Anulare act. Decizia 703/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 703
Ședința publică de la 27 Mai 2009
PREȘEDINTE: Dan Spânu
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta - - SUCURSALA G împotriva deciziei civile nr. 103 din 12 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații intervenienți, și intimații pârâți, ( fostă ), - prin, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta reclamantă - - SUCURSALA G, prin consilier juridic, lipsind intimații intervenienți, și intimații pârâți, ( fostă ), - prin.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante - - SUCURSALA Gap us concluzii de admiterea recursului potrivit motivelor formulate în scris, modificarea deciziei civile recurate, iar pe fond admiterea acțiunii și anularea celor două contracte de vânzare - cumpărare.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea formulată la Judecătoria Motru, reclamanta - - Gac hemat în judecată pe pârâta, pentru a se dispune revocarea contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 3566/25.10.2002 și nr. 2562/25.10.2002 la BNP.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că între - - TG. J, în numele AUTOMOBILE -, și s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare prin care cumpărătorul a dobândit un autoturism marca CIELO, cumpărătorul obligându-se să plătească ratele lunare în contul vânzătorului. Deoarece acesta nu și-a achitat ratele scadente, reclamanta a fost obligată la plata c/valorii lor, în baza convenției de risc financiar încheiată între societatea reclamantă și - AUTOMOBILE -.
În ședința publică din 10.02.2004, s-a depus o cerere de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și, solicitând să se constate că sunt proprietarii apartamentului situat în M,. 1,. 4,.86, asupra căruia reclamanta a dispus executarea silită.
Prin sentința civilă 659/6.04.2004, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul 336/2004, s-a respins acțiunea civilă în revocare contracte de vânzare cumpărare formulată de reclamantă.
Față de dispozițiile art. 975 Cod civil, instanța a constatat că actul de vânzare - cumpărare nu poate fi considerat un act viclean, nefiind dovedită vinovăția părților contractante la încheierea lui.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod eronat prima instanță și-a întemeiat sentința pe înscrisul sub semnătură privată, prin care martorii și s-au angajat să înstrăineze apartamentul în litigiu numai pârâtei nu și soțului acesteia, debitorul.
La data de 21.09.2004, intimata pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului susținând în esență temeinicia și legalitatea hotărârii primei instanțe, deoarece înscrisul sub semnătură privată pe care s-a întemeiat hotărârea primei instanțe nu contravine regimului comunității de bunuri a soților, acest regim se atribuie numai bunurilor dobândite din venituri comune, apartamentul cu pricina achiziționându-se din banii părinților pârâtei, iar nu din bani comuni.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 3672/2 nov. 2004, admis apelul declarat de reclamanta - - Sucursala G, a anulat în tot procedura urmată și sentința pronunțată și a reținut cauza spre rejudecare.
Instanța a reținut că soluționarea procesului s-a făcut fără a clarifica situația succesorilor debitorului și fără a-i concepta și cita pe aceștia pronunțând astfel o hotărâre afectată de nulitate, fapt ce a atras admiterea apelului și anularea în tot a hotărârii apelate și a procedurii urmare fără citarea succesorilor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, invocând faptul că eronat instanța a admis apelul, a anulat sentința instanței de fond, întrucât cadrul procesual civil a fost stabilit de părți, iar instanța din oficiu nu a putut desemna alți participanți la proces.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia 3134/17 nov. 2005,a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâta, arătând că, în conformitate cu dispozițiile art. 297 alin.1 cod pr.civ. instanța va evoca ea însăși fondul pricinii, va judeca procesul și va pronunța o hotărâre definitivă.
Astfel, decizia prin care s-a dispus anularea hotărârii pronunțate de instanța de fond are caracterul unei hotărâri intermediare, împotriva căreia, cât timp judecarea nu a fost înfăptuită, nu se poate exercita controlul judiciar prin intermediul căii de atac extraordinare a recursului.
Ulterior pronunțării deciziei în recurs, Curtea de Apel Craiova, ca instanță de rejudecare a fondului, a introdus în cauză pe moștenitorii autorului, respectiv, prin, (fostă ) și, iar prin decizia civilă nr. 211/7.03.2006 a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Gorj, făcându-se aplicarea dispoz. art. 2, pct. 2 Cod pr. civ. așa cum a fost modificat prin Lg. 219/2005 de aprobare a OUG 138/2000.
Tribunalul Gorj, prin decizia civilă nr. 474A/19.06.2006, la rândul său, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Craiova și a constatat conflictul negativ de competență, conform art. 20, alin.2 Cod pr. civ.
ICCJ, prin decizia nr. 9116 din 9. 11.2006, a soluționat conflictul negativ de competență, în sensul că a stabilit competența de judecare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.
În soluționarea pe fond a cauzei a fost administrată proba testimonială solicitată de pârâta. Reclamanta a solicitat administrarea probei cu interogatoriu pentru intervenienții în nume propriu, depunând în acest scop interogatoriul la dosar și obligarea pârâtei să depună la dosar contractul de vânzare - cumpărare încheiat pentru apartamentul proprietatea pârâtei, respectiv nr.3562/2002.
Intervenienții și au formulat o precizare la cererea de intervenție în interes propriu, în sensul că au solicitat să se constate și existența contractului de mandat, fiica lor, cumpărând apartamentul în baza mandatului verbal dat de intervenienți.
Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate că a acționat în calitate de mandatar a părinților săi, respectiv și.
Prin decizia nr.103 din 12 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul r-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - - - SUCURSALA G, cu sediul în Tg. J,-, jud. G împotriva pârâților (fostă ), domiciliată în P, str. -,. 7,. 23, jud. G, prin, domiciliată în M,-,. 14,. 3,. 11, jud. G, domiciliat în P, str. 1 - 2.. 97,. 29, jud. G, reținută în fond spre rejudecare în urma anulării sentinței civile nr. 659 din 6 aprilie 2004, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr. 336/2004, prin decizia civilă nr. 3672 din 2 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și, domiciliați în M, 2,. 1,. 4,. 76, jud. G și a cererii reconvenționale formulată de domiciliată în M, str. -,. 1,. 4,. 76, jud.
Examinând probatoriul administrat, s-a constatat că reclamanta a devenit creditoarea lui, ca urmare a plății c/valorii ratelor neachitate de acesta pentru autoturismul cumpărat de la - AUTOMOBILE -, prin contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate nr. -/02.06.1998, în baza convenției de risc financiar încheiată, în valoare totală de 88.836.433 lei, achitată în mai multe tranșe (12.10.2000, 24.04.2001, 22.06.2001, 22.10.2001, 15.02.2002).
Pentru recuperarea acestei sume de bani achitată pentru, reclamanta a pornit executarea silită formându-se dosarul de executare nr. 297E/2001.
Împotriva acestei executări, debitorul a formulat contestație la executare, care a fost respinsă prin sentința nr. 1807 din 12.06.2002, a Judecătoriei Motru, irevocabilă prin decizia nr. 1726 din 25.10.2002, a Tribunalului Gorj.
La data de 25.10.2002, prin contractul de vânzare - cumpărare autentic nr. 3566, soții și au vândut către Petrru și, mai multe bunuri mobile situate în apartamentul din M, str. -, nr. 2,. 1,. 4, etc. 3,. 76, în valoare de 47.700.000 lei ROL.
La aceeași dată, prin contractul de vânzare cumpărare în formă autentică nr. 3562, vânzătorii și au vândut cumpărătorilor și, apartamentul situat în M,-,. 1,.4,.76.
Acest apartament a fost dobândit de vânzători ca urmare a încheierii unui act sub semnătură privată de către pârâta cu vânzătorii și, la data de 25.10.2001 și a pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare, respectiv sentința nr. 3476/13.12.2001, a Judecătoriei Motru.
S-a susținut de reclamantă că cele două contracte de vânzare cumpărare încheiate de soții și (ultimi fiind părinții lui ) au avut ca scop sustragerea de la executarea silită a apartamentului și a celorlalte bunuri mobile, proprietatea debitorului și crearea stării de insolvabilitate pentru debitorul, având în vedere că cele două acte de înstrăinare s-au încheiat în ziua în care s-a pronunțat recursul în contestația la executare formulată de debitor.
Față de susținerea reclamantei, instanța a fost investită cu o acțiune pauliană, întemeiată pe dispoz. art. 975 Cod civil, acțiune civilă prin care creditorul poate solicita anularea actelor juridice făcute în frauda drepturilor sale de către debitor.
a cumpărat în rate un autoturism CIELO, care ulterior a făcut obiectul unei convenții de vânzare cumpărare încheiată cu, încheiată la 01.05.1999. Această convenție de vânzare cumpărare a fost anulată prin sentința nr. 834/13.11.2000, pârâtul fiind obligat la restituirea automobilului și la plata către firma a ratelor restante și penalităților de întârziere aferente acestora, începând cu data de 01.05.1999 și până la data restituirii efective a autoturismului către reclamant.
Această sentință civilă a rămas irevocabilă prin respingerea recursului, prin decizia nr. 8338 din 21.11.2001, a Curții de Apel Craiova, Secția civilă.
Potrivit hotărârii judecătorești menționate pârâtul avea obligația de restituire a autoturismului ce constituie obiectului contractului de vânzare - cumpărare pe care se întemeiază creanța reclamantului, prin urmare și acest autoturism din punct de vedere a dreptului de proprietate există în patrimoniul autorului, el nefăcând obiectul contractului de vânzare - cumpărare a cărui revocare se solicită. Chiar dacă nu a fost predat efectiv nici până la acest moment nimic nu a împiedicat reclamanta să solicite executarea hotărârii de predare a bunului pe calea acțiunii oblice, substituindu-se în drepturile debitorului și să-l valorifice prin executare silită în folosul său.
Raportat la probele administrate și la sentința civilă 834/2000 cu toate consecințele sale, s-a constatat, de asemenea, că nu se poate reține că prin vânzarea apartamentului și a mobilierului s-a creat o stare de insolvabilitate în ceea ce privește pe debitor, societatea având la îndemână posibilități de executare prin poprire asupra veniturilor realizate de către acesta.
Concluzionând se constată că, nefiind îndeplinită condiția creării insolvabilității totale sau parțiale, acțiunea reclamantei este neîntemeiată, neimpunându-se a se mai analiza în mod concret celelalte condiții solicitate de lege pentru promovarea acestei acțiuni, atât timp cât condițiile acțiunii revocatorii trebuie îndeplinite cumulativ și nu independent una de alta.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de și, se constată că aceasta nu este întemeiată, având în vedere că sunt proprietarii apartamentului pentru care se solicită constatarea dreptului de proprietate, drept pe care l-au dobândit prin contractul de vânzare cumpărare existent în dosar și care face obiectul acestei cauze.
În situația în care se constata ca fiind admisibilă acțiunea pauliană, nu se putea constata dreptul de proprietate al acestora, deoarece prin această acțiune se tindea tocmai la ieșirea dreptului de proprietate din patrimoniul lor, având în vedere că valoarea bunului vândut era mai mică decât valoarea creanței reclamantei.
Nu poate fi primită nici precizarea făcută în apel, în sensul să se constate că a acționat în calitate de mandatară, deoarece constatarea existenței contractului de mandat este făcută pentru prima dată în apel, or, potrivit art. 294 Cod pr. civ. în apel nu se pot face cereri noi.
Chiar dacă în prezenta etapă procesuală, instanța de apel rejudecă fondul, ea are obligația de a rejudeca cauza în limitele cu care a fost investită instanța de fond și nu poate primi cereri noi care nu au făcut obiectul unei judecăți de fond la judecătorie, pentru a putea fi folosite ulterior căile de atac prevăzute de lege, raportat la aceste cereri.
Din același punct de vedere, urmează a fi respinsă și cererea reconvențională formulată de, tinzând la constatarea existenței contractului de mandat, dar formulată de asemenea pentru prima dată în această fază procesuală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta -, invocând temeiul prevăzut de art.304 pct.9 din Codul d e pr.civilă, cauza fiind înaintată spre soluționare, la 26 mai 2008, Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În motivare a arătat că, contractele atacate nr.3562 și 3566/25.10.2002 au creat - un prejudiciu care constă în faptul că prin acestea defunctul și-a creat o stare de insolvabilitate.
Frauda intimatei pârâte și a soțului acesteia, om a doua condiție necesară pentru admisibilitatea unei astfel de acțiuni constă în faptul că intimata pârâtă și intimații intervenienți (părinții săi) și soțul acesteia au avut cunoștință de rezultatul păgubitor al acestora contracte a căror anulare o solicită așa cum reiese din probele administrate: interogatoriu, inclusiv data încheierii contractelor.
- are o creanță certă, lichidă și exigibilă și anterioară contractelor atacate, astfel că este îndeplinită și cea de -a treia condiție. Complicitatea la fraudă intimaților - intervenienți cu care intimata pârâtă și soțul acesteia au încheiat contractele consideră că au dovedito-
Frauda constă în speță că intimații intervenienți cunoșteau că prin încheierea celor două contracte, intimata pârâtă și soțul acesteia și-au mărit starea de insolvabilitate, urmărind fraudarea intereselor recurentei.
Sentința nr.834/13.11.2000 prin care este obligat să restituie autoturismul și să plătească ratele la -, invocată de instanța de apel în motivarea hotărârii recurate, nu le este opozabilă.
Defunctul a înstrăinat proprietatea autoturismului mai înainte de a fi achitat prețul lui.
Faptul că acesta nu deținea autoturismul, așa cum eronat a reținut instanța de apel, este dovedit de adresa emisă de Primăria M prin care se atestă faptul că acesta nu deținea în proprietate nici un fel de bunuri.
Nu este necesar, așa cum greșit a reținut instanța de apel, ca debitorul care realiza venituri, prin încheierea acestor contracte să fi devenit insolvabil. Această condiție este îndeplinită (și considerăm că este îndeplinită) și dacă prin încheierea acestor contracte debitorul și-a mărit starea de insolvabilitate, cum este cazul de față.
Susținerea instanței de apel că recurenta reclamantă putea uza de calea acțiunii oblice, este eronată, deoarece, una din condițiile pentru intentarea acțiunii oblice este ca debitorul să fie insolvabil. Astfel, cum debitorul era solvabil, așa cum susține instanța de apel în motivarea deciziei atacate (în sensul că acesta realiza venituri), acțiunea oblică (de care face vorbire instanța de apel) este lipsită de sens.
S-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, solicitându-se admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, pe fondul cauzei admiterea acțiunii și anularea celor două contracte de vânzare cumpărare.
La termenul din 25 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a soluționării recursului, în raport de valoarea obiectului litigiului și respectiv soluționarea cauzei în primă instanță.
Din actele cauzei, rezultă că valoarea celor două contracte a căror anulare s-a solicitat prin cererea introductivă este de 47.700.000 și respectiv 75.000.000 lei vechi (ROL) (9, 43, 50 - dos.nr.336/2004 al Judecătoriei Motru ).
Prin decizia nr.7373 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și justiție în dosarul nr-, s-a trimis Curții de Apel Craiova spre soluționare recursul declarat de reclamanta - - _Sucursala
Pentru a aprecia asupra legalei sale investiri, ÎCCJ a avut în vedere dispozițiile procedurale referitoare la competența după materie care, în redactarea actuală, după rearanjarea competențelor operante prin Legea nr.219 din 6 iulie 2005, stabilesc că instanța supremă judecă, în materie civilă, doar recursurile declarate în cauzele în care tribunalul s-a pronunțat în primă instanță, al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde de lei vechi.
Or, în speță, așa cum s-a arătat mai sus, cauza a fost soluționată în primă instanță de judecătorie, iar valoarea obiectului litigiului, care rezultă din conținutul contractelor de vânzare cumpărare a căror anulare s-a solicitat este de sub 5 miliarde de lei vechi, situație în care, în actualul context procedural, competența de soluționare a recursului, nu poate reveni instanței supreme.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr-.
S-au depus la dosar: delegație, taxă timbru, timbru judiciar.
Recursul este nefondat.
Față de motivele invocate, ce se circumscriu grupat, în esență aceleiași idei, în sensul invocării aplicării greșite a legii în materia instituției acțiunii pauliene, instanța va analiza în mod unitar cererea, răspunzând tuturor acestor motive printr-un considerent comun.
Pentru a fi operantă acțiunea pauliană se impune a fi întrunite cumulativ mai multe condiții, respectiv: să existe o fraudă din partea debitorului; să se fi cauzat o prejudiciere a drepturilor creditorului care să constea în micșorarea gajului general, de natură să determine insolvabilitatea debitorului; actul atacat să nu constituie exercițiul unui drept strict personal al debitorului; creanța creditorului să fie anterioară actului atacat, să fie certă lichidă și exigibilă și în cazul actelor cu titlu oneros, terțul să fi participat în complicitate cu debitorul la fraudă.
Acțiune pauliană în lumina dispozițiilor art.75 cod civil are la bază principiul responsabilității delictuale, în sensul că atât debitorul cât și terțul dobânditor trebuie să fie de conivență la momentul încheierii actelor de înstrăinare și să urmărească fraudarea intereselor creditorului.
În esență insolvabilitatea, reprezintă în depășirea valorică în patrimoniul debitorului a elementelor active de către elementele pasive cu consecința imposibilității pentru creditorii acestuia de a obține plata datoriilor scadente prin executare silită.
În recurs nu se poate da o altă configurare a stării de fapt deja stabilită, prin reaprecierea ansamblului probator (art.304 pct.11 Cod pr.civilă fiind abrogat prin OUG nr.138/2000), cauza putând fi supusă controlului judiciar prin prisma motivelor de nelegalitate invocate.
În mod corect, instanța a reținut, că defunctul nu s-a aflat în stare de insolvabilitate, realizând venituri, fiind încadrat în muncă și ulterior din pensie.
Totodată, societatea avea la îndemână posibilitatea de executare prin poprire asupra veniturilor realizate de către debitor, astfel încât nu se poate reține că prin vânzarea apartamentului și a mobilierului s-a creat o stare de insolvabilitate în ceea ce-l privește pe debitor.
creditorului se concretizează în faptul că prin încheierea actelor atacate, debitorul își mărește sau creează o stare de insolvabilitate, or atâta vreme cât această stare de insolvabilitate nu s-a dovedit că a existat, în speță, în privința debitorului, nu se poate pune problema creării unui prejudiciu creditoarei recurentă.
Dovada insolvabilității debitorului, în sensul micșorării activului patrimonial al acestuia, trebuie făcută de creditor - ceea ce nu s-a realizat în speță.
Autoturismul în speță a făcut obiectul unei convenții de vânzare cumpărare încheiat cu numitul, în data de 1.05.1999, convenție ce a fost anulată prin sentința civilă nr.834/13.11.2000, irevocabilă, acesta din urmă fiind obligat la restituirea autoturismului și la plata către firma a ratelor restante și penalităților de întârziere aferente, începând cu 1.05.1999 până la restituirea efectivă a autoturismului către.
- nu a fost parte și nici recurentă în această hotărâre care nu le este opozabilă, iar - în această situație nu putea fi obligată să recupereze ratele restante de la numitul și totodată conform raportului juridic stabilit prin contracte recuperarea ratelor și penalităților aferente neachitate se face de la recurentă, potrivit convenției de risc financiar.
Această hotărâre care consfințește o stare de fapt și de drept, reprezintă o realitate juridică, ce nu poate fi ignorată și chiar dacă nu îi este opozabilă recurentei, în vederea lămuririi situației din speță, instanța corect a luat-o în considerare, aceasta reprezentând un element esențial, în definirea raporturilor dintre părți în ceea ce privește soarta bunurilor.
La momentul încheierii contractelor de vânzare - cumpărare care fac obiectul acțiunii revocatorii și a introducerii prezentei acțiuni - 6 decembrie 2003 - dreptul vânzătorului de recuperare a autoturismului de la pârâtul era în ființă, nefiind prescrisă executarea sentinței civile ce constituie titlu executoriu, situație în care se constată că acesta nu și-a creat o stare de insolvabilitate nici măcar parțială, având în proprietate un autoturism.
Potrivit hotărârii judecătorești menționate pârâtul avea obligația de restituire a autoturismului ce constituie obiectului contractului de vânzare - cumpărare pe care se întemeiază creanța reclamantului, prin urmare și acest autoturism din punct de vedere a dreptului de proprietate există în patrimoniul autorului, el nefăcând obiectul contractului de vânzare - cumpărare a cărui revocare se solicită. Chiar dacă nu a fost predat efectiv nici până la acest moment nimic nu a împiedicat reclamanta să solicite executarea hotărârii de predare a bunului pe calea acțiunii oblice, substituindu-se în drepturile debitorului și să-l valorifice prin executare silită în folosul său.
Așadar adresa Primăriei neindicată numeric la care se referă recurenta, față de cele arătate nu prezintă relevanță în speță.
Oricum, aspectele referitoare la mențiunile din interogatoriu, la interpretarea datelor de încheiere a contractelor referitoare la motivul fraudării, se circumscriu interpretării și aprecierii probelor si nu constituie motive de nelegalitate ci, de netemeinicie, prevăzute de art.304 pct.11 Cod pr.civilă și care în prezent fiind abrogat prin OUG nr.138/2000,nu pot fi supuse examinării în calea extraordinară a recursului.
Prin urmare, în cauză s-a reținut corect de către instanță că această condiție a insolvabilității totale sau parțiale sau a crearii acestei stari nu este îndeplinită și ca atare nici cea a existenței prejudiciului creditorului, și ca atare nu se mai impune analizarea în mod concret a celorlalte condiții solicitate de lege pentru promovarea acestei acțiuni: fraudarea, prejudiciul, creanța creditorului să fie certă, lichidă și exigibilă și în principiu anterioară actului atacat, complicitatea la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul.
Aceste condiții se cer întrunite în mod cumulativ și nu independent una de cealaltă, așa încât atâta vreme cât una dintre condiții nu este îndeplinită, acțiunea promovata nu este întemeiată, nemaiputându-se analiza îndeplinirea celorlalte.
creditorului ca și condiție de promovare a acțiunii, așa cum s-a arătat este indisolubil legată de insolvabilitate.
Astfel,fiind elemente componente intrinseci, strâns legate ale aceleiași condiții, atâta vreme cât nu s-a demonstrat starea de insolvabilitate a debitorului, implicit nu s-a dovedit nici existența prejudiciului creditorului, și deci, această condiție privind existența prejudiciului nu este îndeplinită.
Prin aceasta s-a răspuns la motivul patru al recursului.
Cât privește ultima critică din recurs, referitor la mențiunea instanței de apel cu privire la posibilitatea exercitării de către recurentă a acțiunii oblice, aceasta este doar o mențiune, o îndrumare a instanței, care nu și-a bazat soluția strict pe această motivare. Cum s-a arătat, aceasta a constituit mai mult îndrumare în acest sens, nu aceasta a determinat soluția pronunțată, iar motivul invocat de către recurentă, nu este de natură să ducă la o altă soluție decât cea la care a ajuns instanța de apel.
Nefiind incidente în speță dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - - SUCURSALA G împotriva deciziei civile nr. 103 din 12 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații intervenienți, și intimații pârâți, ( fostă ), - prin.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red.
Tehn.2 ex
12.06.2009
Președinte:Dan SpânuJudecători:Dan Spânu, Alexandrina Marica, Mihaela Loredana
