Anulare act. Decizia 701/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR. 5094,- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 701
Ședința publică din data de 8 iulie 2008
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Elena Staicu Rodica Duboșaru
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în comuna, i nr.165, județ P, împotriva deciziei civile nr. 481 din 7 mai 2008, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în comuna i, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatoarea personal și intimatul în contestație reprezentat de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 10 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Contestația este timbrată cu suma de 9,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru conform chitanței seria - nr.- și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a atașat dosarul de fond nr.4706/2006 al Judecătoriei Ploiești necesar soluționării contestației în anulare, iar prin serviciul registratură s-a depus din partea contestatoarei,Motivele contestației în anulare".
Părțile prezente, având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și combaterea contestației în anulare.
Contestatoarea solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată în scris și depusă la dosar. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul în contestație solicită respingerea contestației în anulare întrucât nu se află în niciuna dintre situațiile prevăzute de art.317 și art.318 Cod pr.civilă.
Arată intimatul în contestație prin apărător că recursul a fost declarat nul pentru nemotivare în termen, lucru recunoscut de către contestatoare care a invocat necunoașterea legii.
Așa fiind, prin motivele de recurs nu s-a invocat vreunul din motivele prevăzute de art.317 Cod pr.civilă, iar cele prevăzute de art.318 Cod pr.civilă nu se pot invoca atâta timp cât s-a contestat nulitatea recursului în temeiul art. 306 alin.1 Cod pr.civilă.
Solicită respingerea contestației ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând asupra contestației în anulare de față;
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Ploiești la nr.5541/2005, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat la nr.3217/28.05.1999, precum și obligarea pârâtului să respecte modificarea clauzelor din contract cu delimitarea celor două locuințe și împărțirea terenului pe timpul vieți sale printr-un gard despărțitor,
obligarea acestuia să nu mai aibă legături personale cu reclamanta și respectarea de către acesta a dreptului de abitație viageră stabilit prin contract.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a vândut pârâtului un teren în suprafață de 2126. și o construcție - casă de locuit -, la care și-a păstrat drept de abitație viageră, pârâtul obligându-se să îi acorde pe tot timpul vieții întreținerea, iar la deces să o înmormânteze și să îi facă toate cele necesare.
Mai arată reclamanta, că după realizarea actului și până când pârâtul s-a despărțit de soție, părțile s-au înțeles bine, iar pârâtul s-a achitat de toate clauzele din contract, însă de circa un an, de când s-a recăsătorit, acesta nu a mai respectat nici o clauză și a avut o atitudine violentă față de reclamantă.
Totodată reclamanta a arătat că dorește să fie construit un gard între cele două locuințe, pentru a conviețui într-o stare de normalitate.
La termenul de judecată din data de 29.06.2005, reclamanta a depus o precizare, prin care a arătat că solicită anularea absolută a actului de vânzare, pe motivul neexecutării culpabile de către pârât a obligaților și sarcinilor asumate prin contract.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că i-a făcut integral reclamantei casa mică în care părțile au convenit ca aceasta să locuiască până la sfârșitul vieții și a făcut un gard despărțitor în curte, la solicitarea reclamantei, prin care să se separe o parte din curte pentru folosul ei exclusiv.
Ulterior, la data de 28.09.2005, în temeiul art. 246 cod procedură civilă instanța a luat act de renunțarea reclamantei la judecată, cerere formulată prin intermediul avocatului ales.
Împotriva acestei încheieri reclamanta a formulat recurs, arătând că nu a acordat mandat avocatului său pentru renunțarea la judecată, recurs admis prin decizia nr.281/17.03.2006 a Tribunalului Prahova, prin care s-a dispus casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre continuarea judecății la aceeași instanță de fond.
Primindu-se dosarul la udecătoria Ploiești, cauza a fost reînregistrată la nr.4706/2006.
La solicitarea instanței, reclamanta a precizat acțiunea, arătând că în realitate dorește ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat la nr.3217/28.05.1999 pe motiv că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de întreținere asumată prin contract și de asemenea i-a distrus o parte din bunuri.
După administrarea probelor cu acte, martorii și interogatorii, prin sentința civilă nr. 3860/27.04.2007, Judecătoria Ploieștia respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, s-a reținut c prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la nr.3217/1999, reclamanta a vândut pârâtului imobilul proprietatea sa, situat în comuna, sat i, format din teren în suprafață de 2126. și locuința aflată pe acest teren, pentru prețul de 5.000.000 ROL, achitați în momentul încheierii contractului, precum și din întreținerea pe care pârâtul s-a obligat să i-o acorde reclamantei pe tot timpul vieții acesteia, constând în procurarea hranei zilnice, facerea menajului necesar în caz de neputință, asigurarea de asistență medicală cu medic și medicamente în caz de boală,
iar la deces să o înmormânteze și să îi facă toate cele necesare potrivit datinii, reclamanta vânzătoare rezervându-și un drept de abitație viager pentru locuința ce a făcut obiectul vânzării, iar după încheierea actului, pârâtul și-a edificat pe terenul dobândit o altă construcție, reclamanta continuând să locuiască în vechea ei casă, ce a făcut obiectul vânzării și al dreptului viager.
Concluzionează instanța de fond că, deși din probele administrate rezultă că pârâtul nu mai execută în acest moment obligația de întreținere asumată, această neexecutare nu îi este imputabilă acestuia, ci exclusiv atitudinii reclamantei care nu a putut să înțeleagă schimbările pe care pârâtul a dorit să le facă în viața sa privată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței criticate și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată la fond și în apel.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că invocă prevederile art. 129 Cod procedură civilă, conform căruia judecătorii au obligația să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, prevederi față de care instanța de fond nu a dat dovada de rol activ, având în vedere că din declarația martorei, rezultă indubitabil că intimatul pârât nu și-a respectat obligațiile asumate prin contract, și mai mult chiar, atât el cât și soția lui au o atitudine indecentă, necivilizată, i-au încuiat poarta, astfel încât nu-și mai poate procura apa potabilă, nu a vizitat-o cât timp a fost în spital, ori, motivul pentru care i-a vândut imobilul a fost tocmai acela ca pârâtul, fiind nepotul său, a sperat că o va îngriji permanent.
Precizează reclamanta că, deși uneori se mai supără, nu a refuzat repetat hrana și îngrijirile necesare, mai ales că a fost internată în spital și are o pensie de numai 300 lei.
Susține apelanta că, față de declarațiile contradictorii ale martorilor, instanța de fond avea obligația să dispună confruntarea lor și totodată, în mod greșit, multe din întrebările pe care i le-a pus pârâtului la interogatoriu au fost respinse de către instanță, deși aceste întrebări erau utile, pertinente și concludente cauzei.
Prin decizia civilă nr. 743 din 6 decembrie 2007 Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul reclamantului reținându-se că, din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta i-a vândut pârâtului imobilul proprietatea sa, situat în comuna, sat i, jud. P, compus din suprafața de teren de 2126. și locuința aflată pe acest teren, asupra căreia reclamanta și-a păstrat un drept de abitație viager, prețul vânzării constând în suma de 5.000.000 ROL și din întreținerea acesteia constând din procurarea hranei zilnice, facerea menajului în caz de neputință, asigurarea de asistență medicală cu medic și medicamente în caz de boală, iar la deces să o înmormânteze și să îi facă cele necesare potrivit datinilor, această din urmă obligație asumată de pârât fiind îndeplinită de către acesta din urmă până la momentul căsătoriei cu cea de a doua soție, ulterior această obligație fiind imposibil de executat, datorită refuzului reclamantei, care nefiind de acord cu actuala soție a pârâtului, nu numai că nu a mai primit întreținere de la pârât, dar i-a solicitat chiar acestuia să construiască un gard între cele două locuințe pentru a se separa, lucru pe care pârâtul l-a și făcut.
Ca atare, atâta timp cât pârâtul se află în imposibilitatea de a-și onora obligația asumată prin contrat, din culpa exclusivă a reclamantei, înseamnă că pretenția acesteia de a fi reziliat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere este neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prev.de art. 1200-1201 cod civil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta la data de 14 decembrie 2007, așa cum rezultă din rezoluția judecătorului de serviciu (fila 4 dosar recurs), recurs care nu a fost motivat însă în termenul legal de 15 zile de la comunicarea deciziei.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea de APEL PLOIEȘTIa pronunțat decizia nr.701 din 8 iulie 2008, prin care a constatat nul recursul declarat de reclamanta.
Pentru a decide astfel instanța a constatat că hotărârea din apel a fost comunicată reclamantei la data de 18.03.2008, iar motivele de recurs au fost depuse la termenul din 7 mai 2008, când s-a și pronunțat prezenta decizie.
Așa cum a arătat anterior, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, dispozițiile art. 303 alin.1 cod procedură civilă fiind foarte clare sub acest aspect.
Dispozițiile art. 306 alin.1 cod procedură civilă prevăd că " recursul este nul dacă nu fost motivat în termenul legal." dispoziții incidente și în cauza de față
Față de cele mai sus expuse, Curtea făcând aplicarea disp. art. 306 alin.1 cod pr.civilă a constatat nul recursul reclamantei.
Împotriva acestei decizii a formulat în termen contestație în anulare, susținând în esență că la termenul de judecată din 7.05.2008 atât completul cât și apărătorul părții adverse nu au lăsat-o să vorbească, să se apere, că nu a știut că în momentul când a primit decizia tribunalului, trebuia să motiveze recursul în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, invocând astfel necunoașterea legii.
Curtea, examinând contestația în anulare, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art.317 și art.318 Cod pr.civilă va respinge ca nefondată această contestație, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 317 Cod pr.civilă rezultă că o astfel de cale de atac poate fi promovată în situații exprese, cum sunt:
- lipsa de procedură, sau procedura viciată;
- recursul nu s-ar fi judecat;
- hotărârea s-a dat cu încălcarea normelor de competență, de ordine publică.
Cum niciuna din aceste condiții nu este îndeplinită, contestația va fi respinsă conform art.317 Cod pr.civilă, ca neîntemeiată.
Nici prevederile art.318 Cod pr.civilă nu sunt îndeplinite în speță, din economia textului rezultă că hotărârea instanței de recurs mai poate fi atacată cu contestație în anulare când,dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare,
Analizând conținutul contestației formulate, rezultă că niciunul dintre motive nu se încadrează în textul redat mai sus, ceea ce va determina Curtea să respingă contestația ca nefondată.
Pentru aceste considerente, Curtea aplicând prevederile art. 317 și 318 Cod pr.civilă va respinge ca nefondată contestația.
Totodată, se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE CONDIȚII
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în comuna, i nr.165, județ P, împotriva deciziei civile nr. 481 din 7 mai 2008, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în comuna i, județ
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 iulie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Elena Staicu Rodica Duboșaru
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.EG/BA
2 ex./9.07.2008
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Elena Staicu Rodica Duboșaru
