Obligație de a face. Decizia 702/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 702
Ședința publică de la 27 Mai 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 25 din 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2539 din 04 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă, personal și intimatul reclamant, personal și asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Recurenta pârâtă a depus la dosar un înscris intitulat "întâmpinare".
Instanța a calificat ca fiind concluzii scrise înscrisul depus la dosar de recurenta pârâtă și intitulat eronat "întâmpinare" de către aceasta și a pus în discuție proba cu cercetarea la fața locului solicitată de recurenta pârâtă prin cererea de recurs.
Recurenta pârâtă a solicitat încuviințarea acesteia, apreciind că este utilă în soluționarea cauzei.
Avocat, pentru intimatul reclamant, a solicitat respingerea probei ca inadmisibilă.
Instanța a respins ca inadmisibilă proba cu cercetarea la fața locului, solicitată de recurenta pârâtă prin cererea de recurs, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 305, în recurs "nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor".
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat. A precizat că pătulul a fost construit după anul 1990, iar gardul a fost ridicat în anul 1994.
Avocat, pentru intimatul reclamant, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile recurate ca fiind legală și temeinică; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la Judecătoria Tg. Cărbunești, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta și a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia să remonteze porțile din lemn la capătul de la intrarea terenului pe servitutea obținută de aceasta pentru terenul său, să fie obligată pârâta să demoleze un gard montat abuziv pe terenul său de-alungul ogașului,iar în caz de refuz să fie autorizat reclamantul să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâtei.
A mai solicitat reclamantul, obligarea pârâtei să-l despăgubească pentru trei ani în urmă, respectiv 2006 -2007-2008 pentru recolta neobținută de pe terenul pe care a obținut servitutea de trecere, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta, prin cerere reconvențională, a solicitat obligarea reclamantului, să-și mute gardul de pe hotarul său, să-și ridice pătulul din lemn, acoperit cu țiglă, construit pe șanțul de scurgere a apelor, să-i plătească contravaloarea a 15 scânduri din lemn de, să-și taie cei doi puieți de nuc aflați la o distanță mai mică de 0,50 de linia de hotar și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta și-a precizat cererea reconvențională, în sensul că a solicitat obligarea pârâtului să-și mute gardul de pe hotarul său, să-i lase drumul cu lățimea de 3, să-și mute capătul podului de la intrarea pe drumul său și să taie cei doi puieți de nuc.
Prin sentința civilă nr. 2539/4 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești, în dosarul nr-, s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecată cu privire la capătul de cerere pentru pretenții.
S-a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea pârâtei -reclamante reconvențional ,de defrișare a celor doi nuci și mutarea capătului de pod și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei.
S-a reținut că în favoarea pârâtei s-a creat o servitute de trecere prin sentința civilă 1439/27.04.1998, iar reclamantul nu a dovedit că pârâta a demontat porțile în alt scop decât acela de a le repara și aceasta intenționa să le monteze, dar montarea a fost împiedicată din culpa reclamantului, care s-a opus la lucrările de refacere a gardului de către pârâtă, lucrare care a făcut obiectul sentinței civile nr.2318/1998.
Cererea reconvențională a pârâtei cu privire la îndreptarea gardului și desființarea celor doi nuci, precum și mutarea capătului de pod s-a respins, cu motivarea existenței autorității lucrului judecat prin sentința civilă nr. 5571/2005, rămasă irevocabilă, iar restul cererii privind modificarea unui gard și existența pătulului s-a respins ca nefondată.
Împotriva sentinței au declarat apel ambele părți.
Apelantul reclamant a criticat sentința, arătând că instanța a fost lipsită de rol activ și a apreciat greșit probele administrate, precizând că greșit nu a fost obligată pârâta să monteze porțile la intrarea și ieșirea drumului de servitute, întrucât el nu s-a opus la aceste lucrări, ci s-a opus la construirea gardului pe terenul lui.
De asemenea a susținut că pârâta refuză să-și ridice gardul la care a fost obligată prin hotărâre judecătorească.
Apelanta pârâtă a considerat că se impunea administrarea în cauză a unei cercetări locale, pentru soluționarea corectă a pricinii și că pârâtul are poartă la intrarea și ieșirea de pe proprietatea lui și poartă de intrare la terenul numitului.
Prin încheierea din data de 27.10.2008 s-a dispus efectuarea în cauză a unui raport de expertiză, pentru a se stabili dacă gardul reclamantului este amplasat la limita dintre cele două proprietăți, dacă pătulul reclamantului este amplasat pe terenul său, sau ocupă din terenul pârâtei și dacă reclamantul și-a ridicat gardul potrivit sentinței civile nr.2318/1998.
Raportul de expertiză a fost depus la dosar de expertul
Prin concluziile raportului de expertiză s-a stabilit că limitele servituții respectă dispozițiile sentinței civile nr. 1439/1993, gardul apelantului reclamant este amplasat în așa fel încât respectă linia dintre cele două proprietăți, că pătulul apelantului reclamant este amplasat pe terenul său și că pârâta nu și-a ridicat gardul la care a fost obligată prin sentința civilă nr. 2318/1998.
Prin decizia civilă nr.25 di 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr. 2539/4 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr-.
S-a desființat în parte sentința, în sensul că s-a admis în parte acțiunea și a fost obligată pârâta să monteze porțile la intrarea și ieșirea drumului de servitute, iar în caz de refuz a fost abilitat reclamantul să execute lucrarea pe cheltuiala pârâtei.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă, împotriva aceleiași sentințe civile și a fost obligată aceasta la 300 lei cheltuieli de judecată, către apelantul reclamant.
Pentru a decide astfel, tribunalul a avut în vedere probatoriul administrat, respectiv declarațiile de martori, hotărârile judecătorești și expertiza ordonată în cauză.
Împotriva deciziei, în termen legal a declarat recurs pârâta, susținând că este nelegală.
În motivele de recurs, pârâta susține că instanța de apel a ignorat probele administrate în cauză, respectiv procesul - verbal întocmit de executorul judecătoresc în data de 12.10.1998, în care se precizează dimensiunile servituții de trecere, precum și hotărârile judecătorești din 2000 și 2006.
Recursul este nefondat.
Criticile formulate de recurentă vizează aspecte de netemeinicie ale hotărârii ce nu mai pot fi cenzurate prin actuala reglementare a recursului, întrucât au fost abrogate dispozițiile pct. 11 al art. 304 Cod pr. civilă, ce permiteau această cenzură.
Față de cele ce preced, cum în cauză nu subzistă nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod pr. civilă, urmează ca în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, să se respingă recursul.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, urmează a obliga pe pârâta recurentă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 25 din 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2539 din 04 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Obligă recurenta pârâtă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
05.06.2009
Jud.fond
Jud.apel,
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava, Mihaela Loredana
