Anulare act. Decizia 718/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(488/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 718
Ședința publică de la 28.04.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu JUDECĂTOR 3: Gabriela
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr. 1640 din 18.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și și cu intimații pârâți și.
are ca obiect - anulare act (constatare nulitate contract vânzare cumpărare).
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 14.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 21.04.2009, apoi la 28.04.2009 și a decis următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 06 august 2003, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare - cumpărare încheiat la 13 decembrie 2002, între cei trei pârâți.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că la data de 30 martie 2001 reclamanții au încheiat un contract cu antreprenorul, având ca obiect construcția unui apartament situat la etajul 2 al imobilului - bloc ce urma să fie construit pe terenul din B,-, sector 1, în suprafață de 117,20 mp. asupra terenului existând actul de proprietate autentificat sub nr. 1037 din 25 aprilie 1997 și contractul de asociere autentificat sub nr. 1216 din 08 septembrie 2000 de Biroul Notarului Public " ". La data semnării acestui contract, 30 martie 2001, reclamanții susțin că au achitat prețul integral al apartamentului stabilit în sumă forfetară la valoarea de 100.000 USD, apartamentul urmând să fie executat până la termenul scadent stabilit la 30 noiembrie 2001 când urma să fie recepționat și predat reclamanților.
Reclamanții mai susțin în acțiune că dreptul de proprietate asupra terenului aparținea în continuare titularilor săi, menționați în contractul de asociere, și -, iar terenul intra numai în administrarea, antreprenorul inducând în eroare pe reclamanți, făcându-i să creadă că era absolut necesară întocmirea ulterioară a actului de vânzare - cumpărare în formă autentică, atât cu privire la teren cât și cu privire la apartament.
În urma executării contractului și constituirii imobilului bloc, i-a chemat pe reclamanți la recepționarea apartamentului, însă acesta nu corespunde nivelului de calitate stipulat în contractul de antrepriză și din aceste motive, reclamanții au încheiat la data de 12 octombrie 2001, un act juridic de novație a obligației stabilite în contractul inițial prin schimbarea obiectului, prin care antreprenorul constructor se obliga să vândă reclamanților apartamentul de la etajul 1 din imobilul ce se va construi în-, sector 1, reclamanții în schimbul acestui apartament, renunțând la cel stipulat în contractul de antrepriză încheiat la 30 martie 2001.
Reclamanții mai susțin că și cu privire la acest teren din - - nr. 89 pârâtul a încheiat inițial un așa numit contract de asociere cu proprietarul terenului -, contract autentificat sub nr. 557 din 23 martie 2001 de același Biroul Notarului Public " ". Transferul dreptului de proprietate urma să se realizeze tot printr-un act de donație autentic între proprietar și constructor proporțional cu suprafața construită a fiecăruia.
La 13 mai 2002, ulterior încheierii contractului de antrepriză dintre reclamanți și, între și intervine un nou contract de asociere autentificat sub nr. 471 de Biroul Notarilor Publici Asociați " Iunia și -", care avea același conținut cu două excepții considerabile, care reprezintă o extindere a beneficiilor proprietarului terenului.
La data de 04 octombrie 2002 intervenit un nou contract de asociere autentificat sub nr. 1095, între aceleași părți și având același conținut, fără ca în prealabil, anterioarele convenții de această natură să fi fost denunțate bilateral.
Reclamanții mai susțin ca toate aceste manopere ilegale au culminat cu încheierea contractului de vânzare - cumpărare între și, pe de o parte, în calitate de vânzător și, pe de altă parte, în calitate de cumpărător, având ca obiect apartamentul asupra căruia reclamanții contractase anterior, construit în proporție de 40% și situat la etajul 1 al imobilului din B, - - nr. 89, sector 1, în aripa dinspre -. La sfârșitul anului 2002 și începutul anului 2003, intermediarul antreprenorului, a anunțat tuturor titularilor de contracte referitoare la apartamentele din imobilul din - - nr. 89, că este în faliment și că nu mai poate susține execuția construcției, clienții având două alternative la îndemână: pe de o parte să își continue singuri finalizarea lucrării sau să accepte o anumită sumă de bani, aproximativ 30.000 USD în schimbul cedării apartamentului asupra căruia contractaseră și pe care toți îl achitaseră în întregime. Reclamanții susțin că au refuzat această propunere întrucât ei au achitat 129.000 USD și li se oferea o sumă modică, respectiv 30.000 USD, iar le-a comunicat că apartamentul lor fusese deja vândut și că nu mai au nici o cale juridică la dispoziție să-și recupereze banii sau să intre în posesia imobilului în starea în care se află pentru că acest imobil fusese deja intabulat în cartea funciară.
La data de 26 septembrie 2003 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că drepturile născute în patrimoniul creditorilor obligațiilor sunt drepturi de creanță, așa cum recunosc și reclamanții, care drepturi pot fi executate și valorificate numai împotriva debitorului obligației, iar nu împotriva sa care este terț.
Prin sentința civilă nr. 1758 din data de 10 martie 2004, pronunțată de Judecătoria Sector 1 B, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și s-a respins acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții, și, ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.
Instanța, față de actele depuse la dosarul cauzei și din probele administrate a reținut că între reclamanți și pârâtul s-a încheiat o convenție sub semnătură privată la data de 30 martie 2001 prin care pârâtul se obligă să vândă reclamanților un apartament ce se va construi la etajul 2 situat în imobilul din B,-, sector 1, contra sumei de 100.000 USD.
Conform celor menționate în convenție, se specifică faptul că aceasta nu poate constitui un drept de proprietate asupra apartamentului însă constituie pentru ambele părți contractante titlu executoriu pentru obligațiile asumate și neîndeplinite conform art. 66 din Legea nr. 36/1995, rezultând deci, cu certitudine că reclamanții au acceptat condițiile iar în conformitate cu art. 969 Cod civil, convențiile au putere de lege între părțile contractante.
În conformitate cu art. 982 cod civil alin. ultim al convenției, arată că acest înscris are valoare de titlu executoriu și nu constituie prin el însăși un titlu de proprietate.
Cert, în aceste condiții, este faptul că reclamanții nu și-au atribuit un drept de proprietate asupra bunului imobil în litigiu, însă în condițiile art. 1073 Cod civil, au posibilitatea să ceară executare în natură sau prin echivalent a convenției.
Temeiul juridic invocat, art. 111 Cod de procedură civilă teza I, dispune că partea care are interes poate să facă o cerere pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept. Față de acest temei juridic, reclamanții nu justifică un interes legitim. Art. 111 Cod de procedură civilă creează o strânsa legătură între calitatea procesuală activă și interesul în promovarea cererii, iar lipsa acestuia, a interesului direct și actual, nu se poate reține calitatea procesuală activă. Reclamanții nu pretind niciun drept împotriva pârâtului ci pretinde un drept de creanță împotriva pârâtului, drept izvorât dintr-un contract de antrepriză încheiat cu reclamanții. Acest drept le conferă calitatea procesuală activă într-o acțiune personală, formulată eventual împotriva pârâtului.
Reclamanții nu invocă niciun motiv de nulitate absolută a contractului de vânzare - cumpărare neautentificat încheiat între pârâții și pârâtul și pentru motivele arătate instanța a admis excepția lipse calității procesuale active și a respins acțiunea ca fiind formulată de persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva sentinței civile nr. 1758 din 10 martie 2004 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 1 B, au formulat apel reclamanții și, înregistrat inițial sub numărul - pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă, criticând soluția atacată pentru următoarele motive:
1. Nulitatea absolută a unui contract, încheiat prin fraudarea legii poate fi invocată de oricine are interes, în speță apelanții reclamanți având un interes direct și legitim motivat de faptul că cei doi pârâți, și, au săvârșit o fraudă la lege încălcându-se direct drepturile apelanților prin încheierea unui contract de vânzare - cumpărare având ca obiect apartamentul din imobilul din - - nr. 89 ce forma obiectul contractului de antrepriză ai cărui beneficiari erau apelanții.
2. Argumentul pe care instanța și-a motivat decizia de admitere a excepției lipsei calității procesuale active, și anume inexistența unui raport direct intre intimatul și apelanții reclamanți, precum și motivul că aceștia din urmă nu au un drept real asupra apartamentului nu poate fi primit deoarece, pe de o parte, acțiunea în constatarea nulității absolute reprezintă o excepție de la opozabilitatea față de terți a contractului, ea putând fi promovată de orice persoană interesată, iar, pe de altă parte, aceasta este admisibilă când sunt rec1amate orice fel de drepturi, indiferent de natura lor juridică. Scopul ei principal decurge din natura sa intrinsecă ce presupune ocrotirea tuturor normelor de ordine publică, frauda la lege fiind prevăzută ca atare de art. 5 Cod civil.
3. Apelanții - reclamanți au un interes legitim în promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute, prin aceasta ei încercând să conserve un drept care izvorăște din contractul de antrepriză semnat cu intimatul, iar în ceea ce privește condiția ca interesul să fie direct și personal, motivează apelanții reclamanți că aceasta este îndeplinită având în vedere că, contractul de vânzare - cumpărare încheiat între intimații - pârâți are ca obiect apartamentul al căror proprietari ar fi trebuit să fie conform contractului de antrepriză. Apreciază apelanții că interesul în promovarea acțiunii menționate este născut și actual deoarece în patrimoniul acestora s-a creat un prejudiciu având în vedere perioada lungă de timp care s-a scurs intre data la care achitării integrale a prețul apartamentului și data la care trebuia semnat procesul - verbal de recepție a lucrării.
Prin decizia civilă nr. 213 din 08 noiembrie 2006 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării prezentului apel în favoarea Tribunalului București.
Pe rolul Tribunalului București - Secția a III a Civilă, cauza a fost înregistrată la data de 13 decembrie 2006.
Prin decizia civilă nr. 16407 din 18 decembrie 2008, Tribunalul București - Secția a III a Civilă a admis apelul formulat de către apelanții -reclamanți și, în contradictoriu cu intimații -pârâți, și, împotriva sentinței civile nr. 1758 din 10 martie 2004, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 1 B; a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Tribunalul a constatat următoarele:
În ceea ce privește excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților în promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare încheiat la 13 decembrie 2002 între intimații - pârâți, motivată de instanța de fond prin lipsa unui drept de proprietate asupra imobilului înstrăinat, tribunalul a reținut că în mod greșit instanța de fond a admis această excepție peremptorie, pentru următoarele argumente.
În acțiunea introductivă de instanță, reclamanții nvocă drept motiv de nulitate absolută frauda la lege comisă de conivență de cei trei contractanți pârâți, precum și cauza ilicită a acestui contract de vânzare-cumpărare, în temeiul art. 966 - 968Cod civil.
Așadar, fiind vorba de constatarea nulității absolute a unui act juridic, această acțiune poate fi promovată de orice persoană interesată, întrucât nulitatea absolută este menită să sancționeze nerespectarea la încheierea actului juridic a unei norme juridice care ocrotește un interes general.
Mai mult, este susținerea instanței de fond în considerentele sentinței potrivit căreia reclamanții n-ar fi invocat nici un motiv de nulitate absolută, ignorând cu totul temeiul de drept indicat în cererea de chemare în judecată, respectiv cauza ilicită a contractului de vânzare - cumpărare atacat cu frauda la lege, art. 966 - 968 Cod civil.
Așadar, față de motivele de nulitate absolută invocate, apelanții - reclamanți au calitate procesuală în promovarea acțiunii de față, nefiind relevantă argumentația instanței de fond cu privire la absența unui drept de proprietate al reclamanților asupra imobilului în cauză.
În ceea ce privește motivarea instanței de fond potrivit căreia acțiunea de față este fondată pe prevederile art. 111 Cod de procedură civilă, tribunalul a constatat că instanța de fond a schimbat cauza juridică a cererii introductive de instanță care nu menționează un astfel de temei juridic. Instanța nu a pus în dezbaterea contradictorie a părților această modificare, trecând astfel peste principiul disponibilității ca regulă fundamentală a procesului civil.
În fapt, acțiunea în constatarea nulității absolute a unui act juridic nu este o acțiune în constatare astfel cum în mod eronat a motivat instanța de fond, ci este o acțiune în realizare, efectul acestei acțiuni fiind desființarea actului juridic, rezultat care nu este specific acțiunii în constatare.
În ceea ce privește interesul promovarea unei acțiuni în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare, trecând peste confuzia instanței de fond între cele două condiții de promovare a unei acțiuni civile, tribunalul a constatat că în prezenta cauză apelanții - reclamanți justifică un astfel de interes direct, născut și actual.
Desființarea retroactivă a actului încheiat cu ignorarea normelor legale imperative este un efect imediat al declarării nulității absolute a unui act juridic, cu repunerea părților în situația anterioară, evident dacă se solicită de către cei interesați și repunerea părților în situația anterioară, cu consecința reintrării bunului înstrăinat în mod ilegal în patrimoniul vânzătorului și cu obligația corelativă de restituire către cumpărător a prețului plătit.
Este adevărat că în temeiul înscrisului denumit Convenție precontractuală de vânzare - cumpărare încheiat între apelanții - reclamanți și intimatul - pârât la data de 03 octombrie 2001 (fila 25 dosar fond), în patrimoniul promitenților cumpărător nu se creează decât un drept de creanță împotriva promitentului cumpărător cu privire la imobilul în cauză.
Totuși, dacă s-ar dispune repunerea părților în situația anterioară și imobilul înstrăinat către intimatul - pârât ar reintra în patrimoniul intimatului - pârât, în temeiul art. 1073 și 1077 Cod civil, apelanții - reclamanți ar putea obține de la acesta din urmă în temeiul convenției din 03 octombrie 2001 fie executarea întocmai a obligației asumate de către debitor sau să solicite instanțelor de judecată pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de înstrăinare.
Așadar, față de acest aspect, tribunalul a apreciat că este îndeplinită condiția justificării unui interes în promovarea prezentei acțiuni de către apelanții - reclamanți.
Față de aceste aspecte, tribunalul, în baza art. 297 alin. 1 Cod de procedură civilă, a constatat că în mod greșit instanța de fond a judecat cauza fără a intra în cercetarea fondului, respectiv o analiză în concret a cauzelor de nulitatea invocate de către apelanții - reclamanți, a admis apelul formulat, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Împotriva deciziei civile anterior menționată a declarat recurs pârâtul, criticând pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod de procedură civilă.
Sub un prim aspect, recurentul a arătat faptul că acțiunea reclamanților, astfel cum a fost motivată și precizată ca acțiune în constatare, apare ca fiind inadmisibilă, în condițiile în care reclamanții nu au solicitat realizarea dreptului în contradictoriu cu pârâții.
De asemenea, recurentul a invocat și că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea legii, respectiv cu încălcarea principiului disponibilității, făcând referire la precizarea expresă a părților că au înțeles să investească instanța cu o acțiune în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 111 Cod de procedură civilă, instanța de apel încercând să susțină că acțiunea cu care este învestită instanța nu este una în constatare, ci una în realizare, întrucât are ca efect desființarea actului juridic. Se mai arată că, instanța de apel încercând astfel să se substituie reclamanților, să clarifice și să reformuleze astfel acțiunea reclamanților, încălcând principiul disponibilității consacrat prin art. 129 alin. 6 Cod de procedură civilă și pronunțând o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. 6 și art. 111 Cod de procedură civilă.
O ultimă critică a recurentului a vizat motivul de nelegalitate întemeiat pe art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă.
Astfel, recurentul a arătat că, prin ultima convenție încheiată între reclamanți și pârâul aceștia, revin la promisiunea de vânzare - cumpărare a apartamentului din- și renunță astfel la apartamentul din - - nr. 89.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Excepția inadmisibilității acțiunii nu constituie motiv de ordine publică așa încât numai cu încălcarea principiului omisso medio, o astfel de cerere formulată direct în recurs, ar putea face obiectul analizei instanței de recurs.
Curtea a reținut că nu este incident în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă potrivit căruia "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".
Aceasta deoarece nu s-a constatat, cum susține recurentul, că lipsește motivarea soluției sub aspectul constatării calității procesuale active a reclamanților, judecătorul nefiind obligat să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea capetelor de cerere, ci să motiveze soluția dată fiecăruia dintre acestea, ceea ce în cauza dedusă judecății s-a realizat.
Sunt fondate însă susținerile recurentului privind incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 cpt. 9 Cod de procedură civilă, care reglementează situația în care instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței, dar fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit.
În speță, instanța de apel a dat o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt, întrucât reține că temeiul de drept indicat în cererea de chemare în judecată, art. 966 - 968 Cod civil, echivalează cu invocarea de către aceștia a unui motiv de nulitate absolută.
Calificarea greșită prin cererea de chemare în judecată a tipului nulității nu ar fi putut conduce la aplicarea regimului juridic propriu nulității indicate de către reclamant, deoarece corecta încadrare a sancțiunii în raport de motivele invocate în susținerea cererii constituie o chestiune de aplicare a legii, ce nu poate fi lăsată la aprecierea acestuia.
Sub un prim aspect se reține că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare încheiat la 13 decembrie 2002 între cei trei pârâți, invocând drept motiv de nulitate absolută fraudă la lege comisă de cei trei contractanți și cauza ilicită a contractului de vânzare - cumpărare.
Actul este fondat pe o cauză ilicită sau fraudă atunci când are ca numitor comun reaua - credință a părților. În lipsa acestor împrejurări nu se justifică nulitatea contractului.
Nulitatea absolută pentru cauză ilicită intervine în cazul în care există o conivență frauduloasă între vânzător și cumpărător sau, în lipsa acestei conivențe, una dintre părți să cunoască scopul ilicit urmărit de cealaltă parte la încheierea contractului, chiar dacă nu este amintită și ea de acest scop ilicit.
Acțiunea în constatarea nulității absolute a unui act juridic poate fi promovată de orice persoană care are interes și oricând, fiind menită să sancționeze nerespectarea la încheierea unui act juridic a unei norme care ocrotește un interes general, ceea ce prin demersul lor judiciar reclamanții nu invocă că ar fi ocrotit.
Potrivit art. 109 Cod de procedură civilă orice pretinde un drept împotriva unei persoane trebuie să facă o cerere la instanța competentă. Calitatea procesuală activă presupune deci existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titularul dreptului subiectiv în raportul juridic dedus judecății.
Aplicând această regulă de drept în cazul acțiunii în constatarea nulității unui act juridic, se admite că are legitimare procesuală activă persoana care justifică un interes propriu, care este în legătură cu cauza de nulitate a actului juridic respectiv.
Pe cale de consecință, legitimarea procesuală poate să aparțină numai persoanei ce pretinde același drept de proprietate, sau cel puțin vocația de a-l dobândi, care în mod firesc trebuie să poarte asupra aceluiași bun.
În fapt, reclamanții nu și-au atribuit un drept de proprietate asupra bunului imobil în litigiu, aceasta rezultând din însăși convenția sub semnătură privată încheiată la 30 martie 2001 între reclamanți și pârâtul unde s-a specificat faptul că aceasta constituie pentru ambele părți contractante "titlu executoriu pentru obligațiile asumate și neîndeplinite" conform art. 66 din Legea nr. 36/1995.
Pe de altă parte, întrucât reclamanții nu au solicitat instanței să dispună și repunerea părților în situația anterioară, Curtea a apreciat că aceștia nu și-au justificat interesul în sesizarea instanței de judecată, acesta reprezentând o condiție de exercițiu a acțiunii civile.
Interesul trebuie să fie născut și actual, astfel încât nu poate fi confirmat punctul de vedere al instanței de apel, potrivit căruia se justifică interesul întrucât, dacă s-ar dispune repunerea părților în situația anterioară, reclamanții ar putea obține de la intimatul - pârât executarea întocmai a obligației asumate prin convenția din data de 03 octombrie 2001.
Un interes eventual, ca și un interes care a trecut, care a fost depășit nu poate fi luat în considerare. Interesul este actual în sensul că, dacă cel interesat nu ar recurge la acțiune în momentul respectiv s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu.
Față de aceste aspecte, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod de procedură civilă Curtea va admite recursul, va modifica decizia recurată și rejudecând cauza, va respinge apelul ca nefondat, reținând că soluția pronunțată de prima instanță este temeinică și legală și complinind motivarea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr. 1640 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și și cu intimații - pârâți și.
Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul formulat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 1758 din 10 martie 2004, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în dosarul nr. 9455/2003, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.
./.
2ex./27.07.2009
-3.-;
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Gabriela
