Anulare act. Decizia 684/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.684/2009-
Ședința publică din 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamantul G domiciliat în comuna, satul, nr. 118, județul B în contradictoriu cu intimații reclamanți domiciliat în comuna, satul, nr. 135, județul B, T domiciliată în O,-,. B,. 1,. 18, județul B, T, T domiciliați în comuna, satul, nr. 94, județul B, toți trei în calitate de moștenitori ai intimatului reclamant T G, domiciliat în O, str. -, nr. 28, județul B, domiciliat în comuna, satul, nr. 2. județul B, domiciliat în O, str. -, nr. 22, județul B, domiciliat în O,-/A, județul B, domiciliat în O, str. -, nr. 18, județul B și cu intimații pârâți domiciliat în, nr. 4. județul B și CONSILIUL LOCAL, județul B, împotriva deciziei civile nr. 904 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 2078 din 22 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: constatarea nulității contractului de concesiune.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 24 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 31 martie 2009, apoi pentru 07 aprilie 2009, 14 aprilie 2009, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2078/2007 Judecătoria Oradeaa respins cererea precizată formulată de reclamantul în nume propriu și în calitate de reprezentat al reclamanților T G, G, și, în contradictoriu cu pârâții și Consiliul local al comunei.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond a reținut că obiectul litigiului dintre părți îl constituie contractul de concesiune nr.181 încheiat în la data de 21.01.2004 între Consiliul local al comunei, în calitate de concedent și, în calitate de concesionar, având ca obiect preluarea în concesiune a unui teren în suprafață de 50 ha. din localitatea, în vederea amenajării unei crescătorii de vânat, în condițiile ofertei care a stat la baza adjudecării licitației.
Contractul de concesiune a fost încheiat ca urmare a hotărârii Consiliului local al comunei nr.69/30.10.2003, hotărâre în legătură cu care nu s-a invocat și nici nu s-a făcut dovada că ar fi fost atacată sau desființată în contencios administrativ.
Potrivit art.38, al.2, lit. f și g din Legea 215/2001, forma în vigoare la data întocmirii actelor, Consiliul local administrează domeniul public și domeniul privat al comunei, hotărând și asupra concesionării bunurilor proprietate publică a comunei.
Din situația de a terenurilor în litigiu rezultă că acestea figurează ca fiind ale fostei comune, localitate inclusă în prezent în comuna, ceea ce argumentează atât dreptul de administrare cât și dreptul de concesionare a lor de către Consiliul local.
S-a mai subliniat că, încheierea contractelor de concesiune nu este condiționată de acordul sătenilor, chiar dacă s-a făcut și un astfel de demers.
În temeiul art.948 și următorii din Codul civil, instanța de fond a considerat că nu se pot reține motivele de nulitate absolută invocate de reclamanți.
Împotriva sentinței, în termen, timbrat legal, au declarat apel reclamanții solicitând admiterea lui și schimbarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată.
În motivare s-a susținut că din întregul material probator administrat în cauză se poate concluziona că, contractul de concesiune nr.181/2004 încheiat de Consiliul local cu numitul este lovit de nulitate absolută, având în vedere împrejurările, mijloacele și modul în care s-a încheiat.
S-a susținut că, instanța de fond a dat o interpretare greșită actelor de la dosar ignorând în același timp declarațiile sătenilor care au arătat în mod clar și indubitabil întreaga procedură de încheiere a contractului.
Ei nu au investit instanța de fond cu privire la hotărârea Consiliului local și în mod ciudat a fost invocată.
Chiar dacă dreptul de proprietate nu este evidențiat în, în realitate pământul este al sătenilor și cu el au fost împroprietăriți în timpul reformei agrare din anul 1923 folosindu-l anterior cooperativizării. Martorii au declarat în acest sens.
S-a invocat dispozițiile art.18 din Legea 72/2002 care prevede în mod expres obligativitatea acordului titlurilor pentru încheierea contractului precum și faptul că, destinația terenului nu poate fi schimbată.
De criticat este și faptul că nu a existat o Asistență tehnică a specialiștilor din unități subordonate Ministerului Agriculturii, că nu s-a analizat documentația depusă de Consiliul local, care este lacunară lipsind avizul comisiei de specialitate din cadrul Consiliului local. Raportul de avizare al comisiei de buget este nesemnat de secretar, anunțul este nedatat.
Intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Criticile sunt nefondate, în mod corect instanța de fond a statuat că, prevederile legale în vigoare nu conțin obligativitatea consultării cetățeanului, ca o condiție de valabilitate a contractului de concesiune și că, Consiliul local administrează domeniul public și domeniul privat al comunei, hotărând și asupra concesionării bunurilor proprietate publică a comunei. Cu toate acestea, s-a procedat la consultarea cetățenilor de către Consiliul local al comunei, fiind vorba de teren cu destinația de pășune - procesul verbal încheiat la data de 03.03.2003 cu ocazia consultării cetățenilor satului.
Terenul și-a păstrat destinația, așa cum rezultă din actele dosarului.
Prin decizia civilă nr. 904/A din 05 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanții din comuna nr.135 jud. B,T G din O-,. B,.18, din O str. - nr.28, G din comuna - sat nr.69 jud. B, din comuna - sat nr.2. jud. B, din O str. - nr.22, Ias din O str. - nr.18, din O-/A, în contradictoriu cu din comuna nr.4. jud. B și Consiliul local împotriva sentinței civile nr.2078/22.03.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a păstrat-o în totalitate.
Au fost obligați apelanții să plătească părții intimate suma de 100 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond, în urma administrării unui amplu probatoriu, a pronunțat o sentință temeinică și legală.
În mod corect a reținut că pentru a lua în discuție contractul de concesiune era necesar în prealabil să se discute hotărârea Consiliului local nr.69/2003 și nu s-a făcut dovada că a fost atacată sau desființată în contencios administrativ.
La încheierea contractului de concesiune s-au avut în vedere dispozițiile legale în vigoare la acea dată.
Deși nu se prevedea obligativitatea consultării cetățenilor, ca o condiție de valabilitate a contractului de concesiune, s-a procedat la o astfel de consultare și cele stabilite s-au consemnat în procesul verbal încheiat la data de 02.03.2003 - fila 25 - din dosarul de fond, cu anexa ce cuprind numele sătenilor.
S-a reținut că toți cei consultați au fost de acord cu concesionarea, fiind vorba de o suprafață de teren din pășune.
Cu privire la faptul că terenul și-a păstrat destinația de pășune, din toate actele ce au stat la baza contractului rezultă că s-a avut în vedere acest aspect.
Astfel, în proiectul de hotărâre pentru organizarea licitație - fila 45 - la pct. 3 se prevede "să nu schimbe destinația terenului", de asemenea, în caietul de sarcini la capitolul VI se prevede că ofertantul declarat câștigător va lăsa libere căile de acces pentru cetățeni, nu va schimba destinația terenului care actualmente este pășune.
Primăria comunei a comunicat instanței de fond la data de 04.10.2006 că terenul a fost concesionat pentru amenajarea unei crescătorii de vânat cu condiția ca destinația terenului să nu fie schimbată, care era pășune și în prezent este tot pășune.
Tabelul prezentat în această instanță nu a prezentat nici o relevanță, în el sunt menționate persoane care se susține a fi proprietari pe terenul respectiv, fără însă a se face dovada proprietății în condițiile legii.
În baza art.274 din Cod procedură civilă apelanții au fost obligați la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatului - onorariu avocat.
Împotriva acestei decizii, în termen a formulat recurs reclamantul G care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, admiterea acțiunii cum a fost formulat, respectiv constatarea nulității absolute a contractului de concesiune din litigiu.
În motivarea recursului s-a susținut că s-a făcut concesionarea pășunii din litigiu fără acordul coproprietarilor acesteia, iar o parte dintre coproprietarii care și-au dat acordul au fost în eroare, nu au cunoscut nici durata concesiunii și nici prețul acestuia, majoritatea cetățenilor care și-au dat acordul nefiind cetățeni din localitatea.
S-a mai invocat că pârâtul nu a făcut nici o investiție așa cum s-a obligat prin contract, în fapt concesionarea s-a făcut nelegal și cu încălcarea drepturilor de proprietate al locuitorilor.
Intimatul s-a opus admiterii recursului, invocând că s-a făcut concesionara din litigiu cu respectarea dispozițiilor legale.
Analizând hotărârile recurate prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că acestea sunt legale și temeinice.
Criticile formulate de recurenți sunt în întregime nefondate.
Starea de fapt este în esență următoarea:
Comuna urmare a Hotărârii Consiliului Local nr.69/2003 a concesionat pârâtului o suprafață de 50 ha. din localitatea în vederea amenajării unei crescătorii de vânat.
Această hotărâre nu a fost desființată de instanțe, aspect nerelevant în prezenta speță, reclamanții invocând nulitatea absolută a actelor intrate în circuitul civil (contractul de concesiune), întocmite în baza hotărârii date de consiliu local.
Aceste aspecte de nulitate a contractului de concesiune, urmează a fi analizate de instanță.
Reclamanții fiind terți față de contractul din litigiu, pot invoca doar nulități absolute ale actului juridic.
Curtea constată că actul juridic - contractul de concesiune a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, în speță nefiind incident nici un motiv de nulitate absolută a acestuia, dintre cele prevăzute de dreptul comun, art. 948 cod civil și nici nu a fost încheiat cu încălcarea unor dispoziții imperative din legile speciale, ce reglementează modalitatea de administrare a domeniului privat al unităților administrativ teritoriale.
Astfel, Legea 215/2001 reglementează modul cum se poate concesiona domeniul privat ori public al unității administrativ teritoriale, iar procedurile acolo stabilite au fost respectate.
Hotărârea Consiliului Local prin care s-a dispus concesionarea a fost luată cu respectarea art. 38 din Legea 215/2001, concesionarea făcându-se prin licitație publică, de asemenea cu respectarea procedurilor instituite de legea specială.
Nici aspectele invocate prin concluziile scrise de recurent, nu sunt fondate.
Astfel, nu are relevanță că asupra suprafeței de 50 ha. pășune din litigiu, proprietari sunt persoane fizice, cât timp reclamantul nu a făcut dovada că este proprietar asupra unei părți din această suprafață, el nu are interes legitim și calitate procesuală să invoce drepturile unor terți ce nu sunt parte în prezenta cauză.
Chiar dacă este vorba de pășune comunală cum susține recurentul și aceasta trebuie restituită în baza Legilor fondului funciar, fostelor composesorate ori unor persoane fizice, în prezenta cauză nu a fost dovedită împrejurarea că sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate vreunul dintre reclamanți, fie în calitate personală, fie în calitate de composesori, singura situație în care reclamanții ar fi avut calitate procesuală și interes legitim să atace actul juridic care lezează dreptul de proprietate.
Nu este relevantă nici lipsa avizului instituit de art. 18 din Legea 72/2002, acordul cetățenilor din localitatea căreia aparține pășunea fiind unul consultativ, lipsa acestuia neatrăgând nulitatea actului în lipsa unei dispoziții exprese.
De asemenea, în cauză nu s-a dovedit că s-a schimbat destinația terenului, schimbarea destinației ar însemna nerespectarea contractului de concesiune, sancționat ca atare de legea civilă, titularul acțiunii de denunțare a contractului neputând fi decât comuna, în calitate de concedent.
În concluzie, contractul de concesiune din litigiu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia, în mod corect instanțele de fond și apel au respins acțiunea ca nefondată.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 cu referire la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, obligă pe recurent la 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs, în favoarea intimatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamantul G domiciliat în comuna, satul, nr. 118, județul B în contradictoriu cu intimații reclamanți domiciliat în comuna, satul, nr. 135, județul B, T domiciliată în O,-,. B,. 1,. 18, județul B, T, T domiciliați în comuna, satul, nr. 94, județul B, toți trei în calitate de moștenitori ai intimatului reclamant T G, domiciliat în O, str. -, nr. 28, județul B, domiciliat în comuna, satul, nr. 2. județul B, domiciliat în O, str. -, nr. 22, județul B, domiciliat în O,-/A, județul B, domiciliat în O, str. -, nr. 18, județul B și cu intimații pârâți domiciliat în, nr. 4. județul B și CONSILIUL LOCAL, județul B, împotriva deciziei civile nr. 904 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec.R /13.05.2009
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./13.05.2009
Ex.2
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
