Anulare act. Decizia 706/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(306/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.706
Ședința publică de la 28.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 3: Bianca
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr. 115 A din 25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, BIROUL NOTARULUI PUBLIC și.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul- reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 28.04.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, lipsind intimații-pârâți, Biroul Notarului Public și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul recurentului-reclamant depune la dosar dovada achitării diferenței timbrului judiciar în valoare de 3 lei și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu lipsă de procedură, întrucât la termenul de judecată din 23.01.2008 când instanța a invocat excepția calității procesuale pasive a pârâtului, acesta nu a fost legal citat, în plus, excepția lipsei calității procesuale active nu a fost pusă în discuția părților.
Instanța de apel nu a analizat motivul de apel prin care a invocat nerespectarea principiului contradictorialității, sub acest aspect.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni la data de 05.04.2004 sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, și Biroul Notarului Public din U, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.415 din 2 aprilie 2004; constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.41/2003; constatarea unui drept exclusiv de proprietate în patrimoniul reclamantului asupra terenurilor care fac obiectul actelor a căror anulare se solicită; repunerea părților în situația anterioară încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare menționat și obligarea pârâților la restituirea integrală a terenurilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată și a daunelor interese pentru nerespectarea obligației de a da și a face de către pârâți.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că imobilul care face obiectul actelor a căror anulare o solicită este format din două terenuri evidențiate distinct în titlul de proprietate, respectiv - un teren în suprafață de 1.000 mp. pe care este situată și casa partajată și un teren alăturat în suprafață de 2.559 mp. titlu de proprietate în care a fost înscrisă fără drept defuncta și care a fost eliberat cu rea-credință pârâtei.
Înainte de anul 1950 părinții reclamantului au deținut mai multe terenuri, printre care și cele în litigiu și care i-au fost transmise spre deținere și folosință reclamantului. În anul 1959-1960 tatăl reclamantului a înscris pe numele acestuia terenurile în colectiv. După apariția Legii nr.18/1991 reclamantul a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru aceste terenuri, însă Comisia Locală, a emis titlu de proprietate atât pe numele reclamantului cât și a fostei sale soții -.
Reclamantul a mai precizat că s-a căsătorit cu numita în anul 1955 și prin sentința civilă nr.3691 din 30 septembrie 1977 a Judecătoriei sectorului 2 B, s-a pronunțat divorțul. La data căsătoriei terenurile erau deținute personal de reclamant ca avere dată de părinții săi.
Cu toate că prin sentința de divorț s-a dispus și partajarea bunurilor comune, singurul bun comun imobil fiind casa de locuit cu anexe, de la data divorțului, și cel de-al doilea soț -, au pus stăpânire ilegală și abuzivă pe aceste terenuri.
După decesul defunctei în anul 1997, posesia ilegală a fost continuată de către împreună cu pârâta - fiica reclamantului, aceștia cultivând terenul și obținând beneficii materiale. După dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei, a vândut cele două terenuri soților - pârâți în cauza de față, fiind încheiate în acest sens certificatul de moștenitor nr.41/2003 și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.415 din 2 aprilie 2003 din către.
A mai precizat reclamantul că ambele acte sunt nule de drept, încheierea lor realizându-se ilegal, ca urmare a faptului că Primăria - Comisia Locală a întocmit adeverința pe baza căreia s-a redactat titlul de proprietate, atât pe numele reclamantului cât și pe al defunctei. În mod ilegal a fost eliberat și titlul de proprietate pe numele, cunoscându-se că reclamantul este în viață precum și domiciliul acestuia.
La data de 21 mai 2004, reclamantul a depus la dosar o cerere prin care și-a precizat principalele capete de cerere ale acțiunii formulate și temeiul de drept. Astfel, a precizat că temeiurile de drept pe care își întemeiază cererea sunt Codul d e procedură civilă art.111-112, Legea nr.36/1995, art.38, 45 și 88, Legea nr.18/1991, Codul civil - art.480, 651, 728, Hotărârea nr.1172/2001 și Regulamentul (Anexa 1) - art.10 alin.8, 34 și celelalte dispoziții ale Codului civil referitoare la fond și formă ale contractului de vânzare-cumpărare necesare pentru valabilitatea actului, inclusiv referitoare la capacitatea și calitatea părților și la nulitatea vânzării-cumpărării.
În subsidiar, reclamantul a solicitat repunerea părților în situația anterioară ca urmare a anulării celor două acte notariale atacate, respectiv restituirea terenurilor care fac obiectul acestor acte, reclamantul având calitatea de proprietar de drept.
Reclamantul a mai precizat că a chemat în judecată pe notarul public, în vederea opozabilității hotărârii față de acesta și pentru atragerea răspunderii proprii a notarului în cazul prejudicierii reclamantului ca urmare a încheierii acestor acte și anulării lor ulterioare (prejudiciu care nu poate fi însă stabilit în prezent, fiind un prejudiciu presupus și condiționat de hotărârea ce se va pronunța).
De asemenea, reclamantul a precizat că atât capetele de cerere principale câte și cele subsidiare sunt întemeiate în drept și motivate în fapt, condiționat de soluționarea definitivă și irevocabilă a procesului civil aflat în stadiul apelului, având ca obiect anularea parțială a titlului de proprietate nr.-/40816, respectiv a mențiunilor privind calitatea de proprietar a lui, reclamantul fiind celălalt proprietar și totodată reclamant și apelant în cealaltă acțiune.
În funcție de soluționarea definitivă și irevocabilă a acestei cauze aflate în curs de soluționare la Curtea de APEL BUCUREȘTI care este în strânsă legătură cu prezenta cauză, se solicită anularea actelor notariale menționate, fie ca titular al unui drept de proprietate exclusiv, fie ca titular al unui drept în indiviziune, situație în care precizează acțiunea și în sensul realizării partajului succesoral asupra terenurilor care fac obiectul titlului de proprietate.
Judecătoria Urziceni, prin sentința civilă nr.76/23 ianuarie 2008 a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.415 din 02 aprilie 2003 de Biroul Notarului Public și a certificatului de moștenitor nr.41/2003, emis de Biroul Notarului Public, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Biroului Notarului Public - Municipiul U, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții, LB., Biroul Notarului Public -, și.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut că nulitatea absolută poate fi invocată de oricine dovedește un interes legitim și oricând, iar reclamantul nu a făcut dovada existenței acestui interes legitim, respectiv a faptului că este proprietarul suprafeței de teren menționată în certificatul de moștenitor nr.41 din 25 martie 2003, acesta fiind proprietatea defunctei (fostă soție a reclamantului) căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza art.8 din Decretul - Lege nr.42/1990 și a Legii nr.18/1991, conform titlului de proprietate nr.-/40816/9 decembrie 2002. Acest titlu de proprietate a fost atacat cu acțiune în instanță, însă prin sentința civilă nr.48 din 22 ianuarie 2004 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr.1298/2003 s-a respins cererea reclamantului, sentința fiind definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1311 A/4 noiembrie 2004 a Tribunalului Ialomița și prin decizia civilă nr.939 din 16 iulie 2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI.
Împotriva acestei sentințe a formulat prezentul apel, în termen legal și motivat, reclamantul.
În apelul său acesta a criticat sentința instanței de fond, pe care a apreciat-o ca netemeinică și nelegală sub aspectul respingerii excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și lipsei calității procesuale active, întrucât este coproprietar al suprafeței de 3.559 mp. suprafață ce a fost inclusă în masa succesorală de pe urma defunctei, încălcându-i-se astfel dreptul de proprietate. Pe de altă parte în mod greșit prima instanță a reținut că de pe urma defunctei singurul moștenitor este, urmare a partajului succesoral intervenit între moștenitori odată cu dezbaterea succesorală, când de fapt calitatea de moștenitori au cei trei intimați-pârâți, respectiv, și, care au acceptat succesiunea. In sfârșit, lipsa calității procesuale pasive a pârâtului a fost pronunțată fără citarea acestuia, iar în privința pârâtei, care avea aceeași situație, instanța nu s-a pronunțat în nici un fel.
Prin decizia civilă nr.115 A din 25.11.2008, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - reclamantul.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Ialomițaa reținut că reclamantul-apelant s-a căsătorit cu în anul 1955, s-au despărțit în fapt în 1965 și au divorțat prin sentința civilă nr.3691/20.09.1977 a Judecătoriei sector 2 Prin sentința de divorț s-a dispus și partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, singurul bun comun imobil fiind casa de locuit care s-a atribuit reclamantului.
Din căsătoria părților a rezultat pârâta, care a rămas în grija mamei sale. s-a recăsătorit cu (decedat în timpul soluționării prezentei cauze), fiind căsătoriți până la data decesului acesteia, în anul 1997.
Urmare apariției Legii fondului funciar nr.18/1991 defunctei și reclamantului li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru două terenuri (1.000 mp. și 2.559 mp.), titlu fiind luat de pârâta. Reclamantul a solicitat anularea acestui titlu, apreciind că reconstituirea dreptului de proprietate trebuia făcută doar în persoana sa, dar acțiunea sa a fost respinsă irevocabil (sentința civilă nr.48/22.01.2004 a Judecătoriei Urziceni ).
După moartea defunctei s-a eliberat certificatul de moștenitor nr.41/2003 de, prin care s-a stabilit masa succesorală rămasă de pe urma acestuia ce se compune dintr-ocasă de locuit, construită din paiantă și cărămidă, acoperită cu țiglă, formată de trei camere, o sală și bucătărie, având ca anexe: o bucătărie de vară cu și acareturile gospodărești cât și suprafața de 3.559 mp. teren aferent, imobil situat în intravilanul comunei, județul I, având ca vecini: la N, la S și V drumuri stradale și la E moștenitorii defunctului.
Construcțiile au fost edificate inițial în regie proprie, cu aport egal de câte părți de defunctă și fostul soț și au revenit în proprietatea deplină și exclusivă defunctei, urmare partajului judecătoresc dispus prin sentința civilă rămasă definitivă pronunțată de Judecătoria Urziceni, Secția a III-a B, sub nr.3291/1977, iar asupra terenului s-a reconstituit, de drept, doar defunctei dreptul de proprietate în baza art.8 din Decretul-Lege nr.42/1990 și Legea nr.18/1991, conform titlului de proprietate eliberat sub nr.-/40816 de Comisia județeană I, la data de 09.12.2002 și a mențiunilor făcute de Consiliul Local al comunei, județul I, în formularul anexa 1 nr.381/24 martie 2003. Moștenitori sunt, domiciliat în comuna, județul I, în calitate de soț și uzufructuar viager conform testamentului autentificat sub nr.3224/01.09.1994, asupra imobilului;, domiciliată în municipiul U,-, jud. I în calitate de fiică și nud proprietar, îi revine cota de părți; cu domiciliul în municipiul C, b-dul -.-, nr.86, -E 19,.B,.35, județul C, în calitate de fiică și nud proprietar, îi revine cota de părți.
Casa de locuit, cu anexele gospodărești, cât și suprafața d 3.559 mp. teren aferent, au fost atribuite la partaj în proprietatea deplină și exclusivă d-nei, fără sultă.
În baza acestui certificat a înstrăinat numiților și imobilul casă de locuit și suprafața de 3.296,27 mp. aferent imobilului.
Tribunalul a arătat că prin raportare la situația de fapt în ceea ce privește anularea certificatului de moștenitor, instanța de fond a reținut în mod corect că reclamantul nu are calitate procesuală activă să solicite aceasta, neavând calitate de succesor al defunctei și că nici în ceea ce privește constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare reclamantul nu are calitate procesuală activă, nejustificând un interes. Teoretic, reclamantul deține în indiviziune, împreună cu succesorii lui, terenurile individualizate în titlu de proprietate nr.-/40816 eliberat la 09.12.2002 de Comisia județeană I pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Abia după ieșirea din indiviziune asupra acestor terenuri și în funcție de lotul în care va fi atribuit terenul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare dintre și familia, reclamantul va putea acționa în judecată pe pârâta, cu o acțiune în anularea contractului de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art.301 Cod procedură civilă recurentul - reclamant, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Ialomița și a sentinței pronunțată de Judecătoria Urziceni și trimiterea cauzei spre rejudecare, primei instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, recurentul - reclamant a arătat că instanța de apel nu a cercetat motivul de apel prin care a invocat neîndeplinirea procedurii de citare cu pârâtul la termenul din 23.01.2008, când prima instanță a apreciat că acesta nu are calitate procesuală pasivă.
A susținut recurentul - reclamant că prima instanță era obligată să dispună citarea pârâtului înainte de a pune în discuție excepțiile și de a dezbate fondul cauzei, iar instanța de apel nu a răspuns acestei critici deși în faza procesuală a apelului tribunalul a făcut demersuri pentru citarea acestui intimat - pârât și respectiv, pentru introducerea în cauză a succesorului acestuia.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs s-a arătat că instanța de apel nu a cercetat motivul de apel prin care a invocat încălcarea de către prima instanță a principiului contradictorialității, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active.
Astfel, a arătat recurentul - reclamant că această excepție a fost soluționată de prima instanță fără a fi pusă în discuția părților, în ședință publică; instanța de apel a reținut, în mod greșit, că este corectă concluzia primei instanțe în sensul că reclamantul nu justifică legitimare procesuală pentru a solicita anularea certificatului de moștenitor emis de pe urma defunctei deoarece nu are calitatea de succesor al acesteia, fără să observe însă că prin precizările aduse cererii de chemare în judecată s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor, numai cu privire la compunerea masei succesorale.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 258,75 lei achitată cu chitanța nr.-/1/03.03.2009 emisă de CEC - Bank SA; s-au aplicat timbre judiciare în valoare de 3 lei.
Intimații, legal citați nu au depus întâmpinare la cererea de recurs.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, susținerile părților și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de apel, apelantul - reclamant a susținut, printre alte motive de apel care vizau însuși fondul cauzei, două aspecte de ordin procedural asupra cărora instanța de apel nu s-a pronunțat, respectiv nelegala îndeplinire a procedurii de citare cu pârâtul la termenul la care s-a soluționat cauza în primă instanță (23.01.2008) și nerespectarea principiului contradictorialității cu referire la împrejurarea că excepția lipsei calității procesuale active nu a fost pusă în dezbaterea părților, în ședință publică.
Din cuprinsul deciziei recurate se reține că aceste motive de apel nu au fost cercetate de către tribunal.
Curtea constată că examinarea criticilor sus menționate, referitoare la nerespectarea principiului contradictorialității de către instanța de apel era necesară pentru realizarea principiului dublului grad de jurisdicție căruia i s-ar aduce o gravă încălcare dacă s-ar aprecia că validând soluția dată excepției lipsei calității procesuale active, tribunalul a răspuns și criticilor vizând neregularitățile procedurale.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că sunt incidente dispozițiile art.105 alin.2 Cod procedură civilă și respectiv art.304 pct.5 Cod procedură civilă, astfel că va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Ialomița.
Cu prilejul rejudecării va fi examinat și motivul de apel vizând nelegala îndeplinire a procedurii de citare cu pârâtul.
Față de soluția de casare și trimiterea cauzei spre rejudecare nu se mai impune analiza criticii care vizează soluția de respingere a apelului, cu referire la calitatea procesuală activă în cererea de constatare nulitate absolută a certificatului de moștenitor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.115 A din 25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, BIROUL NOTARULUI PUBLIC și.
Casează decizia recurată și trimite cauza, spre rejudecare, Tribunalului Ialomița.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/29.05.2009
Tribunalul Ialomița -
-
Jud. -
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan, Bianca
