Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 685/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR.685/2009-
Ședința publică din 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în comuna Vadu, satul de C, nr. 167, județul B, împotriva sentinței civile nr. 815 din 2 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalcularea pensiei.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 07 aprilie 2009, mersul dezbaterilor fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fot amânată pentru data de 14 aprilie 2009, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 815/LM din 02 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a dmis în parte contestația formulata de contestatorul domiciliat în localitatea de C, comuna Vadu nr.167, județul B in contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul in O,- județul B și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. -/10.08.2007 emisa de intimata, pe seama contestatorului si a fost obligată intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.12.2005, sens in care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare. Au fost respinse restul pretențiilor fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/2007 a fost recalculată pensia contestatorului obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1.46754. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, instanța a reținut că stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform Legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data închiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui a se concluziona că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a impus a se concluziona că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.1 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea in locurile de munca prevăzute la art. 20 lit. a) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani. Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța a constatat că din copia carnetului de munca al contestatorului rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă de 22 de ani 3 luni si 8 zile în grupa a II de muncă, și în condiții normale 6 ani 1 luni si 24 zile și în condiții normale 5 ani 6 luni si 21 zile în temeiul art. 20 alin.1 lit. a și art.43 din Legea 19/2000, anexa nr.4 din Legea nr.19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, a admis contestația și a dispus anularea deciziei nr.-/10.08.2007, obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, sens în care a emis o nouă decizie de pensionare. Întrucât în conținutul deciziei este inserată clauza potrivit căreia dacă în termen de 3 ani de la data de 01.12.2005 vor fi prezentate acte doveditoare de natură a modifica elementele avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, noile drepturi se vor acorda de la data de 01.12.2005, instanța a obligat intimata să acorde drepturile stabilite începând cu data de 01.12.2005.
Instanța a constatat că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 02 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale introdusă de petenta Casa Județeană de Pensii B, privind data acordării noilor drepturi.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs pârâta - recurentă Casa Județeană de Pensii B, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului se artă că instanța de fond se află în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. 1 din HG.1550/2004,atunci când apreciază că stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării, nu este cel impus de art. 8 din Legea 3/1977, în vigoare la data deschiderii drepturilor de pensie ale reclamantului și care reglementa vechimea integrală în muncă de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei,ci un alt număr de ani de vechime în muncă, fără ca această opinie să fie fundamentată pe o anumită dispoziție legală.
Mai arată că instanța de fond face o confuzie evidentă între stagiul complet de cotizare impus de Legea 3/1977 și anumite reduceri ale vârstelor de pensionare, care operau în baza aceluiași act normativ, reduceri care se acordau în considerarea faptului că o anumită persoană și-a desfășurat activitatea în condiții speciale sau deosebite de muncă (grupa I sau a II-a).
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, HG.1550/29004.
Recurs a declarat Casa Județeană de Pensii B și împotriva încheierii din data de 02.02.2009 prin care s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale cu privire la data acordării pensiei recalculate 01.07.2007 în loc de01.12.2005.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă în baza Legii 3/1977, prin decizia nr.-/4.03.1977, reținându-se că acesta a desfășurat activitate timp de 6 ani, 1 lună și 24 zile în grupa I de muncă, 22 ani, 2 luni și 28 zile în grupa a II-a de muncă și 6 ani,7 luni și 18 zile în grupa a III a de muncă.
Ulterior prin decizia -/10.08.2007, pensia reclamantului a fost recalculată reținându-se un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Sigur că, la data deschiderii dreptului la pensie al acestuia, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, dar articolul 43 din Legea nr. 19/2000 prevede pentru asigurații care au lucrat efectiv în grupa I și II de muncă, de expunere la radiații, prevăzut de articolul 20 litera b și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani la grupa I-a și 20 de ani la grupa a II-a, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, conform articolului 77 din lege.
Este cert că intimatului i s-au aplicat, la data deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile Legii nr. 3/1977, însă la recalculare nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de articolele 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, aspect corect reținut de instanța de fond, nefiind o adăugare la lege, întrucât s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia, la condiții egale de pensionare, se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, iar articolul 2 din Legea nr. 19/2000 consacră chiar principiul egalității tuturor participanților la sistemul public, altfel s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru cei care au avut "neșansa" de a obține dreptul la pensie anterior Legii nr. 19/2000, ceea ce ar contraveni atât Constituției, ce proclamă egalitatea de tratament, cât și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Prin aplicarea dispozițiilor legale mai sus arătate, instanța de fond nu a făcut altceva decât că a dispus aplicarea dispozițiilor legale în materie și situației intimatului, dispoziții mai favorabile, altfel, conform celor expuse mai sus, s-ar fi ajuns la o nejustificată discriminare a acestuia raportat la persoanele care s-au pensionat după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat anterior, îndeplinind aceleași criterii, astfel că instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile legale, ci dimpotrivă, criticile sunt neavenite.
Referitor la data de la care se aplică decizia de recalculare, în mod corect s-a reținut data de 01.12.2005, față de dispozițiile art. 7 alin.6 din OUG. 4/2005 și față de clauza inserată în decizia atacată, clauză potrivit căreia, dacă în termen de 3 ani de la data de 1.12.2005 vor fi prezentate înscrisuri doveditoare de natură să modifice elementele avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, noile drepturi se vor acorda de la 01.12.2005.
Față de considerentele mai sus reținute,Curtea urmează în temeiul art. 304 indice 1, art.312 alin.1 coroborat cu art.316 Cod procedură civilă să respingă ca nefondate recursurile declarate, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în comuna Vadu, satul de C, nr. 167, județul B, împotriva sentinței civile nr. 815/LM din 2 octombrie 2008, respectiv a încheierii din 02.02.2009, pronunțate de Tribunalul Bihor pe care le menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec.- /30.04.2009
Jud.fond. -
Dact./08.05.2009
Ex.2
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
