Anulare act. Decizia 664/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția civilă mixtă -
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 664/R/2008
Ședința publică din 22 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
JUDECĂTOR 3: Roman Florica
Judecător: R -
Grefier: - -
Pe rol este pentru azi soluționarea recursului civil introdus de reclamanții, domiciliați O-. 4 în contradictoriu cu intimații pârâți -, domiciliați O dul - nr. 72, - 41. 11, BOB.dul - nr. 108 - 6 împotriva deciziei civile nr. 1012/A din 4 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor O în dosar nr-, prin care a fost păstrată sentința civilă nr. 1592 din 6 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă recurenții reclamanți, reprezentanta lor avocat în baza împuternicirii avocațiale din 24 ianuarie 2008 emisă de Baroul Bihor, intimata pârâtă, reprezentantul intimaților pârâți, avocat în baza împuternicirii avocațiale de substituire a avocat din 21 aprilie 2008 emisă de Baroul Bihor -Cabinet individual, lipsă fiind intimatul pârât și intimata
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu suma de 9,5 lei achitată prin chitanța depusă la dosar șli timbre judiciare în sumă de 0,15 lei, după care:
Reprezentanții părților, nu solicită alte probe.
Nefiind alte probe sau excepții de invocat, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra recursului.
Reprezentanta recurenților reclamanți susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea lui în principal desființarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru judecarea cauzei pe fond, în subsidiar solicită modificarea în totalitate a deciziei civile atacate, schimbarea sentinței civile în sensul respingerii excepției autorității de lucru judecat și în consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată de reclamanți pentru motivele de recurs depuse la dosar susținute oral, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariile de avocat și taxele de timbru achitate.
Reprezentantul intimaților pârâți, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, menținerea deciziei civile atacate ca fiind temeinică și legală potrivit notelor de ședință depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată suma de 600 lei reprezentând onorariul de avocat înscris pe împuternicirea avocațială. În esență arată că în mod corect cele două instanțe au soluționat cauza pe excepția autorității de lucru judecat arătând că între părți a mai existat un proces având același obiect și cauză, susține de asemenea că în cauză operează excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii și tardivitate a acesteia potrivit art. 46 din Legea 10/2001, acțiunea fiind introdusă pe Legea 10/2001.
Reprezentanta recurenților reclamanți arată că acțiunea nu a fost introdusă în baza Legii 10/2001 ci a fost întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, că recurenții sunt proprietari tabulari ai imobilului, că în coala de nu apar alți proprietari - terțe persoane - și că greșit cele două instanțe au soluționat cauza pe excepția autorității de lucru judecat, impunându-se rejudecarea cauzei pe fond și respingerea tuturor excepțiilor invocate de pârâți.
Curtea de Apel
deliberând:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1592/06.03.2007, pronunțată de Judecătoria Oradeaa fost admisă excepția autorității de lucru, fiind respinsă cererea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu B O, -- și.
Au fost obligați reclamanții la plata către pîrîtul - a sumei de 600 RON.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond reține următoarele:
La data de 20.05.1980 între reclamantul și Oficiul Județean pentru Construirea și Vânzarea Locuințelor O s-a încheiat contractul de construire nr.591, având ca obiect construirea unui apartament cu 2 camere.
Ca urmare a părăsirii țării de către reclamant în anul 1988, apartamentul a trecut în proprietatea Statului român în baza Deciziei nr.293/17.06.1989 pentru aplicarea Decretului 223/1974, pârâții de rândul 2 și 3 au încheiat cu privire la acest apartament un contract de închiriere nr.3484/1989 cu nr.94896/1989 cu RAGCL, fiind beneficiarii Ordinului de repartizare nr.3484/1989 emis de Primăria O la data de 06.04.1989, iar la data de 16.08.1996 în baza Legii 112/1995 au încheiat cu RAGCL O contractul de vânzare cumpărare nr.86, dreptul de proprietate dobândit asupra apartamentului fiind înscris în 432
La data de 08.12.1992 reclamantul a inițiat o acțiune civilă împotriva pârâților - și, RAGCL O și Primăria mun. O, înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea prin care a solicitat constatarea nulității contractului de închiriere încheiat între pârâții și RAGCL O și evacuarea pârâților din apartamentul care face și obiectul prezentei cauze. Întrucât pe parcursul soluționării cauzei s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare între pârâții și Statul român, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul adăugării la obiectul cauzei și anularea acestui contract.
Prin sentința civilă nr.460/2000 a fost respinsă acțiunea reclamantului, soluția rămasă definitivă și irevocabilă ca urmare a respingerii apelului promovat de reclamantul prin decizia civilă nr.2281/A/2000.
Asupra excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâții de rândul 2 și 3 prin întâmpinare, se reține incidența dispozițiilor art.1201 din civil, fiind întrunite cumulativ cele 3 condiții, respectiv identitate de părți, cauză și obiect.
Deoarece au fost promovate două acțiuni prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare indicat de familia cu RAGCL O împotriva acelorași părți, respectiv împotriva pârâților n și (chiar dacă prima acțiune era îndreptată și împotriva RAGCL O și Primăriei mun. O, iar în cea de a doua acțiune și împotriva RAGCL O, mai întâi de către reclamantul și ulterior de reclamantul împreună cu soția acestuia, instanța apreciază că între cele două acțiuni există identitate de părți.
În ceea ce privește identitatea de obiect, se reține că, obiectul ambelor cereri îl constituie constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare nr.86/16.08.1996 astfel că este îndeplinită condiția identității de obiect.
Cu privire la cauza juridică, instanța reține că în ambele acțiuni, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe art.948 din civil invocând dreptul său de proprietate asupra apartamentului.
Întrucât prin decizia civilă nr.2281/A/2000 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul 6791/2000 acțiunea în constatarea nulității promovată de a fost respinsă de instanțele judecătorești prin hotărâre irevocabilă, în cauza de față există autoritate de lucru judecat, motiv pentru care în baza art.1201 din civil și 166 din pr.civil, a fost admisă excepția și respinsă acțiunea constatându-se intervenită autoritatea de lucru judecat.
Reținându-se culpa procesuală a reclamanților au fost obligați aceștia la plata către pârâții n și a sumei de 600 lei (RON) cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, au formulat apel reclamanții apelanți și în termenul legal și legal timbrat, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 102/A din 4 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- a fost respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanții și, ambii din O-,.4 în contradictoriu cu intimații - și, ambii din O bd. - nr.72, -41,.11 și B din O bd. - nr.108, -6,.4 împotriva sentinței civile nr.1592/06.03.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a păstrat-o în totalitate.
A fost obligată partea apelantă să plătească părții intimate - și suma de 600 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, aspectele invocate de apelanți în sensul că în primul proces acțiunea a fost formulată doar de reclamantul, iar în al doilea proces acțiunea a fost formulată și de soția sa, respectiv faptul că în prima cauză, au fost chemate în judecată pe lângă pârâții și alte părți decât cele chemate în judecată în prezentul proces, nu înlătură excepția autorității de lucru judecat.
Pentru a opera autoritatea de lucru judecat raportat la necesitatea îndeplinirii condiției de identitate a părților este necesar ca părțile să participe în ambele procese în aceiași calitate, condiție îndeplinită în prezenta cauză, esențial fiind faptul că nu se poate recunoaște în favoarea unei părți printr-o hotărâre ulterioară un drept ce i s-a refuzat printr-o hotărâre anterioară.
În speță faptul că în primul proces a participat ca reclamant doar unul dintre soți, nu înlătură autoritatea de lucru judecat dată fiind natura dreptului pus în discuție, operând prezumția de mandat tacit al soțului care nu a participat la judecarea primului proces.
Referitor la obiectul celor două cauze, în mod corect a reținut prima instanță identitatea obiectului, chiar dacă în primul proces s-a solicitat anularea contractului de închiriere, respectiv a contractului de vânzare cumpărare nr.86/1996, iar în al doilea proces s-a solicitat constatarea nulității absolute, dat fiind faptul că părțile au invocat în susținerea pretențiilor formulate în ambele cereri aceleași apărări, urmărindu-se protejarea aceluiași drept subiectiv.
Instanța a apreciat că există identitate de obiect chiar dacă acesta este formulat diferit în cele două cereri câtă vreme scopul urmărit de reclamanți este același.
În ceea ce privește cauza raportului juridic dedus judecății, respectiv temeiul juridic al cererii, astfel cum mai sus s-a reținut în ambele procese părțile au invocat aceleași temeiuri juridice pentru fundamentarea pretențiilor deduse judecății.
Împrejurarea că, reclamanții au invocat alte texte de lege ca temei al acțiunii nu duce la concluzia schimbării temeiului juridic al acțiunii prin raportare la apărările și obiectul acțiunii formulat de aceștia.
Împotriva acestei decizii, în termen au declarat recurs reclamanții și, solicitând în principal, casarea acesteia și desființarea sentinței civile nr. 1592/6 martie 2007 Judecătoriei Oradea cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, modificarea acesteia în totalitate, schimbarea sentinței, cu consecința respingerii excepției autorității de lucru judecat și admiterea acțiunii în constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare nr. 86/1996, rectificarea situației de carte funciară, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recursa s-a învederat că, hotărârile atacate sunt nelegale, deoarece în mod greșit s-a reținut autoritatea de lucru judecat, cu toate că nu este îndeplinită condiția triplei identități de cauză, obiect și părți.
Astfel, recurenții susțin că în celălalt litigiu, doar reclamantul a avut calitatea de reclamant, nu și soția sa, iar calitate de pârâți au avut doar -, Consiliul Local - Direcția Imobiliară, Primăria O și Consiliul Județean B, nu și -
De asemenea s-a arătat că nu există nici identitate de obiect, și nici de cauză.
Pe de altă parte, s-a susținut că, buna - credință invocată în apărare de pârâții, este în realitate o dovadă de rea - credință a acestora, care aveau cunoștință de intenția vechilor proprietari de a-și dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu.
Intimații - și deși legal citați nu au formulat întâmpinare la dosar, iar prin notele de ședință depuse la dosar, și prin concluziile orale din ședința publică din 22 aprilie 2008, au solicitat respingerea recursului civil, cu cheltuieli de judecată.
Verificând hotărârile atacate, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităților prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Oradea la data de 5 octombrie 2006, reclamanții și, au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții -, și - B, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr. 86, încheiat de pârâți la data de 16 august 1996, privind imobilul situat în O, dul -, nr. 72, - 41,. 11, se dispune rectificarea situației de carte funciară, în sensul radierii întabulării efectuate în individual 71432 - O, nr. top. 4853/21/11, în favoarea pârâților, cu desființarea acestei de, precum și radierea din colectiv 25833 O, nr. top. 4853/21 a înscrierii efectuate de sub 19 în favoarea pârâților 2-3.
Acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 948 cod civil și art. 34 pct. 1 din Legea nr. 115/1938.
Prin hotărârile atacate, acțiunea formulată de către cei doi reclamanți, a fost respinsă pe cale de excepție, reținându-se autoritatea lucrului judecat în cauză, prin sentința civilă nr. 4601/2000 a Judecătoriei Oradea, confirmată prin decizia civilă nr. 2281/2000 a Tribunalului Bihor.
În dosar nr. 12.847/1992, acvirat prezentului, reclamantul, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 8 decembrie 1992 pe rolul Judecătoriei Oradea, a chemat în judecată pe pârâții, -, RAGCL - O și Primăria Municipiului O, solicitând, a se constata nevalabilitatea contractului de închiriere încheiat de pârâții de rândul 1 și 2 cu pârâta de rândul 3, cu privire la apartamentul nr. 11 din O, str 6 -, - 41, acțiune întemeiată în drept pe dispozițiile art. 480 cod civil și nr. 860/1973.
În ședința publică din 25 februarie 2000, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că, solicită și anularea contractului de vânzare - cumpărare nr. 86/16 august 1996 încheiat de pârâții cu privire la același imobil.
Prin sentința civilă nr. 4601/19 mai 2000, Judecătoria Oradeaa respins acțiunea formulată de reclamantul, prin mandatar împotriva pârâților, -, Consiliul Local O - Direcția Imobiliară, Primăria O, Consiliul Județean B, pentru anularea contractului de închiriere nr. 94896/29 mai 1989 și a contractului de vânzare - cumpărare nr. 86/1996, și evacuarea pârâților din imobil, luându-se act de renunțarea la judecată față de RAGCL -
Din considerentele sentinței de mai sus, reiese că, pârâta a dobândit calitatea de chiriașă a imobilului din litigiu, ( fosta proprietate a reclamantului, preluat de Stat în baza Decretului 223/1974) în baza contractului de închiriere nr. 94896/29 mai 1989.
Ulterior, prin contractul nr. 86/16 august 1996, pârâții, au cumpărat apartamentul în baza Legii nr. 112/1995, instanța reținând valabilitatea contractului de vânzare - cumpărare, încheiat cu respectarea dispozițiilor actului normativ mai sus evocat, ( art. 9 din lege ), întrucât reclamantul nu a depus cerere potrivit art. 14 din aceeași lege.
Prin decizia civilă nr. 2281/23 noiembrie 2000, Tribunalul Bihora anulat ca netimbrat apelul declarat de, prin mandatar, împotriva sentinței civile nr. 4601/2000 a Judecătoriei Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.
În prezentul litigiu, așa cum s-a arătat deja mai sus, același reclamant, împreună cu soția sa, au solicitat prin acțiunea înregistrată la 5 octombrie 2006, să se constate nulitatea aceluiași contract de vânzare - cumpărare nr. 86/1996, acțiunea fiind una de drept comun, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 948 cod civil, art. 34 pct. 1 din Legea 115/1938.
Cu privire la obiectul prezentului litigiu, este de precizat că, o acțiune având ca obiect constatarea nulității unui contract de vânzare - cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, promovată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, ( cum este cazul în speță), trebuie să urmeze procedura specială instituită de acest act normativ, care a prevăzut la art. 46 ( devenit după republicare art. 50), un termen special de 1 an, ca fiind termen de prescripție al dreptului la acțiune, indiferent de cauza de nulitate invocată, termen care în speță, inclusiv cu cele două prelungiri prin OUG nr. 109/2001 și OUG nr. 145/2001, a fost cu mult depășit.
Dar, așa cum a precizat în mod expres reprezentantul recurenților, în ședința publică din 22 aprilie 2008, acțiunea din prezentul litigiu, este întemeiată pe dispozițiile dreptului comun.
Asupra valabilității și legalității contractului de vânzare - cumpărare nr. 86/1996, privind imobilul din litigiu, instanțele s-au pronunțat prin hotărârile evocate mai sus, respectiv, sentința civilă nr. 4601/2001 a Judecătoriei Oradea, confirmată prin decizia civilă nr. 2281/2000 a Tribunalului Bihor, pe dispozițiile dreptului comun.
Potrivit art. 1201 cod civil, există autoritate de lucru judecat " atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate".
Așadar, pentru a exista putere de lucru judecat, trebuie să existe tripla identitate: de părți, de obiect și de cauză.
Cât privește primul element - părțile - se are în vedere nu prezența lor fizică la proces, ci prezența juridică, adică participarea la proces în nume propriu sau în calitate de reprezentant.
Astfel, în mod corect au apreciat cele două instanțe că, împrejurarea că în prezentul litigiu a participat ca reclamant doar unul dintre soți ( ), iar în a doua cerere, figurează alături, ca reclamantă și soția, nu înlătură puterea lucrului judecat, deoarece față de natura dreptului pus în discuție, operează prezumția de mandat tacit al soțului care nu a participat la judecata anterioară.
De asemenea, se admite că, reclamantului din prima cerere i se poate opune puterea de lucru judecat de pârâtul din a doua cerere, altul decât cel din primul proces, dacă are aceeași situație cu pârâtul inițial, chiar dacă nu există raporturi de solidaritate sau indivizibilitate.
Soluția se bazează și pe faptul că reclamantul a avut la dispoziție, în primul proces, toate mijloacele procedurale de stabilire a cadrului procesului din punctul de vedere al părților, al obiectului și al cauzei.
Așa fiind, criticile recurenților cu privire la faptul că în primul litigiu a figurat în calitate de pârât fostul RAGCL B iar în prezentul litigiu, reclamanții au chemat în judecată în calitate de pârât pe - B, sunt nefondate, ambii pârâți având aceeași situație, figurând în proces în aceeași calitate, de administratori ai imobilelor proprietatea Statului Român și nu în nume propriu.
Cât privește identitatea de obiect, aceasta poate fi totală, dar și parțială.
Este adevărat că în prezentul litigiu, reclamanții au solicitat și rectificarea înscrierilor de carte funciară, însă acest capăt de cerere este subsecvent primului capăt, care este cererea principală, respectiv, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr. 86/1996.
Or, câtă vreme cu privire la acest prim capăt de cerere, operează autoritatea lucrului judecat, nu poate forma obiectul analizei judecătorești cel de-al doilea capăt de cerere, care ar deveni admisibil, doar în măsura în care s-ar dispune anularea titlului de proprietate al intimaților, respectiv al contractului de vânzare - cumpărare.
Pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni este suficient ca din cuprinsul lor să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele acțiuni, și, chiar dacă în primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidentă un drept invocat de o parte, soluția dată de instanță are putere de lucru judecat într-o nouă acțiune în care se încearcă valorificarea aceluiași drept.
În ceea ce privește cauza raportului juridic dedus judecății, în mod corect au apreciat cele două instanțe că, în ambele litigii au fost invocate aceleași temeiuri juridice pentru fundamentarea pretențiilor deduse judecății.
Reclamanții - recurenți au însă dreptul de a solicita și beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată, cerere care însă nu a făcut obiectul prezentului litigiu, recurenții făcând precizarea expresă că, acțiunea promovată de către ei este întemeiată exclusiv pe dispozițiile dreptului comun în materie.
Față de aceste considerente, Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 312 alin. ( 1 ) Cod pr. civilă va respinge ca nefondat recursul civil de față, iar în baza art. 274 Cod pr. civilă va obliga pe recurenți la 600 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaților - și, reprezentând onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de reclamanții, domiciliați O-. 4 în contradictoriu cu intimații pârâți -, domiciliați O dul - nr. 72, - 41. 11, BOB.dul - nr. 108 - 6 împotriva deciziei civile nr. 1012/A din 4 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă părțile recurente să plătească părților intimate - și suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - R - - -
Red.dec.BE
20.05.2008.
Jud fond
Jud apel -
Dact IM/2 ex./20.05.2008.
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
