Anulare act. Decizia 742/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(367/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 742
Ședința publică din 4.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții reclamanți și, împotriva deciziei civile nr. 1251 din 17.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți, și.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru anulare act.
La apelul nominal se prezintă avocatul pentru recurenții reclamanți și, în baza împuternicirii nr. -/2009, eliberată de Baroul București și intimata pârâtă asistată de avocatul, în baza împuternicirii nr. 18/2009, eliberată de Baroul București; lipsesc intimații pârâți, și.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Avocatul recurenților arată că la termenul anterior a sesizat faptul că nu a fost îndeplinită procedura de citare cu intimatul, acesta fiind citat la o adresă greșită. Solicită a se observa că pârâtul nu a fost niciodată prezent în instanță și că, în mod greșit, i-au fost acestuia comunicate și hotărârile pronunțate în celelalte faze procesuale, deși în acțiunea introductivă reclamanții au indicat corect adresa de domiciliu a pârâtului. Consideră, așadar, că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 105 alin. 2 din Codul d e Procedură Civilă, vătămarea drepturilor intimatului pârât fiind prezumată până la proba contrarie.
Avocatul intimatei susține că problema invocată de partea adversă nu este un motiv de ordine publică deoarece nu atacă esența dreptului.
După deliberare, Curtea apreciază că problema invocată de apărătorul recurenților nu este un motiv de ordine publică pentru a se putea completa motivele de recurs la acest termen de judecată, prin invocarea lipsei de procedură cu unul dintre intimații pârâți. Ca urmare, vor fi examinate doar motivele de recurs depuse în termenul prevăzut de lege, lipsa de procedură cu intimatul pârât putând fi invocată numai de partea interesată, fiind o cauză de nulitate relativă. De asemenea, instanța are în vedere și faptul că pentru termenul de judecată de astăzi intimatul pârât a fost citat la adresa de domiciliu indicată în cererea de chemare în judecată și în actul de identitate al părții, aflat la dosar în copie.
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurenților reclamanți solicită admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată și dezvoltată prin concluziile scrise pe care le depune la dosar.
Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Avocatul intimatei pârâte solicită respingerea recursului, apreciind că acesta nu a fost motivat cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate.
Precizează că, în speță, o terță persoană, care nu justifică un interes, solicită anularea certificatului de moștenitor. Susține, însă, că acest act nu reprezintă un titlu de proprietate în sensul legii civile.
Arată că pârâții dețin titlu de proprietate, iar reclamanții au cumpărat imobilul în discuție de la un terț, care nu avea calitatea de a proceda la încheierea acestui act. De altfel, pe rolul Judecătoriei Buftea există un proces prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare, suspendat în prezent pe temeiul art. 244 pct. 1 din Codul d e Procedură Civilă până la soluționarea dosarului de față.
Arată că urmează să solicite cheltuielile de judecată pe cale separată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10.06.2005, sub nr.4341/2005, pe rolul Judecătoriei Buftea, reclamanți și au chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.77/30.03.2005 emis de BNP, cu privire la introducerea în masa succesorală a terenului intravilan în suprafață de 552,46 mp, situat în județul I, comuna C, sat C, 34, parcela 2403, cu număr cadastral 155/1, cu cheltuieli de judecată.
Motivându-și acțiunea, reclamanții au susținut că sunt proprietarii terenului menționat în petitul acțiunii în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1664/31.08.2000 emis de BNP G, teren inclus în mod nelegal în succesiunea rămasă de pe urma autoarei pârâților -, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.77/30.03.2005.
S-a susținut de reclamanți că certificatul de moștenitor este lovit de nulitate, fiind obținut prin nesocotirea dreptului lor de proprietate asupra terenului în suprafață de 552,46 mp și prin schimbarea nelegală a titlului inițial de proprietate al pârâților, emis pe numele lor, cu un alt titlu de proprietate emis pe numele autoarei lor la o dată la care aceasta era decedată.
În final, reclamanții au arătat că au contestat pe cale administrativă titlul pârâților și intenționează să se adreseze și instanței de judecată cu o cerere în acest sens.
Prin sentința civilă nr.1074/04.03.2008, Judecătoria Bufteaa respins acțiunea reclamanților ca fiind neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin titlul de proprietate nr.48111/22.05.2001 emis de Comisia Județeană I pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, astfel cum a fost modificat prin Hotărârea I nr.208/25.03.2004 (sub aspectul titularului), autoarei pârâților, i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 1 ha, situat în județul I, comuna și M, teren care include și suprafața de 552,46 mp, proprietatea reclamanților, dobândit de aceștia prin actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1664/31.08.2000.
S-a reținut că reclamanții au contestat titlul de proprietate eliberat pe numele autoarei pârâților, iar prin sentința civilă nr.2199/15.05.2006 pronunțată de Judecătoria Buftea, irevocabilă prin respingerea recursului, acțiunea le-a fost respinsă ca neîntemeiată.
În condițiile în care titlul de proprietate emis în favoarea autoarei pârâților a fost considerat de o instanță de judecată ca fiind valabil emis, tribunalul a apreciat că și certificatul de moștenitor contestat în cauză, emis în baza acestui titlu, este valabil.
În plus, instanța a avut în vedere și faptul că nu prezintă relevanță juridică împrejurarea potrivit căreia pârâții nu au informat notarul public, la momentul întocmirii certificatului de moștenitor contestat, despre existența contractului de vânzare - cumpărare al reclamanților cu privire la o parte din terenul ce urma să fie inclus în masa succesorală, deoarece certificatul de moștenitor nu constituie titlu de proprietate.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea, reținând că certificatul de moștenitor a fost emis legal, deși, potrivit legii, terenul proprietatea lor nu putea fi inclus în masa succesorală rămasă de pe urma autoarei pârâților, cât timp titlul lor de proprietate nu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească.
În opinia apelanților - reclamanți, certificatul de moștenitor constituie titlul de proprietate, cu atât mai mult cu cât a fost transformat dintr-un "titlu colectiv", emis pe numele tuturor pârâților, într-unul emis pe numele unei singure persoane, respectiv pe numele autoarei pârâților.
Faptul că pârâții nu au înștiințat notarul despre titlul de proprietate al reclamanților, la momentul întocmirii certificatului de moștenitor, prezenta relevanță juridică, dovedind reaua-credință a acestora și ajutorul din partea primarului, de care au beneficiat prin eliberarea certificatului fiscal nr.1755/07.03.2005.
Intimata - pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat.
În motivare s-a susținut că actele ce au stat la baza eliberării certificatului de moștenitor au fost cenzurate de instanța de judecată în alte procese, iar afirmația potrivit căreia terenul în litigiu nu ar fi trebuit inclus în masa succesorală nu are suport legal, apelanții - reclamanți dobândind acest teren de la un neproprietar.
S-a mai susținut de intimată că certificatul de moștenitor nu reprezintă prin el însuși titlu de proprietate, la baza eliberării acestuia se află adevăratul titlu, care este emis temeinic și legal.
Prin decizia civilă nr.1251 A/17.10.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins apelul ca fiind nefondat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că terenul în litigiu a fost inclus în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei în baza titlului de proprietate nr.48111/2001, emis în favoarea acesteia, titlu ce a fost supus controlului judecătoresc.
Astfel cum a reținut și prima instanță, tribunalul a apreciat că certificatul de moștenitor nu este titlu de proprietate, ci cuprinde doar constatările notarului referitoare la masa succesorală, calitatea moștenitorilor și cotele ce le revin din patrimoniul defunctului, iar pârâții nu dețin terenul în baza certificatului de moștenitor a cărui anulare se solicită de către reclamanți, ci în baza titlului de proprietate menționat mai sus.
Au fost reținute de tribunal dispozițiile art.77 din Legea nr.36/1995, potrivit cărora bunurile care compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau prin orice alte mijloace de probă, și faptul că în speță dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu a fost făcută prin nr.48111/2001.
În situația în care și reclamanții și pârâții dețin un titlu de proprietate asupra aceluiași teren, s-a considerat că reclamanții au două posibilități pentru apărarea dreptului lor de proprietate asupra terenului, respectiv să solicite anularea titlului de proprietate al pârâților (posibilitate de care au uzat) sau să promoveze o acțiune în revendicare în cadrul căreia instanța de judecată să compare cele două titluri de proprietate și să stabilească în final care este mai bine caracterizat.
Și împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs apelanții - reclamanți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs au susținut că instanța de apel a greșit atunci când a reținut faptul că certificatul de moștenitor al pârâților a fost emis în mod legal, deși prin acesta se includea în masa succesorală și terenul lor, precum și atunci când a reținut inadmisibilitatea acțiunii, cu motivarea că reclamanții ar avea la îndemână calea acțiunii în revendicare.
În opinia recurenților, această soluție încalcă atât legea, cât și practica unitară a instanțelor de judecată, inclusiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit cărora în afară de cei ce emit pretenții asupra succesiunii, mai sunt îndreptățiți să ceară anularea certificatului de moștenitor și cei care au fost prejudiciați altfel prin eliberarea ori cuprinsul acestuia, inclusiv de cei ce pretind că bunurile proprietatea lor au fost înscrise în certificatul de moștenitor. O astfel de acțiune în anularea certificatului de moștenitor introdusă de o atare persoană îmbracă forma unei acțiuni în revendicare, iar reclamantul trebuie să facă dovada proprietății bunului (TS.nr.2588/1971).
Au mai fost invocate de recurenți și dispozițiile legale, potrivit cărora proprietarul bunului vândut de o altă persoană (caz echivalent celui dedus judecății, în opinia acestora) poate să introducă acțiune în anularea vânzării bunului sau, dacă invocă un caz de nulitate absolută, cum ar fi frauda și reaua-credință a vânzătorului și cumpărătorului, fără a fi obligat să recurgă la acțiunea în revendicare (TS.279/1976).
S-a mai susținut de recurenți că instanța de apel a greșit și atunci când a stabilit că sunt lipsite de relevanță susținerile lor privind reaua-credință a intimaților - pârâți în obținerea certificatului de moștenitor în condiții ilegale și cu concursul tuturor persoanelor implicate în emiterea acestuia.
S-a reiterat în acest sens, faptul că intimații - pârâți au recurs la o serie de demersuri pentru a putea face posibilă obținerea certificatului în condiții de nelegalitate, nu numai prin schimbarea titlului inițial, respectiv a titlului de proprietate nr.48111/2001 emis inițial pe numele pârâților, într-un alt titlu, emis pe numele autoarei acestora, la o dată la care era decedată, ci și prin ascunderea față de notar a faptului că terenul în cauză se afla în posesia și proprietatea reclamanților la data dezbaterii succesiunii. S-a invocat din nou concursul evident și de rea-credință al Primarului comunei C, care a semnat și eliberat certificatul fiscal nr.1755/07.03.2005 și în care, cu intenție, nu face nicio mențiune cu privire la regimul juridic al terenului și la titlul de proprietate al reclamanților.
Reaua-credință a primarului în momentul în care s-a recurs la această "omisiune" rezultă, în opinia recurenților, din faptul că același primar le-a eliberat la data de 23.05.2003, în locul unui certificat fiscal solicitat, un răspuns scris din care rezulta că în privința terenului în cauză "în evidențele fiscale figurează ca proprietari, atât subsemnații, cât și moștenitorii lui, situație creată în urma aplicării sentinței civile nr.2851/15.06.1999", ceea ce nu s-a menționat și în certificatul fiscal eliberat pârâților în scopul obținerii certificatului de moștenitor.
S-a mai susținut de recurenți că nici notarul public nu a solicitat relații de la Agenția Națională de Cadastru, de unde ar fi putut afla situația juridică a terenului în litigiu, cât și faptul că nu se putea înscrie în evidențele de carte funciară terenul în cauză de către pârâți, după emiterea certificatului de moștenitor, deoarece acesta era înregistrat pe numele lor.
În finalul motivelor de recurs, recurenții au criticat concluzia instanței de apel privind lipsa de relevanță juridică a împrejurării potrivit căreia intimații - pârâți nu au informat notarul public, la momentul eliberării certificatului, despre dreptul de proprietate al reclamanților, în opinia lor, această împrejurare dovedind pe deplin reaua-credință a intimaților - pârâți.
Intimata - pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat, susținând că atât instanța de fond, cât și cea de apel, au reținut corect faptul că un certificat de moștenitor nu constituie titlu de proprietate, iar intimații - pârâți nu dețin terenul în litigiu în baza certificatului de moștenitor contestat, ci în baza unui titlu de proprietate care nu a fost anulat niciodată.
Analizând decizia instanței de apel, în raport de dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă și de criticile dezvoltate de recurenți, Curtea va reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Anularea unui certificat de moștenitor poate fi cerută, conform dispozițiilor art.88 din Legea nr.36/1995 de cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului. Recurenții - reclamanți au interes și, implicit, legitimare procesuală activă, pentru a solicita instanței de judecată anularea parțială a certificatului de moștenitor în litigiu, în condițiile în care terenul în suprafață de 552,46 mp situat în județul I, comuna C, sat C, 34, parcela 2403, proprietatea lor, conform actului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1664/31.08.2000, a fost inclus în masa succesorală rămasă de pe urma autoarei intimaților pârâți.
Chiar dacă acest certificat nu constituie potrivit legii titlu de proprietate și nu face, prin el însuși, dovada dreptului de proprietate al intimaților - pârâți asupra bunurilor reprezentând masa succesorală, reprezintă un înscris ce-i prejudiciază pe recurenți prin înscrierea terenului proprietatea lor în cuprinsul său.
Simpla includere a terenului recurenților în acest certificat de moștenitor nu este însă suficientă pentru admiterea acțiunii, fiind necesară dovedirea existenței unor motive de nulitate a certificatului la momentul eliberării sale, astfel cum impun dispozițiile art.1169 Cod civil.
Din probele administrate în cauză a rezultat că certificatul de moștenitor a fost eliberat de notar în baza titlului de proprietate nr.48111/2001 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor I prin care s-a reconstituit, în favoarea autoarei intimaților - pârâți, dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 1000 mp situat în tarlaua 34, parcela 2703, care includea și terenul proprietatea recurenților - reclamanți.
Acest titlu de proprietate a fost eliberat în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile și a fost supus controlului judecătoresc, prin sentința civilă nr.2199/2006 a Judecătoriei Buftea, definitivă și irevocabilă, reținându-se, cu putere de lucru judecat, faptul că a fost emis cu respectarea dispozițiilor Legii fondului funciar.
În raport de această situație de fapt și de drept, reținută corect și de instanțele anterioare, s-a apreciat că acțiunea reclamanților privind nulitatea certificatului de moștenitor nu poate fi primită.
Criticile aduse acestei soluții de către recurenții - reclamanți, care vizează fondul cauzei, și prin care se susține că instanța de apel ar fi ignorat manoperele dolosive ale intimaților în obținerea acestui act și concursul celorlalte persoane care au participat la încheierea sa, sunt nefondate.
Certificatul de moștenitor s-a eliberat, astfel cum s-a arătat deja, în baza unei hotărâri judecătorești și nu în baza certificatului fiscal eliberat de primar, iar existența unei conivențe frauduloase între intimați, pe de o parte și primar sau notar, pe de altă parte, nu a fost dovedită de către recurenți.
Faptul că la data emiterii certificatului de moștenitor recurenții se aflau în proprietatea, inclusiv posesia, suprafeței de teren în litigiu nu reprezenta un impediment legal pentru eliberarea certificatului, în condițiile în care, la aceiași dată exista și titlul de proprietate al intimaților asupra terenului, eliberat în baza Legii nr.18/1991, care nu fusese anulat de instanța de judecată.
În această situație, în care este evident că ambele părți dețin un titlu de proprietate asupra terenului, în mod corect instanțele anterioare au reținut că singura posibilitate permisă de lege pentru stoparea unei astfel de situații nefirești este acțiunea în revendicare, singurul act de procedură în cadrul căruia instanța de judecată poate compara cele două titluri și stabili în final care dintre acestea este preferabil.
Critica recurenților, întemeiată pe o decizie de speță, prin care se susține că instanța ar fi trebuit să califice acțiunea lor ca o acțiune în revendicare, pe lângă faptul că a fost invocată pentru prima dată în recurs, cu încălcarea reguliiomissio medio, este și nefondată.
Conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil instanța de judecată este obligată să soluționeze acțiunea formulată de reclamant cu respectarea cadrului procesual stabilit de către acesta, inclusiv cu respectarea strictă a obiectului cererii de chemare în judecată. Obiectul acțiunii formulată în prezenta cauză de recurenții - reclamanți a fost constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.77/30.03.2005 și nu revendicarea terenului în litigiu de la intimați. Că este așa, rezultă atât din petitul acțiunii adresată primei instanțe, cât și din motivele de fapt și de drept ale acesteia, în cuprinsul cărora nu se face referire la compararea titlurilor de proprietate ale părților.
În consecință,apreciind că decizia instanței de apel este legală, Curtea va dispune în baza art.312 Cod procedură civilă respingerea recursului ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții - reclamanți și, împotriva deciziei civile nr.1251/17.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
./
2 ex./09.06.2009
TB-4 -;
Jud.B -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
