Anulare act. Decizia 67/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.67/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
Judecător: - -
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.231/Ap din data de 16 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 12 ianuarie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru 19 ianuarie 2009, apoi pentru 26 ianuarie 2009, apoi pentru astăzi 27 ianuarie 2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 403/19.03.2007, Judecătoria Făgărașa admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta.
A dispus anularea contractului de întreținere încheiat între pârâtă și defuncta, autentificat sub nr. 272/13.02.2002 de BNP, cu consecința restabilirii situației de carte funciară anterioară încheierii acestui contract, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului înscris în nr. 6517 Făgăraș, nr. top 1852/1 și reînscrierii dreptului de proprietate al defunctei asupra acestui imobil.
A constatat că după defuncta, decedată la data de 30.10.2002, au rămas ca moștenitori reclamantul și pârâta, în calitate de fiu și respectiv fiică, iar masa succesorală se compune din imobilul mai sus identificat, acesta revenind moștenitorilor indicați în cote egale, de câte parte fiecăruia.
A dispus intabularea dreptului astfel constatat al părților.
A constatat că pârâta a renunțat la judecata cererii reconvenționale.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin contractul de întreținere autentificat de BNP sub nr. 272/13.02.2002, numita a transmis fiicei sale, pârâta, în nudă proprietate, cu sarcina întreținerii viagere, întreg imobilul înscris în nr. 6517 Făgăraș, nr. top 1852/1 - apartamentul nr. 1 compus din 3 camere, bucătărie, baie, hol și verandă, teren în suprafață de 404,50 mp, precum și cota de parte din elementele de uz comun, drept pe care pârâta și l-a intabulat în cartea funciară.
Potrivit certificatului de deces, transmițătoarea a decedat la data de 30.10.2002.
Față de obiectul acțiunii introductive, prin care reclamantul a solicitat anularea contractului de întreținere încheiat între defuncta sa mamă și sora pârâtă pentru lipsa de discernământ a transmițătoarei la momentul întocmirii actului, prima instanță a avut în vedere lucrările științifice întocmite în cauză care atestă că la data încheierii contractului numita suferea de demență mixtă, Alzhaimer și vasculară în stadiu tardiv, dislipidemie. Insuficiență circulatorie cerebrală, astfel încât nu a avut discernământul asupra faptelor sale, nefiind capabilă de a se îngriji de sine și de bunurile sale.
Instanța a avut astfel în vedere concluziile rapoartelor medico-legale, înlăturând declarațiile contradictorii ale martorilor audiați în cauză, statuând că la data întocmirii contractului a cărui anulare se cere, defuncta nu a avut discernământ.
S-a constatat că prin sentința civilă nr. 1362/2003 a Judecătoriei Făgărașs -a stabilit calitatea reclamantului și pârâtei de moștenitori ai defunctei, în calitate de fiu și fiică, acestora revenindu-le cote egale, de câte parte fiecăruia asupra masei succesorale compusă din imobilul în cauză.
Prin decizia civilă nr.231/Ap/16.09.2008, Tribunalul Brașova respins apelul declarat de pârâta împotriva hotărârii primei instanțe, pe care a păstrat-o, reținând că judecătoria a analizat întreg probatoriul administrat în cauză, de pe urma căruia a stabilit că la data întocmirii contractului de întreținere transmițătoarea nu avea discernământ.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta, solicitând, în principal, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, iar, în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii tribunalului, admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței primei instanțe, cu consecința respingerii acțiunii introductive.
În dezvoltarea criticilor de casare invocate în recurs - întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă - se învederează că prin hotărârea dată instanța de apel a nesocotit dreptul la apărare al pârâtei.
Din perspectiva acestui motiv, se arată că, deși instanța de apel a încuviințat efectuarea unei completări a raportului de expertiză medico-legală efectuat în primă instanță, concluziile raportului, în care s-au avut în vedere înscrisuri noi, sunt eronate. Aceasta întrucât raportul efectuat în apel ignoră examenul CT cerebral efectuat de către Clinica de diagnostic imagistic și laborator B la data de 10.05.2001 în care se menționează absența leziunilor intracerebrale la defunctă, după cum Comisia de expertiză a preluat eronat și diagnosticul corect al defunctei din Registru de consultații al de Psihiatrie II Târgu-M, diagnostic care aparține unui alt pacient înscris în rubrica ulterioară a acestui registru. Față de această împrejurare, se apreciază de către recurentă că solicitarea de efectuare a unei noi expertize în apel, respinsă de instanță, a lezat dreptul la apărare al părții.
Sub aspectul temeiurilor de modificare a hotărârii atacate, se învederează că decizia a fost pronunțată pe baza unor rapoarte de expertiză medico-legale psihiatrice lovite de nulitate absolută și cu ignorarea unor înscrisuri de natură a modifica concluziile acestor lucrări.
Cazul de nulitate ar rezulta, în opinia recurentei, în încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 12 lit. c, art. 26 lit. e și art. 28 din Norma procedurală privind efectuarea expertizelor, constatărilor și a altor lucrări medico-legale, aprobată prin Ordinul nr- al Ministerului Justiției și Ministerului Sănătății, care impun efectuarea examinărilor medico-legale la persoanele în viață, în speță aceste rapoarte apreciind asupra discernământului numitei după încetarea din viață a acesteia, astfel încât motivarea instanței prin care se reține efectuarea lucrărilor de specialitate doar pe baza actelor medicale, este contrară dispozițiilor menționate.
Tot un motiv de modificare a hotărârii îl constituie și faptul susținut de recurentă, potrivit căruia hotărârea atacată se sprijină pe motive contradictorii. Critica se fundamentează pe teza că instanța de apel omite cercetarea celorlalte probe administrate în soluționarea litigiului, lipsind astfel motivele de fapt care au format convingerea în pronunțarea hotărârii. Din această perspectivă se face trimitere la o serie de acte medicale - fișe, adeverințe de această natură - întocmite în timpul vieții defunctei, în care sunt consemnate diagnostice dar fără a confirma existența unei demențe mixte care să-i afecteze discernământul. În mod corespunzător, se face trimitere la declarațiile martorilor audiați în cauză, ale căror relatări confirmă că în perioada întocmirii actului juridic atacat de reclamant, defuncta avea discernământul faptelor sale.
O a treia critică adusă hotărârii atacate vizează modificarea deciziei, admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței primei instanțe, în sensul restabilirii situației anterioare de carte funciară și intabularea dreptului de proprietate al părților în cotă de câte parte și asupra cotei de din părțile de uz comun, solicitare asupra căreia instanța de fond a omis a se pronunța.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, mijloc de apărare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă și menținerea hotărârii atacate.
Verificând hotărârea în limitele motivelor de nelegalitate invocate, Curtea apreciază recursul ca nefondat.
Relativ la motivul de casare invocat de recurentă ca și temei al căii de atac, prin încheierea de dezbateri a apelului, din ședința publică din data de 03.09.2008, tribunalul a respins solicitarea pârâtei apelante de a se efectua o nouă expertiză medico-legală psihiatrică, determinat de premisele greșite avute în vedere la întocmirea completării la raportul de nouă expertiză medico-legală. Astfel cum se va releva, parțial argumentele invocate de recurentă sunt veridice, în privința unor elemente avute în vedere de colectivul de experți, fără însă ca datele relevate să influențeze soluția adoptată de prima instanță și păstrată în apel. Aceasta întrucât, la stabilirea lipsei de discernământ a defunctei au concurat mai multe acte medicale privind evoluția afecțiunilor psihice ale acesteia, de natură a-i fi atenuat discernământul, aspecte reținute în toate lucrările de specialitate valoare probatorie întocmite în cauză.
Într-adevăr, completarea la raportul de nouă expertiză medico-legală, depus în apel, în secțiunea destinată cercetării actelor medicale noi, face referire la pagina din registrul de consultații al Psihiatrie II din Tg. M, unde la poziția nr. 1023 este examinată situația defunctei în care se notează:"tentativă de suicid prin neuroleptice; în observație psihosindrom organic cronic pe fond mixt (vascular și toxietilic); dg. Tulburare organică de personalitate pe fond cu fenomene depresive"Verificând copia foii din acest registru (fila 31 dosar apel), se poate cu ușurință constata, după caracterele scrisului și culoarea minei instrumentului de scriere, că membrii comisiei au luat în analiză consemnările pacientului de la poziția superioară celei în care a fost consemnată defuncta, și ale cărui mențiuni s-au extins pe rubricația corespunzătoare poziției nr. 1023. Trebuie însă observat din conținutul întregului raport de completare că la adoptarea concluziei de către comisie, potrivit absența capacității de exercițiu a defunctei, au stat întreaga documentație medicală care a fost analizată, astfel încât doar mențiunile, parțial eronate reținute de comisie nu pot influența concluziile acestui raport și a celor anterioare, toate convergând spre aceeași soluție.lipsa de discernământ a defunctei.
De menționat în acest sens, raportul de specialitate întocmit de Serviciul Județean de Medicină-Legală B, raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de " Minovici" B, acestea verificate și avizate de Comisia superioară medico-legală din cadrul, astfel încât, având la bază aceste mijloace probatorii și respingând cererea recurentei de efectuare a unei noi expertize, tribunalul nu i-a îngrădit acesteia dreptul la apărare ori accesul la justiție.
Cât privește critica asupra temeiurilor de nulitate absolută a rapoartelor medico-legale, pe considerentul că acestea nu s-au întemeiat pe examinarea unei persoane, susținerile recurentei sunt nefondate, expertizele fiind rezultatul examinării actelor medicale, procedură încuviințată de art. 24 alin. 3 din Norma privind efectuarea expertizelor, aprobată prin Ordinul nr-.
Argumentele care au condus instanța de apel la pronunțarea deciziei sunt lămuritoare, considerentele hotărârii arătând că în prezența concluziilor științifice ale rapoartelor de specialitate întocmite sunt irelevante depozițiile martorilor audiați, ale căror relatări sunt contradictorii. Așadar, fără a da valoare prestabilită vreunei probe administrate, asemănător primei instanțe, tribunalul a examinat concluziile certe ale rapoartelor medico-legale psihiatrice, în prezența cărora a înlătura valoarea echivocă a declarațiilor martorilor audiați.
Referitor la aprecierea mijloacelor probatorii, cercetarea excede fazei de atac proprii a recursului, ca și cale extraordinară căreia nu îi pot fi supuse controlului critici de netemeinicie.
Recursul este nefondat și din perspectiva motivului invocat cu privire la nepronunțarea de către instanța de fond asupra restabilirii situației anterioare, motiv la care a achiesat și reclamantul, ca fiind o situație ce profită ambelor părți.
Prin dispozitivul hotărârii primei instanțe, atâta vreme cât s-a constatat că bunul imobil, identificat prin mijlocul de evidență al cărții funciare, face parte din masa succesorală a defunctei și revine - ca urmare a anulării contractului de întreținere și radierii dreptului de proprietate al pârâtei - ambelor părți, în cote de câte fiecare, prin măsura de intabulare a drepturilor reale astfel stabilite este evident că înscrierea va opera asupra întregului imobil, așa cum acesta este înscris în cartea funciară, cu părțile de uz comun.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul și a menține hotărârea atacată.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată avansate în recurs, constând în onorariul avocațial.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 231/A/16.09.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 952 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - - -
GREFIER
Red./20.02.09
Tehnored.AN/24.02.09 - 2 ex.
Jud. apel /SS
Jud. fond
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Daniel Marius Cosma
