/15.06.2006 pronunțată în dosar nr. 1493/C/2006, Curtea de Apel Timișoaraa statuat prin puterea lucrului judecat întreg raportul juridic existent partes în prezenta cauză dedusă judecății, prin confirmarea întregii situații de fapt și de drept a imobilului, respectiv buna credință a pârâților fiind reconfirmată, precum și faptul că nu a fost notată în cartea funciară vreo acțiune a reclamantului în momentul cumpărării imobilului.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate, de dispozițiile art. 299, art. 304 alin. 1 pct. 5,6,7 și 9. pr. civ. Curtea constată că recursul este nefondat.
Cu privire la primul motiv de recurs, se constată că în baza Hotărârii Consiliului Local al Municipiului A nr. 302/21.12.2005, SC SA Aap ierdut toate drepturile de administrare a fondului locativ, inclusiv calitatea de reprezentant al Municipiului A în litigiile privind imobilele aflate în administrare, iar în baza acestei hotărâri a operat un transfer al tuturor drepturilor și atribuțiilor către Municipiul A și față de această situație, a încetat calitatea procesuală a SC SA, aceasta revenind Municipiului A, care s-a subrogat în drepturile procesuale ale pârâtului apelant SC SA, iar acest aspect s-a tranșat cu ocazia judecății în apel în primul ciclu procesual, astfel că readucerea lui în discuție cu ocazia prezentului recurs, este inadmisibilă.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs privind nesoluționarea apelului pârâtei SC SA, se constată că atât din considerente, cât și din dispozitivul deciziei recurate, rezultă respingerea apelului pârâților persoane fizice, cât și a apelului formulat de Municipiul A, în calitate de succesor al SC SA, iar faptul că ambele apeluri au avut aceeași motivare, argumentele pentru respingerea acestora sunt identice, iar instanța de apel le-a analizat deodată.
Nici cel de-al treilea motiv de recurs în ceea ce privește nesoluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a SC SA, nu poate fi primit, deoarece cum s-a arătat mai sus, instanțele au tranșat acest aspect anterior rejudecării apelului, astfel că, susținerea că SC SA ar avea în continuare calitate procesuală datorită faptului că în baza puterilor conferite prin lege a vândut imobilul către pârâții recurenți, este lipsită de fundament legal, deoarece SC SA nu a avut proprietatea imobilului, ci doar a administrat imobilul, iar reprezentarea sa în contract avea la bază un mandat din partea Municipiului A, acordat printr-o hotărâre a Consiliului Local
Referitor la motivul de recurs privind respingerea excepției autorității de lucru judecat, se constată că, pentru a fi în prezența autorității de lucru judecat este necesară îndeplinirea condiției triplei identități de obiect, cauză și părți, iar în prezenta cauză această condiție nu este îndeplinită, întrucât temeiul juridic al acțiunilor este diferit și motivele de nulitate a contractului sunt diferite.
Astfel, cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 1493/C/2006, soluționat prin decizia civilă nr. 1358/2006 a Curții de Apel Timișoara, a avut ca obiect acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod civil, în timp ce în prezenta cauză, se solicită constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare în temeiul art. 948, 966 și 968 Cod civil, coroborat cu prevederile Legii nr. 112/1995, prin care s-a solicitat a se constata nulitatea absolută a contractului pentru încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. 5 și 6 din nr.HG 11/1997, introduse prin HG nr. 11/1997, în sensul că vânzarea s-a efectuat, iar cererea fostului proprietar de restituire în natură a întregului imobil nu a fost soluționată.
În ceea ce privește invocarea de către recurenți a cauzelor de suspendare a litigiului la instanța de apel, nu are nici o legătură cu soluționarea excepției autorității de lucru judecat, întrucât litigiul nu a fost suspendat prin încheierea din 24.06.2004, ci prin aceasta s-a menținut suspendarea dispusă inițial în cauză la data de 18.09.2001, la cererea reclamantului, formulată în baza art. 47 din Legea nr. 10/2001, iar din succesiunea de încheieri pronunțate cu ocazia repunerii pe din oficiu a cauzei, s-a constatat că singurul motiv de suspendare l-a constituit nesoluționarea notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, care la rândul ei, a fost suspendată de exercitarea acțiunii soluționate prin decizia civilă nr. 1358/2006 a Curții de Apel Timișoara, și dacă prin această decizie s-ar fi constatat nulitatea absolută a contractului pentru motivele invocate, prezenta cauză ar fi rămas fără obiect, chiar dacă s-ar fi invocat alte cauze de nulitate.
Referitor la motivul de recurs privind neanalizarea motivelor de apel d e către instanța de apel, se constată că aceasta și-a argumentat punctual hotărârea și a respins motivat argumentele pârâților, mai mult, argumentând atât respingerea excepției autorității lucrului judecat, cât și incidența motivelor de nulitate a contractului, raportat la dispozițiile art. 91din nr.HG 11/1997, respectiv vânzarea unui imobil preluat fără titlu de către stat și raportat la dispozițiile art. 1 alin. 5 și 6 din nr.HG 20/1996, respectiv vânzarea imobilului anterior soluționării cererii administrative nr. 578/18.07.1996 formulată pentru restituirea imobilului în baza Legii nr. 112/1995.
În fine, referitor la motivul de recurs privind aplicarea greșită a legii, în susținerea căruia recurenții au invocat principiul error comunis facit jus și pe cel al ocrotirii bunei credințe, se constată că nici unul din aceste principii nu este aplicabil în cauză, întrucât nu poate fi vorba despre o eroare comună și invincibilă faptul că atât pârâții persoane fizice, cât și vânzătorul imobilului SC SA, au ignorat înregistrarea cererii formulate pentru restituirea imobilului în baza Legii 112/1995, precum și absența unui titlu legal al preluării imobilului de către stat.
Totodată, principiul ocrotirii actelor încheiate cu bună credință nu poate să fie decât subsecvent aceluia de respectare a dispozițiilor imperative ale legii, fiind exclusă buna credință atunci când se comite o fraudare a legii.
Cum Legea nr. 112/1995 împreună cu normele metodologice de interpretare și aplicare, în vigoare la data încheierii contractului în speță, interzic sub sancțiunea nulității absolute vânzarea imobilelor preluate fără titlu și a celor cu privire la care s-a depus cerere administrativă de restituire, până la soluționarea acesteia, rezultă că încheierea contractului în speță s-a efectuat prin încălcarea celor două interdicții imperative ale legii.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 312. pr. civ. va respinge recursul pârâților recurenți și împotriva deciziei civile nr. 88 din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul pârâților recurenți și împotriva deciziei civile nr. 88 din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, privind pe reclamanta intimată (succesoare legală a reclamantului inițial, decedat) și pârâtul intimat Municipiul A, pentru nulitate contract de vânzare-cumpărare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
- - Dr. - - Dr. - -
GREFIER,
- -
Red. /12.02.2009
Tehnored. 2 ex./16.02.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Ion GraurJudecători:Ion Graur, Lucian Lăpădat, Adriana Corhan
