Anulare act. Decizia 744/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(762/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 744
Ședința publică din 4.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr. 15 din 7.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți, -, și.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru anulare act.
La apelul nominal se prezintă avocatul pentru recurentul reclamant, în baza împuternicirii nr. 12187/2009, eliberată de Baroul București și intimații pârâți,; lipsesc intimații pârâți, -, și.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, că intimata - a depus la dosar, prin registratura instanței, o cerere de soluționare a cauzei în lipsă, însoțită de acte medicale care dovedesc imposibilitatea sa de a se prezenta, iar intimatul a depus întâmpinare în dublu exemplar, dintre care unul este înmânat apărătorului recurentului.
Avocatul recurentului reclamant depune la dosar chitanța în cuantum de 4 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar de 0,15 lei, aferente cererii de recurs, pe care instanța le anulează.
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentului reclamant solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 și 3 din Codul d e Procedură Civilă.
Critică decizia tribunalului pentru motivele prevăzute la art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d e Procedură Civilă.
Susține că instanța de apel a pronunțat o decizie greșită, modificând acțiunea pe care a formulat-o reclamantul inițial, dând astfel o interpretare greșită actului dedus judecății; arată că instanța nu s-a pronunțat cu privire la stabilirea calității de moștenitor a reclamantului, care constituie al doilea capăt de cerere al acțiunii.
Instanța de apel a încălcat prevederile art. 292 alin. 2 din Codul d e Procedură Civilă și nu a ținut seama de caracterul devolutiv al apelului, care-i permitea părții să invoce în calea de atac temeiul de drept al acțiunii sale, respectiv art. 4 din Legea nr. 10/2001. Legea nu face distincție cu privire la momentul când se face această precizare, aspect care reiese și din practica instanței supreme. Depune la dosar practică judiciară.
Cum Legea nr. 10/2001 are un caracter reparator, apreciază că instanța trebuie să țină seama de vocația și de calitatea reclamantului de succesibil.
Arată, însă, că autorul său, predecedat, a fost omis de la succesiunea după autorii intimaților pârâți.
Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimații pârâți și solicită respingerea cererii și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, precizând că reclamantul a invocat art. 4 din Legea nr. 10/2001 în ultima ședință de judecată; este drept că la penultimul termen a arătat că a formulat cererea în temeiul Legii nr. 10/2001, însă nu a produs dovezi cu privire la acest aspect.
Cum nici în cererea de chemare în judecată nu a fost invocat temeiul legal mai sus amintit, apreciază că reclamantul este decăzut din dreptul de a mai face precizări în apel.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 26.10.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând să se dispună anularea certificatului de moștenitor nr.208/18.05.1966, precum și stabilirea calității de moștenitor a reclamantului după defuncta.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în urma decesului numitei, la data de 21.10.1965 s-a încheiat certificatul de moștenitor nr.208/1966, în care erau trecuți ca moștenitori, și.
Deși defuncta mai avea un frate, tatăl reclamantului predecedat, reclamantul, ca unic moștenitor al acestuia, nu a fost chemat la dezbaterea succesiunii, deși drepturile sale succesorale erau în cotă egală cu cele ale celorlalți trei frați, menționați ca moștenitori.
Pârâții au formulat întâmpinare, invocând prescripția dreptului material la acțiune, iar pe fond, respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Judecătoria Sectorului 1 B, prin sentința civilă nr.3941/21.03.2008 a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea pentru acest temei.
În considerente s-a arătat că sunt incidente dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958, potrivit cărora termenului prescripției este de 3 ani, cu referire și la dispozițiile art.88 din Legea nr.36/1995.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând sentința ca nelegală și neîntemeiată, considerând că în mod greșit instanța nu a examinat cererea formulată prin prisma temeiului de drept invocat cu ocazia depunerii concluziilor scrise la dosar, respectiv dispozițiile art.4 din Legea nr.10/2001.
Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, prin decizia civilă nr.15/07.01.2009 a respins apelul ca nefondat și a obligat apelantul la 1.785 lei cheltuieli de judecată către intimata.
În motivarea hotărârii s-a arătat că în mod corect s-a soluționat excepția prescripției, reclamantul nedovedind că ar fi cunoscut despre existența certificatului abia în anul 2006, singurele probe solicitate de reclamant fiind cele cu înscrisuri.
Tribunalul a mai arătat că instanța de fond nu a fost învestită cu analizarea cererii în baza art.4 din Legea nr.10/2001, temei de drept ce a fost menționat doar prin concluziile scrise, cu depășirea termenului prevăzut de art.132 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul.
În motivare se susține că în raport de prevederile Legii nr.10/2001, respectiv art.4, nu-și mai găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958.
Se mai arată că acțiunea a avut două capete de cerere, respectiv stabilirea calității de moștenitor și anularea certificatului de moștenitor.
Asupra capătului de cerere privind stabilirea calității de moștenitor a recurentului după defuncta nu s-au pronunțat nici instanța de fond și nici cea de apel.
Chiar în condițiile în care s-ar reține prescrisă acțiunea în ceea ce privește anularea certificatului de moștenitor, ea nu este prescrisă în ceea ce privește stabilirea calității de moștenitor.
Se mai arată că indicarea temeiului de drept al acțiunii, respectiv art.4 din Legea nr.10/2001, s-a făcut înaintea depunerii notelor scrise și nu astfel cum s-a reținut în decizia de apel.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge recursul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr.208/1966 și stabilirea calității sale de moștenitor după defuncta.
În motivele de fapt ale acțiunii s-a indicat împrejurarea că nu a fost chemat la dezbaterea succesiunii deși avea vocație succesorală, tatăl său fiind frate cu defuncta și predecedat.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.82 și art.112 Cod procedură civilă.
Deși în cauză s-au acordat mai multe termene, reclamantul nu a precizat și nici nu și-a completat cererea de chemare în judecată.
În ședința publică de la 07.03.2008, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților în dezbaterea excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Nici cu această ocazie reclamantul - recurent nu și-a întemeiat apărarea pe dispozițiile art.4 din Legea nr.10/2001.
Singura dată când s-a invocat acest temei de drept a fost data de 20.03.2008, când s-au depus concluziile scrise.
După data închiderii dezbaterilor nici una dintre părți nu mai poate formula alte cereri ori a invoca alte temeiuri de fapt și de drept ale acțiunii, întrucât se încalcă principiile oralității și contradictorialității procesului civil.
În ceea ce privește nepronunțarea instanței de fond și a instanței de apel asupra celui de-al doilea capăt de cerere referitor la stabilirea calității de moștenitor a reclamantului, Curtea constată că această cerere este accesorie cererii de anulare a certificatului de moștenitor nr.208/1966, astfel încât efectele admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune se extind și asupra celui de-al doilea capăt de cerere.
De asemenea, Curtea are în vedere și faptul că succesiunea defunctei a fost deja dezbătută și finalizată prin emiterea certificatului de moștenitor, astfel încât o nouă dezbatere privind stabilirea calității de moștenitor a altor persoane nemenționate în certificatul de moștenitor nu este posibilă.
În acest sens, potrivit Legii nr.36/1995, certificatul de moștenitor face pe deplin dovada calității de moștenitor și a cotelor de moștenire, până la anularea sa prin hotărâre judecătorească.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia instanța era ținută să soluționeze cauza, indiferent de momentul în care s-ar fi invocat în fond temeiul de drept, respectiv art.4 din Legea nr.10/2001, Curtea reține incidența principiilor susmenționate ce guvernează procesul civil, cât și respectarea dreptului la apărare, fiind necesar ca pârâților în cauză să li se asigure posibilitatea de a răspunde noilor motive de fapt și de drept ale acțiunii.
În ceea ce privește instanța de apel, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art.294 alin.1 Cod procedură civilă, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
În cauză indicarea unui alt temei de drept decât cel avut în vedere de instanța de fond și care nu a format obiectul judecății, reprezintă o schimbare a cauzei, inadmisibilă în apel.
Astfel fiind, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă cu referire la art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr.15 A/07.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
.
2 ex./13.05.2009
TB-3 -;
Jud.1 -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
