Anulare act. Decizia 720/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 720
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 447 din data de 7 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 5427 din data de 6 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Tg J în dosar nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți și, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă, reprezentată de avocat și intimații reclamanți, reprezentați de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța constatând că nu au mai fost cereri de formulat sau excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat pentru recurenta pârâtă, a pus concluzii de admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, iar pe fond respingerea acțiunii reclamanților, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimații reclamanți și, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind temeinice și legale, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 5427/06.09.2007 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr- s-a admis cererea formulată de reclamanții, și, împotriva pârâtei, așa cum a fost precizată ulterior.
S-a constatat nulitatea parțială a certificatului de moștenitor nr. 136/25.06.2002 eliberat în dosarul nr. 155/2002 de către, pentru suprafața de 826 mp, vecină la N-pârâta, la S-reclamanți, la E-strada -, la V-reclamanți. fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 410 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Tg.-J, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța, să constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 156/25.06.2002 eliberat pârâtei în dosarul nr. 155/2002 al BNP pentru suprafața de 206 mp și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii unei suprafețe de 898 mp teren situat în Târgu-J, strada -, nr. 4, iar suprafața de 206 mp se regăsește atât în cuprinsul actelor lor, cât și în cuprinsul certificatului de moștenitor eliberat pârâtei.
Au precizat reclamații că certificatul de moștenitor a fost eliberat pârâtei în baza sentinței civile nr.153/1994 a Tribunalului Gorj, care însă a fost desființată prin decizia nr. 140/23.09.2002 a Curții de APEL CRAIOVA, astfel că este lovit de nulitate pentru suprafața de teren care este justificată de către reclamanți prin contractul de vânzare-cumpărare din 28.05.1957.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar, în copie, certificatul de moștenitor nr. 19/2.02.2002, certificatul de moștenitor nr. 18/2008, contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 28.05.1957, sentința civilă nr. 153/25.11.1994 a Tribunalului Gorj, decizia nr. 140/23.09.2002 a Curții de APEL CRAIOVA, încheierea din 13.12.2002 pronunțată de Judecătoria Târgu -J în dosarul nr. 17573/2002, raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 7122/2006, sentința nr. 206 /26.06.2003 a Tribunalului Gorj, dispoziția nr. 125/16.01.2006, decretul de expropriere nr. 506/1980, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3330/5.06.2002, titlul de proprietate nr. -/15.06.1995, procesul-verbal de punere în posesie eliberat autoarei pârâtei, raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 3068/2003 al Tribunalului Gorj și a solicitat încuviințarea unei expertize tehnice.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 18.10.2006, reclamanții și-au întregit acțiunea, în sensul că au solicitat constatarea nulității certificatului de moștenitor al pârâtei pentru suprafața de 694 mp, iar după efectuarea expertizei, au solicitat constatarea nulității înscrisului pentru suprafața de 826 mp.
Pârâta a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți cu motivarea reclamanții nu pot promova o astfel de cerere deoarece nu dețin un titlu de proprietate, iar dreptul de proprietate al reclamantei nu a fost stabilit în baza sentinței civile nr. 153/1994 a Tribunalului Gorj, ci în cadrul procedurii reglementată de dispozițiile Legii nr. 112/1995.
A mai susținut pârâta că mamei sale, i-a fost preluată de stat suprafața de 2593 mp, iar ulterior, prin Hotărârea nr. 41/1996 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995 i-a fost restituită, astfel că acțiunea reclamanților este lipsită de temei.
În apărare, a depus la dosar, în copie, fișa de inventariere a bunurilor preluate mamei pârâtei,.
Prin sentința civilă nr.5424/06.09.2007 Judecătoria Tg.J a admis cererea formulată de reclamanți și a constatat nulitatea parțială a certificatului de moștenitor nr.136/25.06.2002 eliberat în dosarul nr.155/2002 de către BNP, pentru suprafața de 826 mp, cu vecinătăți: la N-pârâta, la reclamanții, la strada -, la vest-reclamanții.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin sentința nr. 153/25.11.1994 a Tribunalului Gorjs -a constatat dreptul de proprietate al numitei, mama pârâtei, asupra terenului menționat în certificatul de moștenitor. În baza acestei sentințe, Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 112/1995 a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei.
Ulterior, sentința nr. 153/25.11.1994 a Tribunalului Gorja fost anulată de către Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia nr. 140/23.09.2002, cauza fiind trimisă spre rejudecare. a renunțat însă la judecată.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că o suprafață de 826 mp din terenul menționat în certificatul de moștenitor al pârâtei se suprapune peste terenul menționat în certificatele de moștenitor depuse la dosar de către reclamanți. Acest teren are ca vecini: la N-pârâta, la S-reclamanți, la E-strada -, la V-reclamanții.
S-a reținut că terenul se regăsește în contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 28.05.1957, care atestă faptul că părinții reclamanților au cumpărat terenul de la vânzătoarea.
Instanța a apreciat, astfel, că reclamanții justifică interes în promovarea prezentei cereri și că au făcut dovada faptului că terenul de 826 mp a aparținut autorilor lor, ei dobândindu-l prin moștenire, conform certificatelor de moștenitor nr. 18 și 19 din 2.02.2002.
Împotriva sentinței a declarat apel apelanta pârâtă, invocând în motivele de apel că nu a fost analizat actul privind pe fișa de inventariere a bunului, înregistrat sub nr. 443/22 iul.1942, din care rezultă fără dubiu că imobilul din- era compus din 2 terenuri, unul în suprafață de 1221. de care face vorbire instanța și pe care sunt amplasate construcțiile, precum și o de casă cumpărată de def. conform actului autentic nr. 1566/1950 în care se face vorbire de o suprafață fără construcții lungă de 37 și lată de 30. situată în B-dul -, cu -, deci o suprafață de aproape 1200.; că, dacă expertul ar fi însumat aceste suprafețe, ar fi constatat că pârâta justifică cei 2563. cât prezintă în certificatul de moștenitor.
S-a susținut că în mod greșit instanța a reținut că la baza deciziei de restituire nr. 41/1996, conform Legii 112/1995 a stat o sentință ulterior desființată, avându-se în vedere că sentința nr. 153/1994 pronunțată în dosarul 3325/1994 a fost casată și trimisă spre rejudecare la Judecătoria TG-J, iar instanța a calificat greșit că s-ar fi renunțat la judecarea acestei cauze, după casare, pentru că nu-și justifica dreptul de proprietate, apelanta invocând că a renunțat la judecată, având în vedere că mamei sale i-a fost restituită proprietatea prin hotărârea nr. 41/1996 în baza art. 16 din Legea nr.112/1995, hotărâre administrativă ce a avut în vedere actele de proprietate ale familiei sale și nu sentința civilă nr. 153/1994.
A mai invocat că reclamanții nu justifică interes pentru suprafața de 826. ci doar pentru 206. suprafață ce a fost discutată și în cadrul unor acțiuni în revendicare, cu prilejul cărora s-a constatat că terenul apelantei și intimaților s-ar suprapune pe o suprafață de 206. intimații reclamanți modificându-și obiectul cererii după efectuarea expertizei de expert.
S-a arătat că reclamanții și-au delimitat terenul ce a făcut obiectul acțiunilor în revendicare, cu țevi și borduri din beton, iar expertul nu a individualizat această suprafață și nu a stabilit dacă se regăsește în contractul de vânzare cumpărare din 1957 și în certificatele de moștenitor eliberate pe numele reclamanților, care au la bază acest act.
A mai susținut apelanta că nu s-au arătat de către instanță motivele de nulitate absolută, atâta timp cât decizia de restituire nr.41/1996 este legală și produce efecte juridice.
S-a mai invocat ulterior de către apelantă, în completarea motivelor de apel, că reclamanții nu au calitate procesuală activă în promovare acțiunii de constatare a nulității absolute a certificatului de moștenitor.
Prin decizia nr. 53/19.02.2008 a Tribunalului Gorjs -a respins ca nefondat apelul pârâtei, iar prin decizia nr.567/19 iun. 2008 Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul declarat de recurenta, a casat decizia 53/2008 a Tribunalului Gorj și a trimis cauza pentru rejudecare la Tribunalul Gorj.
S-a reținut de către instanța de control că tribunalul s-a limitat la a constata că prima instanță a verificat calitatea procesuală a părților, interesul promovării prezentei acțiuni, fără să răspundă criticilor apelantei, motivarea neconstituind un răspuns argumentat la criticile apelantei pârâte.
S-a mai reținut că apelanta pârâtă a criticat spre finalul motivelor de apel faptul că nu s-au avut în vedere actele vechi de proprietate, inclusiv contractul de vânzare cumpărare încheiat de reclamanți în 1957, aspecte ignorate de tribunal, care nu a răspuns criticilor formulate.
Cu prilejul rejudecării apelului, după casare, s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică întocmit de experții, și în dosarul -, civ. 4463 Judecătoriei TG-J, precizări cu privire la averea imobiliară a autorului, hotărârea nr. 41/1996 emisă de Comisia Județeană a Legii 112/1995, raportul de expertiză întocmit de expert G în dosarul 9746/2003 al Judecătoriei TG-J, iar instanța a dispus ca apelanta pârâtă să depună la dosar inventarul privind averea imobilă a defunctului, ce a făcut obiectul dosarului 26/1934, ilizibil pentru a observa vecinătățile și dimensiunile terenurilor ce au aparținut acestuia, acte ce au fost depuse ulterior la dosar.
Prin decizia civilă nr.447 din 07 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Gorja respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva sentinței civile nr. 5427/06.09.2007 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr-.
A obligat apelanta la 800 lei cheltuieli de judecată în apel, față de intimatul reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că pârâta nu a dovedit dreptul de proprietate pentru terenul de 826 mp inclus în suprafața de 2563,p indicată în certificatul de moștenitor nr. 136/2002, reclamanții justificând existența interesului în promovarea prezentei acțiuni, în condițiile în care terenul proprietatea acestora este inclus fără drept în certificatul de moștenitor al pârâtei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a susținut că hotărârea atacată s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii, în sensul art. 304 pct. 9 Cod pr.civ. cu referire la dispoz. art.88 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, în condițiile în care reclamanții nu au interes legitim în atacarea certificatului de moștenitor emis pârâtei, ci doar în promovarea unei acțiuni în revendicare, în care să se compare actele de proprietate ale părților, intimații având calitatea de terți față de succesiunea autorului pârâtei.
În cel de-al doilea motiv de recurs s-a susținut că instanțele nu au arătat cauza de nulitate absolută invocată de reclamanți în privința certificatului de moștenitor emis pârâtei în baza Hotărârii nr. 41/1996 prin care autoarei sale i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr.112/1995, hotărâre prin care se confirmă de bunuri imobile și mobile înregistrat la Judecătoria Tg. J sub nr. 443/1944, în raport de care se constată că pe terenul în litigiu se află construcții, proprietatea pârâtei, edificate în urmă cu peste 70 de ani.
S-a criticat decizia și în privința suprafeței de teren pentru care s-a constatat nulitatea certificatului de moștenitor, arătându-se că instanța a omis să constate faptul că pe acest teren există construcții aparținând pârâtei, nefiind respectat amplasamentul celei de-a doua suprafețe de teren descrisă în Fișa depusă la dosar, constatându-se nulitatea certificatului de moștenitor pentru o suprafață mai mare decât suprafața de 206 mp, ce a rezultat din expertizele efectuate în cauză, ca fiind teren ce se suprapune.
S-a invocat nelegalitatea hotărârilor judecătorești prin care s-a constatat nulitatea certificatului de moștenitor pentru suprafața de 826 mp, arătându-se că nu s-au avut în vedere expertizele ce evidențiau o suprapunere fizică de numai 206 mp și nici actele de proprietate deținute de pârâtă, respectiv hotărârea nr. 41 /1996, Fișa a bunurilor autorului din 1944, precum și contractul de vânzare cumpărare din 1930.
În finalul motivelor de recurs s-a invocat faptul că instanțele nu au fost investite a se pronunța în privința forței juridice și a valabilității hotărârii nr. 41/1996 emisă în baza Legii 112/1995, instanțele realizând o evidentă confuzie în motivarea soluției pronunțate, dat fiind faptul că, deși învestită cu soluționarea unei acțiuni în constatarea nulității parțiale a unui act juridic, instanța de fond și apel a soluționat cauza ca pe o acțiune în anulare, invocând prevederile Legii 36/1995, astfel încât hotărârile atacate cuprind motive străine de natura pricinii.
La data de 1 aprilie 2009 intimații reclamanți și au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că hotărârea atacată s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii în raport de probatoriul administrat în cauză.
Recursul este nefondat.
Examinând decizia atacată în raport de motivele de recurs, se constată că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii.
Potrivit art. 88 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor, pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei, sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte.
Aceste dispoziții legale reglementează posibilitatea oricărei persoane interesate de a se adresa instanței de judecată în vederea anulării unui certificat de moștenitor, în măsura în care acesta a fost emis cu încălcarea drepturilor lor.
Sunt astfel nefondate criticile din recurs în care susține că reclamanții nu au calitate procesuală activă și nu justifică existența unui interes în promovarea acțiunii în constatarea nulității certificatului de moștenitor emis pârâtei, în condițiile în care prevederile art. 88 din Legea 36/1995 nu fac nici o distincție între succesori și terțele persoane care ar putea fi vătămate prin folosirea unui certificat de moștenitor emis cu încălcarea legii, în acest sens fiind pronunțate și deciziile Curții Constituționale prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 din lege.
De altfel, potrivit art. 99 alin. 1 coroborat cu art. 100 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, astfel cum a fost modificată, actele notariale sunt supuse controlului judecătoresc și pot fi atacate de părți sau de orice persoană interesată prin acțiune în anulare la instanța judecătorească, în condițiile prevăzute de Codul d e procedură civilă, neputând fi îngrădit accesul la justiție al părților interesate.
Certificatul de moștenitor are valoarea unei dovezi prin care se atestă calitatea de moștenitor legal sau testamentar al unei persoane, neputând constitui titlu de proprietate, astfel încât nu se poate înlătura posibilitatea persoanelor străine de moștenire de a emite pretenții asupra bunurilor cuprinse în masa succesorală, de a face dovada drepturilor lor asupra acestor bunuri și de a-și apăra drepturile și interesele în justiție.
Sunt nefondate și celelalte critici formulate de recurentă în care se invocă existența dreptului de proprietate al autoarei sale asupra terenului în litigiu și inexistența dreptului pârâților asupra acestui teren.
Probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar și expertizele efectuate au evidențiat că terenul cu dimensiunile 30/33 invocat de pârâtă avea un alt amplasament, fiind vândut chiar de pârâtă familiei, care la rândul său a fost expropriată, pe teren fiind construite blocuri de locuințe, astfel încât la intersecția Bd. - cu str. - autorii pârâtei au deținut numai un singur teren în suprafață de 1221 mp.
Sunt nefondate criticile din recurs în care se susține că instanțele nu au avut în vedere Hotărârea nr. 41/1996 emisă în temeiul Legii 112/1995 prin care s-a reconstituit pârâtei dreptul de proprietate pentru suprafața de 2563 mp, în condițiile în care această hotărâre a fost emisă în baza sentinței civile nr. 153/1994 a Tribunalului Gorj, sentință ce a fost anulată prin decizia civilă nr. 140/2003 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA.
Nu s-a făcut dovada existenței unor construcții aparținând autorului pârâtei situate pe terenul în litigiu, expertiza efectuată în cauză evidențiind că aceste construcții au fost edificate de unitatea de pompieri ce a avut sediul în această locație, în perioada 1958 - 1994, terenul în litigiu în suprafață de 826 mp regăsindu-se numai în actele de proprietate deținute de reclamanți.
Instanțele au avut în vedere probatoriul administrat în cauză, inclusiv înscrisurile invocate în motivele de recurs, nefăcându-se dovada existenței unor motive străine de natura pricinii, în considerentele hotărârii atacate, fiind, astfel, nefondate și aceste critici din recurs.
Față de considerentele expuse, constatând că în cauză nu sunt incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod pr.civ. în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul.
În baza art. 274 Cod pr.civ. fiind în culpă procesuală, va fi obligată recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 447 din data de 7 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 5427 din data de 6 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Tg J în dosar nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți și.
Obligă pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.AL/2 ex./15.06.2009
Jud.apel
Jud.fond.
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
